Kiki si primavara

Astazi, D.mi-a adus un buchet de zambile pentru ziua de maine, asa in avans.Unul pentru mine ( mov ) si altul pentru mama mea, roz.

Kiki s-a dat de ceasul mortii si a plans de mama focului ca de ce s-a grabit ta-su sa-mi aduca mie flori, ca a stricat toata surpriza si el nu mai poate acum sa imi faca surpriza planuita ,etc.

Am incercat sa-i explic ca maine are tot timpul din lume sa-mi ia si martisor si flori si tot ce vrea el.

In bratele mele, cu ochii scaldati in niste lacrimi cat boaba de strugure, mi-a strigat nervos:

” – Urasc anotimpul primavara, cu tot felul de sarbatori d-astea pentru femei si flori frumoase pe care le dau numai barbatii mari.Copiii baieti nu au primavara si sarbatori de femei sau cum ?”

M-a bufnit rasul si i-am sters ochii, dragul meu, cate primaveri va avea ocazia sa dea flori frumoase femeilor !

Povesti de pe la Paris

Postare scrisa in aeroport, asteptand avionul spre casa.

…s-a terminat.

Ultima zi de training a luat sfarsit  si plec  acasa.Am fost atat de excited noaptea trecuta, ca nu prea am putut sa dorm, ma simteam ca atunci cand in tineretile mele urma sa ma intalnesc cu Mr.D ( numai el mi-a provocat insomnii in sens pozitiv, restul masculilor mi-au provocat altfel de insomnii, despre care nu am chef acum sa-mi aduc aminte ).

De data asta m-am gandit continuu la barbatelul meu care ma asteapta acasa, la iubitul care mi-a spus atatea cuvinte frumoase cat am fost despartiti, ca am simtit efectiv ca am sa mor de dorul lui.Desi zilnic am vorbit la telefon, in w/e vorbeam si de 3-4 ori /zi, faptul ca nu l-am vazut, nu l-am atins, nu l-am mirosit, nu i-am mancat obrajii atat de catifelati, m-a facut sa disper ,efectiv.

Mi-e atat de dor de el incat desi mai am pana la avion 4 ore, as lua-o pe jos pana la Bucuresti sa stiu ca ajung la el odata si il voi tine in brate.Diseara, cu siguranta, am sa-i las urme de la atata pupat si strans si gadilat si mangaiat si iar pupat si strans in brate tare de tot.Kiki meu frumos si catifelat,  mami vine acasa curand si nu mai plec ever atat de mult de langa tine, puiul meu drag !

Calatoria la Paris a insemnat in afara faptului ca am invatat o multime de lucruri noi pentru job si un schimb multicultural care m-a umplut de bine si de calm.Amaraciunea insa isi facea zilnic loc printre bucatile de bine ce se adunau ca o stiva in sufletul meu.Amaraciunea ca desi lucrez intr-o corporatie de o asemenea anvergura,lucrurile in tara se misca ca si cum am fi acum 20 ani.

Mi s-a spus sa nu cumva sa iau vreun taxi de la aeroport pana la hotel ( normal, costa 60 euro drumul dar platea proiectul si nu Romania ), astfel incat la ducere m-am tarat prin RER-ul si metroul parizian cu un bagaj de mana,unul de cala si geanta. Metroul parizian nu are scari rulante decat la anumite statii, iar la statiile unde eu am schimbat metroul, culmea!, nu a avut.Inutil sa subliniez ca in Franta oamenii nu vorbesc engleza, se opresc sarmanii sa te ajute, dar te trimit in nowhereland, caci habar nu au de ruta, dar iti indica unde si cum sa mergi.

Sa spun ca la sosirea in Paris de la aeroport pana la hotel, cu opriri si intrebat si redirectionari ca greseam locatia, caci imi indicau aiurea unde sa merg, am facut 3 ore ?Sa mai  spun ca am ajuns extenuata in camera dupa ce-am carat atat bagaj pe scari in sus si in jos, apoi iar am urcat, iar am coborat si tot asa?

Mai apoi, cand am ajuns in camera de hotel am simtit ca o sa lesin.O camera pentru care s-a platit un pret de 170 euro / noapte era mica cat o cutie de chibrituri si cu o baie in care abia aveam loc sa ma misc.Nu stiu daca e de vina marimea baii mele de acasa cu care m-am obisnuit ultimamente, cert este ca aici paseai de pe wc direct in cada si de acolo direct afara, in camera.Geamurile tineau loc si de oglinzi, cada tinea loc si de stativ de prosoape,apa de la wc abia se tragea si dupa multe eforturi se elimina si ce-ai eliminat…un vis de camera! M-am gandit ca la banii astia stateai in alta parte a lumii mega confortabil.

