Dincolo de aparenţe

 

Pe C. l-am cunoscut in scoala generala, locuia in acelasi bloc cu una dintre prietenele mele de la acea vreme. Era cu doi ani mai mic decat noi, un baiat frumusel, cu o fata de papusica, un baiat dupa care multe fete aflate la inceputul pubertatii probabil suspinau.

In clasa a 8-a,in ultimul trimestru, eu m-am mutat  de la scoala unde am invatat atatia ani, la scoala maica-mii, invatam undeva intre ture ( de la 11 la 15: 30 parca ), eram aglomerata cu meditatii pentru treapta si am pierdut legatura cu prietenii mei de la fosta generala.

In liceu, pe C. l-am revazut de foarte multe ori, drumul meu catre casa de la liceu trecand prin fata blocului lui ( intre timp se mutase din acel bloc prietena respectiva ), ne salutam, povesteam si mai ales radeam mult de tot cu el.Era un tip haios tare, vorbea insa intr-un mod total diferit de restul baietilor pe care ii cunoasteam, gesticula mult de tot si era intr-un fel pe care saraca bunica-mea il numea „izmenit”.

In primul rand, de cate ori ma vedea ma intreba pe un ton grav : ” ce faci fataaaa ? ” , lucru care pe mine ma amuza teribil pe vremea aceea si ii raspundeam si eu :” bine fataaaa ” 🙂 . Apoi stateam la sueta si povesteam diverse, ii placeau mult hainele si tin minte ca tot timpul imi spunea ca ar vrea sa mearga la un liceu ca in serialul Beverly Hills 90210.

Cand a intrat la liceu, o perioada lunga de tot nu l-am mai vazut, rar daca ne mai intalneam, ma pupa pe obraz intr-un mod oarecum libidinos pentru gusturile mele, apoi ma intreba cu acelasi ton neschimbat : „ce faci fata  ?” , povesteam putin si asta era tot.Se facuse un tip misto,era imbracat super ok pentru vremurile alea, era tuns altfel decat restul baietilor ( mult mai chic! )  si  imi spunea mereu ca umbla prin cluburi, ca s-a anturat cu niste tipi super faini, ca abia asteapta sa termine liceul sa plece din tara.

Anii au trecut , prin facultate eu aveam niste prieteni greci cu care tot bateam cluburi si cafenele, la un moment dat nu-mi amintesc exact in ce context si cum am ajuns cu o prietena de-a mea, grecoaica,  la un croitor ( acum se numeste stilist, desigur ) sa ne facem niste pantaloni mai sui. In casa respectivului l-am regasit pe C., proaspat trezit din somn, s-a oferit sa ne pregateasca cafeaua, parand foarte familiar locului.

Daca nu stiam despre croitor stilist ca e gay ( umbla mereu prin cluburile cu greci, ii imbraca si era in voga atunci cu ideile lui extrem de futuriste pentru anii 2000 ), nu mi s-ar fi parut nicio smecherie ca l-am gasit acolo pe C., era ceva normal la varsta aceea sa dormim pe la prieteni, sa fim familiari cu casele lor, si eu dormeam foarte des la prietena mea grecoaica, ea la mine, etc.

Cand am plecat de la fashion -stilistul respectiv, am avut un soc, la vremea aceea subiectul „gay”era  tabu, oamenii se fereau de ei ca de uciga-l toaca, erau complet dezaprobati de societate si oarecum marginalizati.Mi-am explicat atunci anumite comportamente ale lui C., mi-am dat seama de ce niciodata in toti anii de cand il cunosteam nu il vazusem in prezenta vreunei fete ( cand eram adolescenti, ne mai plimbam prin cartier cu cate un baiat / fata, ne mai tineam de mana stangaci, etc  ), am inteles de ce mereu imi povestea numai de prietenii lui ( toti baieti ), am inteles de ce se perinda numai printr-un anumit cerc inchis.

O vreme indelungata ne-am invartit prin aceleasi locuri, ne intalneam extrem de des, ne reluasem vechile povesti si rasete, niciodata, dar absolut niciodata, nu am deschis subiectul despre faptul ca este gay.Imi spunea tot felul de chestii faine, vorbeam despre cate luna si in stele, imi povestea pe unde se plimba cu stilistul, prin ce insule grecesti isi facea vacantele scumpe, eu ii povesteam aventuri din ghidarie si nimic mai mult.

