Amazing Japanese Precision

Azi ne dixtram !

Azi ne dixtram…dupa cum ar spune Kiki 🙂
Si ne dixtram maxim pe seama duduii de ieri care nu cedeaza cu comentariile 🙂
Coconeta nebuna, mai nou semnandu-si comentariile cu “intelectualo”, locuieste in Grecia si scrie extrem de corect in limba-i materna pe forumuri- hohoho 🙂 V-am zis eu ca e una (h) eroina de pe forumuri.Le miros pe pissss(dele) astea de la o posta!

Asta-i comentariul lasat la mine pe pagina:

” intelectualo 🙂
gravatar.com/mesazos
x
mmesazos@yahoo.com
94.64.123.79 Înscris în 2012/10/25 la 23:00
sa te fut de zdreanta penala. sa ma cac pe ochiul ala al tau si pe scoala pe care ai facut-o tu.
si sa ma kak si pe blogul tau de kiki riki…3 lei ridichii ”

Si pentru ca treaba sa fie treaba, de data asta conturile mi le reglez cu tanti pissss ( da) in limba “ grecului meu”, pe care DA, gamiola, o stiu si pe aia la fel de corect cum imi stiu si limba materna.Asadar ia de aici si citeste daca iti face placere sa intri pe bloguri de “kiki riki de 3 lei ridichii” – poate intre timp ai reusit sa inveti macar un sfert din limba greaca, ca tot te vaitai pe forumuri ca nu esti in stare sa inveti greaca.Iete ca d-aia sunt eu , cum ai spus?- „infatuata” ca am la degetul mic curvete d-astea ca si tine.Ia d-aici si catinel, cu translatorul sau cu „grecul meu” vezi ce mesaj iti da tanti cu blogul de „kiki riki” :

Loipon…mori poutana pinasmenh, ti sto poutso mou se noiazei ti akribos grafw egw edw?E?
Katse ekei pou eisai ilithia, mathe kai na milas prwta stin glossa sou ( mh skeftesai mono sto glifomouni poutana, milame edw gia thn allh glossa! ),kai meta mporeis na gamas ton opoion goustareis.Mexri tote na mou klaseis ta paparia, tsimpouxlou ti eisai! Xazi, bromiara kai poutana, milas esy gia mena oti kamaronw?Exw bre malakismeni me tin a kamarosw, den glifw poutses kanenou opws kaneis esy kai oute epenbenw me malakies stous allous opws ekanes esy mori tsimpouxlou ( ax, poso goustarw na se lew TSIMPOUXLOU! ).
Kai twra oust apo dw, perimenw na me gamas poly bathia me thn orea glossa sou poutanaki ellhnaki apo Patraki 🙂 ( sou grafw kai stixous blamenh).Sixtir pia apo dw!

Gata, ma intorc la treaba, ca rumanu’ meu ( ca s-o parafrazez pe duduia tsimpouxlou ‘-) ) nu ma tine acasa si trebuie sa si muncesc !

Iata si materialul cu intelectuala Esthera, combinata cu un mos grec, despre care ii era rusine sa le vorbeasca parintilor ei, care se bucura de moartea intr-un accident a celor ce ar fi trebuit sa-i fie socrii, care vorbeste in romana ca si o cizma, dar care se crede smechera incat sa injure pe altii fara sa-i cunoasca, fara sa schimbe o vorba cu ei.
Acum ca m-am racorit, sa aveti un weekend minunat, ia mai luati de aici o bucata de ras ca pisss(da) se simte romantic si vrea sa ne tuce pe toti ( pe unii chiar si-n dos! )