Dar patul a fost de milioane, mare si cu niste perne criminal de misto, nici acasa nu am inca o asemenea perna uluitor de bien odihnitoare.Si am avut 4 asemenea perne…Doar o patura fara cearceaf insa si mi-as fi dorit sa fi fost invelita respectiva patura in care, cu siguranta, au mai dormit altii, asa ca fara patura! 🙂

Service roomul nu a fost deloc pe masura asteptarilor banesti, se facea zilnic curatenie, ce-i drept, se schimbau zilnic prosoape, dar asternutul nu mi l-au schimbat decat  o data in tot acest timp.

Femeile  care faceau curat erau rusoaice si negrese, precum si o turcoaica cu care am tot povestit zilnic.Tot ele serveau si se ocupau de micul dejun, ulterior asigurand curatenia in camere, curatenie ce se desfasura de la ora 11 pana la ora 16.Fara turcoaica, ea era doar la micul dejun.Nu am mai vazut asa ceva in niciun hotel de prin lumea asta.

Aia din Rusia era bolnava la cap cu ordinea, imi facea ordine in haine in dulap, imi punea ea foile intoarse numai intr-o anumita directie, pantalonii desi pe umerase, nu i-a placut ei cum erau asezati si mi i-a pus ea intr-un anume fel.Nu m-au deran jat  nebuniile astea de om fixist ( numai in filmul “ In pat cu dusmanul” am mai vazut asa, un fixist d-asta nebun care punea totul la dunga) .

Intr-o zi insa, mi-a disparut pijamaua de pe pat si am cautat-o bezmetica peste tot.Nici nu mi-a trecut prin cap ca nebuna ar putea sa mi-o bage in dulap printre haine.A fost too much pentru mine, m-au apucat spumele si am reclamat-o.Nu la modul urat, dar am sesizat ca e prima oara in viata mea cand una care face curat in hotel imi face ordine in haine, in foi, in lucruri, arunca diverse fara sa intrebe,etc.

De a doua zi totul a ramas la locul lui, doar ca in w/e cand ma pregateam sa dorm putin  a dat buzna peste mine in camera cealalta rusoiaca care la vederea-mi a inceput sa urle de ziceai ca am muscat-o.Si da-i cu escuse moi si pardon madamme, eu ii tot spuneam ca e ok, ea a chemat-o si pe fixista si da-i inainte cu olalala si o mon Dieu si iar olalala pana si-au terminat numarul.M-au vazut intinsa in pat, le-am facut semn ca pot da cu aspiratorul si de acolo, sa te tii baiete! Au inceput sa urle ca nebunele una la alta si amandoua la negresa ca deh! al dreq aspirator nu se putea opri sa se inteleaga omeneste si apoi sa-si continuie fiecare treaba.Neah, da-i inainte si urla Katiuso, ca  doar e sambata dupa –masa ,cand prostii astia de muncesc toata saptamana, vor si ei o ora de somn linistit.

Dup ace au terminat in camera mea, s-au mutat in camerele de alaturi unde au inceput  sa trantesca, sa bufneasca, sa arunce nu stiu ce dreq pe scari si sa se auda totul ca intr-un bombardament.Asa ceva chiar ca nu mi-a mai fost dat sa traiesc pe nicaieri,dar, fiecare intamplare te ajuta in viata sa capeti experienta.Si pentru mine asta a fost cumva funny , acum cand sunt pe picior de plecare din Paris.

Despre oras nu o sa scriu prea mult, la mine n-a fost prima oara cand am venit aici, dupa francezi nu ma dau deloc in vant, in cacati de caine am calcat cu brio si aici, mizeria din Bucuresti e la tot pasul prin oras, ba parca sunt mai multe mucuri de tigara si bilete de autobuz  aruncate peste tot ( sau poate ca la noi m-am obisnuit atat de tare cu ele, incat nu le mai vad numarul ), e totul scump ca la balamuc, in supermarketuri pute infiorator a stricaciune ( am fost in vreo 3-4 sa ma conving ca nu doar Monoprixul ala duhneste asa ! ),   oamenii de rand sunt imbracati cu mult mai naspa decat romanii ( cel putin in metroul de Pipera ai sa vezi dimineata niste dudui foarte spilcuite si extrem de bine imbracate ), in metrouri pute iar, dar nu a stricaciune, ci a dracu’stie ce miros o fi ala de-ti vine sa-ti borasti matele.Dar nu pute a transpiratie ca in tramvaiul 41.Dar pute frate…si pute rau !

Lume pestrita ca aici nu am vazut des in Europa, poate peste ocean asa sunt de impestritati, dar culori si forme geometrice de ochi, toate soiurile de culori de piei, ca si aici nu am vazut nicaieri atat de multe pe mp.Nu te deranjeaza cu nimic insa, isi vede fiecare de treaba si de locul lui.

Sunt insa o multime de parti positive care ma fac sa-mi placa Parisul, imi plac la nebunie stradutele inguste cu restaurante mici si cochete,imi plac la nebunie podurile de pe Sena si imaginea nocturna pe care o ofera Parisul, imi place tare de tot ca aproape toti francezii sunt supli si fara sunci, ca alearga zilnic peste tot in jurul tau, fie ploaie, fie vant, ei alearga si fac miscare.

