Concluzii dupa prima excursie de scolar

Prima excursie din viata de scolar a lui Kiki ne-am asteptat ca va fi in aceasta saptamana, asa cum ne anuntase doamna invatatoare initial.Insa planul de acasa nu se potriveste niciodata cu…faptul ca a lui clasa a castigat o excursie la Pietrosani, Arges, la atelierul de incondeiat oua.Asa incat, miercurea trecuta, copilului a trebuit sa-i  dau aripi sa „zboare” alaturi de colegi si de doamna invatatoare.

L-am imbracat in trening, dupa multe parlamentari si discutii pe tema faptului ca pe strada el nu merge imbracat in trening ca „numai cocalarii merg asa pe strada! „, i-am pregatit 3 sandvisuri la el si 2 sticle de jumatate de litru de apa plata, i-am pus schimburi, cartile de joc ( un alt must fara de care nu pleaca in nicio deplasare 🙂 ) si musai banutii de cheltuiala.Doamna ne-a anuntat ca suma maxima pe care accepta sa le-o dam copiilor va fi 30 ron si atat i-am si dat in speranta ca nu ii va cheltui pe toti.Am uitat sa mentionez telefonul mobil pe care nu si l-a dorit nicicum ca nu voia sa aiba grija lui in excursie, insa eu i l-am dat ca sa-l pot suna.

In timp ce eu am stat cu un nod in gat toata dimineata, dupa ce am citit pe net despre un accident pe autostrada cu nush cati copii raniti si dupa ce telefonul mobil a zacut linistit in rucsacul aruncat intr-un colt de parc,el s-a simtit minunat, astfel incat, la sfarsitul zilei, concluziile lui au fost urmatoarele:

• ii place la nebunie sa mearga cu autocarul
• ii place si mai mult cand e singur in excursii
• incondeiatul oualelor si tiroliana i s-au parut fantastice ( fiecare copil a incondeiat cate un ou si a pictat un support de ou in forma de gaina, support pe care Kiki mi l-a adus in trei bucati ” dar il vom lipi cu superglue si se rezolva ! ” 🙂
•  a mancat cea mai buna supa de gaina din viata lui , fara sa ma faca sa inteleg ce anume continea de era atat de speciala
• niciodata sa nu ii mai dau la el nimic de mancare cu exceptia dulciurilor ( s-o creada el pe asta ! ), caci a venit cu sanvisurile inapoi acasa
• apa mai multa ca nu i-au ajuns cele doua sticle de jumatate
• nu s-a schimbat desi a transpirat si a plimbat hainele degeaba in rucsac
• nu a pierdut niciun obiect, a venit inapoi acasa cu absolut tot ce i-am dat
• a consumat toti banii ( si i-ar mai fi trebuit, zice el ) numai pe porcarii, exceptand 10 lei o tura cu tiroliana
• i s-a parut cool ca toti au fost singuri si a compatimit-o pe fetita a carei mamica a insotit-o ( vai de noi, cand o fi mai mare dispare de acasa cu lunile ! 🙂 )
• desi am sunat de foarte multe ori, a raspuns intr-un final si mi-a bagat o poveste ca ” doamna nu ne lasa cu telefonul la noi, deci nu ma mai suna ! „
• saru’ mana din suflet , Cris, stiu ca citesti aici, pentru tot ajutorul dat, altfel as fi stat ca pe ghimpi intreaga zi
• a venit acasa complet fara voce si mucios maxim, nu s-a vaitat o secunda si mi-a spus ca a ragusit ” de oboseala, mami, de aia nu mai am voce „
• l-am intrebat de ce nu a luat si el un souvenir pentru parintii lui si mi-a raspuns imediat ca ” souvenirurile pentru parinti sunt 70-1000 de lei si nu am avut eu bani suficienti la mine pentru asa ceva, de aceea data viitoare sa-mi dai si pentru asta !” ( am inteles aluzia, dar nu, merci ! )

Saptamana aceasta pleaca intr-o alta excursie, de data asta platita si insotit de bunica-sa ( mama a fost singurul partener de drum pe care l-a acceptat, cu exceptia mea, care oricum nu puteam pleca cu el ).Prevad ca nu va veni asa de incantat ca si saptamana trecuta, dar sa nu ma pronunt pana nu avem impresii calde 🙂

 

 

De ce nu-mi plac concursurile pentru copii

Sambata trecuta a avut loc concursul de pian la care a participat si Kiki.Daca la mijloc nu era maica-mea, eu nu l-as fi dus niciodata la vreun concurs, asa cum nici la gradinita nu a participat vreodata la vreun concurs organizat in cadrul gradinitei.

De ce nu imi plac concursurile?Pentru ca se plateste si totul este masluit, premiile se iau pe pile si nu prea se testeaza capacitatile copilului, ci participa in fapt mamicile devoratoare de diplome.

