O bruma de speranta

Niciodata la sfarsitul unui an din viata-mi nu m-am simtit mai fericita, eliberata,descatusata de faptul ca ma lepad de anul ce tocmai trece.Astazi o fac cu o mare bucurie in suflet, imi vine sa-mi urlu fericirea de-a se fi incheiat acest mizer de 2011.
A fost un an de cosmar pentru mine, anul tristetii l-as putea pe scurt defini.A fost un an in care am plans cat n-am facut-o o viata, a fost un an in care am reusit sa-mi zdruncin echilibrul interior, sa-mi pierd increderea in sine, sa ma lepad la un moment dat de oamenii dragi care-mi stau alaturi ca si cum ei ar fi fost cei vinovati in principal pentru esecuri de-ale mele,am facut compromisuri,mi-am schimonosit sufletul de la oamenii urati in fata carora am fost nevoita sa stau „cuminte” ca sa fie bine, mi-am dorit sa nu fi cunoscut niciodata anumiti oameni cu care am intrat in contact, am pierdut si am fost „calcata in picioare” de oameni pe care i-am ajutat si candva le-am dat o paine rotunda si pufoasa din care se hranesc si azi atat ei cat si cei ai lor, m-au respins oameni de la care nu m-as fi asteptat niciodata s-o faca si am realizat ca sunt altii carora le spuneam cu drag vorbe frumoase in timp ce ei ma rasplateau ci veninul si seva lor murdara.
Dar a trecut, am trecut si eu pe langa toate acestea, m-am ridicat si am pasit semeata mai departe, am ignorat, am plans sa ma descarc, mi-am cerut iertare si am pasit pe un alt drum curatat de tot ce a adus in calea-mi mizeria asta de an.
Singurele realizari au fost ale lui Pusicel, a reusit sa scape definitv de carucioarele mult iubite, de pampersi si de cruntele crize de bronsita astmatiforma.A invatat sa alerge, sa vorbim ca doi adulti, sa ceara ce vrea cu adevarat, sa stea in colecivitate fara sa planga,sa socializeze cu alti copii, a renuntat complet la violenta de dinainte fata de altii de varsta lui, are prieteni si isi traieste fiecare zi a copilariei exact asa cum trebuie.A crescut si s-a lungit mult, s-a maturizat si arata exact ca un baietel de 4 ani.
Daca acum un an faceam bilanturi si planuri pentru anul ce va fi urmat, acum nu mai fac nimic din toate astea, las lucrurile sa vina de la sine daca vor veni.Pentru ca din tot ce mi-am propus anul trecut nu am realizat nimic cu exceptia unei vacante in Grecia ( dar nici aia asa cum trebuia ).Deci nu mai fac planuri in legatura cu nimic.Viata ne poarta pasii intr-un mod atat de straniu, incat, de multe ori ma ia pe sus si ma izbeste atat de puternic ca nici nu realizez ce mi s-a intamplat.
Nici mancare multa nu mai fac anul asta, nici musafiri nu mai avem, nici chef de petreceri fastuoase nu mai am, decat speranta, multa de tot, speranta de incheiere a unui an pacatos de urat si speranta in mai bine.
Sper din suflet ca 2012 sa fie un an calm, un an mai linistit,un an despre care sa aud ca a fost nici prea-prea, nici foarte-foarte, dar nu asa cum a fost 2011.Sper sa fie un stabil in primul rand, un an cu sanatate in care ai nostri dragi sa fie bine, un an in care Pusicel sa ne aduca alte si alte mii de satisfactii, sa creasca si sa se implineasca pe toate planurile.
In rest…petreceri frumoase sa aveti, mese imbelsugate, oameni dragi aproape si sa aveti si voi speranta…speranta de mai bine, speranta intr-un an nou complet diferit de ceea ce lasam cu mare bucurie, multi dintre noi, in urma.
La Multi Ani si ne scriem la anul cu vesti mai multe si mult mai bune!

glitter-graphics.com

Crăciun fericit dragii nostri !