Ador modul atent in care se poarta cu clientii, nu exista loc in acest oras in care sa nu fi intrat si sa nu ma fi salutat la intrare si la plecare.In magazine sunt atenti cu tine, vorbesc frumos si calm, nu am vazut nicio privire piezisa asa cum unele imbecile de la noi iti arunca pe sub gene, te ajuta chiar daca nu stiu sa vorbeasca decat franceza si e trimit la dracu in praznic, dar se opresc si exista dorinta te-a te ajuta.

Nu-mi place ca uite sunt in aeroport si nu am wifi gratuit, daca vreau sa am internet trebuie sa cumpar o cartela de 2 euro pentru 30 minute sau 10 euro pentru 24 ore.Nu-mi place painea lor, unele baghete sunt misto dar painea lor in genere nu-mi place, nu sunt fan maccarons desi toti francezii se asteapta sa dai pe spate si sa nu fi auzit ever  asemenea lucruri,nu m-am riscat sa beau apa de la chiuveta desi toti francezii cica o fac, au facut-o so colegii mei de prin alte colturi de lume, eu, Toma, nu am facut-o.Obiceiurile vechi sunt mai rele decat orice, deci daca eu beau apa numai de la sticla desi am put in casa de 45 m adancime si apa clara si curata, de ce as  bea acum , aici de la chiuveta din baia stramta?

Imi place mult arhitectura cladirilor, dar nu-mi place deloc ca seamana toate intre ele si nu ma pot orienta nicicum, imi place ca au o multime de saloane de coafura si sunt mereu populate de doamne si de diversi domni, nu-mi place periferia Parisului deloc, nu-mi place sa fiu singura in Paris si sa nu pot sa inteleg aproape tot ce vorbesc.Caci inteleg, dar nu pot sa si vorbesc.

( ma uit in fata mea la un baietel de varsta lui Kiki, il fixez cu privirea ca nebuna, copilul se simte jenat probabil si imi scoate limba :-), ii scot si eu limba la randu-mi si rade in hohote facandu-ma sa mor si mai tare de dorul lui Kiki )

Anul asta va trebui sa ma reintorc la Paris de inca 3 ori, nu stiu daca e noroc ( ar fi trebuit s-o faca colega mea care este pe punctul de a naste si eu am devenit mai nou manager de departament pentru un an si ceva, nu e un fas!  ca am aceeasi functie si bani in acte,  dar e un plus ca a intervenit exact anul asta Parisul.Si e foarte important pentru experienta mea, pentru faptul ca fac niste traininguri super tari, pentru faptul ca desi m-am simtit vlaguita ca o zi intreaga sa se vorbesca numai in engleza, a fost pentru mine exact ce-mi trebuia, am avut mare nevoie dupa greaca, sa –mi imbunatatesc engleza pe care o vorbeam inainte.Si cum altfel as fi facut-o mai bine decat vorbind continuu cu oameni cu diferite accente si expresii ?A fost super ok,  imi vor lipsi oamenii astia, am stat impreuna zi si seara, am mancat, am povestit, am ras si am glumit, nu am mai ras asa de tare la job de ani de zile.

–          Va continua ca trebuie sa-mi mut calabalacul in alta zona a aeroportului unde mai am inca de stat  –

Despre atei si ora de religie ( postare spinoasa ca si coroana lui Isus )

Postarea de azi va deranja desigur anumite persoane , dar mie putin imi pasa daca ceea ce gandesc eu este sau nu convenabil pentru anumiti si anumite.

Ultimamente, citesc si ma ingretosez pe  masura ce parcurg diverse bloguri, despre ura furibunda pe care o au anumite mame in legatura cu religia si credinta si implicit cu Dumnezeu.Ok, eu pot inghiti ca si credincios ortodox ce sunt, faptul ca esti profan, ateu sau whatever vrei sa te numesti, dar imi sta tare de-a curmezisul cand vad cum hulesc si vor sa-i  detemine si pe altii sa creada ca ceea ce sustin ele este adevarul absolut si ca tot in ceea ce ai crezut atata amar de vreme este doar o minciuna.

Se fac comparatii cu Mos Craciun care nu exista, se scrie in cuvinte urate despre Tatal ceresc si al sau fiu, se arunca cu namol in copii care au credinta si se striga vehement ” afara cu religia din scoli !”, se vorbeste despre credinta si religie ca fiind ceva absolut dizgratios ,ca si cum ai umbla in curul gol pe la Romana.

Am mai scris si nu o data, desi evit de cele mai multe ori sa vorbesc despre credinta, religie si Dumnezeu ,  ca eu cred.Si nu cred in Dumnezeu doar pentru ca asa mi-a spus mama, tata sau mamaie cand eram eu mica, ci cred pentru ca mie mi s-au intamplat anumite lucruri care nu se pot numi altfel decat minuni.

