Dimineata, la ora 07:30, Kiki camuflat cu cizme de cauciuc si pelerina de ploaie + umbrela galbena cu Winnie pe care o tinea cu doua maini de teama ca o sa-i scape, mergea prin toate baltile uriase din calea noastra catre gradinita.
Canta , mai bine zis fredona continuu: „mmmmmmmmm, haaaaaaaaa, mmmmmmmmmm, haaaaaaaa ” cand deodata aud in spatele-mi o bufnitura.Pocccc puternic si cand ma intorc vad un peisaj de toamna dezolant: rasturnat intr-o baltoaca uriasa sedea aruncat pe burta Pusicelul cu umbrela toata imprastiata pe asfalt.
Il intreb senina ( mi-a venit sa rad sa mor ! ) cine l-a adus in acel hal.
La fel de senin imi arata in spate un mar cazut pe caldaram si-mi spune:
” Nu e vina mea mami, marutul ala s-a pus in calea mea si nu m-a lasat sa trec!”
Pam – pam !
Arhivele lunare: septembrie 2012
Histerosalpingografie sau visand la o minune
„-Mami la noi cand mai vine un bebe?Ai promis ca o sa-mi mai aduci acasa un bebelus! Cand a sa vina in sfarsit bebelusul pentru care ne-am rugat?Vreau mult de tot un bebe…”
Asa aud, zilnic aproape , de ceva vreme, din gura lui Kiki.Isi doreste la fel de mult ca si mine un bebelus in casa noastra, un bebelus ce ma chinui sa-l „pui in burtica cu pastila lui tati” de fix 2 ani.Am facut analize si para analize, atat eu cat si D., am plans, am fost trista in fiecare luna in ziua in care imi venea ciclul, am rugat, am implorat cerul sa ne mai dea un bebe.Niciun semn si nici bebele nu vrea sa vina la noi.
M-am hotarat sa fac si o HSG ( histerosalpingografie ) desi nimeni nu s-a gandit ca as putea avea trompele infundate, doar am facut un copil pe cale naturala.Am amanat aceasta analiza din cauza fricii de durere, nu am citit nicaieri ca nu ar durea, stiam ca va fi nasol si am tot amanat si amanat-o.
Dimineata insa, am plecat la spital, nu se mai putea s-o aman la nesfarsit.Am zis ca mai tare decat nasterea nu se poate sa doara.Mi-am facut curaj si am plecat.
Zilele trecute am cautat cu ardoare sa gasesc un review macar despre modul in care decurge analiza.Nu-mi place si nu mi-a placut niciodata sa fac analize despre care nu stiu cum decurg, cat dor, cum si in ce masura simti durerea ( asa cum am mai spus , eu am un prag al durerii extrem de scazut, urasc durerea in orice forma a ei si fac orice pentru a o inlatura), cat dureaza, ce se intampla in cadrul respectivei analize.Nu am gasit niciun cuvant in afara celor care spuneau ca doare rau de tot analiza, altele spuneau ca nu simti nimic, etc.Dar cum decurge, cum se desfasoara lucrurile, nimic.
Asadar dimineata am avut momente de mare panica in drumul spre spital, alternand cu momente in care ma imbarbatam si-mi spuneam ca va fi bine.
HSG am facut-o la Giulesti ( Spitalul Clinic Prof. Dr. Panait Sarbu ), cu medicul meu curant.Mai intai te interneaza pentru o zi, internarea se face la receptia din curtea spitalului si nu la cea din Calea Giulesti.Sunt necesare urmatoarele acte:
-bilet de trimitere de la medicul de familie
-adeverinat de salariat
– cartea de identitate
Dupa ce ti se inamaneaza foaia de internare, intri la garderoba si ti se da un halat si o pereche de papuci, predai hainele personale si mergi in pavilionul B2 la doamna Viorica, care iti preia fisa de internare si te instaleaza intr-un pat din salon.
Analiza propriu zisa se face la Radiologie, langa Colposcopie.
