Revenire

Am incetat sa scriu pe blog de prin toamna, cand m-am reintors 100 % la job, am renuntat din lipsa de timp si de chef sa imi mai astern gandurile in mod public, sa-mi mai scriu pasurile sau bucuriile.
O perioada lunga de timp nici nu am mai citit nimic din tot ceea ce citeam online pe bloguri,am uitat de oameni virtuali, de tot ceea ce faceau ei si de blogurile lor.
La un moment dat, timid, am reinceput sa ma ma uit pe anumite bloguri la oameni care-mi sunt si azi dragi, alte persoane cu tot cu blogurile lor au fost deletate si zau ca bine am mai facut!
Apoi a venit dorul de scris, un dor care de multe ori m-a cuprins dar din lipsa aceluiasi timp nu mi-am permis sa-i rapesc lui Pusicel din clipele alaturi de mine pentru a sta si acasa la pc.
Mi-a prins bine pauza asta de scris caci mi-am incarcat bateriile cum se spune, mi-a prins bine lipsa de virtual caci m-a facut sa-mi fie dor…
Dor de faptul ca nu am mai notat nimic aici din tot ce s-a intamplat frumos anul asta, din felul in care a crescut puiul meu, din modul cum se exprima, cum gandeste, manifesta, nu am mai notat deloc schimbarile produse in evolutia lui.
Asadar, de azi ma astern la scris, cel putin asa imi doresc.Vreau macar sa recuperez ce imi amintesc din anul asta scolar , sa-i las ca amintire fapte si imagini ce-l vor face fericit mai tarziu, chiar daca ele nu vor fi ordonate cronologic momentan.
Ma pornesc pe scris,las tastele sa astearna ca si cum i-as povesti lui Pusi candav despre cum era odata…