Cum am devenit o hoata !

Ieri mi s-a intamplat o faza care m-a facut sa ma simt atat de rusinata cum nu am mai simtit de pe vremea cand eram in scoala generala ( ulterior mi-a crescut pielea de drac pe spate si nu am mai simtit nicio rusine ever ).

In pauza de masa, am  timp o ora la dispozitie sa merg sa imi mai fac niscaiva cumparaturi ca sa economisesc timp seara si sa i-l aloc lui Kiki.Boon, plec in graba sa achizitionez niste cizme de cauciuc ca au venit ploile peste noi si am copchilul descult in fata intemperiilor.

Merg la Humanic, nu gasesc nimic de cauciuc, merg la Deichmann, gasesc niste cizmulite faine, dar nu aveau numarul lui Kiki, ma hotarasc ad-hoc sa intru in Auchan si sa vad ce au acolo.

Gasesc ceea ce cautam, niste cizme faine si foarte  ok ca si pret, plec de la raft cu ele in mana in ideea de a merge la casa sa platesc si sa plec.Imi vine in gand, in drum spre casa de marcat, sa iau si 2 batoane fibrobar si niste lapte copilului.Dar mi-e lene sa merg sa mai iau un cos si pun batoanele in cizme, apoi iau laptele, mai iau si niste svaiter ca ii place mult copilului si dau si pe la bacanie sa cumpar niste sunca de praga.

Si incarcata ca Mos Craciun ajung la casa, unde gandurile mi se indreapta spre Kiki, oare i se vor potrivi cizmele?O intreb pe casiera daca le pot returna, ma uit la ele, casiera imi trece toate produsele prin casa de marcat, ii dau cardul sa platesc, 80 ron e toata suma, apoi imi indes in geanta produsele asteptand sa imi dea cardul.In acel moment apare langa mine un nene de la paza care imi cere sa ii arat geanta.

Il privesc indignata si ii spun ca de ce ar trebui sa se uite in geanta mea? Raspunsul lui e si mai indignant :”asa e la noi procedura!”, eu ma uit la el lung dar ii arat geanta.In momentul ala, insa, am avut flashul: cele 2 batoane de fibrobar ramase in cizme nu le platisem.I le scot in graba, ma scuz , ii spun ca am uitat si le platesc acum…

De aici incepe circoteca, refuza sa ma lase sa platesc, imi spune ca trebuie sa discut cu seful lui pentru ca e tentativa de furt. Ma iau caldurile, ii explic calm ce s-a intamplat si ca nu m-as preta la 2,80 ron in viata mea.Tace si ma invita intr-o camera obscura, stau si astept, ma trec toate transpiratiile.

Apare un domn civilizat, ii povestesc intamplarea, incepe si scrie niste foi fara sa imi spuna nimic.Intre timp, apare un pustan care se uita la mine cu o scarba greu de descris in cuvinte si ma intreaba si el ce s-a intamplat.Ii explic si lui, ma cauta agresiv in geanta, in buzunare, imi spune ca sunt hoata si ca toti asa spunem, ca nu am vrut sa furam.In clipa aia mi s-a taiat filmul.In mod uzual ii faceam un scandal monstru, dar ma simteam vinovata, am gresit ca am uitat, am gresit ca nu am luat cos, am gresit ca gandurile imi zboara in alta parte si nu sunt focusata pe ceea ce fac sau platesc, asta  de foarte multe ori.

Insa purtarea lui era de tot rahatul, mi-a spus ca asa venim toti in magazin cu pretextul ca uitam si furam, moment in care i-am adus aminte ca si cucoanelor de la casa, care azi au facut intreg circul actionanad butonul  antifurt, li se intampla sa bata pe bonuri sume aiurea, iar noi, clientii, suntem mai blanzi si in comportament si in limbaj cand ni se iau bani in plus la cantare sau din greseala casierietei.

Primul domn ma calmeaza si imi spune ca intelege situatia, ma intreaba daca vreau sa iau batoanele de fibrobar, il calmeaza pe colegul cel cu exces de zel, plecam impreuna sa platesc cei 2,80 ron pe care ii „furasem”.

In drumul meu spre casa de marcat, am trecut pe langa casierita care a chemat paza, se uita la mine cu o mutra victorioasa ca si cum „te-am aranjat eu!” .Chiar nu ii inteleg pe oamenii astia care se bucura atat de tare cand i se inatmpla o chestie neplacuta cuiva, daramite sa i-o mai si provoci tu si sa fi atat de impacata si multumita de sine!