Asa cum sunt convinsa ca exista viata de dupa moarte, dar nu in sensul ala in care ne plimbam pe nori pufosi si stam cu burta la soare discutand  cu sfintii balarii diverse ca sa ne treaca zilele si noptile de apoi.NU! Exista viata de apoi  in sensul in care spiritul traieste vesnic, asa cum ne invata religia aia de 2 bani pe care o critica toata lumea actualmente.

Revenind la inversunarea asta fata de orele de religie din scoli…

Acum 2 ani Kiki a frecventat o gradinita particulara la care nu ne-a intrebat nimeni daca suntem au ba credinciosi, daca suntem sau nu practicanti religiosi, daca avem sau nu vreun Dumnezeu pe lumea asta.Ne-am trezit brusc cu un copil de 2 ani si ceva care ne spunea la masa „Tatal nostru” mai bine decat un adolescent, se inchina si se aseza ulterior sa manance.

Prima oara am ramas siderata pentru ca noi nu suntem genul acela de religiosi care sa mergem saptamanal in casa Domnului,dar  suntem foarte credinciosi .A fi credincios si a fi religios sunt doua termene total diferite.Ok, prima oara m-a siderat, a doua oara l-am intrebat de unde stie asta, a treia oara l-am vazut ca era incantat si de la a patra oara in sus nu i-am mai spus nimic.Tot anul acela a continuat sa spuna la masa rugaciunea, ulterior o spunea si-n weekend , uneori si de 3-4 ori/zi.Atunci am intervenit si i-am explicat ca e suficient doar o data, inainte de masa,etc.

La fix o luna dupa terminarea gradinitei uitase complet de rugaciune, de inchinaciune si de tot, caci in vacanta nu a stat nimeni sa se inchine inainte de masa cu el.

M-a intrebat acum ceva  vreme, cand intelege altfel lucrurile, ce ar trebui sa faca ca sa devina preot.Auzise niste discutii pe tema popilor care sunt plini de bani si i s-a nazarit tam-nesam ca el se face preot.L-am descusut sa vad ce anume l-a atras din toata discutia la preotie si raspunsul a fost naucitor:”ei au multa vacanta in timpul saptamanii, au masini frumoase si bani multi !”Cand sunt discutii de genul eu inchei acolo discutia pe moment, urmand s-o redeschid alta data, cand are rabdarea necesara sa ii pot explica cum stau lucrurile.

Si i-am explicat, m-a intrebat unde e Dumnezeu si ce este Dumnezeu.Si i-am spus extrem de simplu si extrem de adevarat ca Dumnezeu este iubire si iertare si intelegere si alinare.Dumnezeu nu e cel ce pedepseste, nu e cel ce asupreste, EL este iubirea si adevarul si calea cea dreapta.Si i-am mai spus ca exista o carte numita Biblie in care se scriu povesti despre iubirea lui Dumnezeu pentru oameni.I-am explicat ca Dumnezeu este cel care a iubit atat de tare oamenii ( inclusiv pe ateii astia ) incat si-a sacrificat propriul fiu pentru iertarea noastra.S-a uitat lung si nu prea a inteles.Si l-am intrebat daca el, acum, iubindu-ma pe mine asa de tare m-ar putea da in schimbul iertarii tuturor celor care omoara, fac rau altor oameni ,etc.

Raspunsul a venit firesc si previzibil: nu m-ar da pentru nimic in lume.Si atunci i-am spus ca asta e diferenta intre un om si Dumnezeu, putini sunt cei care se pot sacrifica in numele iubirii adevarate.

Nu stiu ce a inteles, dar intr-o zi la gradinita au vorbit despre faptul ca daca nu esti cuminte te vede Doamne Doamne si te pedepseste.Nu la ora de religie, nu cu educatoarea, ci ei, copiii intre ei. Si raspunsul lui atunci a fost catre toti ca Dumnezeu este bun si iarta si ne iubeste pe toti asa cum suntem, o adunatura de rai sau buni, de credinciosi sau atei, de bogati sau de saraci, de sanatosi sau de bolnavi.Si le-a mai spus atat de frumos ca Dumnezeu inseamna iubire.

Acasa ,seara cand mi-a povestit, am inteles ca un copil de nici 5 ani a putut face diferenta intre ce spun altii si ce i-am explicat eu.

Nu am inteles din niciun articol scris pe blogurile cu pricina de ce acelor copii cu mult mai mari decat Kiki al meu nu li s-a explicat ca Dumnezeu nu inseamna sa te calce masina daca nu asculti si alte aberatii pe care le-am citit acolo si pe FB,ci Dumnezeu inseamna iertare, acceptare si pace.

Desigur ca e dreptul fiecaruia sa creada sau nu in ceva, exact asa cum e dreptul fiecaruia sa-si aleaga orientarea sexuala si felul in care vrea sa traiasca.Dar acest drept de-a alege nu da dreptul de-a striga ulterior, in gura mare, ca uite bah, eu sunt ateu si toti trebuie sa fiti ca mine.E ca si cum o tipa gay m-ar opri la metrou si mi-ar spune ca sunt anapoda in viata asta fiindca sunt hetero si nu lesbi.In capul meu este fix acelasi lucru.