Te dezbarci numai pana la mijloc, te urci pe o masa radiologica, intr-o pozitie deloc confortabila, ti se fixeaza valvele si ( mai departe eu scriu exact ceea ce am simtit ) o chestie care ti-o insurubeaza in vagin.Montarea acestui „surub” este destul de neplacuta, dar nu dureroasa.Cu o seringa lunga ti se injecteaza substanta de contrast, substanta ce mi-a fost injectata de 2 ori.In momentul cand patrunde substanta in organism, pe mine m-au lungit si am intins picioarele pe masa.Le-am spus ca ma dor rau de tot ovarele si au mers la monitor , eu ramanand nemiscata pe masa pentru iradiere.Masa s-a miscat de cateva ori la dreapta si la stanga, a urmat o alta injectare cu substanta de contrast si o alta iradiere.
Ei bine, la a doua injectare, pe mine, una, m-a durut de-am simtit ca o sa crap.Imi venea sa urlu de durere dar m-am fortat numai sa gem si sa ma vait incet ca mi-era jena de medici.
Deci, nu stiu pe cine nu a durut aceasta analiza, dar pe mine m-a rupt.Simteam efectiv ca si cum imi smulgea careva ovarele, mi s-a facut rau de durere, m-a luat cu transpiratii, ameteli, stari de voma, nu am putut sa stau in picioare.Mi-au dat un supozitor calmant, m-au asezat pe un pat si un medic m-a pazit, mi-au dat apa si mi-au deschis si A/C.
In tot timpul asta ma chircisem pe pat caci ovarele ma usturo-dureau de am crezut ca o sa capiez.
Imediat cum mi-am mai revenit, a venit rezultatul – bomba: ” copii nu stiu daca ai sa mai poti avea vreodata pe cale naturala, ma mir si acum dupa 15 minute de la analiza, cum de-ai putut sa ramai insarcinata cu fi-tu la momentul respectiv, a fost doar o minune de la Dzeu.!”
Am inceput sa plang incetisor, mi-a trecut prin cap ca eu FIV nu am sa fac niciodata, probabil daca bunul Dumnezeu se va milostivi, se va intampla iar o minune si poate o sa mai avem vreun alt copil.Sansele pe care mi le-a dat medicul? 1 la 10.000 de femei sa mai raman insarcinata natural.
Diagnosticul? Trompa dreapta uterina este aproape atrofiata, trompa stanga impenetrabila.Deci cum am ramas insarcinata cu Pusicelul?Doar o minune, rugaciunile mele de 9 saptamani la Maica Domnului si rugaciunea de la Lourdes a matusi-mii care o vara intreaga a fost voluntara acolo, in augustul premergator lunii in care am ramas insarcinata cu Pusicelul.Sau poate Sovata? Sau poate chiar a fost minune?
Nu pot uita pirvirea doctorului care se mira continuu ca am fost atunci insarcinata, nu pot sa nu-mi amintesc acum fata asistentelor care ma priveau cu mila si ma indemnau la resemnare pentru ca am deja un copil.
Desigur ca ma voi resemna, greu, dar va trebui s-o fac, eu nu ma inham la drumuri atat de spinoase, drumuri la capatul carora nu-ti garanteaza, din pacate, nimeni, nicio reusita.Caci se paote intampla sa fac si 3-4 FIV-uri fara sa mai raman vreodata insarcinata.
Nu imi agresez organismul cu hormoni si tot ce presupune tratamentul pentru FIV,am sa sper insa intr-o noua minune si am sa ma rog din suflet ca Maica buna sa se milostiveasca cu mine si sa-mi mai dea un alt copil.
Celor de la Giulesti mii de multumiri, fata de mine se poarta mereu ireprosabil, nu stiu daca am eu noroc sau fiind pacienta medicului meu merg toate ca unse, nu stiu daca le-as putea gasi vreun cusur, niciodata nu mi s-au luat banii sau atentiile pe care am fost tentata sa le dau, niciodata nu s-au purtat cu mine altfel decat foarte frumos.
Dupa HSG am sangerat si sangerez in continuare, am niste secretii exact cum am avut lohiile dupa nastere,ma dor rau si acum, la 6 ore de la analiza, ovarele si mi-a recomandat medicul macar luna asta activitate sexuala maxima ca poate, poate s-o mai intampla vreo minune.