Am intrebat-o la un moment dat pe o mamica din asta disperata dupa diplome, care-i scopul adunarii atator cartoane pe care scrie un premiu? Mi-a raspuns ca e normal sa aiba fetele ei un portofoliu cu diplome.Una este sa nu ai nimic in portofoliu si alta sa scrii in cv, cand esti adult, ca ai jdemii de premii de la gradinita.Ma rog, eu am alte idei si chiar nu ma intereseaza sa-i fac un portofoliu de acest gen lui Kiki.O sa vad la batranete daca copilul din dotare ma va impusca ca nu l-am trimis la toate kkturile astea de concursuri nesemnificative inca de la gradinita si d-asta nu va avea el nu stiu ce job.

Revenind la concursul de pian.

Se tot povesteste ca acesta ar fi putin mai altfel decat celelalte.Guess what?

Am platit la inscriere 70 ron, juriul a fost compus din 3 persoane- profesori de pian de la diverse scoli de muzica.Organizarea, din punctul meu de vedere,a fost dezastruasa, spun asta pentru ca au fost grupati copiii dupa varsta lor si clasa / grupa de la scoala/gradinita, iar eu as fi vazut gruparea lor dupa anii de studiu la pian.Pentru ca mama are o fetita de clasa a 5-a care face pian de fix 6 luni si a concurat alaturi de alti copii de clasa a 5-a care faceau pian de la 5 ani,ce sansa ar fi avut fetita aceea in fata celorlalti colegi cu 5-6 ani de pian in spate?

Puicuta mea s-a descurcat rezonabil, a fost extrem de emotionat, s-a incurcat de doua ori la Fur Elise, pentru ca „pianul cu coada suna altfel decat al lui mamaie „, a luat premiul trei si eu m-am bucurat maxim ca a putut sa isi invinga emotiile si sa cante in fata unei sali pline, in fata unor profesori care il urmareau.

Premiile intai si cel de excelenta le-au luat, desigur, copiii meditati de profesorii din juriu.Alta chestie pe care eu nu as fi permis-o.Cum altfel, decat cu nota maxima, ar putea sa-si jurizeze profesorul, copilul pe care il mediteaza?

La categoria lui Kiki de varsta a fost un  baietel care facea pian de la 4 ani si a cantat Balade pour Adeline de ne-a lasat cu gura cascata.Intreaga balada si fara greseala.Si i-au dat premiul doi.Injust si total demotivant, probabil, pentru micutul care a muncit mult, sunt convinsa.

Dar nu despre fi-miu vreau sa va povestesc cand spun ca nu-mi plac concursurile, ci despre unul dintre copiii cu care mama mea face pian de 6 ani, un copil minunat de destept, copil care si la scoala straluceste, la fel cum se intampla si la pian.Olimpic la mate, romana si engleza, copil care la pian canta dumnezeieste si extrem de expresiv.

Am stat special la prestatia lui de la concurs ca sa il aud  cum va canta.A ales Mariage d’amour ( Paul de Senneville)  si Fur Elise- varianta extinsa  (Beethoven).Mi-a venit sa plang asculatandu-l, am fost convinsa ca va lua premiul intai de excelenta pentru ca a cantat cel mai bine si mai expresiv dintre toti copiii de varsta lui.Desigur ca premiile de excelenta si intai au fost luate de copiii profesorilor, iar T. a luat premiul doi.Mi s-a parut umilitor pentru un copil care studiaza zilnic sa ia doar premiul doi.

Dar pe el nu prea l-a interesat faptul ca nu a luat premiul intai, mi-a spus zambind ca e ok si al doilea, tot pe podium se afla.

Fi-miu insa, este foarte ambitios si fiecare ” esec ” il motiveaza sa lucreze si mai mult si mai bine ( asta este o calitate de-a lui pe care eu o admir foarte tare ).A plans la toaleta ca a luat doar premiul al treilea, desi noi il laudam si eu ii tot spuneam ca nu premiul reflecta ceea ce stie el, dar nu l-am putut consola, si-a promis ca la anul va lua locul intai.

La serbarea de sfarsit de an, la scoala, doamna invatatoare i-a cerut sa le prezinte doua piese pe care sa le cante in fata copiilor.Am crezut ca isi va alege aceleasi piese de la concurs ( deh, puturoasa de mine asa ar fi facut ! ), el s-a apucat sa invete doua piese noi pe care sa le prezinte atunci.

Daca vom mai participa la alt concurs? Acum, dupa ce am vazut ce se inatmpla spun nu, faptul ca il motiveaza pe el insa, ma face sa spun a big yes.Dar si asta este cu doua taisuri.

Sa fim sanatosi si vedem la anul ce vom face in privinta concursurilor.

Voi ce parere aveti despre concursurile acestea organizate extra-scolar, despre modul in care sunt acordate premiile, care sunt experientele voastre in legatura cu aceste concursuri?

 

Cum am schimbat medicul de familie

In octombrie intrebam oarecum ingrijorata de vaccinul de la 6 ani , vaccin pe care noua nu ni-l administrase inca medicul de familie.In urma discutiilor avute,m-a ” lamurit ” atunci ca nu l-a primit de la stat si nu are momentan de unde sa i-l faca.Mi-a spus sa stau linistita ca ma anunta cand il primeste, cel mai posibil prin noiembrie.