Nu-mi vine sa cred ca am ajuns iar in ajun de Craciun, ziua in care toata suflarea crestina se pregateste cu spor sa serbeze sfanta nastere a domnului Cristos.Cu mic , cu mare, azi toata lumea roboteste sa aiba maine o masa imbelsugata, casele curate si sa-si omeneasca apropiatii asa cum se cuvine la zi de sarbatoare.
Acelasi lucru fac si eu, D. si Pusi pe langa mine, ne pregatim pentru ospat, pentru invitati, pentru cei dragi ai nostri.
Dar in febra pregatirilor nu puteam sa uitam sa va uram din suflet tuturor, voua ce ne sunteti alaturi tot anul si la bucurii si la necazuri, la tristeti si la momente fericite, sa aveti mese imbelsugate, linsite si pace, sa va calce pragul toti cei dragi ai vostri de mai aproape sau de mai departe, sa va adunati cu totii in jurul bradului si al Mosului , sa va veseliti, sa cantati, sa beti si sa mancati, ca asa-i in zi de Sarbatoare la romani.
Si vreau sa va rog pe toti cei care aveti pe mese belsug mult, sa nu va zgarciti si maine sau azi sa impartiti cate putin si celor singuri si nevoiasi care nu au decat o paine goala pe masa lor in zi sfanta, copiilor care stau pe strazi fara o bucata de mancare in mana si tremurand de frig.
Eu merg in dimineata de Craciun la biserica sa impart ( nu stau la slujba dar stiu ca acolo gasesc nevoiasii aflati in necaz ), fac cateva pachetele si le dau sa manance si celor amarati, in felul asta imbelsugandu-i si pe toti cei ai nostri trecuti la cele vesnice.
Va rog sa nu uitati si de altii, va rog sa va ganditi si la cei mai nemancati ca noi caci dar din dar se face Raiul.
Sa aveti un Craciun Fericit, Luminat si Imbelsugat !! Va pupam cu drag si petreceri frumoase tuturor si Mosi darnici si bogati !!

CRĂCIUN FERICIT !!!

glitter-graphics.com

Franturi de …serbare

Azi sunt franta de emotii

Am sufletul mic de tot, cat ghemul, stomacul ma roade deja si emotiile incep sa ma copleseasca.Azi dupa-masa avem serbare, prima lui serbare de gradinitar, de copil, de…, cu Mos Craciun vazut pe viu, cu refuzuri vehemente de-a imbraca costumul de fulg cel inchiriat, cu urlete si amenintari ca nu va spune nicio poezie, ca nu-i place sa cante si sa danseze, ca nu vrea sa stea la serbare, cu minciuni mici, dar iscusit tivite, ca il doare rau ” gatul asta caie nu ma iasa sa spun poiezia” si „ma doaie iau spatele, nu pot deloc sa dansez, zau !”
Ani de zile, cand eram de cealalta parte a baricadei, nu intelegeam de ce se emotioneaza atat de tare parintii cand al lor copil are serbarea.Azi sunt fleasca toata, nu pentru ca n-ar spune, ci pentru ca am sa plang groaznic de va spune.O sa ma flescai si stiu sigur ca o sa bocesc rau dac adom’sorul se va hotari totusi sa interpreteze rolul lui de fulg care e vazut de el ” sunt o gaina ca am pene, nu fulg de zapada !”
Astept ora serbarii exact cu acelasi sentiment cu care am asteptat sa intru in sala de nasteri.E cumplit!
D. e total calm si nepasator as putea spune, ai mei se amuza tare gandindu-se cum Pusi va oracai si nu va vrea sa spuna nimic dar „e prea mic domnule, la 2 ani jumatate vrei spectacol?”.
Numai eu stiu sigur ca nu va face teatru , cred in el si vreau mai repede sa plec spre gradi.Pumnii stransi sa fie bine, sa nu-mi uit batistele multe si sa ne vedem diseara si cu poze si cu alte impresii.

P.S: serbarea a fost super, mi-am facut griji degeaba, am multe filmulete pe care nu stiu cand le voi putea pune dar pentru moment pun doar cateva chestii faine 😀