Asa cum noi, cei care credem nu sarim la gatul niciunui ateu atunci cand puleste si aduce langa puleala pe sfatul Dumnezeu, tot asa nici ei, ateii, nu au de ce sa ne convinga ca e gresit ca noi credem.

Sunt sigura ca intr-un anume moment al vietii lor, cu totii cei atei isi vor intoarce fata catre Dumnezeu, dar ma enervez la gandul ca Kiki va fi coleg cu niste bieti copii indoctrinati de parinti sa nu creada ca nu exista.Si citesc bullshituri de genul „daca vrea o sa creada el cand va fi mare”.

Citesc cum se caiesc ca si-au botezat ( crestinat ) copiii, as vrea sa le intreb insa de ce sarbatoresc Craciunul , Pastele si alte asemenea sarbatori sfinte pentru ca atunci totul e legat de cel pe care il hulesc si dau in el.La ce te mai lauzi ca ai avut un Craciun misto?Ah, poate unul comercial, ti-ai umflat matul, ai cumparat jumatate de magazin sa vada lumea ce misto esti tu, dar nu ai nicio treaba cu ce inseamna in fapt Craciunul sau Pastele pentru credinciosi.

S-a facut o paralela in multe scrieri intre ora de religie de la scoala si fuga fetitei aleia de 15 ani.Si am citit undeva ca la 15 ani e normal sa vrei copii si nu sa pleci la manastire.Mah si am stat si mi-am analizat trecutul si sa mor io daca la 15 ani eu simteam ceva in sensul asta!Daaaa, simteam hormoniada umblandu-mi intr-un mare fel prin vine, sinteam ca mi-as fi tras-o de nu m-as fi vazut daca nu era colonelul de mama, dar sa visez la 15 ani ca vreau copii…asta nici prin cele mai naspa cosmare nu mi s-a intamplat!.Ba si am intrebat si niste fete d-astea mai destupate la cap daca ele la adolescenta lor , in clasa a 9-a visau sa aiba copii.S-au cacat de ras si m-au intrebat daca ma droghez la Paris.Nu,nici macar nu mai beau, dar mi se pare aberant sa scrii ca fata aia e cretina si proasta si however au scris despre ea pentru ca nu vrea copii la 15 ani si poate niciodata, pentru ca nu e visul ei de adolescenta neinteleasa de o tirana de mama ca aia pe care o are, sa se marite si sa aiba un copil( slava Domnului altele nici la 40 de ani nu sunt inca adunate cu toti boii lor acasa si inca nu li s-a trezit instinctul matern, asta inseamna ca-s cretine?!).

Nu am inteles niciodata de ce daca mie imi plac barbatii trebuie tuturor sa le placa.Daca eu nu am avut in adolescenta decat niste vise d-astea limitate sa am repede un copil si un sot, de ce trebuie toate muierile sa visam asta in adolescenta? Ma inec de ras cand imi amintesc ca eu la 14 ani ( eram asa mai handi! ) visam ca intr-o zi o sa mi-o trag cu George Michael.Nu stiam atunci, biata de mine, ca ar fi trebuit sa fiu Amir ca sa ma iubeasca prietenul Giorgios, asa cum il iubeam eu pe el .Sau poate ca intre doua prize de coca m-ar fi rezolvat si pe mine la scurt vorbind.Mai tarziu, ce-i drept visam la alte cele dar in niciun caz la copii.

Revenind la fetita aia care este asociata cu ora de religie ( ma rog, cica de acolo i se trage fuga de acasa, eu continui sa sustin ca ma-sa aia care o (s)m(s)uieste  de nshpe miliarde de ori pe zi: la urcare, la coborare , la emanarea de gaze a autobuzului, la intrarea, la iesirea si la mijlocul intrarii in liceu,etc. a disperat-o si copila i-a dat asa la scurt o (s) m(s)uiala ca sa inteleaga ca poate fi si altfel decat blajina care se spovedeste).Cu adolescentii nu trebuie sa te pui niciodata ca-ti fac o bucata de nu-ti mai revii cu nervii ever.

Din alt punct de vedere insa privind problema, poate ca fetita asta chiar simte si are chemare catre monahism.Si daca este asa, atunci este fix alegerea ei, asa simte, asa face!Nu e vorba aici de olimpiade si de invatat ( asta se poate face si in manastire, foarte multe / i dintre monahi au facultati si studii postuniversitare ), este vorba de un mod de viata pe care ea probabil ca si-l doreste.

Cu asta trebuie sa te nasti, trebuie sa ai chemare pentru asa ceva.Nu e ca si cum la 15 ani  imi spunea mie cineva ca e super ok sa ma calugaresc si clubberita si dementa din adolescenta mea m-ar fi lasat sa fac asta…No shit ! Eu la 15 ani abia imi gauream urechile cu jde de cercei, fumam de rupeam si eram in plina hormoniada visand cum o sa-l intalnesc eu pe Georgica Poponica  Michael in carne si coca si o sa ne iubim frenetic de platonic .