Comentarii

Nu am inteles si nici nu voi putea intelege de ce una lume are orgasm mental doar cand arunca cu pietre in alti oameni.Este un paradox pentru mine faptul de-a intra pe blogurile unor oameni si a te apuca sa comentezi 3-4 cacaturi doar pentru a-ti voma nebunia proprie.Am citit de-a lungul timpului tot felul de comentarii super de cacat, pe diverse bloguri, am primit la randu-mi tot felul de idiotenii la care am raspuns, m-am enervat, apoi le-am ignorat, acum le tratez cu amuzament si cu mila.Pentru ca astia care-si scuipa veninul in curtea altuia sunt de fapt niste cretini care nu inteleg mesajele textelor, ale comunicarii si atunci li se pare lor ca este intelept sa-i aduca ei pe calea cea buna pe autori.Sau mai exista aia si mai retardati care se iau de autorii blogurilor ca sunt grasi sau slabanogi, ca sunt pitici, ochelaristi, ca au freza cu parul intr-o parte, cu curul indarat,etc.
Mah, eu cand citesc ceva ce nu-mi place, inchid dracu’ pagina aia si cu asta basta! Poate zic in sinea-mi:” bah ce agarici e asta cu articolul lui!” dar in niciun caz nu ma apuc sa-i scriu comentarii doar de amorul artei.Sa scriu comentarii aiuristice ca sa ce?Ca nu vad rostul acestei actiuni…
Introducerea aceasta a fost facuta pentru ca azi am gasit un comentariu de la una care a semnat ea foarte reprezentativ psssss(da).Si dudia asta ( este clar o mama (h)eroina! dupa mesaj, pe ea de fapt a deranjat-o nu ceea ce mi-a reprosat, ci faptul ca pe mine ma doare-n cur de noile lor concepte cu care-si educa plozii) imi scrie urmatorul comentariu la articolul cu Kiki scenaristul:

” psssss 24 octombrie 2012 @ 22:24 [Editează]
Si la liceul unde ai facut tu”carte multa” te-au invatat sa spui:ce culoare are ochii?????:)) „

Bah si stau eu stramb si ma cuget asa: frate, unii oameni sunt tare prosti, sarmanii.
Deci, vine gasca asta sa ma invete pe mine cum sa vorbesc?! Ok, mai am si eu de invatat, cu siguranta,dar de la oameni care-s pe treaba lor.Psssss(da) vine sa-mi comunice ca nu se spune ce culoare are ochii ( ai Angelinei respectiv sau ai copilului din discutia mea cu Kiki ), ci probabil ce culoare au ochii Angelina ! :-))I-am explicat ca este vorba doar de niste acorduri pe care nu multi le fac cand gandesc, adica, madame, nu poti spune:Angelina au ochii verzi, si nici nu poti intreba in limba romana ce culoare au Angelina ochii/( sau copilul , aceeasi poveste).In schimb, daca eu intrebam : ” ce culoare au ochii Angelinei/ copilului? cu siguranta ca faceam acest acord intre genitiv si verb.
Buhuuhuu, mi-ar fi fost si rusine sa scriu asemenea comentariu jenant la un un articol in care un copil de 3 ani si jumatate a inteles mesajul unei fraze in care subiectul a fost subinteles si tu, madame pssss(da) ai ranjit fasolea si ai scris o asemenea ineptie! Cred ca tu faci parte din categoria alora care scrieti in draci „vre-o,o data in loc de odata”, s.a.m.d.
Asadar, dragi cititori, daca nu aveti nimic de spus/ scris interesant, va rog sa nu va mai obositi sa lasati comentarii rahatoase care nu numai ca ma amuza, dar ma si intristeaza dandu-mi seama de cati prosti suntem inconjurati.
Si cu asta, la buna vedere dragilor, una lume mai si munceste cateodata, iar Angelina au ochii caprui si eu are ochii caprui ca si ea! Fericita acum missis pissss(da)??????