Meniul de Crăciun, 2011

In fiecare an gatesc mult de Craciun si fac cozonaci la masina de paine, desi intotdeauna suntem plecati de acasa brambura.Anii trecuti am plecat la munte, dar am gatit la intoarcere o gramada de mancaruri.Anul asta, timpul nu ne mai permite sa plecam si nici nu am chef, nu stiu cum , dar fiind fara zile multe libere nu as fi plecat de acasa.
In ziua de Craciun insa vom pleca pe la rude , apoi vor veni ei pe la noi si a doua zi ne mai trec pragul si alti oameni dragi, asadar Craciunul asta stam strict acasa si bucatele trebuie sa fie pe masa ca sa avem Craciun imbelsugat, cum se spune din batrani.
O sa fac ceva traditional anul asta, nu ma mai complic ca anii precedenti cu delicatese migaloase care necesita mult timp.Acum nu voi avea decat sambata la dispozitie sa gatesc si atunci trebuie sa ma rezum la clasicele porcarii si la meniul traditional.
M-am gandit sa fac asa:
-salata de ciuperci cu maioneza
– oua umplute mai altfel
– diverse sortimente si aranjamente de antreuri
-reteta asta am facut-o si anul trecut si a fost o minunatie, in consecinta si anul acesta o repet
friptura de porc pe pat de varza acra cu cartofi
– clasicele sarmale in vas de lut, dar eu am sa fac si sarmalute in foi de vita cu carne de pui pentru Pusicel
– cozonaci
– o placinta cu branza, minunata si rapid de facut
– tort cu crema de lamaie doar ca eu fac crema in casa si nu folosesc budinca din plic pentru a putea sa-i dau si copchilului sa manance.
Cam asta m-am gandit sa prepar, voi ce faceti de Craciunul asta, cu ce bunatati va laudati anul asta, ce puneti pe masa de Craciun si cu ce va surprindeti invitatii?