Nu l-am acuzat niciodata de nimic, nu m-a deranjat absolut niciodata cu nimic, nu l-am privit altfel decat inainte dupa ce am aflat ca e gay, am continuat sa ne pupam pe obraji, sa dansam, sa bem si sa radem mult impreuna.

M-am mutat din cartier, s-a mutat si el, l-am revazut intamplator in tramvaiul 41, ne-am strans in brate dupa multi ani si am povestit cu fundul stand  pe un gard inca o ora si ceva, hlizindu-ne maxim. Arata super fain, era imbracat  impecabil, lucreaza intr-o banca, si-a luat un apartament, am intrebat discret de fashionistul din studentie, mi-a raspuns discret ca a pierdut contactul cu lumea aceea, si pentru prima data mi-a spus verde in fata: „acum am un prieten francez, lucram impreuna in banca”. Simplu, discret, fara alte comentarii nici din partea lui si nici din partea mea.

Lumea scrie mult zilele astea despre acest subiect, liberalizarea casatoriilor intre gay si a adoptiilor de catre cuplurile gay.Unii ii blameza, altii ii apara cu inversunare, biserica ii respinge complet ( desi din randurile monahilor se stie bine ca  sunt o multime de gay ), lumea este impartita in tabere.

Eu ii accept,nu ma deranjeaza catusi de putin, nu ma simt nicicum in prezenta lor, nu ma intereseaza cine cu cine isi imparte patul noaptea sau seara, nu ma priveste daca C. doarme cu o duduie sau cu prietenul lui francez, nu cred ca traind impreuna fac vreun rau cuiva, nu consider ca  e treaba mea cum le place anumitor oameni sa faca sex. Atata vreme cat nu sunt agresivi, cat nicio tipa gay nu m-ar agresa personal neintelegand ca eu sunt hetero, atata vreme cat niciun gay nu ar atenta la fiul meu, sunt absolut ok cu ei.

In toata aceasta deschidere pe care o am fata de ei, am insa anumite principii despre subiectul asta si nu am sa renunt la ele usor.Consider ca a fi gay nu este normalitatea mea  si modelul pentru un copil, copiii au nevoie de repere si de modele in viata, iar a fi gay nu este un model de urmat de catre un copil.

Familia model pentru un copil, dupa parerea mea,  este formata din mama si tata, procreerea se face intre femeie si barbat si nu intre oameni de acelasi sex si asta nu pentru ca asa se vrea, ci pentru ca asa se poate, fiziologic vorbind.Eu nu contest ca gay-ii ar putea fi parinti minunati, insa nu cred ca este un model sanatos pentru un copil sa aiba doi barbati pe post de mama si tata sau doua femei in aceste posturi.

La fel de inacceptabil pentru mine este expunerea publica a vietii lor intime, tandreturile si preludiile mi-ar placea fiecare sa si le faca  in budoarul sau ( e valabil si pentru hetero si nu numai pentru gay ) si as mai vrea sa nu se mai faca atata valva pe seama acestui subiect, sa dispara paradele alea oribile in care sunt vacsuiti si imbracati, ca ultimele japite, niste gay de factura proasta care deformeaza imaginea tuturor gay-lor.Exista oameni ca si C. care sunt gay si care sunt imbracati super ok, arata impecabil si se poarta ca atare,exista oameni brilianti in ceea ce fac care nu se feresc sa-si ascunda orientarea sexuala, dar nici nu fac din asta o bravada.

Faptul ca vor sa se casatoreasca ( nu neaparat religios, civil mai mult cred ca ii intereseaza ),  nu ma deranjeaza personal deloc, este treaba lor daca vor sa-si oficializeze relatia si sa-si poarte unul altuia numele, dar nu consider o greseala ca in constitutia tarii vor sa se treaca ca familia este formata din femeie si barbat care pot da nastere copiilor.

In Romania societatea este inca  intoleranta in privinta gay-lor, ei sunt fortati sa pastreze anumite aparente si sa traiasca oarecum in minciuna si marginalizati, majoritatea ii resping din start fara a cauta si dincolo de aparente, oamenii din ei, caracterul, profesionalismul lor.