Weekend de…revista

Mai multe persoane m-au intrebt ce facem noi in weekend-uri, cum decurge la noi un sfarsit de saptamana.
Well-well, intotdeauna sambata dimineata sunt bagata nu intr-o priza , ci intr-o suta de prize de 220W, ma trezesc la maxim ora 7, imi fac toaleta, bag la spalat prima dintr-o serie de 3-4 masini de spalat din cate spal in ziua respectiva, strang lucrurile uscate de pe balcon, desfac ghiozdan de gradinita si ghiozdanul de la diverse activitati, schimb paturile si prosoapele, se scoala Kiki, il imbrac, spal, hranesc, apoi plecam la cumparaturi.Cam 2 ore pierd sambata la piata, la magazine si pe unde mai facem cumparaturile, timp in care D.face curat in casa cu aspirator, mop, sters de praf.
Intorsi acasa le descarcam cumparaturile si le punem la locul lor, apoi ma apuc de gatit.Intre timp, dupa ce pun mancarea la foc, lucrurile s-au spalat si le intind.
D. pleaca cu Kiki pe afara sau pe unde mai avem treburi de rezolvat, eu intre un ochi la mancare si altul la ce se mai spala, ma apuc si calc hainele stranse de pe balcon.
La pranz mancam toti si ne odihnim, dupa masa avem program de voie.
Duminica nu facem niciodata treaba si o apucam care si incotro vedem cu ochii si cu buzunarul :-): teatre, opere, plimbari, vizite pe la prieteni, zile de nastere ale prietenilor, cinema, parcuri, expozitii, targuri,etc.
Acum o saptamana am fost la teatrul de revista „Constantin Tanase”, unde am vazut spectacolul „Revista revistelor”.Am avut emotii mari caci nu stiam daca Kiki va avea rabdare sa stea 3 ore la un spectacol, desi de varietati dar totusi, pentru un copil de 3 ani si jumatate este foarte mult sa stea atent si nemiscat.
Ei bine, cat este el de surubix, cat este el de agitat, zapacit, nerabdator,vorbaret si intrebacios, de data asta a stat nemiscat.La gagurile spuse de Stela & Arsinel vedea ca radem toti, radea si el cu gura pana la urechi spre amuzamentul salii.
Lucrurile la revista nu stau foarte rau, spectacolele sunt puse la punct, sala renovata, artistii pun mult suflet in ceea ce fac pe scena, biletul costa destul, 30 ron / persoana si copiii pana la 7 ani au gratuite dar stau in bratele parintilor, publicul mai mult format din batrani decat din oameni tineri, dar este un spectacol glamouros si usurel pentru copiii mici, carora le place mult dansul si muzica, asa cum este Kikisor.Specatcolele incep la ora 19 si dureaza pana la 21: 30-21:45.
Recomand din suflet revista, teatrul unde canta si ne incanta cu diverse lucruri spumoase actori indragiti ai scenei romanesti, fara pitzi, afoni si alte asemenea personaje.Recomand din suflet teatrul de revista pentru o seara relaxanta si relaxata!

Această prezentare necesită JavaScript.

Tigrila

Această galerie conține 2 fotografii.

Kiki scenaristul

In foarte multe seri, cand ajung acasa praf de oboseala, prefer sa ma joc cu Kiki jocuri de rol decat de constructie sau de masa.Le prefer pe primele deoarece pot face si alte treburi pe langa joaca si inventivitatea mea nu cunoaste margini cand e vorba de asemenea activitati.Si Kikisor a prins gustul acestor jocuri, ii place mult de tot sa intre in pielea diverselor personaje, ii place mult sa creeze situatii si am constatat cu cata usurinta imaginatia lui este pusa la treaba.Limbajul ii este extrem de dezvoltat unui copil prin asemenea activitati, invata sa se poarte in societate, invata sa se adapteze la diverse situatii, unele nu tocmai placute.Imi amintesc acum ca intr-o seara ne-am jucat de-a metroul, ne urcam intr-un metrou plin in care oamenii ne impingeau, nu aveam loc, erau nervosi unii vecini de vagoni, etc.Am vrut sa-l vad cum reactioneaza in situatii de genul, ce replici da 🙂
Acum cateva seri, ne-am jucat de-a farmacia, dupa care imaginatia a luat-o pe campii si iata ce mi-a spus.( nu am putut sa nu rad, mi s-a parut comic tare, i-am explicat de ce rad si l-am si inregsitrat, mi se pare genial momentul, dar nah! stiti cu cioara si cu al meu pui! )

Unde traim?