Despre acceptare, empatie si toleranta

Nu de mult timp, intr-o discutie in contradictoriu, cineva mi-a spus, ca pe-un repros cumva, ca „trebuie sa inveti sa accepti si oameni ca X „! Si am stat si am reflectat la ceea ce mi-a spus, am cugetat si nu am putut din pacate sa fiu de acord cu respectiva persoana nici acum.
Ce inseamna acceptarea si care este diferenta dintre a accepta, a tolera, a empatiza si a-i face tovarasi de drumuri comune in viata pe unii oameni care nu-ti plac ?
Sunt o persoana destul de dificila in raporturile cu oamenii si asta am spus-o mereu, nu ma dau in vant sa leg repede prietenii, nu sunt genul ala care sta la barfa cu vecinii de palier in fata unei cesti de cafea si fumand 17 tigari, dezbatand de cate ori se bate vecina cu barba-su,nu-s genul care sa stea in fata blocului la taifas cu „prietenii”, nu sunt genul care primesc de la oameni orice fel de ipocrzie, orice fel de comportament doar de frica de-a nu ramane nesocializata, deci sunt dificila asa cum m-ar descrie multe dintre categoriile mai sus enumerate.
Am cativa oameni care-mi sunt prieteni de ani de zile, oameni cu care desi nu ajung sa ma vad continuu, vorbim la telefon, ii ajut cand si cum pot, la randul lor ma ajuta si ei si stim ca ne putem baza unii pe altii si la bine si la greu.Am foarte putini oameni carora le fac destainuri totale in ceea ce ma priveste, sunt extrem de putini cei carora le permit sa zica ceva de D. sau de puiuc si daca ma deranjeaza le-o spun, nu ma intereseaza extrem de mult socializarea si nici nu ma dau in vant prea tare dupa prietenii noi.Daca sunt compatibila cu o persoana, daca ne placem si incet-incet se leaga intre noi vreo relatie, este ok, o dezvolt, o ingrijesc si dau tot ce pot ca sa fie bine.Prima greseala o accept tacit si consider ca este omeneste sa gresim, a doua greseala deja o pun pe tava si o dezbat cu X-ulescu ca sa stie ca m-a deranjat, de la a treia greseala repetata pe acelasi subiect dezbatut anterior, deja dau delete ( in functie de caz, deletez pacifist sau nu ).
Cine ma cunoaste, intr-o prima faza, au impresia ca-s cea mai prietenoasa persoana din lume pentru ca vorbesc, sunt tonica, rad si o dau in glume.Sub acest aspect insa, „ascund ” cele descrise mai sus.
Revenind la acceptare, la faptul ca „si cu aurolacii eu vorbesc, iar politistii mor de ras cand ma opresc la control” asa cum mi-a spus aceeasi persoana…
Si eu ii accept in societate pe aurolaci, trec pe langa ei fara sa-i jignesc, sa ma uit cu dispret la ei sau sa le arunc vorbe de ocara.Deci se cheama ca-i accept,ca sunt toleranta fata de niste homelessi, ca nu-mi bat joc de ei, ba mai mult, de cate ori pot, le dau haine, mancare si candva cand fumam chiar si tigari.Mi-e mila de unii dintre ei, ma rog la Dumnezeu sa ne fereasca pe toti de a ajunge in ipostaze nefericite in viata si cam asta este tot ceea ce pleaca de la mine spre acesti oameni.Deci asta se cheama ca-i accept, asa-i?
De aici si pana la a da-o in glume cu ei, a sta la povesti si a ma „vedea” cu homelessi este un lung drum din punctu-mi de vedere.
Mi s-a spus ca-s tare pretioasa si tin la eticheta ( nu exact asa, altele au fost cuvintele, dar asta era mesajul ) si mai ales ca nu seman deloc cu maica-mea.Pai da, e normal sa nu semanam, suntem 2 persoane diferite, cu firi si caractere total diferite, iar eu sunt astazi asa, fiindca am vazut la mama greseli multe facute de ea si pe care eu nu vreau sa le repet in viata-mi.