Imi plange sufletul, cum am sa-i pot explica acum lui Kiki ca bebe nu mai vine la noi niciodata, cum am sa-i distrug si lui un vis la fel cum azi mie mi s-a daramat intregul meu univers?Doamne si cat am mai visat la o fetita motata, cat mi-am mai dorit sa pot sa ma mai bucur iar de un bebe!
Visez inca la o minune si am sa incerc sa fac si tratamentul apicol al unui biolog care a vindecat o multime de boli ginecologice,dintre cele mai felurite si mai fara de leac la doctori.Este vorba de ovulele PROPOLICIUM, ovule pe care si azi le face si comercializeaza dl. Andi Liciu, nepotul prof.biolog Valentina Liciu, care a dat un interviu amplu in revista formula AS
pe aceasta tema.
Incerc si cu plante naturale, daca stiti vreun remediu naturist va cer ajutorul si astept sugestii de la oricine a trecut prin asa ceva.
Multumesc.
P.S.: cand am iesit pe usa spitalului in fata mea pleca acasa o mogaldeata de etita de numai 3-4 zile.Spuneti-mi voi, pot sa nu fiu trista si sa simt ca lumea mea s-a sfarsit??
Un alt pas din evolutia lui Kiki
Prima incercare de a dormi singur, intr-o alta camera, a avut loc intr-o noapte de primavara,anul asta.L-am convins spunandu-i ca se uita la televizor, ca lasam noaptea aprinse niste luminite, in forma de lumanari, pe care le folosim pentru decor iarna, in perioada Sarbatorilor.
A acceptat si i-a placut la nebunie faptul ca s-a culcat fara noi, s-a uitat la televizor si a stat de unul singur intr-o camera numai a lui.
Dorinta mea a fost ca anul asta sa il pot muta definitiv sa doarma singur ( nu a dormit cu noi in pat mai niciodata, decat atunci cand a fost bolnav), este extraordinar de bine pentru el sa fie independent, sa aiba camera lui, sa se gandeasca la lumea lui, la copilarie,etc.
Am mutat intai patul de bebelus in care dormit timp de 3 ani si 3 luni, a acceptat sa doarma singur,dupa ce i-am mochetat intreaga camera.El a ales culoarea mochetei ( desigur ca are si portocaliu, cum altfel?! ), a ales culoarea patului pe care urma sa-l aiba, a ales veioza de deasupra patului care o va avea la indemana noaptea s-o aprinda.
In fiecare seara, doarme cu o lampa de veghe- gargarita, care sta aprinsa intreaga noapte, dar mai ales, in fiecare seara nu adoarme decat cu povesti, povesti pe care eu la randu-mi le ascultam la vinile , azi el le asculta pe cd-uri pe care i le-a facut D.Ia luat toate povestile copilariei si i le-a aranjat frumos, astfel incat seara, dupa baie, se aseaza cuminte in patut si la lumina de veghe se cufunda in lumea de basm a copilariei.
Azi am reusit sa dam patutul cel vechi si sa achizitionam noul pat, facut pe comanda la cei de la Marcoshop de unde am mai cumparat si alte obiecte de mobilier.
Am achizitionat un pat masina cu tot cu saltea ortopedica de copii.In total afacerea a costat a 650 ron si Pusicelul este mega fericit.A topait si a sarit de nu a mai putut, l-a probat, l-a intors si l-a rasucit.L-am facut fericit!
Sa-l stapanesti sanatos patul – masina ,iubitul meu drag!
My beautiful white butterfly
Cine ma cunoaste imi stie pasiunea nebuna pentru ceasuri.Am foarte multe, de pus la mana, gen inel, de atarnat la gat, ceasuri mai mici, mai mari, de diverse forme, culori ca sa le pot asorta la imbracaminte, am felurite marci sau pur si simplu ceasuri de la 13 lei care mi-au placut mult.
In general, am un ceas stabil pe care il port in cea mai mare masura a timpului, cu care merg la mare, cu care fac baie seara, cu care dorm, gatesc, etc.