Deci… m-ar fi vazut pe mine cineva la manastire????

Nu ai chemare pentru asa ceva nu se poate.Ba da, se poate si atunci cand esti foarte sarac si nu ai ce pune pe masa, sa mergi de mic copil acolo si sa dai ascultare maicilor sau calugarilor din manastire, sa muncesti pana nu mai stii ce e noapte si ce e zi, sa nu ai pareri, ganduri si trairi proprii, sa nu ai niciun cuvant de spus ca esti halit.

E vorba de alegerea fiecaruia, nu de spalare de creier…Am cunoscut oameni calugariti din varii tragedii pe care le-au trait, am cunoscut calugari care au simtit ca trebuie sa faca pasul asta dupa o viata laica traita intr-un mare desfrau, am cunoscut si laici care fusesera candva calugari si au renuntat la tot ce a insemnat manastirea si si-au luat lumea in cap.

Nu putem sa judecam si nu putem sa aruncam cu rahat chiar asa in oricine si orice doar pentru ca am impresia ca ce cred eu este valabil pentru toti.Iaca nu !

Revenind la religis in scoli…am inteles ca sunt anumiti popi d-astia, profi de religie, care vorbesc aiureli cu cei mici.Ma scuzati mamelor care sunteti impotriva religiei, dar eu as fi impotriva melteanului care preda religia si care sta in fata copiilor vorbind cacaturi gen te calca masina ,etc. daca nu esti cuminte.Eu ti l-as lua pe ala la intrebari si l-as face de cacao, sa-mi spuna mie unde scrie cacatul asta ca Dumnezeu este razbunator si face rau si rpoduce suferinta.Deci, in my opinion nu religia este vinovata de asa ceva, ci boul/vita care o preda.Pentru ca eu daca as citi asa ceva intr-o carte le-as spune copiilor ca acea carte e un bullshit si Dumnezeu este cu totul altceva.Si m-as caca pe ea de carte si le-as povesti si le-as arata frumosul din credinta,iubirea din Dumnezeu si din faptele lui.

Si le-as face tot felul de lectii faine prin care sa le arat ce ofera frumos credinta ortodoxa.Iar faptul ca se picteaza icoane pe sticla in care Maica Domnului isi plange fiul, nu am vazut pana acum niciun copil traumatizat din  asta, sincer vorbind, iar la catolici baietii care canta in biserica nu pare niciunul damblagit din faptul ca toate icoanele/statuile infatiseaza o Maica sfanta ce-si plange  durerea.

M-am intins cu scrisul cat o zi de post, sunt pareri personale si trebuie luate ca atare, am simtit nevoia sa scriu ca o eliberare a furiei ce o simt de cateva zile bune cititind si minunandu-ma de cat venin pot emana unii oameni.Si de cata aiureala e nevoie sa crezi ca hulind vei convinge ca esti mult mai ok ca altii, ca ai un grad superior de intelepciune si de  desteptaciune.

Dar unde e toleranta, unde e pacea, unde e linistea si multumirea de sine?Ca-n tot ce scriu sunt numai critici si iar critici si iar critici la adresa tuturor…

 

 

Knock knock !

Paris, ploaie , training, inchisi intr-un birou al companiei cu niste geamuri huge around us.

M-am hotarat brusc, uitandu-ma pe geam sa scriu iar.

Luni de zile am abandonat scrisul pentru ca am avut intr-adevar o misiune extreme de grea: am construit o casa.Si am terminat-o si ne-am si mutat in ea.

Definitely,  dupa Kiki este cel mai maret lucru pe care l-am realizat in viata mea, stiu sigur ca nu sunt multi oameni pe lumea asta care se inhama la asa ceva ( desi au bani multi,unii prefera sa le ia de-a gata casele, fara sa-si bata capul cu ceea ce inseamna  a constructie de la zero ) si care si pot termina asa un lucru.

Am pornit initial de la o fotografie 3 Dsi un proiect in paper format si azi am ajuns la asta:

Este un consum nervos urias, la sfarsitul anului trecut m-am simtit efectiv ca si cum nu dormisem nici macar o noapte in tot anul precedent.Va spun cu mana pe inima, celor care se inhama la asa ceva, ca eu,una, daca as avea iar banii in mana nu m-as mai apuca acum sa construiesc iar.Acelasi lucru il simte si sotul meu.

Cand m-am mutat nu am simtit nici cea mai mica bucurie, ba mai faceam si diverse mofturi ca nu imi place aia sau ailalta, ca mi-as fi dorit sa facem altfel, sa modificam nu stiu cum proiectul,ca mi-as fi dorit sa iasa mai mca casa si  alte asemenea multe ganduri care erau generate de starea mea de disconfort generata de o oboseala cronica .