Am crescut langa o mama extrem de extrovertita, care-si punea intreaga viata pe tava, multora, care statea la cafele si tigari cu vecinele de bloc , care ajuta si socializa neconditionat, care lega prietenii indiferent de clasa sociala din care proveneau oamenii carora ea initial le dadea gaj, increderea si sentimentele ei de buna credinta.Rezultatul?De cele mai multe ori a fost barfita pe la colturi de cele si cei carora le asternea bunele sau relele familiei noastre, de cele mai multe ori cei care i-au inchis primii usa in nas au fost exact aceia pe care ea se zbatuse sa-i ajute, in cele mai multe cazuri i s-au spus in fata grosolanii care au durut-o, a plans si s-a consumat datorita unor vorbe izvorate din gurile unor prosti necizelati.Nu a stiut niciodata sa spuna ferm si hotarat „NU”, nu a stiut niciodata sa aiba „o eticheta” fata de alti oameni inferiori ei cu mult, nu a stiut niciodata sa-si vada propriul interes asa cum altii au facut cu ea, nu a stiut sa-si ceara drepturile acceptand orice i s-a oferit, nu a stiut sa-i puna la punct pe anumiti oameni care sistematic i-au facut rau si nu a stiut niciodata sa-si aleaga prietenii.
Tocmai pentru ca am vazut-o ani de-a randul primind „pumni” de la oameni, am vazut-o dezamagita, plansa si plecand capul in fata unora, eu m-am ferit cat am putut sa devin ca si ea.Chiar nu ma intereseaza lingaii care sa-mi spuna ca-s frumoasa, desteapta si devreme acasa in timp ce pe la spate ma vorbesc de rau sau in fata imi spun diverse grosolanii la care eu ar trebui sa zambesc si sa fac frumos doar pentru a nu-i supara.Nu ma intereseaza sa ma iubeasca lumea toata de la un job, nu ma intereseaza sa ma iubeasca tot blocul, femeia de serviciu, administratorul, etc.Vreau sa am cu ei o relatie de respect si de bun simt.Atat.
Am un sot care ma iubeste si pe care-l iubesc, am parinti pe care-i iubesc si ma iubesc, am un copil pe care-l iubesc si care as vrea sa ma iubeasca mult, am niste oameni care tin la ei si ei la mine.In rest?La ce sa am pretentia de-a „ma iubi oamenii”? Si care oameni?Aia de care nu-mi pasa?
Revenind la toleranta, acceptare , empatie…Da, sunt oameni cu care nu vreau sa am de-a face, oameni pe care nu ma intereseaza sa-i accept niciodata, sunt oameni de care mi-e scarba numai cand ma gandesc la ei, sunt alti oameni care-mi produc repulsie, etc.De ce sunt nevoita sa accept in juru-mi si sa fac frumos in fata lor numai ca sa zica lumea ca „ce fata buna e asta, mah! ” tot felul de specimene?Cu ce ma ajuta, cu ce ma incalzeste lucrul asta?
Ceea ce maica-mea nu a inteles niciodata este faptul ca oamenii aia, care azi spun despre ea, despre mine, despre tata sau despre oricare ca suntem „baieti/fete buni/e”, maine cand ai nevoie de ei sau daca intr-o zi le spui o vorba anapoda, s-au sters la cur cu tine si nu mai dau nici macar 0,50 bani pe felul in care i-ai lins in urechi vreme indelungata.
Mai apoi nu am inteles nicicand de ce trebuie sa ma complac eu intr-un mediu de cacat doar pentru ca „uneori asa e bine”.Nu zau?E bine sa te tragi de sireturi cu orice proasta manelara, e bine sa-i accept eu oricarui mitocan grosolaniile lui si e bine sa ma las calcata in picioare de oameni care-s vai steaua lor.
Pe mine chiar nu ma intereseaza sa ma aprecieze nu stiu ce naspeti de oameni, sincer.Ma bucura cu adevarat atunci cand oameni mari si nume grele din diverse domenii imi deschid usile cu zambetul pe buze,desi au trecut ani de cand nu ne-am vazut, ma bucur nespus sa conversez cu oameni care-s misto, oameni de la care ai ceva de invatat, cu care ai ce discuta, care sunt preocupati de lucruri faine si care fac parte din alta clasa sociala decat a manelarilor, tatelor sau pitipoancelor.
Mai apoi cer respect, fiindca eu ofer si dau mereu respect.Nu-s genul nesimtit pe care-l suni si nu poate raspunde uitand sa mai sune inapoi, nu-s genul care sa nu spun la orice fleac cuvintele „te rog” si ” multumesc”, nu sun la ore nepotrivite, nu jignesc oamenii aiurea fara sa am un motiv intemeiat, nu cer de la oameni lucruri pe care stiu ca nu mi le-ar putea da si i-as pune in situatii jenante, nu o tutuiesc nici macar pe vanzatoarea de la coltul blocului dar un om mai varstnic decat mine,etc.
Nu pot fi toleranta, nu vreau sa accept si nici sa fiu empatica fata de niste proaste care-mi sunt cu mult inferioare , dar au aere cat casa, care au pretentii de distinse persoane iar ele nu au dupa ce bea apa si nu pot lega coerent 2 propozitii.
