A fi sau a nu fi…credincios

Pornind de la o postare aflata pe un blog pe care eu,una, il citesc foarte des, pornind de la o disputa aprinsa pe care a generat-o o pustoiaca fara creier pe acelasi blog, jignind pentru a convinge restul lumii ca e super a fi ateu, m-am decis sa scriu azi aceasta postare.
Ca sunt credincioasa am mai scris-o, o spun si acum si o voi repeta de cate ori este nevoie.Aceasta credinta pe care o am, nu mi-a fost impusa nici de catre parintii mei, nici de orele de religie pe care le faceam la scoala ( facultativ, ce-i drept), nici de bunici, nici ca asa trebuie sa cred eu in ceva, nici ca suntem o tara majoritar crestin-ortodoxa.Cred foarte tare in Maica Domnului pentru ca am avut „semne” ca sa le zic asa, am simtit pe propria-mi piele ca exista ceva care ma vegheaza in clipe grele si ma ajuta sa gasesc calea cea dreapta in momente de cumpana.Faptul ca eu cred foarte tare nu imi da dreptul sa le impun si altora credinta mea, nu pot obliga pe nimeni ( nici macar pe Ayan, cand va mai creste) sa creada la randul lui in ceea ce cred eu, nu fac din asta discutii interminabile si nici nu incerc sa conving pe cineva ca e bine sa aiba frica de Dumnezeu pe lumea asta.Fiecare e liber sa creada sau nu, fiecare e ok sa isi aleaga in viata Dumnezeul in care crede sau dimpotriva, fiecare e liber sa se alieze cu Satana si sa faca ce-i dicteaza mintea.
Ceea ce ma deranjeaza enorm, nu-s ateii pasnici, cei ce ma calca pe nervi cu adevarat sunt aceia dintre atei care hulesc si care braveaza, care merg la biserica numai sa strice atmosfera si sa faca caterinca ieftina, cei care incearca prin agresivitate sa ii convinga pe cei din jurul lor ca e ok sa fi ateu.Asa o fi, pastreaza pentru tine daca esti ateu si nu vorbi blasfemii, mai cu seama in preajma unor sarbatori mari precum Pastele.
O alta categorie care ma seaca la fel de mult ca ateii aia de i-am descris mai sus sunt personajele care se „plimba” de la o secta la alta, de la un cult la altul sustinand sus si tare ca sunt credinciosi.Cum poti fi credincios cand azi imparatsesti un cult si maine altul, in functie de ajutoarele care sosesc din State sau de cati banuti si pungi cu mancare imparte lunar cultul respectiv?De astia mi-e cu adevarat sila, ii numesc farisei si nu-i pot inghiti.
Mai este a 3-a categorie care ma calca rau pe nervi si anume sectantii-racolatori , carora le spui ca nu te intereseaza speech-ul lor si totusi ei continua sa-ti bage pe gat diverse abureli, le spui ca tu crezi puternic in Maica Domnului si ei continua sa ti-o huleasca, spunanadu-ti ca nu a fost decat o femeie normala.Pe astia eu ii injur.Direct.Le spun o data frumos ca nu-s interesata, daca ii vad ca insista, i-am carnuit direct ( in general astia umbla pe la usile oamenilor, cate 2-3 cu diverse pliante si au niste fete de ingerasi cand deschizi usa).
Revenind la ateii aceia care braveaza si hulesc in gura mare, pana acum am „cunoscut” numai pustani facand parte din aceasta categorie, am auzit hulind oameni care nu au niciun argument solid in a-si sustine ateismul asa cum eu imi sustin credinta, rataciti d-astia carora le joaca inca hormonii feste si braveaza crezand ca-s mai interesanti.Fac afirmatii de genul:” Ateii sunt mai logici, mai reci si mai chibzuiti, sunt mai altfel.Fireste ca-i asa, ateii trec totul prin minte, pe Dumnezeu nu il gasim in minte, ci in inima.D-asta se si spune mereu:” cautati-l pe Dumnezeu in inima voastra! „, Dzeu. nu are nimic de-a face cu logica si cu mintea, credinta inseamna sentiment, suflet si puritate.Astea nu se gasesc in logica si-n mintea omului.In mintea noastra poate salaslui numai diavolul, asa cum spuneau inalti prelati ai secolului XIX :” Diavolul este cea mai brilianta minte fara suflet”.