Pornind de la articolul asta citit pe blogul caprei cu 3 iezi , mi-am adus aminte de o intamplare nefericita care s-a produs in luna iulie, intamplare ce mi-a demonstrat inca o data ca nu m-am nascut in vremurile potrivite, intamplare care mi-a lasat un gust tare amar, m-am gandit iar si iar cat de mult ne-a transformat ca si fiinte umane acesta libertate/ democratie/ capitalism prost adoptate si intelese.
Intr-o vineri dupa-masa din iulie, cand Kiki era plecat la Sarata Monteoru cu ai mei, eu si cu D. planuisem sa tragem o fuga in weekendul ala sa-l vedem si sa facem si noi niste bai de sare.Cu bagajele facute cu o seara inaite am hotarat sa ne vedem undeva la mijlocul navetelor noastre spre joburi si sa plecam impreuna inspre casa de unde sa luam masina si sa gonim spre copil.
Undeva la ora 16, pe o caldura de foc, D. mi-a spus ca nu se simte prea bine, e slabit, il doare rau de tot capul si simte o stare de voma si ameteala.M-am gandit ca e de la caldura…
La ora 16:45 cand am vorbit cu el iar, era pe undeva pe la Dristor la metrou, ii era rau de moarte, vomitase deja de 2 ori si-mi spunea ca nu stie daca mai poate continua drumul spre casa.Din Pipera pana in Dristor eu am ceva de mers, asa incat am convenit sa ma astepte acolo orice ar fi sa merg sa-l iau.
La Unirea ajunsa, m-a sunat ca s-a tarat pana la Eroilor si ma va astepta afara pe o banca, la aer.
Dupa doar 10 minute am ajuns si eu si iesita de la metrou il cautam pe banci sunandu-l continuu si neprimind niciun raspuns.Pentru o fractiune de secunda mi-a trecut prin cap ca a lesinat si i-au furat telefonul. Nu ii furasera telefonul, dar el era intr-adevar lesinat si cazut intr-un sant sapat de cei care lucrau atunci in fata spitalului Universitar.
M-am cutremurat vazandu-l acolo, stand inert, fara ca nimeni din toti oamenii care trec pe acolo continuu plus dintre muncitorii care lucrau in zona, sa-l intrebe daca este ok, daca a patit ceva,daca si daca.Era totusi un baiat tanar cazut pe strada, imbracat curat si mai rasarit, nu era un aurolac de care sa te feresti.Nimeni absolut nu l-a intrebat nimic.Putea sa zaca acolo mult si bine! M-am mirat ca nu i s-au furat atunci si obiectele personale.Macar atat daca tot nu l-a bagat nimeni in seama.
Am stat si m-am gandit cat de tare ne-am transformat ca si fiinte, este adevarat ca Bucurestiul pute de oameni ai strazii , de drogati si de betivani, dar parca nu poti devein in felul asta de nepasator si de ignorant cu semenii tai indiferent de natura lor.Cel putin eu, nu pot trece ignorant pe langa un om cazut pe strada fara sa chem o ambulanta.Indiferent ca e om al strazii, drogat sau beat mort este in primul rand o viata de om si contiinta mea nu ma lasa sa nu-l ajut.Poate fi salvat si asta numai cu 5 minute de atentie din partea noastra.
In fine, povestea cu D. s-a terminat la spital ca doar eram la doi pasi, si-a revenit si a plecat pe picioarele lui, dar intamplarea asta m-a pus pe ganduri si m-am intrebat atunci in ce fel de tara traim si cu ce fel de oameni suntem zi de zi inconjurati?