Exista apoi diferente intre oameni , diferente pe care eu le respect dar nu le si accept in viata-mi, nu pot face modele din asemenea oameni.Fiecare traieste dupa cum vrea si crede de cuviinta, dar de aici si pana la a fi o astfel de persoana modelul meu de viata e cale lunga.
Nu am de ce sa ma imprietenesc cu personaje de la care nu pot afla nimic nou, cu care nu pot avea discutii decat super limitate si care ma calca pe nervi cu felul lor de-a gandi.Imi spunea, deunazi, o tipa de pe la bloc cu care am mai mult decat un simplu salut,ca ea nu ma poate intelege cum de trec pe langa femeia de serviciu din bloc ca pe langa un stalp si nu o salut.Iaca asa, e o simpla idioata care acum vreo 6 ani i-a pus vecinei mele de usa, un wc spart, chiar pe presul din fata intrarii in apartament, fiindca i-a facut observatie vecina-mea ca nu spala si la noi pe palier.Si cretina cu minte de gaina, a considerat de cuviinta, sa se razbune pe doamna de vis-a-vis, in acest mod infect.In afara faptului ca femeia aia e o cucoana care nu ar spune nici cuvantul „dracu” nu mi-o puteam imagina carand un wc murdar de pe pres, ca sa-l arunce.Si cine credeti ca era aia tare in clont si injura de zor? Fix cretina de maturareasa.Si tipa mea din bloc chiar nu intelegea de ce eu o sfidez complet pe idioata aia.Mi-e efectiv scarba de ea, am facut o criza intr-o dimineata cand D. i-a zis cu „saru’mana” si i-am zis tare , de fata cu gloaba aia, daca mai aud salut catre individa fac iures rau.Iar atunci cand a guitat ceva ca am zugravit si lasam palierul murdar de dimineata pana seara cand ajungeam acasa si spalam tot palierul si-a luat carne in gura pana a amutit.Si sade blanda oligofrena ca ma stie ca n-am tiglele toate pe casa.
Deci personaje d-astea nelalocul lor eu nici nu le pot vedea.Si da, pot parea infumurata, gretoasa, figuranta ( c-asa-mi spune un oligofren de la etaj, care ne inunda mereu si pleca de acasa inchizand apa cate 4-5 zile ca la el in codrul verde de unde s-a mutat la bloc), obraznica sau cum mai vor ele sa ma faca.Ma doare fix la başcheţi de parerea lor.
Tot individa care mi-a spus ca nu-s toleranta fata de X-uleasca ( care btw era sub orice critica, o mamzela care-si dadea aere kilometrice si ea era vai steaua ei ! ), mi-a spus ca i se pare ca-s si rasista.Ha? rasista?Nu-s cu alte etnii, religii, culori sau fete neromance cu exceptia celei mai numeroase etnii din tara asta.Ei bine, pe aia nu-i halesc de niciun fel si de nicio culoare.Sa mint, sa fac frumos, sa zic ca mi-s dragi?Nu poci ca s-o fac !
Nu vreau sa accept si nici nu pot fi empatica si toleranta cu derbedei care se poarta ca niste animale.Zilele trecute, intr-o intersectie super aglomerata, un jmecher d’asta cioroi, cu o masina coioasa, nu stiu cu ce l-a deranjat o doamna dintr-o masina si s-a oprit brusc in mijlocul intersectiei ( l-a durut fix in cur ca blocheaza toate masinile din trafic din punctul ala) ca sa-i strige respectivei cucoane niste vorbe greu de reprodus, desi eu sunt destul de spurcata la gura.Sincer, ieri mi-am dorit sa-l vada pe animalul ala fix Hitler si sa-l nimiceasca fara mila.Cum sa faci frate intr-o tara care se vrea civilizata asa ceva?Pai i-a cumparat ma-sa bulevard ciorii de s-a repezit asa la femeia aia?Si-mi spun altii sa fiu toleranta, sa accept si sa empatizez cu oamenii?!Mai bine ma inchid in lumea mea si nu mai socializez cu nimeni, daca asta inseamna acceptare si toleranta si empatie.
Pentru mine, aceste 3 cuvinte au total alte conotatii si vreau sa ramana fix asa, nu vreau sa fiu in cazurile mai sus descrise nici toleranta, nici sa accept si nici sa empatizez.Punct !
Cred ca pot, macar la varsta asta, sa imi aleg mediul unde vreau sa stau, in care sa ma invart si oamenii cu care-mi face placere sa sozializez, sa leg prietenii si sa-i am aproape.Pe restul vreau sa ma fac ca nu-i vad, desi asta ma face sa fiu intoleranta, sa nu fiu empatica si nici o persoana care accepta usor pe altii.Am zis !

