Donez si vand urgent !

Am reorganizat putin prin casa si am reusit sa terminam de mobilat si livingul care ramasese destul de golas.

In urma acestei actiuni, am de donat o masuta de cafea din sticla,culoare cires, putin julita pe la picioare de la transportul si neglijenta cu care au umblat Doreii cu ea in timpul constructiei, dar altfel in perfecta stare.

Dimensiuni:  inaltime 40cm, latime 60 cm, lungime 1 m aproximativ : )

Marea problema este cu transportul, nu asiguram transport si nici nu o trimit prin nu stiu ce oras pentru ca fiind din sticla nu garantez ca un curier ar putea s-o livreze intacta.

Asadar, daca o vrea cineva, mail repejor la mamideayan@gmail.com.

In afara de masuta de sticla pe care o donam, vindem si un coltar foarte frumos,extensibil, din stofa, pe care l-am facut pe comanda, stare perfecta.

Masuri : lungime= 2.50m, latime = 1,50 ( fara a fi extinsa), inaltime= 0.75m

pret: 1300 ron

Daca doriti mai multe fotografii le pot trimite pe un mail.

Pentru masuri suplimentare sau daca doriti mai multe fotografii , rog mesaj la mamideayan@gmail.com
Nu asiguram transport, canapeaua se desface si se transporta foarte usor.

Vacanta la Olimp, hotel Amfiteatru

Tocmai ne-am intors din unica vacanta avuta in vara asta ( familia reunita, caci Kiki umbla de o luna si ceva continuu ), cea mai nereusita dintre toate vacantele.
Vara asta fiindca am fost atat de hotarata sa ma reintorc in invatamant, pentru ca am dat examene,lectii deschise,apoi a aparut oportunitatea jobului la doi pasi de casa, am anulat rezervarea pe care o facusem in Parga, inca din ianuarie, si am spus ca anul asta mai dam o sansa litoralului romanesc unde nu am calcat de acum 5 ani.
Am gasit o „super oferta” la hotel Amfiteatru din Olimp.Tipa cu care am discutat initial despre oferta a fost extrem de amabila, extrem de receptiva la doleantele mele, am facut impreuna un pachet de 6 zile ( pe mine ma apuca bazbuducii daca stau mult la mare, am constatat in ultimii ani ca 10 zile cat stateam efectiv la mare plus vreo 2-3 pe drum imi erau prea multe si mi se facea greata de atata soare, plaja, mare, apa, litoral ) cu mic dejun inclus, intr-o camera renovata si modernizata, la un pret de 946 ron / pachet.
Mi s-a parut extrem de ieftin pentru ca 3 persoane cu mic dejun ( Kiki mananca bine, nu se incurca la mese) la 189 ron/zi e super ok in viziunea noastra.
Intre timp duduia cu care am discutat a disparut din peisaj, nu m-a anuntat nimeni despre plecarea ei si am sunat-o pana mi-a venit rau, fara rezultat.A trebuit sa iau telefoanele de contact de pe factura, sa sun pe undeva pe la Resita, sa aflu numele managerului hotelului si sa mi se confirme ca avem rezervarea facuta.
Asta asa, treburi romanesti facute „bine” 🙂
Am plecat duminica trecuta, intr-o zi calduroasa, fiind siguri ca vom prinde vreme buna.E drept ca accuweather ne-a contrazis si ne-a aratat ca vremea se va strica, dar noi am fost optimisti si am sperat pana in ultima clipa ca vremea se va inrautati dar cu niste ploicele asa pasagere si nu cu tornade si ploi fara oprire cu jdemii de litri de apa pe metrul patrat.
Camera am primit-o cand am ajuns la hotel,undeva pe la ora 12:00, desi troneaza la receptie un anunt ca se face check-in-ul incepand cu ora 18:00 si check-out-ul la ora 12:00.
O camera renovata in hotelul Amfiteatru ( noi am stat la 317, etaj 3 )are mobilier nou, A/C, tv cu led – foarte mic si niste draperii galbene,mocheta faina pe jos.Baia e insa jalnica.
E drept ca in ultimii doi ani, putine bai pe unde am mai fost in plimbari imi pot satisface nevoia mea de confort si asta pentru ca atunci cand zilnic iti faci toaleta intr-o baie de 9 mp, e greu sa spui ca intr-o chichineata de 2/2 e totul misto.
Dar aici nu e vorba de fite sau de vreo dorinta de-a mea de a gasi o baie nemaipomenita la un hotel ceausist renovat partial, ci de faianta veche, de aparatoarea de la instalatia sanitara care cade din senin in toiul noptii, de cada de dus de sub care continuu curge apa cand te speli, facand in baie o mega lacaraie si stand mereu cu frica in oase sa nu alunece copilul pe gresia uda vesnic, de mirosul de umezeala si de imbacsit din baie,de bateriile vechi de la chiuveta.
Exceptand baia infecta, curatenie se face in fiecare zi, prosoapele ni le-au schimbat de 2 ori in 6 zile, asternutul o data l-au schimbat.
Nu exista absolut deloc in hotel WI_FI ,asadar daca nu aveti internet pe mobil de acasa, cat stati la Amfiteatru veti fi departe de tot ce inseamna net si informatiile oferite de el.
De la balconul camerei este o priveliste minunata – sea view, plaja e chiar in fata hotelului, cobori niste trepte si ai ajuns pe plaja.
Aici ai de ales daca vrei sa stai pe sezlong si sa platesti in timpul saptamanii 20 ron/ buc sau in w/e 25 ron/buc, sau preferi sa stai la malul marii pe cearceaf sau prosop.
Noi am preferat varianta a doua pentru ca sezlongurile si umbrelele erau jalnice, nu mi s-a parut ca isi meritau pretul piperat vreo secunda.Majoritatea oamenilor statea pe cearceafuri si prosoape, pe sezlong erau foarte putine persoane.
Apa este curata, calda a fost si buna, intrarea in mare insa ingrozitoare, plina de scoici si pietre de toate marimile, ne-am taiat la picioare toti trei si Kiki s-a ranit rau intr-o piatra mare.
Micul dejun pe care l-am avut inclus se serveste in restaurantul hotelului Belvedere, este in apropierea hotelului Amfiteatru, este bufet suedez si se mananca la discretie.Contine cascaval si branzeturi, mezeluri, oua fierte si ochiuri prajite, carnaciori, cremwursti, unt, dulceata, cereale, rosii, castraveti, ardei gras,masline, lapte dulce si batut, pepene verde, cafea, ceaiuri, paine.
La pranz ( pe la ora 16:00) am mancat in fiecare zi la restautantul hotelului Oceanic -un restaurant pe care il recomand din suflet, servire impecabila, comanda procesata rapid si mancarea proaspata si delicioasa,portii uriase, ambianta foarte placuta, meniul variat si bogat in fructe de mare si peste.Preturile sunt rezonabile, o supa / ciorba 9 lei, felul doi in jur de 24-30 ron, limonade cu capsuni si mango la 9 lei ( 250 ml), deserturi delicioase intre 9 si 12 lei portia ( papanasi, clatite , inghetate ).In fiecare zi am mancat la ei, am platit in jur de 130 ron zilnic toti trei, iar seara ciuguleam ceva prin Neptun.
Am fost intr-o seara si la vestitul restaurant Antik din Neptun unde am mancat 3 pizze si am baut 2 carafe de bere si Kiki un suc, am platit 120 ron si am mancat cea mai arsa si mai naspa pizza din ultimii ani.Deh…povestea clasica cu pomu’laudat!
Ca si distractii in Neptun sunt o groaza, ne-am simtit bine, ne-am plimbat cu trenuletul ( 5 ron / persoana dus si 5 ron intors), ne-am uitat la baietii din Ecuador care canta si vand diverse bijuuri, am fost in plimbari lungi intre Olimp si Neptun ( 6 km dus- intors ), ne-am luat diverse suveniruri de pe la tarabe, am ascultat la o terasa intr-o seara orchestra lui Cornel Verban care efectiv ne-a cucerit ( ma gandeam ce nunta ar face o formatie ca asta ! )
Lui Kiki i-a placut mult de tot, lui oricum ii place marea in orice fel ar fi, la fel si D. e innebunit dupa mare si nu sunt deloc pretentiosi.
Am prins 4 zile cu soare si bronz din cele 6 cate aveam platite, joi am dat o fuga in Vama Veche,am mancat la „La canapele” o mancare ieftina si foarte buna, din pacate am vazut si in Vama ( eu nu am mai fost de foarte multi ani pe acolo) cocalari si neamuri proaste, in Olimp sunt ceva melteni dar in general e lume spalata ( asta e un aspect care mi-a placut ), sunt foarte multe familii cu copii mici, e liniste si pace ( asta daca nu esti ghinionist ca si noi si alaturi nu sunt cazati niste distrusi de moldoveni care radeau in gura mare si vorbeau la blana la ora 2:30 noaptea, iar daca le-am zis sa dea volumul mai incet ca mi-au trezit copilul, am primit raspuns ca o sa dormim mereu pe lumea ailalta.Inutil sa ma mai cert cu ei, sa le mai spun ceva unor asemenea jeguri umane ), e lumea pasnica.
In Neptun e dezastru pe strazi, plin de moldoveni si de unguri ( combinatie fatala 🙂 ), plin de manelari si de lume multa rau si pestrita tare.
Daca ma intrebati pe mine, nu mi-a placut deloc la mare, daca il intrebati pe Kiki,i-a placut la nebunie la mare ( mai ales prajiturile de la o cofetarie comunista din Olimp care are inca prajituri dupa retete si denumiri comuniste la pret de 3 ron / bucata,pe care se batea lumea, vesnic era coada si spre seara nu mai gaseai nimic !).
Daca lui i-a placut eu sunt fericita, asta este si scopul vacantelor noastre cu el, sa il facem fericit.
La intoarcerea acasa, am facut fix 2 ore si jumatate intre Eforie Sud si Agigea, si 7 ore de la Olimp pana acasa, ceea ce ne-a determinat sa luam hotararea ca cel putin un deceniu de acum incolo sa nu mai calcam pe litoralul romanesc.
Cateva poze cu camera, cu sea view-ul de pe balconul camerei, cu plaja, cu portiile de la Oceanic pentru a va face o idee, cu berea de la Antik si cu Minionul achizionat de la o tanti surdo-muta cu 12 lei ( e lampa de veghe ):-)

