Ma uit la palma mica ce sade linistit pe obrazul meu, in degetul aratator invart carloniti blonzi-sandre, admir genele lungi ce incadreaza ochii verzi-gri, mari si inteligenti, ma apropii si pup gurita cea mai frumoasa si cu buzele cele mai frumos conturate pe care le-am putut eu admira.In acea clipa nu-mi trece prin minte decat un singur pasaj ce l-am citit candva de mult timp in Biblie :
” Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. ” (1 Corinteni 13)
Ma gandesc ca tot ce-a fost pana acum 21 luni nu a avut rost, am trait ca o frunza purtata de vant prin ierni aspre si geroase sau veri toride cu zile lungi si apasatoare.Tot zbuciumul de dinainte de el azi mi se pare un mizilic, nu-mi trebuie nimic din tot ce-a fost, vreau doar ce va sa vie in clipele, zilele, lunile si anii lungi ce vor urma alaturi de el.
Timpul zboara, ma gandeam de dimineata cand m-a trezit tandru si duios cu o mangaiere pe fata si un pupic mic si fin pe obraz ca as vrea sa-l iau in brate, sa-l tin acolo strans si sa fugim undeva, pe un taram unde timpul sa stea in loc.Abia de acum incolo as vrea sa stau cu el acasa, sa ma trezesc zilnic in felul asta duios, sa ma bucur de el clipa de clipa si minut de minut.Sa nu mai imi fac griji pentru bani, job, sa nu ma mai uit la ceas, sa nu mai stau stresata ca ba e una , ba ailalta.As vrea sa stau asa intr-o dulce nepasare, sa nu fac nimic intreaga zi si sa-l urmaresc, sa-l vad, sa-l miros, sa-l iubesc, sa ne jucam, sa alergam prin casa, sa radem in hohote cand nme gadilam, sa stea seara, cu fata-i mica si fina ca matasea, in gatul meu bagata, sa-l mangai pe mainile ce le ador si sa-i pup talpile picioarelor la nesfarsit.
Duminica mi -sa reprosat ca-l cocolosesc prea mult, ca-l pup mult prea mult, ca va fi un „fatalau”.M-am ridicat si m-am ascuns intr-o baie unde am plans.Imi venea sa urlu si sa le spun ca nu am iubit niciodata pe cineva atat de mult si de intens, ca nu mi-am imaginat niciodata ce forme si culori are iubirea adevarata si mi se spune ca dand iubire sufletului meu va deveni un „fatalau”.Dar daca i-as da indiferenta si respingere ar deveni un om mai bun?Chiar de va deveni cel mai mare „fatalau” din lumea asta eu nu ma pot opri sa nu-l iubesc cu fiecare por al corpului meu, nu-mi pot fereca sentimentele si nu-mi pot ascunde iubirea ce o simt pentru el.Este cu mult mai mult decat se poate descrie tastand niste cuvinte…
S-a dezvoltat enorm, fiecare luna ce-a trecut desi eu nu am simtit-o, la el se vede ca la Fat Frumos.Se grabeste si el sa creasca, pana nu de multa vreme imi spunea ca are un an, ridicand un deget – carnacior in aer, acum deja imi spune ca are „doi -doi ” si-l cheama „Ayan, Daius si Pusi” 😀
Cunoaste absolut totul in casa, deja nu mai e niciun mister pentru el intreg apartamentul, imi place enorm ca stie exact ce se intampla cu el si cu obiectele cu care umbla el.Adica atunci cand nu gasesc ceva , il intreb si indata imi aduce sau imi spune unde este obiectul cu pricina.Stie deja sa-mi aduca obiectele de vestimentatie, stie sa imbrace ( asa cum poate el) dar sa se si dezbrace in intregime( in sfarsit am reusit! ) apoi ramane in pampers si alearga toata casa dezbracat si cu pampersul pus.Imi vine sa-l mananc in clipele alea, este ca o ratusca de la spate.Il intreb atunci ” si tu cu cine semeni?” si el hohoteste” cu macuuuuuuu” ( cu ratusca)
Face multe nazbatii, ditsruge absolut tot ce-i pica in mana si mereu da vina pe altii.
– Cine a rupt liniuta in bucati mici? intreb eu prefacandu-ma suparata
– Mamaie, raspunde Pusi sigur de el
-Cum mamaie?Nu a fost azi la noi si nici noi la mamaie.
– Tataie, imi spune cu-n zambet strengar.
– mamaie sau tataie?Hotaraste-te!
Se uita la mine cumva pe sub gene si spune cu-n glas mieros:
-Mamaie si tataie ! 😀
Apoi intinde manutele mici sa ma ia de gat si sa ma pupe, tuguie buzele si imi da pupici de la distanta daca nu cedez.Smecherului mic mai fa-i ceva daca poti!