Vremuri grele la noi acasa

Nu stiu la altii cum este, dar la noi ,perioada asta de la 3 ani si jumatate aproape ne-a omorat.
De aproape 1 luna si jumatate in casa noastra parca a dat strechia in noi.
Nu stiu daca ce citesc pe la altii sunt doar poezii spuse frumos pe bloguri pentru a impresiona lumea cu ai lor copii minunat de cuminiti, intelegatori si care percuteaza imediat la spusele parintilor sau chiar exista cu adevarat asemenea fapturi la varsta asta si numai exemplarul nostru din batatura ne-a dat de cap.Si cand spun asta, inseamna ca Kiki a luat-o rau pe campii, masa nu mai este masa, de dormit nu mai vrea sa doarma, daca nu facem absolut totul asa cum vrea el plange, urla, se tavaleste, se da cu curul de pamant,tipa la noi, ne pune la punct, urla la orice mic fleac de parca este sfarsitul lumii.
Si eu si D. suntem cu nervii la pamant, am incercat si cu vorba buna si cu pedeapsa, cu bine si cu rau,cu explicatii si fara, cu recompense si fara, am citit, am buchisit, am intrebat pe altii mai bine informati si degeaba.Rezultatul este unul dezastruos in care eu simt ca-mi pierd mintile, D. e ajuns la capatul rabdarii, bunicii se fac ca ploua cand vine momentul sa-l mai plasam si pe la ei, toata lumea e ajunsa la capatul rabdarii.
Orice cuvant i-ai spune el iti intoarce vorba, orice actiune facem impreuna se sfarseste cu tipete, urlete de parca il omoram, se da instantaneu cu curul de pamant si nu-l intereseaza orice i-ai spune.
Daca ii dau sa manance, scuipa mancarea pe jos si imi spune ca lui sa nu-i spun ce sa faca, daca il lasam in pace fara sa-i dam atentie cat mananca nu e bine nici asa, urla ca „de ce nu vorbiti cu mine”, tipa la orice fleac nu facem ca el ( si desigur ca nu facem mereu ce vrea un tanc de 3 ani si jumatate! ), daca ii explicam asculta, atunci e de acord cu totul dupa care in 5 minute se porneste iuresul si nebunia de am impresia ca traim intr-un haos general.
Seara sunt obosita la ora 21 incat simt ca nu am dormit de luni intregi.Am ajuns sa ma culc seara la ora 21:30, cel mai tarziu la ora 22 ca nu mai rezist.
La gradinita este fix opusul de acasa, educatoarele imi spun continuu ca este un copil minunat, ca le ajuta, le asculta, este primul totdeauna cand se da un task de facut,nu este razvratitul de acasa, nu este dl.Goe care este in restul timpului cu noi.
Nu stiu cat va mai tine perioada asta ( am vorbit cu unele mamici care mi-au spus ca asta-i perioada cea mai nasoala pana pe la 4 ani ) dar eu sunt epuizata.Mi-as dori sa plec undeva fara sa aud nimic si pe nimeni, sa ma linistesc.Mi-a dori sa stau la o manastire, de exemplu, unde-i liniste si pace, sa-mi tiuie urechile de atata pace si liniste.
Vreau sa stiu, la voi este la fel?? Cat dureaza faza asta capiata ca sa stiu daca mai ies cu creierii intregi din etapa asta( cu siguranta este o etapa nebuna! ) sau nu!