Această prezentare necesită JavaScript.

Pregatiri pentru scoala

Ieri am fost sa depun dosarul,cu restul de acte pentru inscrierea la scoala.

Am avut nevoie la dosar , dupa cum urmeaza:

• adeverinte de salariat
• fisa medicala ( pe care am ridicat-o de la gradinita )
• o adeverinta de la medicul de familie – „apt pentru scoala”
• copie CI tatal copilului
• numarul de telefon al tatalui copilului
• fisa psihopedagogica a copilului

Nu am avut la dosar fisa psihopeda si nu mi la-u primit .Acea fisa nu am primit-o de la gradinita, asadar la 1 septembrie trebuie sa mai fac un drum la gradi ca sa o pot obtine si sa ma reintorc cu dosarul.

In schimb, m-au agatat la poarta scolii cu uniforma.Este obligatorie la scoala unde va merge Kiki inca de la clasa 0 si pentru baieti obligatorie este vesta ( 40 lei, am luat 2 bucati ), pantaloni negri sau bleumarin ( noi avem multi pantaloni si nu am mai achizitionat ), tricouri albe gen Polo ( cele cu maneca scurta sunt 25 ron si am luat 4 buc, cele cu maneca lunga sunt 30 ron si le vom achizitiona in septembrie la mijlocul lunii ), cravata in ton cu vesta ( 7 ron si am luat 1 buc ).

Treninguri si adidasi avem, ghiozdane 2 buc deja, rechizite…am mai luat una, alta, desigur ca asteptam lista doamnei invatatoare.

Ma ia asa cu transpiratii reci cand ma gandesc la capitolul scoala.

Scrisoare pentru Irina Costache – medic pediatru

Doamna Irina Costache – medic pediatru,

va scriu acum, pentru ca am timpul necesar si am ajuns la maturitatea la care nu mai ripostez in miezul evenimentelor fierbinti, decat daca este imperios necesar.Am ajuns la aceeasi maturitate la care cred cu tarie ca nu trebuie sa ma cobor la nivelul altor semeni de-ai mei, pentru ca de unde nu da Dumnezeu, nu poti cere nimic mai mult decat este.

Va scriu acum,totusi, ca sa va raspund la niste intrebari ( si o fac tot virtual pentru ca asa ati procedat dumneavoastra si sotul  din dotare), pentru ca abia am aflat ca veti fi colega de clasa cu vecina mea si cu o alta fetita draga mie, pe care sincer le compatimesc ca vor fi colegele dumneavoastra.Da, da, nu vor fi colege cu fiul dumneavoastra, ci  chiar cu mamica lui.Caci sunteti genul de parinte lipitoare, genul de parinte frustrat care se baga pe sub pielera cadrului didactic ca sa fie fiul ovationat la scena deschisa.

De la primul contact pe care l-am avut cu dumneavoastra, mie, personal, nu mi-ati placut deloc.Un om care simte nevoia sa precizeze continuu  functia pe care o are, pentru mine este egal cu zero.Caci, inainte de functii, suntem oameni, iar la gradinita, inainte de functii si oameni suntem parintii unor copii care stateau zi de zi impreuna,parinti care fie maturatori, fie medici pediatri trebuia sa avem aceeasi coloana vertebrala si sa avem inainte de toate caracter.Ceea ce dumneavoastra, doamna doctor pediatru Costache, va lipseste cu desavarsire.

Am avut de-a face cu multi parinti in viata mea, unii mai faini, altii mai dificili, unii de gasca, altii mai zbanghii, dar intr-un deceniu de stat la catedra nu am intalnit o familie ca a dumneavoastra.Nu am intalnit, desigur , nici ca parinte, pe perioada cat am avut copilul in invatamantul prescolar o alta mamica care sa actioneze asa cum ati actionat dumneavoastra. Si cand scriu asta, o spun cu toata convingerea, dar mai ales cu toata uimirea din lume.

Mi se pare ireal, ca un barbat, sa se bage intr-o discutie prin care sa insitge alti oameni impotriva cuiva cu care nu a stat niciodata de vorba ca sa stie exact cum stau lucrurile.M-a frapat cum si-a permis sa ma ia de guler virtual, un om care nici macar nu m-a salutat vreodata.Probabil e greu sa salutam, dar e simplu sa ne permitem sa ne adresam virtual cuiva in felul in care a facut-o acest domn.Dar de ce nu m-a oprit pe strada sa-mi spuna ce avea de spus? ( asa cum a facut un alt tatic – barbat si desigur cum a vrut si D, sa faca dar l-am oprit din rasputeri ).De ce nu m-ati contactat dumneavoastra, marea sefa a parintilor din gradinta ( alta titulatura de care sufereati grav ) ca sa ma intrebati ce si cum?

Dar am sa va raspund aici virtual, la absolut tot ce ati scris si dumneavoastra si sotia sotul dumneavoastra.

In primul rand ma declar dezamagita total de exprimarea si de felul in care scrie domnul Costache.Daca tot va place sa va declarati public functiile , zic ca a scrie „copiii ” si nu „copii” este de bun simt in limba-ti materna, daca ai macar liceul absolvit, cand esti intelectual deja e grav sa faci confuzii de genul acesta, mai ales  cand iti place sa ii iei de guler pe altii.

Dar sa revenim la ceea ce mi-a scris public, pe grupul parintilor de pe yahoo,  in care dumneavoastra, in primul an de colegialitate cu fiul meu, mi-ati spus ca „trebuie sa fiu acolo ca toti parintii grupei sunt !” ( am inteles de ce trebuia musai sa fiu acolo unde erati familia Costache tartori, acolo cereati dumneavoastra fara pic de jena bani cu galeata pentru educatoare si  ingrijitoare,pe cei care nu faceau parte din grup sau nu cotizau „aratandu-i cu degetul „).

Pentru buna intelegere a cititorilor acestui blog, eu m-am declarat complet nemultumita de metodele coercitive folosite de una dintre educatoarele fiului meu.Cred ca este o diferenta mare intre metodele educationale si cele coercitive si mai cred cu o tarie de nezdruncinat ca la varsta prescolara mica „Cuvintele pot degrada personalitatea oricarui individ, pot diminua identitatea si demnitatea precum si reprezentarea de sine”.Nu mai aduc in discutie faptul ca amenintarile zilnice ale unui copil ii fac psihicul praf, ii induc o stare de frica si asta este exact ceea ce urasc eu cel mai mult la adulti vs copii.Adulti slabi care nu pot stapani copiii decat folosind metoda amenintarii si a pedepselor.Adultii care recurg la intimidare in relatia profesor -elev prin tonul ridicat al vocii  şi ameninţări.Iar aceste comportamente,ii traumatizeaza pe cei mai sensibili, mai ales atunci când aceste comportamente se produc în prezenţa membrilor clasei. Si asta nu o spun eu, ci psihologii.Luati si cititi ca sa va reveniti !

