35 de Sfinti Ilii…

Cand eram adolescenta mi se pareau ca cei de 35-40 ani sunt deja batrani, mi se parea ca odata cu aceasta varsta se va schimba viata mea cu totul, ma gandeam ca voi fi total diferita de persoana care eram atunci.
Ieri am implinit 35 de ani.Nu-mi vine nici mie a crede, maica-mii cel mai putin ii vine sa creada ca are un „copil” atat de mare,pana si D. s-a mirat ieri cat de repede trece timpul.
Batrana nu sunt si nici nu ma simt a fi, veselia si nebuneala caracteristica nu mi-a pierit , ba din contra, a sporit :-), viata mea insa s-a schimbat.M-am schimbat mult si eu.Foarte mult.Ma gandeam zilele trecute unde a disparut omul acela de acum cativa ani.Desigur, sunt aceeasi persoana ordonata, responsabila, serioasa in multe privinte, dar sunt mult mai toleranta, accept cu mult mai multe lucruri, am invatat sa inteleg ca pe oameni daca vrei sa stai in preajam lor ii iei asa cum sunt sau nu-i iei deloc daca nu-i vrei, am inteles ca nimeni nu-si schimba ideile, principiile , conceptiile, nici macar atunci cand iubeste patimas, am invatat sa cer si sa astept cat mai putine de la oameni, caci sunt extrem de surprinzatori in cele mai neinsemnate situatii de viata,am invatat sa nu mai cer ceea ce asteptam odinioara cand eram cadru didactic de la copii,am invatat sa rad cu tot sufletul si cu toata fiinta mea la cuvinte spuse alandala, la fapte care pot enerva tare dar reactionand cu glumite salvam scanadaluri si proaste dispozitii, am invatat ca cel mai important este sa ai familia langa tine si ea reprezinta de fapt totul in viata asta, am invatat ca ceea ce nu pot face astazi se poate face si maine sau poimaine sau in oricare alta zi, am inteles ca Pusi este sensul si fericirea mea de-a trai, am invatat sa ascult orice mica chestiuta care odinioara mi se parea o banalitate, dar acum reprezinta o mare importanta doar pentru ca mi-o spune Pusicel, am devenit mult mai matura, am invatat sa iert dar nu inca sa si uit ceea ce am iertat,am invatat sa tac atunci cand odinioara ma flambam si ma agitam, am invatat sa raspund cu zambetul pe buze si cu vorbe bune celor care imi adreseaza rautati, am invatat sa nu ma mai intereseze nimic altceva decat familia, am invatat sa trec peste momente critice intelegand ca Dumnezeu nu ne lasa niciodata la greu si intotdeauna dupa vijelie, vine soarele si pe strada noastra, am inteles ca singura fericire si realizre absoluta in viata unui om nu o reprezinta nici portofelul burdusit, nici casele semete cu camere multe si goale, nici masinile stralucitoare care odata parcate noaptea in garaje nu pot mangaia suflete nemanagaiate, nici hainele de firma, nici plimbarile in locuri exotice nu-ti aduc satisfactiile si implinirea pe care ti-o aduce un copil reusit, sanatos perfect si destept.
La 35 de ani am o minune de baietel, un sot bun ca painea calda pe vatra, parinti care ma iubesc si ma sustin si multi, multi oameni de aproape sau de departe, care s-au gandit la mine si mi-au urat cuvinte minunate, din suflet spuse sau asternute pe taste, urari ce mi-au facut ziua de ieri mai frumoasa ca orice alt cadou primit.
Si a fost primul an in ultimii cinci cand nu a plouat, tunat si fulgerat.Iliuta pesemne s-a indurat de noi :-).
Am petrecut bland, incepand de joi, intai cu ai mei dragi, apoi cu ai mei colegi.Nu am avut tort, dar am avut caldura si iubire si flori multe de tot.
Va pup direct pe suflet dragii mei si va multumesc pentru tot!

Anunțuri

DISTRIBUITI MAI DEPARTE, POATE UN SUFLETEL DE COPIL ARE NEVOIE DE ASA CEVA

Am primit acest anunt pe mail, de la o colega serioasa cu care am faut masterul.Daca unoasteti parinti ai caror copii au probleme de acest gen, dati-le adresa d web sau telefoanle celor 2 doamne din anuntul de mai jos,ca sa se poata bucura si micutii lor de cateva zile de tabara.

Se organizează tabere gratuite pentru copiii cu dizabilităti (locomotor, auz, vorbire, sindrom down și autism) cu care vor lucra specialisti si psihologi.

Copiii trebuie să aibă între 6-16 ani si să fie scolarizati si însotiti de părinti (gratuitatea este atât pentru copil cât si pentru părinte).