Voi ce parere aveti, cum vedeti lucrurile astea, ii acceptati sau nu pe gay ( stiu ca barbatii sunt mai putin toleranti cu ei, inclusiv D. este destul de  rigid in legatura cu subiectul acesta ), sunteti sau ati fi de acord sa se liberalizeze adoptiile in familii de gay?Sunteti de acord cu casatoria intre persoanele de acelasi sex? Cunoasteti sau aveti prieteni din randul gay-lor? Ii acceptati, tolerati sau sunteti cu „uciga-l toaca ?”

Stiu ca astfel de subiecte dau nastere deseori , in mod foarte usor, anumitor dispute.As vrea sa comentam pasnic, argumentat, parerile fiecaruia sunt binevenite chiar daca contravin cu ceea ce credem unii si altii, nu sunt de acord cu injurii sau cu tot felul de apelative care sa jigneasca si sa umileasca anumite categorii de oameni sau pareri.

 

 

 

Dragă Enel,

iti scriu acum cand efectiv nu mai pot !!

Si cand iti spun ca nu mai pot, nu ma alint, nu vreau atentie si nici nu scriu ca sa am subiect de postare  pe blog.Nu sunt genul de mataita careia ii place sa se planga la orice chestie mai grea cu care viata o izbeste, imi cunosc limitele, nu fac fite si nici nu am pretentii nejustificate.

Dar acum cand scriu, efectiv am ajuns la capatul rabdarii, simt o furie de nedescris in cuvinte, o neputinta care ma turbeaza si cel mai tare ma doare bataia ta de joc.

Acum trei ani, cand  mi-ai cerut 3.000 de euro ( da,da, 3000 de euro – cat trei masini de-ale mele actualmente,  cat o alta masina destul de ok, la mana a doua, pe care as putea-o folosi mult si bine, cat un tratament care ar salva o viata, cat jumatate din manopera casei la rosu, cat o vacanta pentru toata familia mea intr-un loc exotic si cald, cate si mai cate nu am fi putut face cu banii astia ) pentru un stalp de curent pe care ai  tinut mortis sa ni-l montezi si amplasezi in poarta ( desi noi aveam toate utilitatile si ne-ai fi putut lega fara probleme la stalpii de pe strada ), ne-ai promis ca avand curent trifazic si propriul stalp nu vom avea probleme cu curentul niciodata.

In cei trei ani de cand locuim aici , am avut cateva pene  de curent,rare ce-i drept,  normale de altfel, rezolvate intr-un interval foarte scurt de la apelurile noastre catre serviciul depanari.Copiii de la call-center-ul non-stop, unde se semnaleaza penele de curent, erau mult mai prompti cand sunam la ei.

De anul trecut, din noiembrie, lucrurile s-au stricat rau la voi, draga Enelule.

Penele de curent s-au intetit,saptamanal aveam cate o pana mai ales in miez de noapte, reclamatiile curgeau garla, timpul de raspuns la call center s-a marit de la 2 minute la 5 minute , initial, apoi la 10 minute, iar remedierea problemei de la 10-15 minute a ajuns la o durata de o ora sau doua.

Din luna decembrie, draga Enelule, ai hotarat sa ne freci nervii intr-un mare fel.Ti-ai bagat picioarele in ei de clienti fraieri,care oricum nu au alta alternativa pentru a avea curent electric, cei 3.000 de euro de la fiecare prost care si-a facut casa in afara Bucurestiului, i-ai inhatat, asadar ce ti-ar pasa tie de prostii de noi?

Penele de curent sunt cate trei intr-o saptamana, intotdeauna noaptea de la 12:30 punct, alarma vecinei urla cate doua-trei minute de scoala toti mortii din cimitirul alaturat, centralele se opresc, totul ramane in bezna, apa nu mai curge, caldura scade grad cu grad, noi ne inghesuim toti intr-un pat acoperiti cu cate doua pilote si stam imbratisati sa nu ne fie frig pana dimineata cand revine curentul.