Dar iata ce spune domnul Costache : ” Va pot spune insa ca nu sunt de acord cu genul de atitudine prin care un parinte isi aroga dreptul de a pune la indoiala buna credinta si dedicatia unui om, doamna educatoare, in prezenta copiilor si intr-un mod agresiv verbal. „

Adica cum nu sunteti dumneavoastra de acord domnule Costache?Dar cine sunteti dumneavoastra, in primul rand, ca sa fiti de acord ca parintele unui copil sa se indoiasca ca i-ar fi bine sau nu fiului/ fiicei sale in prezenta unui adult care il abuzeaza? Iar apoi, aveti idee cum doamna educatoare in prima faza, cand parintele care si-a arogat dreptul de a o suna sa ii comunice ca nu e de acord cu ceea ce face cu fiul sau, a primit raspunsul urmator ” cum va permiteti sa ma sunati pentru chestia asta?”

Chiar asa…ce nerusinata am fost ca mi-am permis s-o sun sa o intreb de ce imi face baiatul sa planga cu orele…Chiar asa, domnule Costache, educatoarea e Dumnezeul nostru si eu trebuie sa accept supusa cretinismele ei si sa-mi inabus furia ca imi chinuie copilul pentru niste aberatii?!

„Unii au primit si pedepse altii au fost certati, dar nu e asta scopul?”– a scris domnul Costache, facandu-ma sa rad.

NU, domnule Costache, NU asta este scopul gradinitei si a educatiei timpurii din gradinita.Scopul mersului la gradinita este acela de a relationa copilul cu alti indivizi de varsta lui, de a se dezvolta armonios din punct de vedere intelectual si emotional, de a invata si a deprinde cunostinte si lucruri noi, de a invata sa se adapteze unui  program organizat al unei zile pentru a se putea pregati pentru scoala.Nicidecum scopul mersului la gradinita nu este acela de a fi certat si a primi pedepse ! Iar daca pentru dumneavoastra asta este scopul, de ce nu l-ati inscris direct la o gradinita de corectie ca sa fie atins scopul dumneavoastra?

” Daca ai lipsa de respect fata de un om care face fata unor copii cu din ce in ce mai multe idei si tentatii, daca esti arogant mai bine cauta-ti un alt loc .”  Pe mine, fraza asta, efectiv m-a speriat !Si daca educatoarea copilului, care mai are doar 2-3 ani pana la pensie, e depasita si reticenta totodata la noile metode de educatie , fraza asta venita de la un om mai tanar ca si mine, m-a speriat. Si m-a speriat rau, pentru ca un cadru didactic care „face fata” unor copii „cu idei” nu are ce cauta la catedra intr-o scoala / gradinita normala.Sa mearga in alt domeniu sa lucreze daca face fata cu greu copiilor cu idei sau sa se pensioneze, asa cum i-am sugerat, lasand locul unei alte doamne are stie, vrea si poate sa lucreze cu copiii.

Domnule Costache, copiii au avut dintotdeauna idei, copiii normali cel putin, asta este si farmecul de a lucra cu ei, sa le dezvolti ideile, sa ai si tu, ca adult si cadru didactic,  idei frumoase care contopite cu ale lor sa nasca lucruri faine din care ei sa invete.A apus vremea cand copilului i se inabuseau din fasa ideile, cand nu era lasat sa vorbeasca si trebuia sa invete si  sa asculte doar ce ii spunea tovarasa la scoala ( bine sau rau ).Pana si metodele de invatamant s-au schimbat si adaptat libertatii de exprimare si gandire ale copiilor.

Despre faptul ca trebuia sa-mi caut un alt loc, aceeas abordare a avut-o si respectiva educatoare, iar chestia asta mi se pare de un tupeu iesit din comun.Intreb iar, cine sunteti si in calitate de ce anume imi spuneti mie ca ar trebui sa-mi iau copilul si sa il mut in alta parte???

Terminand cu sotul dumneavoastra, am sa va raspund acum punctual, pe baza celor scrise si afirmate de dumneavoastra, doamna Irina Costache, medic pediatru ( folosesc mereu aceasta titulatura, pentru a nu ma abate de la formula dumneavoastra de prezentare ), in acea postare publica pe acelasi  „grup de parinti de iepurasi „.

„1. faptul ca sunt medic nu-mi aroga nici un drept sa spun ca sunt mai presus de un alt coleg care practica medicina de peste 30 ani. Si reprezentantii medicali sunt absolveni de medicina si totusi nu mi as trata copilul la ei.  „

Din punctul meu de vedere, sunteti intr-o confuzie majora, doamna doctor.Si spun asta atat din experienta mea proprie cat si a miilor de cazuri de malpraxis existente in aceasta tara,intr-un sistem sanitar putred si infectat. Nu sunteti mai presus decat alt coleg,dar puteti fi cu mult mai bine pregatit ca medic decat un alt coleg care a stat in sistem 30 de ani si a lins niste foi intr-un cabinet medical, prescriind la nesfarsit aceleasi scheme de tratament.Si da, doamna Costache, poate veni un medic tanar, fara prea multa experienta, dar care stie sa trateze uman un pacient, care stie sa se comporte uman cu un bolnav, care are „mana” cum spun chirurgii si opereaza mai ceva decat unul cu 30 de ani de medicina in spinare.Nu vechimea in sistem a unui medic ii da acestuia statutul profesional de foarte bun, ci felul in care isi trateaza pacientii, felul in care stie sa puna diagnostice corecte si sa-si vada bolnavii pusi pe picioare.Ori „medicul” -educator la care dumneavoastra ati facut referire, este cu mult mai slab pregatit decat „medicul”din mine care nu am decat un deceniu la catedra.

” 2. nu e normal sa spunem ca ” stiu eu ca si X este nemultumita de dumneavoastra” X are gura, nu are avocat, X este o persoana adulta, parinte, si nu cred ca toti suntem niste tantalai fara glas care nu putem spune ce nemultumiri avem.

Eu nu am afirmat nimic de genul acesta, de altfel intreg circul l-ati facut pornind de la acest lucru, m-ati auzit pe mine , personal, afirmand acest lucru? Si la tribunal, sunt audiate ambele parti, nu numai reclamantul.Dumneavoastra ati luat de bun ceea ce v-a spus educatoarea sau ati inventat aceasta poveste pentru a putea face intreaga tataraie pe care ati comis-o in aprilie.In alta ordine de idei, eu imi pun pielea in saramura strict pentru copilul meu, nu ma bag cu niciun alt parinte, nu ma coalizez si nici nu vorbesc in numele si in apararea nimanui.Cine ma cunoaste, stie bine ca am suficient de mult curaj ca sa spun singura lucrurilor pe nume, nu imi trebuie aliati in „luptele ” mele cu alti oameni.Am inteles insa ca lasitatea dumneavoastra v-a indemnat sa luati atitudinea respectiva: sa stati  sa le scrieti  /sunati toti parintii din grupa pentru a le comunica ce grozavie a facut mama lui Ayan.Din punctul meu de vedere, nu era nici treaba dumneavoastra si nici a celorlalti parinti ceea ce am eu impotriva educatoarei, nu va privea pe dumneavoastra ( desi erati sefa parintilor ) ca eu sunt nemultumita de un om.Era fix treaba mea si a copilului meu, dumneavoastra si restul parintilor o puteati ovationa si aplauda cat doreati pe doamna Pipelea. Eu nu !

„3. eu nu sunt nimeni, nu vorbesc cu directoarea cu numele mic, nu nimic, dar respect munca altuia. Angela Pipelea este omul care l-a invatat pe Andrei sa tina un creion in mana. Copilul meu e un timid, copilul meu nu citeste, nu scrie singur dupa dictare dar are tot varsta de grupa mare si trebuie si el sa fie integrat in colectiv. Copilul meu este pentru mine cel mai important, ca si pt fiecare dintre dumneavoastra, Asta nu inseamna ca ceilalti nu exista. „

Fraza asta cu greu am putut s-o deslusesc, dar medicii nu sunt lingvisti, nu-i asa? Asa cum nici sotul dumneavoastra nu este bun la gramatica.Nu asta conteaza acum…

Eu sunt cineva doamna Costache, am o identitate,o profesie, am o familie, o casa, asadar nu sunt un nimeni.Trec peste jignirea aceasta si precizez ca nu am apelat  nicio secunda pe directorul gradinitei cu numele mic, m-am adresat cu doamna X ( prenumele), ceea ce nu ma face nici needucata si nici nerespectuoasa.Daca doamna educatoare sau dumneavoastra ati ramas setate de pe vremea lui Ceasca cand te adresai cuiva cu „tovarasa director „, eu, una, nu consider ca adresandu-ma unei foste colege de liceu cu apelativul „doamna”, am fost deplasata.E chestie de perceptie, zic eu, si cum dumneavoastra suferiti de functie, banuiesc ca daca cineva si-ar permite sa va spuna „doamna Irina” si nu „doamna doctor pediatru”, ati lua foc!