Cu mancarea este la un alt nivel, a trecut la high level as putea spune, mananca complet singur.Daca nu-l lasam sa manance el cu lingura lui tinuta din capat de tot si vaslind cu ea in farfurie cat poate, e bai! Plange si nu mai mananca, masa se transforma in infern asa incat l-am lasat in ultima perioadfa sa manance singur-singurel.
E la fel de vesel ca intotdeauna, e la fel de sugubat si jucaus.Daca pana acum cateva luni ma plangeam la toata lumea ca el nu se joaca singur deloc, sta numai dupa fusta mea, azi pot spune ca m-a abandonat.Isi vede de treburile lui , de demontarile si stricaciunile pe care le face jucariilor, se joaca si vorbeste singur. construieste ( e pasionat de cuburi si de constructii), demoleaza, coloreaza si scrie pe caiete , singur la masuta lui.
E ingrozitor de timid, de sensibil si de fricos.Daca vin copii mai multi in graba spre el se sperie, inchide ochii si intinde mainile.In lume nu scoate niciun sunte pana nu se acomodeaza cu mediul si pana nu se obisnuieste putin cu cei adulti.daca ii spun ceva de fata cu alti adulti mereu plange.
Azi plateam cablul, la un moment dat l-am vazut cu un pliant in mana ca a venit si s-a ascuns dupa mine, nu vazusem ca i l-a oferit un domn.L-am intrebat mai tare ( deci nu in soapta) daca a cerut cuiva pliantul sau l-a luat singur fara sa intrebe.A inceput sa planga si sa vrea in brate.L-am luat si l-am linistit, de obicei il pup in astfel de momente ca-i trece repede supararea.Am inteles ca-mi seamana, nici eu nu suport observatiile de niciun fel facute in public.Nu am sa mai repet greseala!
Pasiunea lui cea mai mare in acest moment ( adio Noddy, adio Teletubbies) sunt masinile si pistoalele.Peste tot pe unde ne prinde ne impusca si noi trebuie sa cadem secerati, apoi ne calca cu „buzuzu” si cu „caionu” pana ne rupe picioarele dar trebuie sa ne prefacem satisfacuti si sa-l aplaudam.
O alta pasiune de-a lui actuala sunt cartile.Nu rupe nicio fila, se uita linistit pe ele chiar si 1/2 ora, cunoaste toate animalele fie salbatice, fie domestice si stie cum „vorbesc” animalele.Cunoaste legumele si fructele ( unele) si cunoaste si culoarea rosie ( de la bratara de la mana).
Ceea ce m-a lasat masca acum doua seri a fost faptul ca dupa povestea de seara ( niciodata nu a suportat sa-i citesc, vrea sa i le spun eu cu intonatii diferite si onomatopee specifice actiunilor ), i-am spus 2 povesti una dupa alta, caci nu avea somn domnisorul:” Ursul pacalit de vulpe” si „Punguta cu 2 bani”.Ulterior , stand in intuneric si el vorbind continuu mi-a venit o idee sa-l intreb cam despre ce-i vorba in povestile alea, ma gandeam ca la varsta asta ii intra pe-o ureche si-i ies pe alta.Ei bine, stie ca ursul si-a rupt coada in apa, ca ii placea s amanace peste, ca cea care l-a trimis la balta a fost vulpea, stie ca mosul avea un cocos, ca in cuptor a aruncat toata apa ce-o inghitise ulterior in fantana,etc. M-a frapat faptul ca mi-a raspuns la intrebari la care alti copii, la grupa mica, nu-s in stare sa raspunda.
Motric e cam impiedicat, la modul ca alearga si se impiedica din te miri ce si-l vezi pe jos.De cand si-a spart capul ( mi-a spus si-mi spune mereu ca masa „nana pacu ” ) e mai prevazator, ii este cumva frica sa mai alerge, parca sta sa se cugete inainte de-a se baga cu capul inainte.
Olita o aduce cand caca e deja facut in pampers, dar o aduce si-mi spune ” caca”, semn ca atunci s-a produs fenomenul, pe reductorul de la wc nu mai vrea sa se aseze.
Canta, danseaza si bate din palme, imi povesteste diverse pe limba lui din care pricep asa pe sarite si incerc sa le leg cum pot si eu.
Este cel mai tandru omulet din lume pe care l-am vazut, pe toti ii ia in brate , dupa ce se imprieteneste cu copiii ii pupa si ii mangaie pe obraz, dragul mamii! 😀
Cam asta-i Pusicel la 21 luni, cu bune si cu rele…oricum ar fi e puiul meu iubit si orice chestiuta mica si neinsemnata pentru mine pare a fi echivalenta cu escaladarea Everestului.
Te iubesc Pusi meu si la multe, multe luni si ani inainte!
Fărâme de suflet şi de viaţă 