Am platit, mi-am cerut mii de scuze iar, intre timp mi se facuse si rau, mi-am mai luat un ice tea si am plecat.Domnul respectiv si-a cerut si el scuze pentru intreaga situatie cu colegul, mi-a spus ceremonios un „sarutmana” si am plecat.

Ieri, m-am simtit ca un kkt, efectiv ca ultimul om, ca o infractoare care isi planuise amanuntit furtul.

Si, daca, in mai toate situatiile in care casieritele greseau cu diverse sume bonurile, eu eram flexibila si spuneam ca sunt si ele obosite si e omeneste sa uiti sau sa bati  aiurea pe casa, sa treci de doua ori acelasi obiect pe bon sau in loc de 100 gr sa apara 1100 gr ( desi erau banii mei la mijloc), experienta mizerabila de azi mi-a adus aminte  ca nu trebuie sa iert nimic si pe nimeni.

Cu prima ocazie in care am sa descopar vreo eroare la vreo casierita din Auchan, am sa le fac sefilor un spectacol despre hoata de casierita care a vrut sa ma fure, am sa le rad in nas in acceasi maniera in care pustulache ala de azi m-a facut pe mine sa ma simt.Oare ce castiga ei din excesul asta de zel?!

Viata intotdeauna te invata sa te porti si niciodata nu e prea tarziu sa mai inveti anumite lectii !

La mulţi,mulţi ani, mama mea dragă !

Mama mea draga si frumoasa, iubesc ziua de 29 septembrie pentru ca e ziua ta, o zi frumoasa ca tine.

Daca inainte vreme iti uram diverse, astazi, cand anii trec in defavoarea ta, imi doresc si iti doresc, mai ales tie, sa ai sanatate si de acolo le vom face noi pe toate.

Singurul lucru, pe care mi-l doresc azi, la ceas àniversar, este, sa te am si pe tine, si pe tata, cat mai multi ani de acum inainte alaturi de noi.

Iti multumesc din suflet pentru tot ceea ce ai facut pentru mine, si aici fara exagerare pot spune ca sunt putine mame pe care eu le cunosc sa fi facut ceea ce ai facut tu, iti multumesc din tot sufletul meu pentru grija si atentia pe care i-o porti lui Kiki si pentru toata dragostea pe care i-o dai zilnic.

Te iubesc mult de tot mama mea draga, la multi, multi ani sanatosi !

Si un cadou simbolic, o frumoasa poezie despre mama :

 

Petrecere in aer liber, o idee grozava de party !

Sambata am fost invitati la ziua de nastere a unei colege de-a lui Kiki, de la canto.Silvia este o fetita tare draga mie, la fel ca si mama ei, asadar nu am refuzat invitatia de a participa la o petrecere in aer liber, desi ideea mi s-a parut ciudata.Cum adica o petrecere in parcul „Lumea copiilor” ?

Lasand la o parte  faptul ca  in acest parc nu fusesem ever cu copilul, desi la Palatul copiilor a avut multe spectacole (si intrarea spre locul unde avea loc petrecerea era pe langa Palatul copiilor), si am ocolit prin parcul Tineretului pana sa ajungem la intrarea care ne ducea in parcul Oraselul copiilor ( in capul meu Oraselul copiilor este parcul de la Brancoveanu) si am pierdut aproape 20 minute din petrecere,odata ajunsi la locul „faptei” am avut o reala surpriza.

In zona foisoare, la gratare, petrecerea era in aer liber, tema petrecerii a fost piratii din parc :-), cu un animator pirat , care a organizat cele mai misto activitati pentru copii si a reusit 3 ore sa ii tina continuu interesati de ceea ce faceau, fara sa se plictiseasca vreunul, fara sa se zbenguie de capul lor prin  parc, totul tinut sub control sub forma de joc si voie buna.Radeau copiii cu gura pana la urechi jucand diverse chestii pirateresti, parintii radeau in alta parte, stand linistiti pe niste banci la aer curat.Nu a fost nici cald tare, nu a plouat, vremea a fost la fix pentru a nu fi fleasca de transpirati.

Le-a servit hot-dogs, sucuri Tedi 0,2 l, niste cascaval cu masline in forma de barcute si cu steaguri de pirati, salata de cruditati in lipie arabeasca, apa plata pe care scrisesera parintii fetitei ” apa piratilor ” ( apa care s-a baut la greu de copii, spunandu-ne ca este ö apa speciala cu un gust delicios 🙂 ).Dar nu mancarea i-a interesat in principal pe copii, ci joaca si activitatile facute cu animatorul.