Si am stat atat de linistita ca s-a facut luna ianuarie cand am sunat iar sa intreb daca mai are vreo veste.M-a repezit si mi-a spus ca o agasez cu vaccinul asta.Really? Am dat adica in 4 luni de doua ori telefon si te agasez? Ok, atunci hai ca nu te mai agasez deloc. Si-asa eu la ea apelam doar pentru o adeverinta, o scrisoare medicala, trimiteri la specialisti, adica balarii d-astea usurele .

Asa cum am scris si in octombrie, doctorita deja era depasita de numarul mare de pacienti, niciodata nu o gaseai la telefon decat daca insistai de cate cinci, sase ori cu telefoanele ( vorbesc aici in timpul programului de la cabinet, altfel nu raspundea niciodata la telefon! ), consultatiile toate erau pe repede inainte si reteta standard de fiecare data, adeverintele nu aveau stampila pusa de cele mai multe ori, alteori imi elibera retete pe care era musai sa le ridici in 24 de ore, dar ma anunta, dupa ce expirau, sa vin sa le ridic, pe scurt, chestii d-astea aiuristice despre care eu nu am comentat niciodata si nici nu am devenit la fel de gretoasa ca si doamna doctor.

Dar in ianuarie, limita mea de suportabilitate a ajuns la zero, cum am inchis telefonul am plecat la policlinica de aici, de la mine de  la tara, am discutat cu doctorita , cu asistenta, am batut palma si am alergat sa-mi ridic actele de la doctorita veche.

Le-am obtinut dupa o luna, pe motiv ca nu e timp, nici nu m-am mai dus eu sa le ridic ca o ridicam si pe ea pe pereti, m-am bucurat ca am terminat si am fugit la noua doctorita.

Am invatat sa nu ma mai entuziasmez la primele vederi, insa lucrurile stau complet diferit pana acum,cu noua doctorita de familie.

Ca sa ma pot transfera am avut nevoie de :

• o cerere de transfer pe care mi-a semnat-o si stampilat-o noua doctorita ca acceptare in randul pacientilor sai ( in fapt de 3 cereri, pentru fiecare dintre noi )
• adeverinta de salariat pentru mine si D. si copiii dupa C.I. personale
• la Kiki certificatul de nastere si copie dupa acesta
• carnetul de vaccinari al copilului
• pentru toti trei fisele medicale de la medicul anterior

Intregul transfer dupa luna in care am asteptat trei fise mari si late, a durat fix 10 minute.

Le-am explicat noilor doamne situatia cu vaccinul de la 6 ani si am aflat ca daca medicul nu il comanda nici nu soseste asa aiurea, „doar sa il avem pe stoc „.Mi-au spus ca il comanda si ma suna sa vin sa i-l faca, s-au tinut de promisiune si la o saptamana de cand ne-am inscris i-au administrat si vaccinul de 6 ani.

Kiki a facut la 4 ani un vaccin, pe vechea schema de vaccinare, iar acum vaccinul administrat de numeste Imovax Polio, este doar rapelul la polio.

Dupa vaccinare fi-miu nu a avut niciun simptom, exceptand durerea de mana care l-a tinut vreo 2 zile.Preventiv i-am administrat seara niste Ibalgin sirop si gheata pe locul vaccinarii.

Mi s-a comunicat ca pentru vaccinul de 7 ani ma vor suna doamnele, nu trebuie sa fiu eu cea care se streseaza cu asa ceva.Dansele vad in sistem cand implineste copilul 7 ani si ma anunta telefonic sa vin sa-l vaccinez.

Am sunat intr-o alta zi sa-i comunic ceva ce m-a rugat, a raspuns prompt la telefon asistenta, vorbeste calm si amabil, are timp pentru acordat omului de la capatul celalalt al undelor.

O abordare sanatoasa, cozile la medic nu mai sunt kilometrice ca in partea cealalta, nu se mai sta cu orele in asteptarea consultului si nici adeverintele nu le-am mai platit ( anterior orice act pe hartie solicitam ni se cerea sa platim formularul ).

Cred ca alegerea aceasta ar fi trebuit sa o fac mai de mult timp, imediat cum am venit aici in sat trebuia sa plec si sa ne mutam toti trei la un medic mai putin cautat si laudat, dar cu disponibilitate mai mare pentru pacient, cu mai putini pacienti si cu mai mult timp de acordat consultatiilor si omului in sine.

Asteptam acum veaccinul de sapte ani, vreau sa ma conving ca intr-adevar voi fi sunata si anuntata cand sa ma prezint, asa cum s-a intamplat si cu acesta de la sase ani.

Daca lucrurile nu merg bine in relatia cu medicul vostru de familie, nu ezitati, ca mine, sa il schimbati la momentul oportun.Nu ar trebui sa fie o justificare faptul ca ei sunt incarcati cu multi pacienti ( dupa urma carora iau bani ! ), nu ar trebui sa fie o scuza pentru tratamentul superficial al pacientilor faptul ca ei au cate doua-trei joburi in clinici diferite si sunt obositi.

Dau respect si astept sa fiu tratata la fel, mai ales pe banii mei !