Cand au plecat muncitorii am zis ca o sa ma imbat si o sa ma simt in al noulea cer.Abia de atunci a inceput insa o alta parte groaznic de grea si anume curatenia casei.Nu cred ca-si pot imagina decat aceia care au trecut prin asta cum e sa stai in genunchi zile in sir si sa cureti infernala mizerie lasata de muncitori in urma lor.D.a stat in genunchi o zi intreaga curatand scarile exterioare din fata casei ( 6 scari ) pe un frig cumplit si asta dupa ce le mai luasem eu o data la mana.

Am avut 2 imbolnaviri cumplite, una dintre ele soldata cu pneumonie, pe parcursul unei intregi luni, cat a durat curatenia casei, mobila, adus de lucruri, perdele, covoare, asezat lucruri la locul lor,etc.

Dar in prag de Sarbatori am fost gata cu toate cele.Si am avut o vacanta de 2 saptamani in care am stat numai in casa, la caldura si am dormit.Ca la sanatoriu.Avem in fata casei lac, in spate la cateva strazi avem padure, este atat de liniste tot timpul incat te simti ca si cum esti in vacanta.

Si in vacanta de iarna am dormit de m-am speriat.Toti trei ne trezeam la ora pranzului, mancam si ne culcam la loc pana spre apusul soarelui.A fost ca o eliberare a intregului an plin de probleme  si de stres, de socoteli, de muncitori, de material, de si de.

Dupa 3 luni de locuit la casa, o spun cu mana pe suflet ca a meritat tot acest zbucium din plin.Nu se poate compara nimic cu linistea de-a trai independent de ceilalti.Cand imi spuneau anumiti oameni care traiau la curte de ani buni nu-mi venea a crede ca e o diferenta colosala intre traiul la bloc si cel la curte.D-asta am vrut sa ma conving pe propria-mi piele ca este asa !

De la spatiul de locuit unde fiecare lucru isi are locul sau fara a mai sta ingramadite ca la bloc pe te miri unde,  la confortul de a asculta muzica oricat de tare si la orice ora fara a deranja pe nimeni, de-a avea un loc de parcare la orice ora te intorci acasa ( asta a fost  unul din  stresurile  majore ale locuitului la bloc, desi plateam regulat un loc de parcare pe care de foarte multe ori il gaseam ocupat de anumiti melteni pe care-i durea in cur ca tu platesti si nu ai unde sa-ti arunci masina la ore tarzii), de-a nu mai avea pe geamuri diverse cacaturi aruncate de idiotii de vecini de la etajele superioare,  de curatenia din curte si din fata casei pe care asa cum o pastrezi asa o ai, despre faptul ca linistit iti eliberezi copilul in curtea casei care este inchisa si stai linistit stiind ca ia aer si se joaca in safe mode fara a fi in vreun pericol, timp in care poti face alte activitati, de faptul ca daca am chef socializez cu vecinii, daca nu, nu si gata, de faptul ca pot avea un animal in curte fara sa fiu nevoita sa urc si sa cobor de la etaj de nshpe mii de ori ca sa il duc in parc sa-si faca nevoile, de fericirea pe care o s-o avem in scurt timp cand vom incepe amenajarea curtii, in primavara, despre faptul ca e un sat mic unde toata lumea e binevoitoare si saluta si cumva au grija de tine cand nu esti prin preajma ( iti baga tomberonul in curte pana vii de la job ca sa nu dispara, de exemplu) si despre multe alte avantaje pe care le ofera viata la casa.

Exista desigur intrebari ale celorlalti in legatura cu intetinerea unei case, li se pare ca mutatul la casa presupune niste cheltuieli fabuloase fata de viata la bloc.Nu pot spune acelasi lucru dupa prima iarna petrecuta aici.

Am platit gazul si apa calda  ( caci le avem pachet aici de la centrala ) in cea mai scumpa luna – care a fost sfarsit de ianuarie si inceput de februarie – exact cat am platit anul trecut la bloc, in ianuarie, 650 ron la numai 2 camere inghesuite pe care le incalzeam numai dupa masa si mereu sufeream de frig.Nu o sa uitam ever faptul ca in baia de la bloc nu am avut niciodata caldura si cand ne bagam iarna in baie, unul dintre adulti intotdeuna primul, muream de frig si tremuram ca dracu’pana ne incalzeam, iar aici avem o caldura in baie ca deseori inchidem caloriferul de cat de cald ne este.Si diferenta desigur ca este din faptul ca aici, in aceeasi bani incalzim 9 incaperi ( fara camara si camera tehnica ), iar acolo in banii astia incalzeam doar 2 camere fara bucatarie si baie.

M-a intrebat cineva daca m-as mai intoarce acum la bloc…Well, eu totdeauna spun ca viata este vesnic surprinzatoare, dar daca ar fi dupa mine nu, nu m-as mai intoarce niciodata sa traiesc la bloc, indifferent ca acesta ar fi unul comunist sau unul dintr-o zona rezidentiala.