In ultimul timp, cei de la call center raspund abia dupa 30-40 minute, noi picotim cu telefonul in mana, fredonand in gand versurile lui Yael Naim -Far, far,  tie, Enelule, ti se rupe de noi si de problemele noastre, de faptul ca avem copii mici care tremura de frig, ca nu ne putem trage apa la toalete cand ne pisam, ca ne strangem in brate si parintii nu dormim ca sa nu ne stea dezveliti copiii, ca vecinii au un bebelus de 3 luni si nu au unde sa ii pregateasca un biberon cu lapte cald si mamica il tine direct pe pielea ei ca sa nu mai simta cel mic frigul cumplit.

Ti se rupe Enel draga, in asa mare fel de noi, incat azi noapte ne-ai dat jet tuturor astora care ti-am platit aia 3.000 de euro si ne-ai lasat fara curent, caldura si apa 12 ore.

Stii cum e Enelule sa tremuri in pat de frig desi esti imbracat in trening, sa nu te poti pisa de miros dupa ce o noapte intreaga nu am putut trage apa la toaleta, stii cum e sa nu poti dormi deloc dand telefoane la call center si asteptand sa iti raspunda cineva macar si dupa cele 40 minute?

Stii Enelule cum este sa te simti neputincios si sa fi la mana unor bulangii care stau la caldurica, cu apa calda si cu copiii imbracati lejer desi nu a dat niciunul 3.000 euro?

Stii Enelule cum este sa simti ca iti crapa ceva la cap de furie cand o copila de la call center iti spuen la ora 12:30 noaptea ca se va remedia pana de curent pana la ora 2:00, la ora 3:00 ca se va remedia la ora 5:00, iar la ora 5:00 sa nu mai raspunda nimeni si sa se dea drumul la curent la ora 12:00 a doua zi? Stii cum e?

Stii Enelule cum e sa te urasc, ca in anotimpurile calde iei cate 3.000 de euro de la fiecare prost d-asta care alege sa se care de la bloc si sa-si faca o casa, iar tu cu banii stransi in loc sa schimbi retelele le umpli buzunarele burtosilor alora din conducere, aia pe care ii doare in cur de noi?

Stii cum e Enelule sa fi roman si sa isi bata expatii joc de tine la tine in tara?

Stii cum e Enelule ???

 

 

 

 

Comunicare-relaţii-influenţă -succes, ora de dezvoltare cu Cătălin Stoica

Pe Catalin il stiu de aproape 7 ani, l-am descoperit dinainte de a-mi face eu acest blog si il citeam mereu, amuzandu-ma copios la ceea ce scria.Ulterior, am inceput sa comentez timid la anumite articole,apoi comentam de fiecare data cand publica ceva.Scria frumos, cursiv, avea mereu de transmis un mesaj, textul era legat si datorita unui fin simt al umorului, ceea ce scria era intotdeauna aducator de zambete si relaxare.

Tot in acea perioada il ascultam si la radio,imi placea usurinta cu care vorbea si felul in care modera emisiunile.

O perioada a disparut,  nu a mai scris nimic, am intrerupt si eu postarile pe blogul meu, dar il citeam pe facebook, urmaream acolo ce posta.Si tare rau imi parea ca nu s-a mai tinut de scris, pe facebook nu poti scrie asa cum scrii pe blog.Pentru mine facebookul este altceva decat blogurile.

De prin 2014, Catalin a revenit in forta atat pe blogul lui cat si pe facebook cu niste postari foarte interesante despre dezvoltarea personala.Ca om de HR ce mi-s, am citit cu bagare de seama ceea ce transmiteau randurile lui.Si transmit numai de bine, va recomand cu tot dragul sa il cititi si sa cititi si ce ne recomanda el, ajuta foarte mult la dezvoltarea noastra personala.

Luni seara, desi racita cobza, in plapuma pana la gat, frectie cu Carmol facuta si legata la cap cu o esarfa, mi-am luat binisor laptopul in brate, D. s-a asezat si el langa pacientul sau bolnav cu smatphone-ul lui in brate si fericiti am purces la prima intalnire a webinarului : ” Ora de dezvoltare ” , prezentat de Catalin online. Vor fi trei luni, in care ne vom intalni online saptamanal, lunea la ora 20:00 si vom asculta cum sa imbunatatim tot ce tine de sfera comunicare-relatii-influenta -succes.