Imi vine in minte acum o faza ( asta apropos de atei ) pe care o scriu aici tocmai pentru a-i pune pe ganduri pe unii.
Bunicul meu, Tataita despre care am scris, a fost ateu.Convins.Ateu cerebral insa, fara sa huleasca si sa jigneasca pe cineva, ateu care avea explicatii solide de ce nu crede.Era un om de stiinta si cum stiinta nu se pupa ever cu misticul avea argumente solide si destepte care-l impiedicau sa creada.Era singurul ateu din tot neamul, restul erau toti cu frica lui Dumnezeu.Intamplarea face, ca un sef de-al lui de la Bucuresti, sa ii pricinuiasca nu stiu ce probleme legate de serviciu ( pe nedrept insa) si peste ani la o reintalnire de-a lor tataita sa-i vada in portofel respectivului sef o iconita.Cum atunci erau reguli stricte impotriva credinciosilor, cand a fost chemat intr-o zi de Ministru, Tataita s-a gandit sa-l aranjeze bine pe respectivul sef si l-a turnat ministrului despre iconita.Fireste ca respectivul a fost anchetat, a fost retrogradat si a si fost numit in functie in alt oras.Adica i-a facut un mare rau respectivului om care pana la urma n-avea nicio vina ca era credincios, putea sa-i plateasca polita in alt fel mai soft si nu asa de dur.
Povestea asta a continuat asa: la o luna dupa ce s-a intamplat chestia cu seful respectiv, Tatita a aflat ca are leucemie.A venit acasa, a luat Larrouse-ul si s-a documentat ce anume boala este leucemia si dupa ce a citit, a cazut plangand in genunchi si a spus:” De ce Doamne, daca existi, m-ai pedepsit atat de crunt?”.Ulterior a devenit din ateu convins, un om care ii multumea zilnic lui Dumnezeu ca a mai apucat sa vada inca un rasarit de soare.
Concluzia la care am ajuns eu?Fiecare om, mai devreme sau mai tarziu, isi va intoarce fata catre Dumnezeu.Ca o va face impins de anumite evenimente nefericite sau pur si simplu isi cauta in inima si-l gaseste pe EL, intoarcerea catre cele sfinte se face intotdeauna.Dumnezeu si credinta noastra nu are nimic de-a face cu faptul ca toti murim si putrezim, ceea ce este inaltator la noi este spiritul si nu trupul cel pacatos, nu are nimic de-a face cu faptul ca popii din ziua de azi sunt marsavi si interesati mai mult de bistari si nu de credinta in sine, nu are nimic de-a face Dumnezeu cu faptul ca am facut din marile sarbatori crestine niste adevarate momente comerciale de unde obtinem mult profit, nu are nimic de-a face cu rautatea semenilor nostri.A crede in Dumnezeu nu inseamna a respecta tot ceea ce am insirat in fraza precedenta, nu inseamna a umbla cu batic pe cap si a fi zilnic prezent la biserica, asa cum Dumnezeu nu este intruchipat de calugari, preoti si alte fete bisericesti care sunt lucrarea diavolului de multa vreme.
Pe Dumnezeu il porti cu tine zilnic, in inima, il rogi atunci cand ai si bucurii dar si necazuri, iti amintesti de el mereu si nu numai la nevoie, il iubesti pentru ca simti si nu pentru ca asa trebuie.Nu ne obliga nimeni sa iubim ceva in care nu credem, la fel cum intre pamanteni e valabil dictonul:” dragoste cu sila nu se poate”, perfect se aplica si-n cazului de fata cu iubirea pentru Dumnezeu.
Mai cred ca latura asta spirituala a fiecaruia, trebuie sa fie respectata de aceia care nu cred, asa cum si cei credinciosi ar trebui sa-i respecte pe cei care din motive stiute de ei, au renuntat la credinta sau n-au putut ajunge niciodata sa-l cunoasca pe Dumnezeu sau sa-l gaseasca in inimile lor.Este vorba de toleranta si de intelegere, de bun simt si de respect.Nu-i greu si se poate educa acolo unde exista vointa !