Nu am inteles de ce imi expuneati mie faptul ca al dumneavoastra copil nu stie sa faca nimic din ceea ce al meu copil poate face.Am specificat eu vreodata ca doresc sa fie exclus din colectiv copilul dumneavoastra? Eu m-am revoltat  pentru ca, desi doamna Pipelea, culmea, nu e nici cea care i-a pus creionul in mana lui Ayan, nu e nici cea care l-a invatat sa scrie si sa citeasca, este totusi cea care isi permitea vesnic sa ne spuna ca are o problema ca e „superdotat si trebuie sa plece la scoala”.

A fi cu un pas inaintea altor copii nu inseamna ca esti „superdotat”, nici ca ceilalti trebuie sa aiba parintii frustrati ca dumneavoastra, ci inseamna ca fiecare copil are gradul sau de dezvoltare si mai inseamna si ca poate parintii lucreaza acasa cu el suplimentar.NU e cazul nostru, Ayan are un ritm de dezvoltare mai alert, dar asta nu il face diferit fata de alti copii si nici nu poate fi pedepsit pentru asa ceva.Iar daca doamna educatoare era o profesionista, dupa 30 ani de experienta, lucra diferentiat cu acei cativa ( nu era singurul copil Ayan care stia sa scrie si sa citeasca! ) intelegand ca acestia se plictisesc si stagneaza intelectual, fara a -i inocula unui copil ideea ca a sti mai multe lucruri decat colegii tai inseamna ca ” ai o probelma”. Problema o are cadrul didactic si nu copilul !

„4. Nu poti spune unui om ” te voi pensiona ca sa nu mai agresezi emotional si alti copii” .Nu unui om ca Angela Pipelea. O stiu doar de 3 ani, dar acest om mi-a educat copilul, a stat cu el mai mult decat eu acasa atunci cand nu e vacanta. M-a sfatuit si sfaturile urmate au fost corecte, in timp am inteles. A reusit sa il faca pe Andrei sa vorbeasca in fata clasei ( nu toti copiii sunt la fel!) si multe, fara numar. Pentru mine doamna educatoare a fost un educator. Copilul a venit si m-a avertizat ca trebuie taiate unghii, tuns par, schimbati pantofii de gradinita pt ca miros, folositi unii fara sireturi, pantaloni fara sfori etc etc si NU , nu mi s-a parut traumatizant.

La acest punct m-ati lasat masca.Va spun cu mana pe inima ca daca pediatra copilului meu ar fi facut asemenea afirmatii, imi venea sa vomit. Ar fi putut fi cel mai bun pediatru din oras, daca facea afirmatiile pe care dumneavoastra le-ati facut,eu nu i-as fi calcat pragul in vecii vecilor .Amin!

Cu adica doamna doctor pediatru, a trebuit sa va dati copilul la gradinita ca sa invatati ca unui copil ii trebuiesc taiate unghiile, trebuie tuns, trebuie calcate si spalate hainele? Dar in cei 3 ani in care copilul dumneavoastra nu a fost la marea educatoare, doamna Pipelea, cum l-ati avut / purtat ? Homo neanderthalensis ?

Doamne fereste ! Mie mi-ar fi fost jena sa afirm asa ceva public, ca mama, dara ca si  medic????!!!

Lucrurile astea fac parte din igiena fiecarui om, nu trebuie sa ajungem la gradinita sau la scoala, doamna Costache,  ca sa constatam ca trebuie ” schimbati pantofii de gradinita pt ca miros „.

„6. Daca unui copil nu i se mai pot face observatii nici celorlatora nu li se mai poate face. Si nimeni nu mai asculta de nimeni. Fara observatii nu exista progres, exista debandata. Daca un clopotel sunat pt un parinte este ca o talanga la turma de vaci, pe mine personal nu ma deranjeaza. Pot spune chiar, medical, ca este un mijloc de  a  atentiona extrem de folosit in terapiile comportamentale de psihologii pediatrii. Pe dumneavoastra ceilalti TOTI va deranjeaza?

Trecem si aici, in aceasta fraza, peste modul in care scrieti in limba romana, doamna doctor, pentru cultura dumneavoastra generala, cuvantul corect este ” debandada ” si nu ” debandata”.Ma rog, pacientii dumneavoastra stau cuminti la usa si cu un asemenea medic probabil nu vor face niciodata „debandata”.

La fel ca si sotul dumneavoastra, observ ca aveti aceeasi tendinta de ascultare, de supunere.Repet, copiii nu merg la gradinita sau la scoala pentru a fi supusi si a asculta.Copiii merg cu alt scop in aceste insitutii de invatamant.Iar de la a face observatie unui copil, pana la a-l tine in picioare la masa de pranz sa serveasca tot dejunul in fata clasei in picioare, e cale lunga si cu bataie lunga.V-ati gandit vreodata cum v-ati simti ,daca pe dumneavoastra v-ar tine cei de la Regina Maria in picioare, la pranz, in fata colegilor dumneavoastra-medici, sa mancati murdarindu-va hainele si simtindu-va ca ultimul om, doar pentru ca ati indraznit sa vorbiti ceva cu un coleg in timpul mesei?

Ei bine, eu am facut un exercitiu de imaginatie si mi-a venit s-o scuip pe doamna Pipelea.Da,da, ati citit bine, s-o scuip!Pentru ca eu, ca si multi alti parinti, nu ne ducem copiii la gradinita si la scoala ca sa ii umileasca asa zise cadre didactice.Eu nu imi las copilul pe mana unei doamne care sa mi-l adune cu clopotelul ca pe vaci, la rand, chiar daca medical este recomandat sa se faca asta in anumite terapii comportamentale.Copilul meu nu sufera de nicio afectiune comportamentala care trebuie tratata de vreun psiholog, din fericire, asadar a aduna copiii normali cu un clopotel, ca pe vaci, nu, nu mi se pare o metoda demna de laudat.Daca cunoasteti ca fiul dumneavoastra raspunde la asemenea stimuli, eu stiu clar ca al meu copil, strigat, va raspunde cu siguranta.Daca nu o va face, poate fi facut atent in alte moduri, nu cu un clopotel.

Iar faptul ca isi baga picioarele sub covor, ca isi pune de plictiseala tricoul peste scaun sau ca vorbeste in timpul mesei cu un coleg, nu consider ca zilnic trebuiepedepsit si ridicat in picioare in fata clasei, ci, mai degraba, trebuie discutat cu el sa afle de ce anume reactioneaza asa la lectii ( va spun eu, de plictiseala! ).

In fine, asta e ultima problema din multitudinea de amenintari care i s-au adus copilului meu, deci ce mai conta un clopotel la faptul ca educatoarea  ma vedea ca pe o mamica dificila, fiindca m-am revoltat cand la optionale,anul trecut,  fiului meu i s-a spus sa faca pipi pe el si a fost lasat sa urineze in pantaloni de fata cu ceilalti copii, doar fiindca „doamna ” de mindlab nu a avut chef sa -l lase la toaleta decat atunci cand a vrut ea ?!

Cred ca am fost prea indulgenta, am sesizat intamplarea cu urinatul doar doamnei Pipelea si concluzia ei a fost ca eu sunt „dificila”.Dar daca pe ea o punea un inspector sa urineze in clasa, de fata cu copiii, pentru ca asa avea chef inspectorul, oare cum vedea lucrurile?
Si tocmai pentru ca nu am maturat pe jos cu duduia de la mindlab, de aceea s-a ajuns acolo.Cred ca trebuia sa ripostez de la inceput cand mi-ati facut primirea in grupa in cel mai urat mod, aratandu-va cu nerusinare superiori si intreband in gura mare, in sedinta, ce cautam acolo ca si asa numarul de copii din grupa era destul de mare?

Ca sa vedeti pozna, ne-a trimis inspectoratul acolo, probabil fara sa va ceara dumneavoastra acordul.

In fine, faptul ca va interesati pe Facebook, pe la prieteni de-ai mei despre mine ( desi dumnevoastra oamenii respectivi nu-i cunoasteti decat virtual! ), faptul ca va permiteti sa ma vorbiti de rau si unor oameni apropiati mie, (nu numai parintilor din grupa , care v-au crezut pe dumneavoastra pentru ca pe mine nu ma cunosteau aproape deloc ) ,sa va lamentati pentru niste aberatii, imi certifica inca o data faptul ca actionati ca cea mai tare ţaţă din cate am vazut eu ever.

Tot ceea ce ati afirmat mai sus, va descalifica total in ochii mei, nu numai pentru ca de la un medic am pretentia de a se comporta in general altfel decat o ţaţă de 2 bani, din gura pietii, dar am in primul rand am pretentia de a fi ocupata cu copiii sai si nu cu ai altora, de a -si vedea de treaba sa de medic, de parinte, de om  si de a avea o cu totul alta abordare daca cere respectul celorlalti.Eu am invatat ca respectul se castiga si nu se cere, ceea ce nici dumneavoastra si nici doamna Pipelea Angela nu ati reusit sa dobanditi de la mine.