Fiecare copil va primi 100 lei si cărti.

Să se sune la numărul 0737877179 sau 0737877178 – Diana Budeanu sau Irina Rădută.

Mulțumesc.Dati mai departe (să se bucure cât mai multi copii de aceste tabere) ​http://www.autismtransilvania.ro/

Mobilizarea asta ma omoara…

…ca sa pot asterne aici cateva cuvinte trebuie sa ma mobilizez si pe caldura asta zau daca imi vine s-o fac! Simt ca o iau razna de la atata foc si para din juru-mi, vipia asta ma face sa fiu moale si fara chef de nimic, ma tarasc pana la serviciu si inapoi si am numarat clipele care s-au scurs pana la momentul cand va veni echipa sa-mi monteze aerul conditionat.Caci DA, indiferent cati muci ii vor curge lui D. de la A/C, indiferent ca vrea sa se culce in alta camera fara sa-l bata in cap A/C eu, una, sa ma perpelesc noapte de noapte si ziua sa ma simt ca un zombie de la oboseala si caldura nu mai suport.Clar! Pana si bietul copil e fript de arsita si dogoarea asta nenorocita a Bucurestiului,pana si Pusicel m-a intrebat de ce ne chinuim ca niste camile in desert si nu luam si noi ca tot romanu’ un aparat de racit ( si la propriu si la figurat, dar ce-mi place acum sa fiu rece si pot fi chiar si racita ca nu ma supar! )?!Asadar, de maine seara vom fi fericitii oameni care vor dormi si ei la racoare, cu pijamaluta la purtator si cu sforaiala necesara in urma lungilor nopti caniculare si nedormite.

Cum pun A/C astia, voi avea clar alt tonus, am sa calc in primul rand uriasul maldar care troneaza pe canapeaua mea din sufra gerie si care poate creste pana la tavan caci fara A/C nu calc decat daca bolanzesc, apoi am sa scriu.Si vreau sa scriu despre :

– gradinita la care a fost Pusicelul anul asta, cu bune si rele, cu serbarea de sfarsit de an

– ce mai zice si ce mai face

– cum am petrecut la 3 ani, daca se merita un party at home sau alegem o alta locatie pentru destrabalare, masa si dans

– o vacanta minunata petrecuta la sfarsit de iunie intr-un loc paradisiac, la Gerakini in Halkidiki

– despre activitatile sportive ale lui Pusicel si despre cat de multe chestii stie el la varsta lui.

Acestea find zise, sper sa pot inchide ochii in ultima mea noapte extrem de caniculara, cu cod rosu-visiniu de caldura din casa, sa ma pot odihni si mai ales aduna pentru maine ca sa ma pot bucura ca un copil mic de „jucaria de A/C ce mi-am facut-o cadou.Ca doar vine si ziua mea acus’ doar vineri nu-i cealalta vineri si e ziulica mea.

O noapte linistita si mai ales racoroasa, fratilor !

Revenire

Am incetat sa scriu pe blog de prin toamna, cand m-am reintors 100 % la job, am renuntat din lipsa de timp si de chef sa imi mai astern gandurile in mod public, sa-mi mai scriu pasurile sau bucuriile.
O perioada lunga de timp nici nu am mai citit nimic din tot ceea ce citeam online pe bloguri,am uitat de oameni virtuali, de tot ceea ce faceau ei si de blogurile lor.
La un moment dat, timid, am reinceput sa ma ma uit pe anumite bloguri la oameni care-mi sunt si azi dragi, alte persoane cu tot cu blogurile lor au fost deletate si zau ca bine am mai facut!
Apoi a venit dorul de scris, un dor care de multe ori m-a cuprins dar din lipsa aceluiasi timp nu mi-am permis sa-i rapesc lui Pusicel din clipele alaturi de mine pentru a sta si acasa la pc.
Mi-a prins bine pauza asta de scris caci mi-am incarcat bateriile cum se spune, mi-a prins bine lipsa de virtual caci m-a facut sa-mi fie dor…
Dor de faptul ca nu am mai notat nimic aici din tot ce s-a intamplat frumos anul asta, din felul in care a crescut puiul meu, din modul cum se exprima, cum gandeste, manifesta, nu am mai notat deloc schimbarile produse in evolutia lui.
Asadar, de azi ma astern la scris, cel putin asa imi doresc.Vreau macar sa recuperez ce imi amintesc din anul asta scolar , sa-i las ca amintire fapte si imagini ce-l vor face fericit mai tarziu, chiar daca ele nu vor fi ordonate cronologic momentan.
Ma pornesc pe scris,las tastele sa astearna ca si cum i-as povesti lui Pusi candav despre cum era odata…