Ceasul il port, de cand sunt mica, pe mana dreapta si nu exista nicio zi sa nu am ceas la mana.La fel se intampla si cu ceasurile din casa, am in fiecare camera cate 2,3, 4 sau mai multe ceasuri, tot o paleta bogata de culori, forme, nuante si marci.
In ultimii 2 ani am purtat la mana mereu aproape un ceas de la Morgan, alb cu auriu, care mi-a placut la nebunie.Din pacate nu am avut grija sa nu intru in apa sarata cu el, nu am fost precauta sa ni-l expun diverselor substante cu care am spalat si pe care le-am folosit la curatenie si ceasul cel auriu a ajuns azi unul alb cu o culoare de cazan facut de rromi.
Asa incat imi pusesem in cap de ceva vreme sa-mi cumpar un alt ceas, dar care?Nu mi-a placut niciunul in mod deosebit, am cautat la Morgan iar vreun model mai aparte, am fost tentata sa-mi iau iar un Fossil ca cel pe care l-am pierdut candva in Grecia,dar m-am gandit ca ma voi plictisi de el, apoi mi-a placut la nebunie un ceas de la Folie-Folie , pe care insa nu am avut si nu mi-am permis acum sa dau 700 ron, asa incat renuntasem la ideea ceasului.
Saptamana trecuta, am vazut pe Facebook o reclama postata de cei de la Crystal Glamour, cu-n ceas care mi-a facut acel click necesar motivarii mele de a-l achizitiona.L-am iubit din primul moment, mi l-am dorit nebuneste ( mai cu seama ca erau si reduceri ) si astazi a ajuns la mine.
Este micul si frumosul meu white butterfly, este exact asa cum l-au prezentat in fotografii, comanda am facut-o pe site si a sosit la 48 de ore de la plasarea comenzii prin Urgent Curier.Am achitat in total 99 ron ceasul si 15 ron livrarea lui.
Ta-na-na-niiiiiiiiii, iata-l pe frumosul meu butterfly.Acum ramane doar sa-i modific cureaua si va trona pe manuta mea de azi inainte.Ca un print, ingrijit si iubit.
Donez – IMPORTANT !!!!
Va rog mult , pe acesta cale, daca stiti /cunoasteti pe cineva care are nevoie de un pat -tarc pentru bebe, 120 cm / 60 cm ca masuri, il donez pe al lui Kiki.Nu este nou si nici in stare perfecta , dar se mai poate folosi mult si bine cu putina grija.Daca stiti vreo familie care il doreste, va rog sa ma anuntati ca il dau cu tot dragul.
De asemenea, mai am de dat mai multe hainute pentru copii ( cam 2-3 saci mari de plastic ), amestecate, de fete + baieti de varste cuprinse intre 18 luni si 7 ani,stare foarte buna, hainute groase de iarna si geci, daca le vrea cineva sa-mi spuna.
Nu le dau sub nicio forma unora care le-ar lua sa le revanda si sa scoata un profit, vreau sa ajunga la copii nevoiasi care n-au ce imbraca si incalta in toamna/ iarna asta.
Pastrez discretia absoluta, iar comentariile pe blog sunt moderate.
Multumesc.
Sa mai si radem !
Exista un domn care ma face sa rad cu lacrimi, chiar si in cele mai negre momente ale mele.Enjoy it !