Si spun a doua oara NU, Medicoverului

Acum 2-3 saptamani, am si uitat exact cand , intr-o vineri dimineata, am venit ca o floare la job, surazatoare si fericita ca vine mult asteptatul weekend.
Nu mult dupa aceasta stare, m-au apucat niste ameteli, insotite de-o durere de cap ingrozitoare, apoi am inceput sa am frisoane urmate de bufeuri, palpitatii mari ce culminau cu stari de lesin.Am baut apa, am luat calciu, am mancat o bucatica de ceva dulce si cu toate astea raul se amplifica.Plangeam fara sa ma pot controla, efectiv am avut niste stari vecine cu nebunia de rau ce-mi era.Stiu ca faceam crize de spasmofilie acum hat ani si mereu daca mancam ceva dulce imi reveneam.De data asta, raul pe care-l simteam se amplifica cu fiecare clipa, simteam efectiv ca o sa mor, gandurile mele o iau razna in momente de genul, unu la mana ca-s ipohondra si doi de la mana ca fac scenarii horror cum mama vitrega imi va chinui odorul, cum nu o sa apuc sa imbatranesc sa-mi vad puiul meu mare,etc.
Si in toata nebunia asta, s-au alaturat mie 2 colege – una din nevoie ca e aia de sta cu mine in birou, cealalta din simpatie si empatie.Si mirobolantei mele colege de birou ii da prin cap sa sune la BGS la salvare ( nici pana in clipa de fata nu am inteles de ce nu a sunat la 112!), salvare care a venit fix dupa 25 minute in care puteam muri linistita, ba mai ajungeam o tura si pe la sant Petru s-o punem de-o vorba.
Booon, dupa astea 25 minute isi fac aparitia 4 matahale de barbati,unu mai zvelt ca altul.Scot pe rand niste aparate sofisticate, ma intreaba ce simt, imi ridica bluza in cap su sanii expusi in vazul tutoror colegilor mei trecuti de multisor de a doua tinerete, imi fac o electrocardiograma si imi pun clar diagnosticul: sunteti INSARCINATA! Ma balbai si ma uit halucinata la ala de-si zice el doctor, ii expun situatia mea si faptul ca medical eu am terminat-o cu copiii, el ranjeste idiot si-mi spune:” Doamna, ihihihi, eu am gura aurita, aveti un bebe in burta!”
Nu mai pot continua discutia, ma scot pe o targa si ma duc cu lumina albastra la Medicover la spital, undeva pe la podul Baneasa.Ma gandesc in salvare de ce ma duc totusi cu lumina albastra daca sunt doar bortoasa, ca la Ayan nimeni nu m-a dus nicaieri cu girofarul, ba am mai fost si mireasa si am topait o noapte intreaga la nunta mea.
Ma las in mana lor, mi-e greu rau sa ma gandesc la ceva, acelasi medic -paramedic si prezicator imi povesteste pe drum ca nevasta i-a fatat 2 copii, cum a trecut ea prin chinuri de foc, bla bla bla.
Ajungem la Medicover si stam in curtea spitalului pret de alte 20 minute ca sa vina nu stiu cine sa ma ia pe targa.Nu vine nici dracu’!Intr-un final, medicul cu povestile horror despre nastere hotaraste ca ” doamna e gravida mah, nu putem sa mai asteptam!”
Il sun pe D. si ii comunic ca ” sunt gravida mah, mai facem unu’!”, el nu mai intelege nimic, acum 2 saptamani plangeam si eram disperata ca eu nu mai fac copii, azi il anunt moarta de pe o targa ca o sa-i mai livrez in 9 luni una bucata copchil.
Pana una, alta, ma livreaza pe mine in salonul de Urgente de la spitalul Medicover.
isi face aparitia o doctorita si o asistenta, medicul de pe salvare le informeaza ca-s gravida si mega-gravida, se reped si-mi fac un test de sarcina si-mi pun o glucoza prin perfuzie.Perfuzorul nu functioneaza, imi scoate aerul manual o asistenta, ma crucesc de modul in care isi trateaza pacientii, dar stau bleaga pe pat si nu ma pot opune.
Intre timp iese testul negativ, mi-l flutura pe la nari si pe la ochi si-mi spune clar :” deci, nu sunteti gravida, acum bagam antiinflamator!”Pentru ce anume? o intreb cu glas sfarsit.
Imi explica ca ma doare capul rau si d-aia.Vreau calciu si glucoza si atat.Imi baga totusi antiinflamatorul, tac si stau ca un pui rebegit sa ma kilareasca asistenta ca sa scoata manual aerul.Dupa vreo 15 minute de frecat la branula in vena mea o ia si perfuzorul, isi face aparitia si D. si eu incet incet imi revin.
Intreb ca prostu’ in papusoi ce anume am avut, se rade tamp si ma anunta:” nimic grav, asa ne mai e rau, cand si cand!”
Ma uit la fel de tamp.Ha??? Cum adica asa ne este rau din cand in cand?
Plec si cand ies pe usa ma anunta ca am de achitat 50 ron.Revenita dupa perfuzie si cu vena ingrosata ma uit la ele si le intreb la fel de tamp” m-ati anuntat dinainte ca trebuie sa platesc ceva?Mi-ati cerut acordul sa imi faceti un test de sarcina si un beta HCG din sange ? Nope, asadar eu nu platesc.Multumesc si la revedere! ”
Una de la receptie imi spune ca analiza nu o sa mi-o faca nimeni daca nu platesc.Ii raspund pe acelasi ton idiot ca si al ei ca nici nu am cerut sa mi se faca vreo analiza si imi vars asupra ei naduful adunat cu clinica lor de rahat ( ma rog, mai nou si cu spitalul lor la fel de rahat).
M-am dus bou gravid cica si am plecat vaca negravida, fara diagnostc, fara nimic.
Norocul meu , daca pot sa-l numesc asa, a fost a doua zi cand aceleasi stari m-au dus la urgenta la Universitar.Pe loc analize si diagnostic: spasmofilie cu lipsa mare de potasiu.Perfuzie, tratament prescris si iata-ma teafara si nevatamata.
Deci inca o bila neagra pentru vestita clinica Medicover, niste agarici care se poarta ca niste amatori.
Bah si cu cat ii ocolesc mai mult, cu atat am parte de ei si mai mult !! Ironia sortii…

Despre somn

Cam asa se doarme in patul cel nou :

Această prezentare necesită JavaScript.

Si cam asa ne trezim in fiecare dimineata :