A fost una dintre cele mai reusite petreceri de copii la care am fost in ultima vreme, cu buget minim si organizare cu efort la fel de minim, cu multa voie buna si joaca.

O idee excelenta pentru un viitor party de-al lui Kiki !

Copil frumos!

” Copil frumos, te-aş ţine-ascuns
în locul unde n-au pătruns
nici răutatea, nici mânia,
în locul unde e stăpână bucuria.

Şi ţi-aş păstra desţelenită
grădina vieţii, şi-nflorită,
ca un surâs să fie fiecare floare,
pe chipul tău să râdă lumina de la soare.

Şi ţi-aş aşterne dragoste în cale,
din suflet aş lăsa să scuture petale,
ca să nu simţi nici pietre ascuţite şi nici spini,
să nu te rătăceşti prin mărăcini.

Vise înalte ţi-aş păzi în palmă,
iar zborurilor tale le-aş ţine vremea calmă,
şi timpul l-aş supune şi l-aş îmblânzi,
l-aş pune în clepsidră şi ţi l-aş dărui.

Dar nu ştiu cum să fac acestea toate,
nu era scris în nicio carte,
şi nu cred că a fost vreun înţelept
care ştia ceva şi a păstrat secret.

Şi-atunci tot ce rămâne e să îţi dau poveţe,
să te învăţ că lumea are multe feţe,
să îţi arăt cum sufletul se oţeleşte,
dar dragostea din el e cea care te creşte.

Să-ţi spun că din durere iei putere,
că pentru a clădi un vis de multe ori se cere
să laşi bucăţi de suflet să se sfâşie din tine;
dar să nu-ţi pară rău când tot ce faci e bine!

Să nu uiţi idealuri chiar dacă ţi se pare
că s-au pierdut cândva în neagră depărtare!
Oricât de întuneric, mai sunt câteva stele;
să cauţi mereu zborul şi să ajungi la ele!

De cazi, să te ridici mai sus
şi să răsari chiar dacă soarele-a apus!
Dacă pierzi astăzi, poţi învinge mâine;
să nu-ţi vinzi inima pe-un colţ de pâine!

Să nu uiţi niciodată să fii bun şi drept,
să nu te pleci, dar să fii înţelept!
Şi vieţii să-i surâzi, să ştii cum să te bucuri
de împliniri înalte şi de mărunte lucruri!

Iar la sfârşit, când scazi şi când aduni,
când timpul ce-ţi rămâne e cât să-l ţii în pumni,
să-ţi fie gândul liniştit şi inima senină
că ai trăit frumos şi viaţa ţi-a fost plină. ”

Autoare: Carmen Pricop

Răsăritul dimineților mele

Toamna o iubesc in mod special de cand stau la sat.In fiecare dimineata senina de septembrie si octombrie eu vad de la geamul dormitorului, cand ma trezesc, imaginea de mai jos.

Si ma gandesc cat de privilegiati suntem sa vedem asa ceva zilnic, o priveliste care te umple de bine si iti incepi ziua intr-un anume fel.

Cand ne-am mutat aici, am crezut ca o sa imi lipseasca enorm privelistea mea de la bloc,cu bulevardul larg din Drumul Taberei, am crezut ca o sa imi fie atat de dor de cartierul ala unde am copilarit si am crescut, ca am sa ma sufoc.
Mutarea aici a insemnat insa nu numai un plus de confort spatial, ci si un confort psihic.

In fiecare dimineata de toamna, cand ma trezesc, deschid larg geamurile si apoi cobor in curte unde inspir racoarea diminetii.Mi-as dori mult de tot sa am timp, sa ma pot mobiliza cu trezitul mai devreme ca sa beau cafeaua in aerul proaspat al diminetii, admirand daliile mele cele multe si rosii pline de roua, zbarlindu-mi-se pielea de racoarea diminetii si privind in zare intr-o liniste absoluta.

Nu am niciodata timp sa fac asta, nici macar sambata, cand ma trezesc mult prea tarziu pentru a adulmeca minunatiile care se intampla la prima ora a diminetilor.