Totul este gratuit, doar sa vrei sa asculti lucruri minunate care te ajuta pe tine, ca si persoana, sa iti imbunatatesti relatia cu ceilalti.Pentru ca aceia dintre noi care nu recunosc ca nu cei din jurul nostru sunt de vina atunci cand nu relationam ok cu ei, ci problema se afla la noi, la modul cum ne comportam cu ceilalti pentru a primi ceea ce asteptam de la ceilalti, nu vor putea depasi niciodata barierele catre o relationare ok cu toti cei din jurul nostru, fi ei sefi, colegi, familie, subalterni, prieteni sau chiar si persoane necunoscute.

Intalnirea online de luni seara a durat 60 de minute, Catalin a vorbit si noi am intrebat, ne-a dat exemple si ne-am si notat, ne-a dat teme de gandire, ne-a provocat la discutii faine.

Abia astept lunea viitoare la ora 20:00, sa ne intalnim iar online toti.Si am fost destui, unii mai putin rabdatori care scriu continuu si nu asculta, dar cred ca scopul acestor intalniri tocmai acesta este, la sfarsitul celor trei luni sa tragem linie si sa observam schimbarea din noi, felul in care a reusit Catalin sa ne transmita mesajul schimbarii.

Hai sus! – ne spune mereu Catalin, hai si voi la webinar-ul lui online va spun si eu.Ne adunam online toti acolo si ascultam lucruri faine, povestim tot lucruri si idei misto.

Care si cum veniti, care si cum ne vedem online saptamana viitoare?

 

Timp de

Reminds me TAG

Astazi, probabil de la atata caldura in casa, sunt bolnava cobza :-).Si fiindca mi-am permis luxul de  a nu merge la birou, cat stau in pat  m-am gandit sa raspund la o nominalizare primita de la Ruxandra, careia ii multumesc mult, si pe aceasta cale, ca s-a gandit la mine.

Care sunt regulile :

• Aminteste in articol persoana care te-a provocat la TAG.
• Pentru fiecare „amintire” propusa, alege cate o carte citita si argumenteaza in cateva cuvinte.
• Daca nicio carte citita nu corespunde unei „amintiri”, poti alege una din cartile pe care doresti sa le citesti, dar sa precizezi acest aspect.
• Gaseste alte 5 sau 10 „amintiri” (cat te tine inspiratia).
• Lipeste eticheta pe alte 5 sau 10 blogguri (provoaca mai departe).

1. O carte care iti aminteste de copilarie. 

Cartea care mi-a placut mult de tot in copilarie, am recitit-o si mai tarziu cu acelasi mare drag si emotie, este La Medeleni de Ionel Teodoreanu.

2. O carte care iti aminteste de scoala.

Povestiri istorice de Dumitru Almas.Mi-a placut la nebunie seria acestor povestiri, le am si acum in biblioteca in speranta ca si Kiki le va citi cu acelasi nesat ca si mime.

3. O carte care iti aminteste de mancare.

Retete cu mancaruri manastiresti este o carte de bucate de preotul Dionisie Voinescu si Mihaela Ion, extrem de frumos scrisa si cu o multime de retete inedite, folositoare atat la vreme de post cat si in restul anului.

4. O carte care iti aminteste de vacanță.

Amintirile unei nonagenare de Antoaneta Ralian.O carte plina de nostalgie prin confesiunile facute de scriitoare din tineretea si calatoriile sale.
5.O carte care iti aminteste de o carte.

O viata de rezerva de Jodi Picoult imi aminteste de Mandrie si prejudecata .

6. O carte care iti aminteste de sarbatori.

Poveste de Craciun de Charles Dickens.

7. O carte care îți amintește de o tara asiatica (+ ce tara?)

Floare de Zapada si evantaiul secret – Lisa See, o carte splendida cu detalii dureroase despre China anilor 1823

8. O carte care iti aminteste sa iubesti.

Micul print de Antoine de Saint Exupery

9. O carte care iti aminteste ca trebuie sa faci o schimbare.

Print si cersetor de Mark Twain

10. O carte care iti aminteste de tine.

Emma de Jane Austin

Sper ca am raspuns cat de cat coerent la cata vajaiala am in cap, nominalizari nu am sa fac, cine vrea preia si scrie despre asta.