Ating tot aici  si problema curateniei, caci foarte multi care isi doresc sa se mute la casa se gandesc cat de greu le va fi sa faca curat.Imi amintesc aici ca am fost pe la inceputul demararii acestui proiect cu constructia casei , la o doamna care lucra la banca si care ne-a “incurajat”  ca e groaznic de greu de facut curat in casa, ca o sa vedem noi cum o sa ne manance intreaga sambata curatenia, etc.

De-a lungul vremii am inteles ca pentru romani, cuvintele ïgiena si curatenie au conotatii diferite si ceea ce inteleg eu prin a fi curat in casa difera total de ceea ce inteleg altii prin acelasi cuvant.

Asadar, noi am facut intotdeauna sambata curat in casa, curatenia noastra saptamanala insa nu inseamna sa spalam in genunchi gresia, faianta si sa batem covoarele , dat jos perdele si spalat geamuri.No way, altfel am fi innebunit cu siguranta pana acum fie si daca locuiam la bloc.

Noi dam cu aspiratorul, spalam pe jos, curatam baile, stergem portiunile de faianta murdare in momentul murdaririi ( daca Kiki isi pune dejtelepline de sos  pe faianta nu las acolo sosul pana sambata cand o sa fac curat ), stergem praful si bye bye, see u next week!

Si spun noi pentru ca dintotdeauna am fost o echipa ( fucking multinational mentality, they spoiled my brain J ) , la noi nu exista eu fac si el sta sau eu stau si el face.Facem totul impreuna: curat, spalat ( ma ajuta sa scot lucrurile din masina sau imi cara afara lighenele cu rufe ), cumparaturi, mancare,etc.Suntem parteneri egali , asadar lucram in echipa J.Sunt si chestii pe care nu le faceam la bloc, ce-i drept,  iar acum le facem fiindca trebuie sa fie facute, curatenia in exteriorul casei, deszapezirea din interiorul si din exteriorul curtii, spalat de terasa si de scari de acces casa, maturat pavele, etc.Trebuie sa recunosc insa ca multe din treburile de exterior eu nu le fac ca nu ma lasa D., a fost frig si nu am stat in ger, afara, dupa pneumonie, sa matur sau sa dau zapada, dar cu siguranta incepand cu lunile calde le voi face si eu.

Si revenind la curatenie, in cateva ore este gata si inauntru si afara, desigur ca cea generala ne va lua probabil ceva mai mult decat la bloc, dar nu ne zoreste nimeni si o vom face probabil nu in 2 zile , ci in patru sau cinci.Dar asta este de cateva ori pe an ca nici praful nu mai este acelasi ca la Bucuresti.

Cam astea ar fi “pe scurt” diferentele de trai, daca incurajez oamenii sa faca acest pas, da, ii incurajez daca exista banii necesari, la final dup ace se linistesc apele raman numai clipele frumoase si partea urata nu se uita cu siguranta dar se iarta si se merge inainte zambind.

Pentru ca nu-mi vine a crede cati oameni au accesat blogul in lunile cand nu am mai scris,cate comentarii despre constructie ni s-au formulat,  promit sa scriu detaliat despre fiecare etapa a constructiei, ca sa pot posta costuri va trebui sa revin in tara si sa-mi iau agenda sa centralizez pe etape ce anume s-a cheltuit,cum si cat caci nici pana a ora actuala nu le-am splituit cheltuielile pe etape de constructive.In plus, noi am pierdut niste bani caci am avut 4 echipe si cu fiecare a trebuit sa renegociem, asadar cand ma intorc voi scrie incercand sa postez si niste costuri.

Per total, toata casa a costat pana acum ( mai sunt destule de facut: curtea, terasa de acoperit, de mobilat anumite camere,etc. ) 110.000 euro.Nu stiu daca e putin sau mult, am iesit la 445 euro /mp de casa la cheie, nici nu stiu daca am luat lucruri de fite cum ne-au trantit-o unii care au venit in vizita: alarma si siguranta unei case cu siguranta nu o voi considera ever o fita, videointerfonul ca sa vedem cine suna la poarta si sa avem  posibilitatea sa nu mergem pana la poarta de fiecare data cand ii permitem cuiva accesul, iar nu mi se pare o fita, garajul nu am inteles niciodata de ce foarte multi il considera o fita,avand 2 masini am ales doar un loc de parcat masina, bicicletele, trotineta, rolele, patinile, cauciucurile de iarna/vara, sculele dlui.D.,etc.Inainte toate astea erau impartite intre balcoanele noastre si alor mei si boxa alor mei care era burdusita de diverse rahaturi ce ii stresau la maxim ca nu le mai luam de acolo.

O fita eu consider sa-mi fi pus nu stiu ce gresie de 200 euro /mp sau sa-mi construiesc un gratar placat cu nu stiu ce piatra italieneasca,etc.Pentru mine astea sunt fite, nu un garaj, un videointerfon, alarma,etc.

La buna vedere dragilor si revin !