Este atat de multa liniste la noi incat te simti efectiv ca si cum ai fi plecat din Bucuresti.E atat de calm totul imprejur, e aer curat,iti da o stare de bine si de implinire sufleteasca.Iubesc casa si locul asta asa cum nu am iubit decat casa maica-mii in care am crescut.Iubesc tot ce am facut aici, iubesc faptul ca nu mai am vecini sub si deasupra noastra, ca pot sa stau in curte in pijama la prima ora adulmecand dimineata cu toate minunatiile ei.

Si Kiki coboara inainte de plecare, in fiecare zi in curte.Da un ocol casei, vine si sta si se uita si el in zare.Trec avioane pe cer lasand dare lungi pe cerul nostru cel senin.Se uita lung, apoi sta si se joaca prin gard cu labradorul vecinei, sta afara si imi spune ca adora faptul ca stam la curte.

Diminetile lui D. arata asa cum le-am descris.El se trezeste sambata la 6:30, coboara si isi prepara o cafea aromata, dupa care in linistea diminetii sta pe terasa si o savureaza.Si asculta greierii, oracait de broaste de pe lac, inspira cu nesat aerul racoros si curat ( aici la noi nu avem praf asa cum se intampla cand stateam la bloc ).

In fiecare zi e si mai frig, in fiecare zi soarele rasare si mai tarziu, incet se apropie iarna si frigul, dar diminetile de toamna, cu rasaritul lor superb, sunt dulceata traiului meu la sat, sunt doza de bine si frumos cu care zilnic pornesc la drum intr-o noua zi.

Weekend de septembrie si Rural Fest

Weekendul ce tocmai s-a incheiat ne-am propus sa nu stam acasa.Locuitul la curte are multe avantaje, dar si dezavantajul ( ma rog, unul din ele) ca ti-e lene sa te mai mobilizezi sa iesi in oras, ca doar stai la aer in propria-ti curte.

Cum ma inscrisesem pe FB cu ceva timp in urma la un eveniment in parcul Gradina Icoanei, sambata ne-am imbracat si am aterizat la Gradina cu artisti.

Nu stiu daca ora inaintata la care am ajuns noi ( sa fi fost undeva in jur de 17:30 ) sau evenimentul nu a fost unul reusit, cert este ca nu am gasit mai nimic in parcul Icoanei, cu exceptia catorva tarabe unde cativa pasionati de obiecte handmade isi vindeau creatiile la niste preturi nu tocmai rezonabile.

Mi-a placut insa ca am stat la taclale si m-am hlizit cu 2 doamne foarte dragute cu care am socializat ad-hoc, copiii s-au jucat fericiti in parc.Desi venisem sa vedem ateliere de creatie pentru cei mici, sa ascultam muzica si sa fie voie buna, ne-am ales doar cu voai buna caci restul ori nu afost, ori nu am mai gasit noi la ora aceea.

Dupa parc am luat-o la pas catre Rosetti, stradutele cu case vechi imi dau o nostalgie teribila a unei lumi total apuse, o lume  despre care mama mi-a povestit intreaga mea copilarie, o lume in care au trait candva toti cei dragi ai nostri, dusi dintre noi, o lume in care mi-ar fi placut si mie extrem de mult sa fi trait.

Sunt restaurate multe dintre case, ma bucur mult ca au pastrat arhitectura veche si nu au mai construit cladiri kitschoase, strazile sunt linistite, exista foarte multe restaurante mici ( si goale toate, din pacate ! ) unde este o minune sa te vezi cu cineva drag si sa stai la o poveste, in linistea unei seri de septembrie.

Am iesit la Univeristate unde in lateralul spitalului Coltea, in parcul Coltea, avea loc un eveniment de muzica clasica,eveniment organizat de primaria sectorului 3,  un cvartet de viori si doamne, cvartetul Bella Musica, incantau publicul cu diverse sonate si sonatine ale compozitorilor cunoscuti.Intrarea libera, scaune amplasate in fata unei scene si a unui decor deosebit, multa lume imbracata elegant, mai mult batrani.M-am bucurat mult sa vad ca se organizeaza si pentru pensionarii care nu isi mai permit sa plateasca bilete la spectacole, astfel de evenimente.Am stat jumatate de ora, caci lui Kiki ii cedase  un pantof de atata joaca, prin parc :-).

Acelasi cvartet va incanta audienta si weekendul viitor de la ora 19:30 in acelasi parc Coltea.

Duminica, dupa pranz, am hotarat sa ne dam pi şentru, la Kiseleff bulivar’ , la Rural Fest.