Imi pare rau ca v-ati simtit sfidata cand am incetat sa va mai salut – eu asta am si vrut – dar ma intreb ce-o fi fost in capul dumneavoastra? Ati fi asteptat sa va salut dupa tot ceea ce ati scris / vorbit impotriva mea si a copilului meu?Sunteti penibila, sincer! Iar eu chiar nu m-am simtit sfidata timp de 2 ani cand sotul dumneavoastra nu mi-a spus nici macar o data un „buna dimineata”.Nu e nevoie sa ma salute cineva de care nu-mi place, e suficient sa ma sfideze si ma simt mai fericita decat sa fiu tinta unor persoane ca dumneavoastra si domnul sot.

Sa nu uit sa ii mai spun o vorba domnului Costache referitor la afirmatia dumnealui: ” Acum este timpul pentru scoala si stim cu totii cum incercam sa ii ducem acolo unde e cel mai bine.”

Din fericire, da, e timpul pentru scoala, dar eu, personal, nu stiu cum incercam cu totii sa ii ducem acolo unde e cel mai bine, as vrea sa stiu si eu de ce mereu familia Costache are nevoie de generalizari si de confirmarea tuturor celorlalti ca sunt in asentimentul lor ? V-ati pus vreodata aceste intebari?

Imi pare rau ca am avut nefericita ocazie sa va cunosc, imi pare extrem de rau ca vor avea si oamenii apropiati mie nefericita ocazie de-a va cunoaste, in calitate de parinte.Sincer, ii compătimesc pe parinţii care  vor avea la clasă timp de 8 ani un asemenea element –  parinte, dar mai ales il compatimesc pe fiul dumneavoastra pentru faptul ca are o asemenea mama care face asemenea afirmatii ca cele de mai sus.

Si asta o spun cu tot regretul din lume !

Mâncătorul de prosoape

De cand i-au aparut primii dinti, eu am fost continuu in alerta, i-am inoculat de foarte mic ideea ca de dantura trebuie sa avem mare grija, cea mai mare teama a mea cand lua cate o busitura era sa nu isi sparga dintii.Igiena danturii este foarte importanta, Kiki nu a ratat nicio dimineata sau seara fara a-si spala dintisorii.
A avut noroc de niste dinti frumosi, cu smaltul de o culoare alba sidefata si aranjati ca niste perlute mici.
Primul dinte a inceput sa i se miste anul acesta prin martie.L-am lasat linistit, i-am povestit ca in curand isi va pierde toti dintisorii de lapte si va avea altii mai puternici, dar de cei noi va trebui sa aiba si mai multa grija ca pana acum.Pentru ca cei care ii vor creste sunt definitivi si nu se mai schimba.
Primul dinte cazut a fost cel din fata, jos,i-a ramas intr-o bucata de paine in noaptea de Inviere, inainte sa mergem la biserica.Din cauza faptului ca nu am inteles ca i-a cazut dintele si l-am vazut cu gura plina de sange m-am speriat cumplit.Dar el este un copil foarte echilibrat, mi-a spus ca a ramas fara dinte, l-am spalat si a trecut extrem de usor peste primul dinte pierdut.
Nu i-am spus povestea cu Zana Maseluta pentru ca el nu poate fi pacalit, rade si imi spune ca astea sunt numai povesti pentru cei mici, in realitate nu exista nicio zana. Dar am pastrat dintisorul intr-o cutie, cand ii cad toti facem un mulaj si reconstruim gurita de copil pe care o pastram pana se va face mare.
Al doilea dinte, tot cel din fata, de jos, i-a cazut la scurt timp dupa primul, de data asta i l-a scos D. cu 2 degete ca abia se mai tinea in gingie.
Saptamana trecuta, intr-o seara, la baie, am auzit niste strigate cumplite si Kiki, plangand tare a iesit din baie strigand ca i-a scos ta-su dintele cu un prosop.
In realitate, el a fost cel care a muscat prosopul in timp ce D. il stergea, cand a luat prosopul sa il puna la locul lui, Kiki nu a dat drumul prosopului si D. nevazand ca are dintii in prosop a tras si i-a dislocat dintele din fata de sus.
Gingia i s-a tumefiat instant, dintele s-a facut movaliu, asadar a doua zi am umblat cu limba scoasa sa gasim un stomatolog pediatru care sa fie la cabinet sambata si sa-i faca o extractie.
Am gasit un cabinet cu o doctorita minunata, undeva prin zona Gorjului,o fata tanara facuta special pentru lucrul cu copiii.
Intreaga operatie de extractie a durat aproape o ora pentru ca dintele nu i se misca anterior si a trebuit manual sa ii faca dintele sa se miste.
Mie mi s-a facut rau, m-am asezat pe un scaun si vedeam cercuri negre, am baut apa, mi-am facut vant cu o revista, eram pe sira spinarii numai transpiratii reci.
Kiki chitaia ca un soarece, nu spunea nimic, nu tipa, dar plangea incetisor.Nu stiu daca l-a durut sau era doar frica de stomatolog ( desi eu nu i-am insuflat niciodata o asemenea teama ), cert este ca in cele trei sferturi de ora am nascut inca o data de emotiile care m-au incercat.
Comportamentul doctoritei a fost ireprosabil, cu cea mai mare rabdare din lume, amabila si extrem de profi.La sfarsit, Ayan a primit o diploma de curaj si un orar in care sa-si noteze cand isi spala dintisorii, intreaga operatiune costand 30 ron.
Am plecat acasa cu dintele in buzunar, e stirb si pe maxilarul superior acum, nu era momentul, dar asa se intampla cand mananci prosoape !

Această prezentare necesită JavaScript.

Azi, despre cosmetice

Ma tin de foarte mult timp sa scriu despre niste produse cosmetice care ma facineaza efectiv ultimamente.
Nu stiu sa fi cunoscut vreodata o alta persoana ca si mine care sa aiba alergie la menta din pasta de dinti.Absolut in toate diminetile si serile vietile mele, pret de 2 minute, cat ma spal pe dinti, icnesc si imi vine sa vomit de parca am criza de colecist.Nu a stiut nimeni sa ma lamureasca mai detaliat ce mi se intampla, cu exceptia faptului ca ficatului meu pur si simplu nu ii place deloc mentolul.E drept ca nici dupa ceai de menta nu ma omor, nici inghetata sau alte dulciuri cu menta nu ma incanta,nici nu imi place foarte tare cum miroase menta, dar, daca le mananc / beau nu imi vine sa vomit.
Asadar, ani de zile am incercat diverse paste de dinti fara mentol, pentru a scapa de greata teribila matinala ce ma incearca de cum apropii periuta de dinti de gura.
Am gasit in sfarsit in lantul de magazine DM, o pasta cu care m-as spala pe dinti continuu, sunt efectiv indragostita de ea.Este cea de grapefruit de la Dontodent, insa, din pacate, ca orice lucru fain este in editie limitata.
sursa foto: aici
Are un gust de grapefruit combinat cu litchi, este o minunatie, lasa in gura dupa spalare un gust si un aer dulce de fructe.Nicio secunda cat ma spal pe dinti, ficatul meu nu icneste si nu striga: da jos mizeria aia din gura pana nu ma supar si mai tare ! 🙂
Apa de gura este si ea incercata, a fost tot in editie limitata,cumparata din acelasi magazin DM si de la acelasi producator Dontodent.Este extrem de parfumata, acelasi gust bun de citrice si fruct exotic, acelasi aer parfumat il ai in gura dupa folosire.
Apa de gura a folosit-o si Kiki cu succes nebun la el, pentru ca nu continea alcool si nu aveai senzatia aia de arsuro-racorire dupa ea.Contine si Olaflur, impotriva cariilor.
Din pacate, s-a terminat destul de repede si nu am mai gasit absolut in niciun magazin DM, ulterior am vazut ca nu mai exista nici pe site-ul celor de la Dentodent.
Atat pasta cat si apa de gura se regaseau la preturi acceptabile, 7 lei apa de gura la 500ml si 4.5 lei pasta de dinti la 150ml.