Nu ca nu mi-ar placea sa citesc si la voi cele de mai sus, dar imi ard ochii si nu mai am rabdare acum sa fac nominalizarile.Iarta-ma Ruxandra, atat am putut sa scriu azi.

Papa ieftin, rapid si bun

In primul si in primul rand avem caaaaallllllllddddduuuuuurrrrrrraaaaaaaaaaaaaaaaa !

Fericirea pe care o simt acum am mai simtit-o doar  cand am finalizat constructia si am avut apa si caldurica.Nici nu ne putem da seama, noi astia care ne-am nascut cu apa si caldura la nas, cat de norocosi suntem ca avem toate utilitatile la botul calului.

Dar nu despre asta vreau sa scriu, imi urlu doar fericirea de a sta in tricou in casa, de a dormi copilul aseara in maneca scurta de atata caldura :-)))

Booon, sa ma reintorc la ceea ce am vrut azi sa scriu si anume despre niste gustarele rapide pe care le puteti face in momente de „habar nu am ce sa mai gatesc !”

De cand si-a scos dintii de sus, Kiki este deosebit de mofturos la mancare.Eu nu am stiut niciodata ce inseamna un copil care sa faca nazuri la masa, el manca orice si oricum gatit, nu avea probleme cu una sau cu alta, ii era foame manca ce aveam si punct.Ba seara, fiindu-mi continuu frica sa nu ia proportii, ii dadeam cu masura sa manance.

Acum nu mai mananca decat pe alese, doar ca o vrabiuta si totul moale sau taiat in bucatele mici de tot ca sa poata mesteca.Ba ii dau zilnic si vitamine ca sa aiba foame de lup si sa vrea sa manance chiar si asa stirb de tot.

Uneori ma isterizez ca ii gatesc diverse chestii scumpe si bune si el nici nu mai pune gura pe ele.Se stramba, ii vine sa vomite, nu vrea sa miroasa dar sa guste anumite alimente.Am cumparat niste carne de cerb si am crezut ca lesina de sila ( si de mila cerbului ! ), nu s-a atins nici cu buzele de carnea respectiva.Mno, cine o mai lua vanat, o sa-l puna la impaiat!

Pestele nici nu vrea sa il vada, bine, nu era el nici inainte mare fan peste ( in schimb mananca porcariile alea de batoane de cod ) dar de o vreme nu mai voia sa guste niciun pic.

Cele doua retete pe care le scriu azi, le haleste fara sa respire, sunt ieftine si bune si se prepara foarte repede.Prima dintre ele am refacut-o dupa foarte multi ani,dupa ce m-a asasinat seful meu cu ea la fiecare doua zile laudand-o de numa’, a doua am vazut-o pe FB si am incercat-o intr-o doara.

1.Peste in crusta de sare

• 4 pastravi eviscerati
• 2 lamai
• 1 pachet unt
• sare, piper, busuioc, cimbru,
• 1 cutie sare grunjoasa
• 1 capatana de usturoi

Pestii se spala bine si se pun pe un tocator.

Se prepara umplutura astfel: pachetul de unt lasat la temperatura camerei se amesteca cu zeama de la o lamaie, piper, cimbru, sare, busuioc si usturoiul tot pisat ca la mujdei. Fiecaruia dintre pesti i se umplu burtile cu acest maglavais descris mai sus.Peste maglavaisul respectiv se aseaza cate 3 felii de lamaie, taiate foarte subtiri.

Intr-o tava incapatoare se aseaza  hartie de copt.Deasupra se pune pe toata suprafata tavii sare grunjoasa si se pun pestii.Aceeasi operatie cu sarea grunjoasa o facem si deasupra lor, acoperindu-i in totalitate, capul si coada le-o lasati nesarate.

Astfel impachetati, ii bagati pe domnii pesti la cuptor, la 180 grade ( eu am cuptor electric ), aproximativ 25 minute.Se face o crusta groasa din sare, crusta ce o indepartati odata ce ati incercat cu un cutit daca pestele este moale si facut.

Ce ramane dupa ce se indeparteaza crusta de sare, este greu de descris in cuvinte, sau asa cum spune Kiki :” azi mancam mancare de restaurant de lux ! ” 🙂

Această prezentare necesită JavaScript.