Bucurestiul in haine de sarbatoare, decembrie 2011

Create a free slideshow

O, brad frumos !

Anul asta avem acelasi brad artificial din anii precedenti, spun asta pentru ca am hotarat ca e ultimul an in care il tinem , de la anul luam unul mai inalt fie natural, fie tot artificial, dar mult mai bogat si mult mai inalt.Pentru acum si pentru spatiul actual insa, e suficient asta mijlociu, pe care l-am impdobit inca de saptamana trecuta de cand am facut curatul general.
In fiecare an cand facem bradul ( il facem impreuna, pe fundal de colinde), ma bucur ca un copil de acest moment si retraiesc intotdeauna clipele fericite din copilaria mea.Sunt atat de nostalgica in ziua aceea, ma gandesc cat de mare importanta au aceste momente in viata unui copil, cum ne marcheaza si ne raman intiparite pe viata anumite lucruri pe care le traim ca si copii.
Mie imi faceau invariabil brad in copilaria mea, tata era cel care il cumpara, il aducea acasa, il monta cu grija in suportul din lemn pe care tot anul il tinea in boxa, scoteam globuri si beteala si amandoi impodobeam iscusit bradul.Nu am sa uit niciodata ce fericire simteam cand ajutam la treaba asta, nu pot uita nicicand si ma napadesc niste sentimente …nu pot sa le descriu, amintindu-mi cum asteptam cu sufletul la gura sa vad ce imi aduce Mosul, apoi imi citea tata scrisorile pe care mi le scria Mosul meu drag si mi le lasa in pachet, saream si topaiam de fericire cu chipul brazdat de lumina Sarbatorilor.
In primul an cand am avut contact cu Mosul, ma aflam cu tata si cu mama intr-un cantonament la Voina si cand am vazut ca se apropie Mos Craciun, am fugit de-am rupt pamantul, urland cat ma tineau plamanii.Asta a fost cand aveam 2 ani si jumatate.
La 3 ani si jumatate , Mosul a fost Danut, un sportiv pe care-l iubeam tare, blond, inalt si cu ochii albastri ca marea.A venit la noi, m-a tinut in brate, mi-a dat cadouri si la sfarsit i-am spus sec:” tu semeni mai Mosule cu Danut al meu, ai luat pantofii lui, ai mainile lui mari si ochii lui albastri!”.Aveam atunci 3 ani jumate, un bot de om dar cu minte agera.
Anul urmator la o petrecere de la tata de la job i-am lasat masca pe toti canatand un cantec despre tara mea frumoasa si apoi unul mai de jale asa, ca toti adultii au plans si m-au aplaudat frenetic, taica-miu fiind omul cel mai fericit atunci ca fiica-sa a creat senzatie la el la job.
In anii ce-au urmat venea Mosul dar nu se mai arata la fata, imi lasa cadouri sub brad si atat.cadourile lui au fost intoteauna extrem de bogate, primeam jocuri multe dar toate erau educative.Si invariabil cand le ceream , tata imi spunea sa ma gandesc bine, ca el se intalneste la 5 si jumatate la Universitate cu Mosul.Eu stiam clar, an de an, ca in saptamana Ajunului de Craciun, tata avea o intalnire importanta cu Mos Craciun, la cinci si jumatate in fata la Universitate.Si mi se parea Universitatea asta la mii de kilometrii distanta de noi.
Si Mosul a fost ala care mi-a adus pe rand, sahul, Piticotul, Nu te supara frate, Scrabble-ul, primul pian de jucarie, primele table, Monopoly-ul cel drag si alte asemenea jocuri minunate ale copilariei mele.Mai aducea vesnic portocale si bomboane cubaneze,ciocolatele alea mici invelite in staniol auriu, guma-tigari si uneori ( cam rar, ce-i drept) si banane.
Pe vremea cand a devenit Mos Gerila, am inceput sa inteleg ca totul era o simpla poveste, dar am tacut si am poreferat sa traiesc povestea.Pe vremea basmului cu Mos Gerila, aveam Craciunuri langa toti ai nostri care azi nu mai sunt, palme de mamai iubite imi mangaiau fata si parul, ma strigau cu apelatve pe care nimeni, niciodata de la ea incoace nu le-a mai folosit, stiam ca intotdeauna aveam de mers de Craciun la ai nostri cei dragi.
Nu stiu si nu-mi mai amintesc cand bradul cel mare n-a mai fost cumparat ( cat am stat eu la ai mei a existat mereu ),nu stiu nici cand a trecut vremea si multi dintre cei dragi s-au stins de langa noi, cert este ca acum bradului cel falnic i-a luat locul un brad de talie mica-mijlocie, pe care -culmea ! – il impodobeste de ani de zile numai si numai mama.Pentru tata, eu eram sensul marelui si falnicului brad ce-l cumpara si-l orna in sufragerie.Am plecat eu de la ei, a plecat si avantul tatei de-a mai face brad.
Incerc in fiecare an sa fac Craciunul langa ai mei, sa fiu cu ei si-n felul asta sa ma revansez pentru o copilarie minunata cu Sarbatori de basm.
Camd m-am mutat la casa mea in primii ani nu am facut brad, dupa vreo 4 ani am inceput si aici sa-mi impodobesc intai un brad mic, apoi unul mai mare si cand a intrat D. in viata mea s-a terminat misiunea mea cu impodobitul si cu ornatul propriu zis caci el este cel caruia ii place sa aseze, orneze, asorteze.
De cand cu Pusic ne ocupam toti 3 de ornat, de cantat, de ras si de colindat.
Iubesc nespus Craciunul, iubesc sa fac cadouri, sa impodobim bradul, sa fac mancare buna si sa avem o masa imbelsugata, sa ma gandesc cu drag si sa -i revedem cu acelasi drag pe oamenii apropiati, mi-ar placea ca de toate Craciunurile sa avem zapada, sa fie frig si-n casele cu caldura sa avem toti oamenii din lumea asta ce pune pe masa, mi-ar placea sa stiu ca toti copiii pot avea copilarii ca ale mele, cu scrisori talmacite din si cu iubire si cu Mosi Craciuni care vin cu desaga plina la ceas de sfanta sarbatoare a Craciunului.

Această prezentare necesită JavaScript.

Plugusorul in varianta pusiceasca

Merita ascultat , e criminala varianta pusiceasca, el nu se gandeste la mascari, noi da, ca suntem batrani si cu mintea zburatacita :-D, dar cand va sorcovi bunicii, matusile, prietenii,etc. varianta lui stiu sigur ca va face toti banii 😀

Povestiri de noapte