Un alt produs pe care l-am descoperit acum 2 ani si de care sunt efectiv indragostita, este crema de corp „Honey Touch” de la Rituals.

sursa: internet
Nu am auzit pe multa lume care sa ii stie pe cei de la Rituals,desi au si produse naturale o multime ( bine, eu la fostul job aveam numai meltence cu aere de corporatiste, ele nu au auzit de foarte multe lucruri din lumea asta!).
Crema de corp pe care eu o folosesc are si parabeni,dar eu o ador cu tot cu parabenii ei.
Asa cum am mai scris pe blog, mie imi plac la nebunie aromele floral-orientale, deci daca o iubesc atat de tare aceasta crema are miros oriental, folosind arome de miere de Himalaya si trandafir indian.
E genul ala de lapte de corp care iti intra in piele imediat,lasand in urma pasilor ei o piele fina si delicata ce miroase mai bine de 2-3 ore a aromele respective.
Eu am cumparat initial niste mostre de 70ml cu 10 lei de la o tipa,dar am cumparat in combinatie cu alte 2 persoane si direct de pe site-ul lor, ne-a costat livrarea 10 EUR, nu mi s-a parut o avere si cremele ne-au parvenit direct din Olanda in numai 4 zile lucratoare.O crema de 200ml costa 15,50 EUR, dar merita din plin pretul respectiv.

Ramanand tot in sfera cremelor de corp si a aromelor minunate, am primit nu mai stiu cu ce ocazie,anul trecut, un pachet cadou de la Avon.Nu ma omor dupa parfumurile care nu sunt cumparate de mine pentru ca stiu ca sunt dificila si imi plac numai anumite arome, respectiv floralo-dulci de tot.
Cand am desfacut pachetul, in sinea mea am si conchis ca va merge cadou catre una din doamnele catre care mai am anumite obligatii.
Cand am deschis sticla de parfum si am mirosit-o, m-am razgandit imediat, iar cand am mirosit si crema de corp, au ramas ale mele, indragostita fiind si de ele iremediabil.

sursa foto : avon.ro
Parfumul l-am folosit zilnic timp de 7 luni, am fost complimentata vesnic si intrebata de la ce casa de parfum am respectiva aroma si cand le spuneam ca este un parfum de la Avon, aceeasi reactie de neincredere ca si a mea prima oara.
Crema de corp o folosesc inca, mai am putin din ea,cand se va termina, am sa achizitionez iar atat parfumul cat si crema.
Ambele produse au arome de bergamota, regina noptii, lemn de santal.Miros divin, lotiunea de corp are 150ml, costa 25 ron si lasa pielea moale, aromata si catifelata pentru mult timp.
Parfumul- rezista aroma sa peste 2-3 ore puternic, este un miros dulce-oriental si potrivit pentru orice ora din zi.
Poate fi achizitionat la pretul de 90 ron / 50ml de la orice reprezentata Avon sau direct de pe site-ul lor.

Si in sfarsit ultimul, dar nu cel din urma, este parfumul meu iubit, pe care il port cu drag de 1 an de cand mi l-am achizitionat, il divinizez, e o dragoste iremediabila intre noi.In afara faptului ca miroase divin, avand in compozitia sa bergamota, capsuna, iasomie, cedru, ambra, trufe albe, floare de portocala, tuberoza si vanilie,aspectul minunat pe care-l are sticla defineste sentimentul meu de iubire pentru Valentina de la Valentino.
sursa foto: aici
Eu mi l-am achizitionat anul trecut din Belgia, am dat 50 EUR pe o sticla de 50ml, stiu insa ca imediat ce se va termina, il voi reachizitiona de prin magazinele noastre, am vazut si pe net, preturile variind intre 250-400 ron – 50/80ml.

Doar 1 leu pentru fericirea si zambetul unui copil !

Pe doamna Hornoiu am descoperit-o de la Laura, intr-o seara de sambata.Am citit-o toata noaptea aceea, plangand de sarea camasa de pe mine.
In afara povestilor sale cutremuratoare de viata, felul in care scrie m-a tulburat enorm, m-a facut sa traiesc, ceea ce citeam, la o intensitate maxima care imi vibra fiecare particica a sufletului.
Nu pot si nu-mi gasesc niciodata cuvintele sa comentez in atare situatii, nu pentru ca nu as fi empatica total cu persoana respectiva, ci pentru ca nu stiu ce a-i putea sa-i spui unui om ca sa nu il deranjezi cumva, in vreun fel neinteles de tine.
Nici nu imi pot imagina ce simt oamenii care au asemenea drame traite, nu pot sa ma gandesc ce anume emotii/ trairi/stari ii incearca pe parintii ai caror copii sunt diagnosticati cu cancer.
Si asta pentru ca atunci cand Kiki e plecat de acasa, mie imi tiuie gandurile, urechile, sufletul de lipsa si dorul lui.Nici nu as putea sa fac un exercitiu de imaginatie inchipuindu-mi ca al meu copil ar putea pati ceva.
Si ma revolt pentru ca in tara asta medicii oncologi fac afaceri pe durerile oamenilor, ma revolt ca lanturile farmaceutice sunt de tot rahatul si recomanda in cardasie cu oncologii medicatie scumpa, ma revolt ca niste parinti loviti crunt de soarta, in loc sa stea linistiti macar din acest punct de vedere, focusandu-se in a-si alina si a-si sprijini copiii, au de luptat cu un sistem sanitar mucegait si intrat in stare de putrefactie.
Nu pot sa imi imaginez ce inseamna pentru un om care are un serviciu unde castiga in cazul fericit 600-700 euro /luna, o suma de sute de mii de euro pentru tratarea copilului sau.Despre profesori sau alti bugetari cu salarii mizere, cred ca e o suma la care nici nu pot visa dar sa aiba speranta ca acea suma le va da inapoi fericirea copilului lor si copilul de odinioara.
Eu nu pot sa alerg pe distante lungi, caci nu-s cea mai fit persoana din lume, dar pot sa scriu si sa donez pentru a deveni realitate visul despre care doamna Hornoiu a scris aici.Visul unui domn care ar aduce speranta in viata tuturor parintilor greu incercati in viata asta, dar in primul rand usurarea intregului ciclu de tratament pe care il presupune aceasta boala nenorocita.
Haideti sa donam in numar cat mai mare, haideti sa ne mobilizam, haideti sa nu ne mai gandim numai la noi si la faptul ca noua nu ni s-ar putea intampla niciodata vreun rau.
Absolut toate detaliile despre donatii le gasiti pe site-ul http://www.1leu.org/.
Nu treceti mai departe, cu un 1 leu nu facem nimic in ziua de azi, dar toti leii nostri impreuna ar putea face mult bine atat copiilor bolnavi, cat si parintilor acestora.
Ii multumesc pe aceasta cale doamnei Hornoiu pentru tot ceea ce scrie, pentru ca scrie si ne face cunoscute lucruri frumoase.

6 ani de Kikiblue ( 2 )

Sambata seara, intr-o discutie in bucatarie, mi-a spus ca el nu va fi niciodata „tupeist” , caci nu vrea sa ” ïi supar si sa ii ranesc pe altii”. Am ras in sinea mea si m-am gandit ca dupa cateva „palme” primite in viata, sa-l zguduie insa bine de tot, va avea o cu totul alta opinie despre indrazneala ( sau tupeu ).

Nici nu m-am gandit ca va trage o alta concluzie foarte curand.

Duminica dimineata,in parc, la un spectacol de copii, 2 animatori imparteau baloane.S-a asezat la coada si a asteptat.A stat jumatate de ora ca banana, in timpul asta alti copii indrazneti se bagau in fata lui si cereau cu tupeu animatorilor baloane.Cum animatorii erau niste pusti care se vedea ca faceau acest job dintr-o mare nevoie de bani si nicidecum ca le-ar fi placut copiii, i-a durut fix la bascheti care si cum veneau sa ia baloane.In mod uzual, eu m-as fi infipt si i-as fi luat un balon, dar trebuie sa isi primeasca lectii de la viata ca sa inteleaga cum stau lucrurile.

Si l-am lasat, ma uitam la el cu tristete ca sta ca fraierul sa i-o ia inainte o gramada de copii.Si cand a ajuns in sfarsit primul , cei doi animatori au strans calabalacul si au inchis taraba pe motiv ca „s-a terminat programul”.Mie, personal, mi s-a parut de tot kktul sa le faci asta unor copii, mai cu seama ca erau doar inca vreo 7-8 care ramasesera fara balon.Pentru un pusti probabil ca balonul ala nu are nicio valoare, pentru un copil ca si Kiki insa este o mare bucurie.

In fine, vazand ca aia si-au strans calabalacul, s-a intors pe calcaie si a fugit departe de palcul de copii si s-a pus pe un plans de numa’. L-am lasat in pace, s-a calmat si i-am reamintit discutia cu tupeul pe care o avusesem cu doar doua seri in urma.

A fost de ajuns faza cu baloane ca sa inteleaga ca daca esti timid si excesiv de permisiv cu altii,. te calca in picioare.Si nu pentru ca ceilalti ar fi rai, nu, ci pentru ca societatea de azi este de asa natura incat pe nimeni nu mai intereseaza de celalalt, nimanui nu-i pasa de aproapele sau.Si atunci trebuie sa inveti sa supravietuiesti.