 

2.Antreu habar n-am

L-am denumit asa pentru ca am vazut reteta pe FB si nu am nicio idee cum sa-l denumesc.Dar suna ok aperitivul „habar n-am ” 🙂

• 1 tava pentru briose ( eu am una cu 6 gauri )
• 3 oua
• 6 felii de bacon
• cascaval ras
• putin unt
• paine toast 3 felii
• un pahar

Se taie din feliile de paine bucatle rotunde cat diametrul gaurilor  tavii de briose.Se foloseste un pahar ca sa iasa dintr-o felie de paine 2 rotunduri perfecte.

Aceste bucatele de paine se ung cu putin unt si se aseaza in tava de briose, fiecare rotund intr-o gaura.

Peste bucatica de paine asezam cascavalul ras si eu am pus si niste busuioc,sare, piper, apoi se infasoara cu bacon fiecare bucatica rotunda de paine, se separa un ou in doua si se pune albusul si galbenusul deasupra.

Pentru a le separa mai usor ( este prima data cand separ un ou in doua parti de albus cu galbenus ) am spart ouale in 2 farfurii separate si am ales galbenusul de albus, apoi am luat o lingura si am portionat.

Se da la cuptor tava timp de 15 minute si se servesc calde.Mananci pana lesini de placere, ieftin, rapid si super bun ! Pe asta am sa i-l dau si la scoala la pachet daca va fi printul de acord :-), desigur.

Această prezentare necesită JavaScript.

Duminica frumoasa sa aveti !

Începuturile de an îmi strică zenul

Niciodata nu mi-au placut inceputurile de an, luna ianuarie fiindu-mi una dintre cele mai nesuferite luni.Pana acum ceva vreme nu aveam un motiv anume pentru care nu-mi placea perioada asta, ma gandeam ca fiindu-mi atat de nesuferit acest anotimp, frigul si zapada, asociez inceputul de an cu ele si gata pachetul.

De anul trecut insa, mi-e frica de inceputurile de an si daca ti-e frica, nici nu scapi de probleme, ca deh! nu degeaba e zicala romaneasca atat de inteleapta.

Anul trecut, fix pe 1 ianuarie mi-a explodat luneta masinii.Am iesit sa deszapezim, am pornit masina si luneta s-a crapat efectiv in mii de ciobulete.Am raso-plans atunci, pe de-o parte pentru ca a trebuit sa merg pana la Targoviste sa iau o luneta second ( masina mea nu se mai fabrica si gasesc piese pe la baietii cu dezmembrari, numai ca luneta se vindea cu tot cu hayon si eu nu imi doream asta ), asadar drumul, luneta si montajul lunetei nu au fost inclusi in bugetul lunii ianuarie.Dar a trebuit sa includem si ne-a stricat tot zenul ca aveam alte calcule si planuri.

Ca sa raman totusi intr-o nota pozitiva, desi golisem buzunarasele de la fix inceputul de an, m-am gandit ca s-a dus ghinionul si ca anul 2015 va fi unul maxim. Iete ca n-a fost!

Anul asta, aveam alte calcule si alte planuri,dar iata ca mi se strica zenul grav de tot iar.Si as vrea sa ii omor cu incetinitorul pe toti mesterii din lumea asta.Asa, la inceput de an, sa-i sacrific ca pe purcei de Ignat.Si sa le pun si capetele alea cretine intr-o tepusa pe gard, sa stie toata lumea ca in Romania, oricati bani dai unui mester, treaba tot ti-o f**e.Nu de alta, dar trebuie sa manance si altul dupa el si tot asa.Daca iti face unul  o lucrare, vin inca doi, trei dupa el ca sa o desavarseasca.

Cand am construit casa, marea mea problema a fost apa calda si caldura.Neplacandu-mi iarna, nici  frigul nu-l suport deloc.Asadar, una dintre marile investitii ale constructiei a fost intr-o centrala foarte buna, radiatoare mari si intreaga instalatie s-a facut cu lucruri de calitate tocmai pentru a nu avea nicicand probleme cu apa si caldura.

Anul trecut,am avut cald in casa dar nu suficient si nici pe masura a ceea ce poate duce instalatia noastra.Insa toata lumea instalatorilor, pe care noi am intrebat-o, ne-a spus ca e inca casa rece, peretii nu sunt suficient de uscati dupa constructie, bla bla bla.A trecut iarna, am platit facturi de 700 ron pe gerurile alea mari si a fost totul vesel si frumos.