( ma gandesc cum ar fi reactionat romanii la toate fazele astea, cred ca se lasa cu ceva ciomageli ! 🙂
Vreme…
Atat de adevarat si de profund…Exact ceea ce scriam acum cateva zile, exista cu adevarat o vreme a tuturor lucrurilor :
” Pentru orice lucru este o clipă prielnică şi vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer. Vreme este să te naşti şi vreme să mori; vreme este să sădeşti şi vreme să smulgi ceea ce ai sădit. Vreme este să răneşti şi vreme să tămăduieşti; vreme este să dărâmi şi vreme să zideşti. Vreme este să plângi şi vreme să râzi; vreme este să jeleşti şi vreme să dănţuieşti. Vreme este să arunci pietre şi vreme să le strângi; vreme este să îmbrăţişezi şi vreme este să fugi de îmbrăţişare. Vreme este să agoniseşti şi vreme să prăpădeşti; vreme este să păstrezi şi vreme să arunci. Vreme este să rupi şi vreme să coşi; vreme este să taci şi vreme să grăieşti. Vreme este să iubeşti şi vreme să urăşti. Este vreme de război şi vreme de pace (…) Toate le-a făcut Dumnezeu frumoase şi la timpul lor; (Ecclesiastul 3: 1-8, 11)
Spun NU hotarat, clinicii Medicover
Experienta mea,deloc fericita, cu una dintre clinicile lantului Medicover din Bucuresti a inceput in anul 2008 cand am ajuns la ei dupa un PAPS ce-l facusem la Spitalul Universitar , PAPS al carui rezultat a fost satisfacator , si-n urma caruia mi s-a recomandat o colposcopie.Cum medicul din spital era in concediu ( fiind inceput de septembrie ), am ales cea mai apropiata clinica privata si anume Medicoverul, care si atunci ca si acum, era pe Stirbei Voda.Dupa colposcopie, mi s-au recoltat iar analize de secretie si PAPS spunanadu-mi ca cel facut in spital cred ei nu este suficient de concludent.Am inteles ca ceva nu e ok, am fost de acord si am asteptat nelinistita rezultatul.
Felul in care acesta mi-a fost atunci comunicat ar soca pe orice fiinta normala si cerebrala.O vad si acum pe acritura aia batrana ( i-am uitat numele insa intre timp ) stand la birou si comunicandu-mi sec :
-„Doamna, aveti cancer de col uterin!Mergeti la oncologie la Fundeni si repetati analizele, mergeti si tratati-va!”
Eu am reusit sa ingaim, paralizata de cele auzite, doar faptul ca am doar 30 de ani si n-am si eu un copil, nimic.M-a privit acra si mi-a spus din varful buzelor ei tuguiate :” – cancerul nu-l fac doar batranele, trebuia sa va ganditi cand erati mai tinerica, nu acum!V-am spus ce aveti de facut, la revedere!”
Nu stiu cum sa descriu in cuvinte ceea ce am simtit eu atunci…Nici nu cred ca descrierea starii mele de atunci la 4 ani de la intamplarea aceea ar putea sa va faca o idee despre ceea ce poti simti la aflarea unui astfel de diagnostic.
Stiu doar ca m-am asezat pe-o bordura, m-am lungit efectiv pe trotuar si am stat acolo pana am putut sa-l sun pe D. caruia i-am cerut sa vina sa ma ia acasa ca eu nu pot sa conduc, nu pot sa vorbesc, etc.
Am sunat-o ulterior pe maica-mea ( care era in vacanta in Turcia) si i-am spus si ei diagnosticul aflat.
Incepand din ziua aia, imi aduc aminte ca am plans continuu( nu am crezut ca un om poate plange atat de mult fara oprire ), eram inainte cu o luna de cununia religioasa, imi aduc aminte ca maica-mii si lui taica-miu le-am stricat concediul si au venit acasa cu-n avion a doua zi, imi aduc aminte ca a plans maica-mea cat n-a plans in intreaga ei viata, imi aduc aminte ca am oftat pe sistem nervos vreo 4 zile si am luat la distonocalm fara numar in zilele acelea.
A patra zi de la fatidicul diagnostic pus de infecta aia am ajuns la doctorul meu ginecolog, omul carui am sa-i port vesnica recunostinta si atasament profund, pana inchid ochii.Plangeam si eu si mama ca nu intelegea bietul om ce si cum.