Asadar, un minus al lui Kiki este faptul ca nu este indraznet deloc, nu are zvacul ala in el, este mai mult ardelean de la D., cuminte si asezat.

Insa acest cuminte si asezat tine pana l-ai enervat.Daca l-ai scos din pepeni e jale, este foarte virulent, in afara faptului ca plange de nervi, de vreo jumatate de an arunca cu obiecte si scoate pe gura te miri ce numai sa se elibereze.Si aici foarte multi din anturajul nostru mi-au spus mai pe fata, mai voalat ca nu e ok ca il las sa se manifeste asa.

Ba eu il las, este o eliberare a frustrarilor si a incarcaturii negative pe care o strange de-a lungul timpului, este o descarcare nervoasa pe care fiecare om ( fie el mic sau mare ) o are.Nu as vrea sa ii fie teama sa se descarce si sa tina in el tensiunile acumulate, incepand insa sa-si roada unghii, sa aiba ticuri, etc.Il las sa urle, sa tipe, sa planga, partea cu aruncatul lucrurilor insa nu il las, i-am tot explicat ca lucrurile costa bani si muncim sa le obtinem, nu e normal sa luam televizorul sa aruncam cu el.Dar i-am sugerat razand ca se poate da cu capul de un perete daca doreste sa se elibereze nervos.Si cand are furii, incepe sa urle si sa planga, pune mana pe un obiect si ii arat capul.Si rade atunci , il scot din starea aia nervoasa, il las sa bombane si sa imi spuna problemele , dupa care se calmeaza.

De foarte multe ori acesti nervi au loc pe fondul oboselii, deci, eu insist sa doarma inca dupa-masa in fiecare zi.Ii fac foarte bine cele 2 ore de somn zilnice, chiar si la grupa 0 insist sa se culce dupa masa caci va avea alt randament.

Cu mine are o relatie speciala, cu D. insa nu este atat de apropiat si asta pentru ca el este mai dur in relatiile cu Kiki, il admonesteaza si pentru anumite fleacuri ( in viziunea mea), il cearta mai mult si mai des decat mine.Si asta a condus la a a-i ascunde anumite lucruri, imi spune ca ma roaga sa nu ii spun lui tati x sau y fapta.Desigur ca lui D. ii povestesc seara la culcare, de multe ori il rog pe Kiki sa ii spuna in prezenta mea, dar duritatea asta conduce la ascunzisuri si minciuni.Imi amintesc clar din copilaria mea, cum si eu ma ascundeam de taica-miu si il minteam, desi nu ma batea si nu tipa, dar avea o duritate aparte si mi-era asa o teama subconstienta de el.

Eu am alta metoda, mi l-am apropiat foarte tare, imi spune absolut orice, am un pahar de rabdare care ii spun ca se umple.Si cand rabufnesc e bai, dar asta nu se intampla des si il anunt ca sa stie dinainte.

In rest il trag de limba si aflu cam tot ce imi trece mie prin cap.De altfel i s-a si format un reflex si seara imi povesteste ce si cum de peste zi.

Faptul ca va merge la scoala peste o luna si jumatate nu l-a atins nicicum, ii este fix egal ca va fi scolar.Eu stiu ca pana se va lipi de doamna invatatoare, de noii colegi, pana isi va face un grup de prieteni va sta oarecum stingher si singura mea alinare este faptul ca stiu ca va fi in clasa cu un fost coleg de gradinita ( poate sa pice cu mai multi colegi iun aceeasi clasa, dar eu stiu numai de unul singur cu a carei mamica am discutat ).

Despre Kiki sunt pagini de asternut, pe scurt cam asa arata el la 6 ani, un dulce de omulet care vorbeste lucruri serioase si in acelasi timp ramanand pur si copil pana in adancul sufletului ( inca il iubeste pe Mickey Mouse la nebunie si refuza filme gen Violeta,etc. ), un vesel fara pereche, zambaret si hlizit, are simtul umorului si asta ma face fericita, impulsiv dar fara a fi ranchiunos deloc, destept si muzical, jucaus si inventiv.

6 ani de Kikiblue ( partea 1 )