Anul asta,a venit iar gerul ala naprasnic si noi chiar nu simtim caldura d-aia de care vreau eu.In vreme ce vecinii nostri stau in tricouri in case, platind gazul la fel ca si noi, noi nu putem sta in casa fara o bluza cu maneca lunga. Si desigur ca omu’meu cel destept tare s-a prins ca treaba e gresita pe undeva la instalatie si cel mai naspa gand s-a adeverit.Handicapatii care ne-au montat centrala ne-au inversat turul cu returul si noi platim gaz de un an si caldura ioc.Cat de tembel sa fi ca si instalator sa nu stii care-i turul si returul unui calorifer?Eu , femeie , ma pricep la asta, dar un instalator care se vrea si mare inginer de instalatii?!!

Buhuhuuuuuuuu, azi am fiert de nervi toata ziua, am luat de-o aripa doi instalatori de la mine de la job si ne-au confirmat ceea ce omu’meu a constatat: tur inversat cu retur, trebuie iar sa demontam, sa montam, sa cumparam alte piese si balarioare si desigur si manopera iar platita.

Pot sa aflu si eu de ce in tara asta oamenii astia care nu se pricep sa faca lucrurile cum trebuie nu recunosc ca nu stiu si mai bine nu se baga? De ce intotdeauna se dau zmei mesterii si fac niste incurcaturi mai mari decat ei , ca mai apoi sa dea din umeri?

En fin…in weekend sa nu ma cautati, umblu pe la Hornbach sa cumparam iar tevaraie si iar avem mesteri in casa.Ftu !

Prima pe 2016

 

La multi ani si un an nou bun !

Mi-am revenit si greu m-am urnit sa ma pun in functiune dupa Sarbatori.
Desi am dat o fuga scurta la birou si pe 31 decembrie, zilele astea cat am stat acasa au fost nemaipomenit de relaxante pentru mine.Dupa foarte multi ani, am stat cat am vrut eu in pat, fara sa fiu contra cronometru continuu de la trezire,am vazut niste filme mistocute, am citit, m-am jucat putin cu knifty knitterul meu si a iesit o caciula frumusica, am stat la caldura si m-am uitat la niste documentare dragute.

Pentru ca pe 02 ianuarie este ziua omului meu, am iesit la un mall si am facut ceva cumparaturi, ne-am bagat si la un film pentru kidsi, am imbucat ceva si am umblat si dupa ceva cadouri pentru sarbatorit.

Cand s-a terminat vacanta hop si iarna adevarata, e un frig la noi de iti clantane dintii la propriu, in curte, suntem luati pe sus de vifore si am inceput iar actiunea deszapezire, lucru pe care il detest la curte.Ai, n-ai chef, dis de in the morning, iei lopata si dai zapada voiniceste ca deh ! iti place sa te lafai la curte.Mie nu imi place deloc iarna, zapada cu atat mai putin, as fi very happy sa nu mai avem iarna.

Despre filmele pe care le-am vazut, numai cuvinte de lauda.Sunt filme noi, din 2015, primul este „The Intern” – o comedie usoara cu Robert de Niro si Anne Hathaway,al doilea este „Danish girl” , tot 2015, o drama care pe mine m-a emotionat profund, in rolurile principale regasindu-i pe Eddie Redmayne si Alicia Vikander.
Am revazut si Magnatul, un film din 2004, dar cu o distributie de exceptie.Este unul dintre filmele romanesti care-mi plac foarte mult.
La cinematograf am vizionat „The Peanuts movie”, dragutel insa nu pe gustul meu.Ma rog, e film de kidsi, asadar nici nu am pretentii 🙂

Caciula facuta cu knifty knitter este crosetata in 2 ore si arata asa:

Copilul meu, a recunoascut ca nu sunt cele mai cool culori pentru un baiat, asadar o va purta prin curte, insa eu m-am hotarat sa ma pun pe treaba si sa imi fac si eu o caciula faina si un fular, le cos si ceva sclipiciuni cum am vazut pe la mall, si daca iese treaba faina, imi  prezint serviciile pe internet :-)).

Seara faina !