Ideea este ca in urma colposcopiei facute, diagnosticul meu corect a fost:” rana pe col si sarcina in primul trimestru, nu umblam la rana ca-i mica si dupa nastere se va resorbi complet” ( si asa a fost suta la suta ).Eram deci deja insarcinata cu Kiki cand toate astea mi s-au intamplat la Medicover.Puteam sa pierd sarcina mea cea greu de tot obtinuta, puteam sa am vreun soc cu urmari grave, puteau vreunul dintre ai mei sa faca vreun AVC, putea D. sa-si ia lumea-n cap, putea Kiki sa iasa cu vreo malformatie de la atatea calmante, putea si putea…
Am vrut s-o dau in judecata pe imbecila aia, nu pentru ca ceea ce era o sarcina ei i s-a parut a fi tumoare ( sunt o groaza de medici care dau diagnostice din burta !), ci pentru modul infect in care mi-a comunicat rezultatul.Eram la o clinica privata si eu platisem destul de piperat serviciile efectuate de ei.Am pretentia si la putin respect, la conduita profesionala si nu la o asemenea vita care sa comunice diagnosticul ( si gresit !!!) din varful buzelor si intr-o maniera de parca m-ar fi anuntat ca am un furuncul pe cocoasa si-l pot opera.
Cancerul este un diagnostic care ar tulbura si cel mai nepasator individ, cred eu, nu prin prisma faptului ca o mierlesti, ci prin prisma tuturor chinurilor la care esti supus pentru o posibila vindecare.La chestia asta ar trebui sa se cugete anumiti medici cand dau asemenea verdicte dure.Sunt de acord ca nu pot fi sensibili la drama fiecarui pacient, sunt de acord ca nu se pot incarca cu problemele fiecarei persoane ce le trece prin mana, dar…putina umanitate s-ar putea sin partea lor cand au de-a face cu asemenea diagnostice.
Anii au trecut, eu la Medicover nu am mai pus piciorul de atunci si am zis ca nu o s-o mai fac.
In vara asta, m-am mutat la o companie care ne ofera abonament gratuit la…ghiciti!…Medicover.
Mi-am programat la spitalul de stat o histerosalpingografie si aceasta analiza se face doar in ziua 9-11 a ciclului menstrual si cu PAPS si analiza de secretii fara probleme.
Cum nu am timp sa ajung la spital dimineata am zis ca hai n-o fi foc sa merg la Medicover Pipera intr-o pauza de masa sa-mi faca aia analizele necesare.
Ca sa faci analizele astea trebuie intai sa intri la consultatie ( pai nu? trebuie luati cat mai multi bani de la client! ).M-a intrebat duduia de la programari daca am vreo preferinta, nu am nimic ca nu ma intereseaza medicii lor.Am ales la intamplare sa intru la o doctorita numita Muraru Emilia.Imi vine sa rad acum cand ma gandesc la dialogul meu cu un medic la care mergi cu o problema.
In momentul cand am intrat in cabinet doctorita statea la pc si nici nu si-a aruncat vreo privire catre mine, nu mai vorbesc ca civilizat era sa se scoale de pe scaunul pe care zacea.
„- Buna ziua, mi-a spus, luati loc si povestiti-mi…”
Eu care nu sunt deloc, dar deloc prietena cu rusinea, timiditatea sau alte sinonime din grupa aceasta, i-am taiat-o scurt:
„- Eu nu am venit la povesti, haideti sa-mi recoltati un PAPS si o analiza de secretii si atat.”
Ma intreaba de ce vreau analiza de secretii?!Ca asa vreau eu, e normal sa-mi fac o astfel de analiza la varsta mea.Se uita la mine lung si-i spun totusi ca urmeaza sa-mi fac o histerosalpi si ca e necesar.
O vad ca ezita si-mi spune:
” – Ma rog, unii medici cer,altii nu.Depinde de medic.”
Ii zambesc ironic sii explic ca si pe internet scrie clar ca nu se face histerosalpin fara a sti daca ai vreo infectie care prin analiza respectiva se poate imprastia si la trompe.
Tace fara sa-mi raspunda, imi recolteaza secretiile si ma intreaba cine este docotul meu curant.
Ii spun si eu la fel de infatuata si apasat numele lui, imi place sa stiu ca le dau peste nas unora ca ea.Tace iar cand ii aude numele.
O intreb daca e gata si dau sa plec.Nu-si scoate nasul din pc iar si ma saluta fugitiv anuntandu-ma insa ca am de platit analiza de secretii.