La momentul cand mi-as fi dorit sa scriu postarea asta, am fost cu capul plin de alte ganduri, probabil daca m-as fi mobilizat insa ar fi iesit ceva chinuit atunci.
Acum am mintea limpede sa astern cuvinte ce raman peste timp, ca sa citeasca si reciteasca cand va fi mare al meu puiuc.
Desi sunt 2 luni de cand a implinit 6 ani,vreau sa astern aici felul in care este el la varsta asta minunata. Kikiblue sau Kiki mic a crescut, este baietan-cum spunea mamaie, biata!- si asta se vede cu ochiul liber,dupa o simpla discutie cu el. S-a schimbat mult anul acesta si eu ma mir continuu de rapiditatea cu care se deruleaza totul in viata noastra, mi se pare ireal cum trec anii si noi odata cu ei.
6 ani este o varsta pentru Kiki la care i se pare ca e capabil de absolut orice.I se pare ca le poate face pe toate singur, nu mai este nevoie deloc de ajutorul nostru, ba, din contra, el e cel care ne da in multe situatii mana de ajutor.
Ne-a cerut pentru prima data sa il lasam singur acasa cat mergem la cumparaturi.Si nu-mi venea sa cred ca am ajuns in punctul in care copilul isi doreste sa stea singur, sa ne arate ca poate face asta.
Este drept ca mutatul la curte l-a schimbat enorm, pentru asta zilnic ii multumescc lui Dumnezeu pentru sansa avuta de-a ne construi o casa pe pamant, cu o curte, dar, mai ales, pentru faptul ca are copii de varsta lui cu care se joaca cat e ziua de lunga.
Cele 3 curti care avem copiii prieteni de joaca, avem si porti interioare comune ca sa se poata misca in voie fara a ne deranja continuu cu deschisul-inchisul portii.Mai apoi, marele noroc a mai fost si acela de a avea acasa permanent 2 dintre vecine, asadar linistiti i-am indeplinit dorinta de-a fi singur acasa, cat noi am fost la cumparaturi.
Si s-a descurcat perfect, in ziua aia a inceput si ploaia si a intrat singurel in casa, a inchis usa, si-a deschis desenele animate si a stat cuminte pana am venit.
Despre dezvoltarea lui fizica e inutil sa mai spun ca pentru mine e cel mai frumos copil din lume, inca ma bucur insa, de aceleasi complimente despre frumusetea lui de la persoane care-l vad fie prin poze, fie pe FB, fie noii sau vechii mei colegi sau pur si simplu oameni pe strada/ la magazin,etc.
Este inalt pentru 6 ani, are 128cm, 25 kg si nu mai este deloc pufos.Este leit la corp cu D. , e inalt si suplu, eu ma bucur mult pentru ca niciodata nu mi-au placut barbatii -ursuleti ( mici de inaltime si indesati ), asadar cu aceasta constitutie orice haina ii pun pe el il imbraca bine.Are aceleasi bucle superbe, parul nu i l-am mai tuns anul acesta deloc, e drept ca il are mai scurt ca anii precedenti si nici la scoala nu am sa il tund scurt.Macar atat cat mai pot eu dirija lucrurl acesta am sa ii las parul putin mai lungut ca sa aiba buclisoare.
A ramas acelasi copil docil in privinta imbracamintii, nu cere si nu il intereseaza absolut deloc cum sau cu ce il imbrac, are incredere totala in gusturile mele ( i-au spus copiii la gradi ca are haine frumoase, mi-a spus! ), in shimb vrea zilnic sa ii dau cu parfum, sa miroasa frumos.Si atunci am cumparat un parfum de copii si zilnic miroase ca atare.Ne luptam cu pieptanatul zilnic, nu il intereseaza inca sa faca acest gest singur ( asa cum e cu spalatul pe dinti, de 2 ori /zi din propria-i initiativa ),nici nu ii prea place sa se pieptene ca „ma doare rau parul de la perie”.Imi cere sa faca singur dus, uneori il lasam , dar numai supravegheat si ajutat la sapunit ca nu o face cu zel.
Despre dezvoltarea lui intelectuala, as vrea sa scriu o multime de lucruri pe care ni le spune zilnic,insa nu mi le notez si acum nu mi le mai amintesc.Cert este ca la terminarea gradinitei, stie sa citeasca, sa socoteasca ( adunari si scaderi ), stie sa scrie( chiar si dupa dictare, fireste fara diacritice, fara semne de punctuatie ) si rezolva probleme de logica foarte bine.
La scris e cam lenes,si anul trecut si anul acesta, toata vara am scris semne grafice pe un caiet de matematica si ii este destul de greu sa se mobilizeze sa scrie o foaie intreaga.Marele sau minus este aiureala, in sensul ca nu se poate concentra foarte mult ( este drept ca un factor este si varsta mica ), insa e repezit si face greseli din neatentie, greseli ce la scoala costa.
Ii place mult sa citeasca, are un vocabular extrem de dezvoltat pentru varsta de 6 ani, are fluenta si usurinta in gandire si vorbire, aceeasi usurinta o are si la limbile straine.
Este antitalent total la desen, pictura, modelaj, desi vede in spatiu foarte bine,si-ar dori sa deseneze frumos dar nu ii iese.
In schimb are ureche muzicala absoluta, lucru pe care l-am fructificat incepand de anul trecut din toamna.Face pian si dupa un an canta la 2 maini, numarand, stiind masurile si duratele notelor, cunoaste perfect notele atat din gama do cat si din gama fa,gamele toate le canta cu repeziciune si pe unele chiar cu ochii inchisi :-).A ajuns la jumatatea cartii la Cernovodeanu, canta din F.Schmidt ( partitura lui preferata ) si din Duvernoy, desi e cam greu si miorlaie cand studiaza.
Faptul ca e muzical, il ajuta enorm la pian, e mai incet, insa se va iuti cu timpul, sunt sigura ca mama va face o treaba extrem de buna cu el, asa cum a facut cu atatia alti copii inaintea lui.Sa o tina Dumnezeu sanatoasa multi ani de-acum, sa il vad si pe Kiki cantand la pian, asa cum i-am vazut pe alti copii.
In mai a vrut sa il duca la un concurs de pian, insa nu a fost chip sa il convingem din cauza emotivitatii.Ne-a spus clar ca el nu canta nimic acolo si daca il ducem ne va face de ras ca lui ii este extrem de rusine sa cante inca public.L-am lasat, la anul insa merge la concurs chiar daca ne vom „face de rusine”.
Este foarte important insa ca are o mare calitate fata de alti copii, ce ii place este consecvent si nu renunta niciodata, chiar daca mai miorlaie, mai bombane sau uneori ii este lene.Isi invinge toate astea si merge, atat la lectiile de pian, cat si la canto.
Din septembrie de anul trecut, face si canto ( are o voce ampla si puternica ), l-am dus pentru ca vreau sa il scap de emotivitate, faptul ca este intr-un grup pe scena nu ii da starea aia de emotie cumplita de a canta singur.Merge la cursuri si are si spectacole multe unde nu lipsim deloc, decat in cazul in care este bolnav.
Si se vede schimbarea, a inceput sa isi invinga teama de a canta in public, mai are momente cand mormaie in loc sa cante, dar vor trece cu timpul si astea.
La 6 ani Kikiluna vorbesteeee ( mult de tot , pana iti face capul ciur )exact ca un adult, noi nu i-am vorbit niciodata ca unui copil, in sensul ca nu ne ascundem de el tratandu-l cu „hai, mergi de aici, tu esti mic si nu intelegi!”. Daca nu a inteles, a intrebat si i-am explicat ca sa inteleaga.Stie lucruri absolut uimitoare pentru varsta lui, ne putem baza pe el in anumite situatii fara probleme.
Imi place sa il cresc mai independent, nu imi place sa il cocolosesc si nici nu aplic metode vazute la alte mame, adica se imbraca singur, mananca singur, se incalta singur, face ordine in fiecare seara in casa, caci cara de sus la parter tot felul de jucarii, ziua e liber sa le imprastie cum vrea, seara insa toate se strang si se pun la locul lor.Ma ajuta la foarte multe treburi, el e responsabil cu dusul gunoiului la tomberon, ma ajuta la intins hainele, ne ajuta si afara, in curte, cu diverse chestii, pe scurt eu il pun la treaba ca are 2 maini si 2 picioare intregi si trebuie sa stie sa se descurce.Eu imi doresc din suflet sa iasa din el un barbat ca D. care se pricepe sa repare/ sa faca/ sa desfaca/ sa planteze/sape/culege/ zugraveasca/ la masina/la tencuit, etc.
As muri sa stiu ca ar fi un mototol dintr-ala cum am vazut multi, care platesc bani unuia sa le schimbe un bec in casa si sa le sape o curte.E inadmisbil ca un barbat sa fie atat de mototol! Asadar, treburile facute de mic ( desigur, dupa putinta lui ) il vor ajuta enorm cand va fi mare.
Il responsabilizez, imi place pe langa independenta sa fie si respnsabil.Are un portofel unde isi tine banii,e foarte strans la buzunar, ii numara mereu, cand merge la magazin isi ia cu el portofelul si face diverse socoteli daca isi poate sau nu cumpara diverse nimicuri cu banii stransi.
Daca facem bagaje, el e responsabil cu bagajul lui, eu i le scot si i le asez in bagaj, dar el imi spune ce mai lipseste, ce ar trebui sa mai ia la el, ce si-ar dori acolo unde pleaca sa aiba la el.La fel am procedat si cu ghiozdanul pentru gradinita, pe care il aducea zilnic acasa.
I-a trebuit tricou de schimb si nu si-a pus seara in ghiozdan, a doua zi a stat fara tricou, iar de a treia zi nu a mai uitat sa si-l ia.A inteles ca fiecare om e grijuliu cu sine insusi, ca e imperios necesar sa ai grija de propriile-ti lucruri si ca eu, desi mama lui, nu pot fi cu el in clasa, la scoala sau mai tarziu pe unde va merge singur ca sa ii ordonez si sa-i asez mereu lucrurile personale.
Asadar, s-a invatat, face liste, daca nu isi lua el, personal, un obiect in ghiozdan, ma intreba daca i l-am pus.Adica e responsabilizat.
E un copil bun, nu cere nu stiu ce lucruri si intelege perfect daca ii explic ca sunt alte prioritati cu banii,in niciun caz nu este genul care se tavaleste si face scandal in magazine daca nu i se ia nu stiu ce lucru.Exclus ! L-am invatat si acest lucru, i-am spus ca in viata nu putem avea absolut tot ce ne-am dori, ca avem de facut alegeri si este perfect sa renuntam pe moment la un lucru daca nu avem atunci bani, ne ambitionam, muncim mai mult, strangem bani si obtinem obiectul dorit.L-am invatat ca are si alt farmec si alt gust victoria achizitionarii unui obiect pentru care ai muncit mai mult sa il obtii.
Este jucaus, imi place ca nu se cearta cu copiii, ii place sa fie lider si are o calitate foarte mare, niciodata nu se umileste in fata celorlati.Am vazut copii care se roaga de alti copii sa se joace cu ei, am vazut copii care cedeaza mereu in favoarea altora doar pentru a nu se juca singuri, am vazut copii care accepta sa fie bruscati/ impinsi/ loviti de alti copii doar pentru a avea parteneri de joaca.
Ei bine, Kiki nu este asa.Nu sta nicio secunda la discutii, pleaca si le intoarce spatele, le spune ca nu mai vrea sa se joace cu ei si sa plece la ei acasa.Se joaca perfect si singur, nu il intereseaza neaparat compania cuiva, daca nu sunt copii afara el vine si sta cu mine si povestim, facem diverse chestii impreuna.
In mod uzual el este cel chemat mereu la joaca, nu se duce niciodata la usa cuiva sa cheme copilul respectiv la joaca.Nici macar in curte, daca venim de undeva nu face aceasta propunere, desi copiii sunt afara.
La fel se intampla si in cercuri cu copii necunoscuti, niciodata nu face el primul pas spre socializare, niciodata nu vorbeste el primul si nici nu ii intreaba vreodata pe copii mai multe decat ii spun ei, pe principiul „daca el nu mi-a spus, de ce sa il intreb eu ?”
Are asa, un soi de mandrie,pe care, eu, copil, nu am avut-o, si ma bucur enorm ca este asa.Adica nu se lasa calcat in picioare de nimeni, daca cineva ii da o palma, el nu intoarce si obrazul celalalt.
Cred ca d-asta il si iubesc copiii foarte tare, face si dracii multe si atunci le place alorlalti, ii atrage ca un magnet.
La gradinita, a fost invitat la nu stiu cate zile onomastice si nu a spus nimic ca nu a vrut sa mearga la copiii respectivi.E selectiv,imi spune ca nu conteaza cum arata si cum se imbraca cineva, important este sa aiba interiorul frumos.Good boy, deci a functionat si asta !
A avut 2 prieteni buni la gradinita si atat, restul se jucau dar nu erau prietenii lui.
Nu se baga in certuri, nu se baga in polemici, mai obisnuieste insa sa tipe la copii si daca e lovit invariabil da si el inapoi.Lucram la chestia asta, dar imi spune ca nu poate sta „ca prostul”.Asadar, daca e lovit, loveste si nu sta pe ganduri.
Este agitat, activ, vorbeste mult, e spumos, face glume, e vesel tare si hlizit, e pupacios, e tandru, este insa si extrem de vulnerabil.

– va continua –