Ies nelamurita si ma opresc la receptie.Acolo, o pustoiaca genul sobolan de birou ma intampina cu ranjetu-i tamp si-mi confirma ca am de facut plata.
Imi sare tandara, o iau la rost ca la telefon cu o jumatate de ora inainte mi-a spus ca e totul gratuit.Ranjeste iar tamp si se scuza ca nu am vorbit cu ea ci cu o colega.Insit, vreau sa vorbesc cu colega ei care nu stie ce vorbeste cu clientii.Se lamuresc ele doua in fata-mi , telefonic, si-mi raspunde soarecele de birou:
” – Scuzati-o ,a facut o greseala!” Greseala pe banii mei, insa!
Intreb soarecele de birou daca analiza este gata relativ repede- asa cum mi-a comunicat si teefonic- ca sa nu pierd programarea din spital.Imi raspunde afirmativ ca-n cateva zile se afiseaza online rezultatele, cel mult 2-4 zile lucratoare.
Parca nu-mi mai pare rau ca am ales Medicoverul, ma gandesc ca au medici slab pregatiti dar se misca fain laboratorul.
De aici incepe aventura hip-hip-uraaaaaa!
Am consultat site-ul lor cu rezultate analize zinic incapend cu ziua a -4 a si niciun rezultat, nici macar secretiile nu iesisera.Sun intr-o zi la prigramari si informatii si vorbesc cu o duduie amabila, expicandu-i intreaga situatie si faptul ca-si bat joc de pacienti.Nu mi se pare normal ca un sobolan de birou ranjit, pusa la receptie sa taie frunze la caini, sa nui fie capabila sa se uite in monitor si sa citeasca de acolo coect cate zile dureaza niste analize care pentru unii oameni sunt vitale.Imi promite duduia ca se rezolva, ca va fi totul ok, ca luni cand o sa am eu nevoie, la ora 14 am sa -i pot arata analiza medicului de pe mobil, de pe mailul meu.Ma suna si seara sa-mi confirme ca a vorbit cu laboratorul si totul va fi opk, a doua zi ma suna o alta duduie si-mi explica ca isi cer scuze in numele companiei si ca luni la ora 14 cu siguranta voi avea rezultatul.
Ei bine, luni la ora 14 ma aflam la spital stand ca o banana langa medicul meu si asteptand sa-mi trimita cacatii de la Medicover rezultatul la PAPS.
Am asteptat pana la 14: 30 cand medicul meu a intrat intr-o operatie, am sunat iar la ei si am facut ca toate visele rele.
Desigur ca luna asta am pierdut histerosalpi, desigur ca m-am facut de tot rahatul stand ca banana langa medic si rusinandu-ma de imbecilitatea mea cand omul asta mi-a spus razand:” iar mah cu Medicover, n-ai zis ca nu mai mergi la ei?”
Mi se pare atat de cacat situatia asta in care o clinica de 2 bani ia banii omului si-si bat joc de el cu buna stiinta, incat, pe bune ,ca lucrurile nu le las asa.Le-am facut si o reclamatie in scris, am vorbit cu o prietena de la un ziar sa scrie si ea despre ei ( are mai multe marturii despre naspetii astia din Medicover ), am sa merg pana in panzele albe numai si numai pentru ca nu e admisibil ca un om sa piarda o programare facuta cu o luna inainte ( sunt analize de care depinde musai ceva vital si pe care nu-ti permiti sa le pierzi din cauza unor gloabe ordinare care nu isi pot beli ochii intr-un pc sa-ti comunice exact ce si cum!).
Nu m-a deranjat in toata povestea asta decat faptul ca idioatele de la receptie, intrebate fiind au comunicat altceva decat era cazul.Pentru asta trebuie sanctionate cum se cuvine, la costurile pe care le platim ca si pacienti ( caci nu am dat eu direct din buzunar, dar a dat compania unde lucrez, deci nu mi-a facut Medicoverul vreo favoare,nu?) nu este admisibil sa ne trateze in felul asta.Si la ce m-au mai sunat duduile alea timp de 2 zile la rand?Ca sa-mi promita ce?Alte balarii de-ale Medicoverului.
Rezultatul l-am primit intr-adevar lun ea respectiva, dar cu mult peste ora 14, respectiv la ora 21:30.Oare trebuia medicul meu sa stea cu mine pana noaptea in spital, sa asteptam cuminti pana ce Medicoverul lua in seama faptul ca trebuia sa repare o greseala de-a angajatei lor?
Niste cacati, pe scurt, de data asta chiar ca nu mai calc in viata mea pe la ei, copilul oricum nu merge decat la Medlife unde sunt servicii jos palaria, din punctul meu de vedere, unde am facut analize cu duiumul si au fost super prompti, super seriosi si deschisi la orice intrebare.
DECI NU HOTARAT CLINICILOR MEDICOVER !!!!!!!
Ce mai googaleste lumea
M-am uitat sa vad ce mai cauta lumea pe net si ajung pe blogul nostru.Vad ca este un trend cu lesbianismul si cu gay-ii.Dar nu orice fel de gay si lesbiene, ci din randul monahilor.Bine, nu sunt ei foarte departe de adevar, dar nici asa sa devina o obsesie, nu? 🙂
O alta categorie sunt sadicii care cauta sa vada bucati de puroi in gat ( cum o arata o astfel de bucata ?! ), sange in burta si alte asemenea orori.
Dar nah! gusturile nu se discuta, ci se executa!
gay popa patriarhie
despre oameni barfitori
poezi
poze cu timpan spart
femei lesbience usa
micul bisbal
vreau sa aflu un nr de telefon unde gasesc polidin
fantezii cu copile lesbiene
parveniti gradinita privata
fatan maini horor
bebelusa or bebeluse or bebelusele
ghicesc in tarot rahova 1
vraji simple de iubire
film fărâme
ce este bun pentru desunflarea amigdalelor
bucati de puroi in gat
cum face calul
campii din povestii
simt ca visez
perie dinti de colorat
sange in burta operatie
maicute lezbiene
carne la disc
Prima zi de gradinita !
Am schimbat particularul pe o gradinita de stat.
Acomodarea a fost una extrem de simpla si de usoara ( ar fi fost culmea in al treilea an de colectivitate sa se mai smiorcaie! ), o imbratisare scurta si un pupic fugitiv dupa care a zbughit-o la copii.Azi l-am luat la pranz, mi-a fost teama sa-l abandonez din prima o zi full time la gradi.
Are deja prieteni,a venit cu o zgarietura pe picior de la nu stiu ce bat din curte cu care s-au jucat „de-a indienii cu cai ” ( nu m-a deranjat catusi de putin dat fiind faptul ca si cu noi se juleste, zgarie, cade si loveste continuu ), au iesit afara „multtt de tot mami, numai afara am stat!”, a mancat tot, dar „ciorbita parca a fost putin cam arsa ” :-), „maine , mami, ma lasi sa si dorm, nu-i asa, ca numai eu plec acasa la pranz si nu vreau asta!”.
Dimineata ne-a controlat asistenta, am prezentat analizele pe care le facem anual ( exudatele nazal si faringian, coproparazitologic si coprocultura ne-a cerut-o aici), am cunoscut-o pe una dintre educatoare ( imi place ca este mai coapta si nu proaspat iesita din liceu ), am predat necesarul lunar de hartie, servetele, sapun lichid, am luat in primire dulapiorul si am lasat Kikisorul sa intre intr-un alt an de colectivitate.
Imi place mult faptul ca am zilnic contact cu gradinita,ca pot discuta cu educatoarele, ca vad meniul, ca il imbrac eu si-i controlez zilnic ghiozdanul.
Mi-a placut atitudinea fair a educatoarei care, cum m-a vazut, mi-a povestit incidentul cu zgarietura, imi place mult clasa si patuturile in care dorm, sunt doar 19 copii in grupa ( la particulara erau 15 ) si au grija de ei o educatoare si o ingrijitoare pe fiecare tura, nu mi-a venit sa cred cand am platit azi la contabiliate doar 195 ron /luna.
Sper sa ne fie bine,sa fim linistiti si sa termine aici gradinita !
Fărâme de suflet şi de viaţă 