Arta si mestesuguri romanesti, bunatati si costume populare din toata tara, pasari de curte, oi si ponei, oale intregi cu mancare diversa, de la sarmalele celebre facute de femeile din Botiza, pana la placinti de toate soiurile si cu tot felul de umpluturi aduse de aromani, greci si bulgari.Cozile si preturile erau pe masura bunatatii si poftei romanilor.Am luat si noi 3 portii de sarmale cu mamaliguta si un sfert de carnat de casa la 10 ron / portia.Poate faptul ca mie nu imi plac defel sarmalele mi-au dat senzatia ca numai pofta e mare, caci gustul nu e nemaipomenit.

Borcanele cu gemuri, dulceturi, zacusti, bulioane si muraturi de tot soiul tronau frumos ornate pe tarabele gospodinelor din diverse zone ale tarii, miere si toate derivatele acesteia erau expuse in ambalaje frumoase la standurile apicultorilor, cel mai tare insa mi-a placut opincarul care vindea niste chimire si braie frumos mestesugite,

Ce mi-a placut:

• atmosfera de sarbatoare si lumea pestrita
• oferta bogata si minunatiile facute cu drag de gospodinele din diverse zone ale tarii, de la ii si covoare tesute pana la posete si curele din piele, de la produse naturale si bio pana la vase traditionale si de ceramica de Horezu unde sa degusti produsele minunate
• balotii de paie pe care te puteai odihni
• atractia copiilor, animalele de curte si poneii
• inghetata facuta la Butoiul de inghetata desi era o cupa 5 ron merita gustul din plin banii astia
• atelierele de creatie pentru copii
• dansurile populare sustinute de niste copii minunati
• intregul eveniment care aducea satul romanesc mai aproape de modernismul bucurestenilor

Ce nu mi-a placut:

• inghesuiala si nesimtirea unora dintre vizitatori, mancau si lasau pe mese mizeria, fara sa le pese de cei ce vor veni in urma lor
• preturile destul de mari pentru buzunarele noastre ( o plimbare cu poneiul, fix 2 ture, 10 ron )
• cozile infernale la orice voiai sa cumperi
• lipsa locurilor de parcare

Per ansamblu insa,  a fost o duminica extrem de placuta, am avut asa o traire negativa despre faptul ca ne ingramadim cu totii sa ne ducem copiii in nu stiu ce locuri si vacante exotice, putini fiind aceia pe care ii aud ultimamente ca pleaca sa isi viziteze propria tara, sa le arate copiilor lor unde le sunt radacinile si ce minunatii are Romania.

This free picture slideshow personalized with Smilebox

Şedinţa cu părinţii , clasa pregătitoare

Prima sedinta din viata de scolar a fiului meu a debutat cu emotii maxime pentru mine.Intreaga zi am stat ca pe ghimpi, am avut tot felul de ganduri, mi-am facut tot soiul de scenarii.

Am ajuns mai devreme decat ora stabilita, m-am asezat cuminte intr-o bancuta, destul de incomoda, zic eu, si am studiat.Atat clasa in care vor invata, cat si parintii viitorilor colegi ai fiului meu, dar si invatatoarea.

Clasa s-a umplut pana la refuz, parintii vadit foarte interesati de ceea ce ne va comunica doamna invatatoare stateau cuminti si ascultau ceea ce ne comunica.

Prima sedinta, exceptand faptul ca inca exista foarte multi adulti care nu au minimul de educatie necesar si nu stiu sa respecte faptul ca atunci cand un om vorbeste il lasi sa isi termine ideea si abia apoi intervii sau pui intrebari ( si le mai cerem copiilor sa se comporte educat ! ), a decurs foarte bine, comunicarea a fost excelenta, oamenii au parut a fi de acord cu ceea ce ne-a prezentat si propus invatatoarea.

La a doua sedinta, deja lucrurile au luat o cu totul alta intorsatura, parintii se grupasera deja in bisericute, s-au intalnit seara in parcuri si au stat de vorba, s-au invrajbit unul pe altul si au venit in numar mai mic la sedinta.

Avand experienta gradinitelor stiam ca unii dintre ei au venit la prima sedinta si vor mai veni la final de clasa a patra la serbarea finala, eventual.Altii, desi in total acord cu invatatoarea la prima intrevedere, au scos coltii si au inceput sa ne povesteasca pe langa subiect diverse balarii care nu importau auditoriul nicicum.

A existat celebra familie revoltata ( nu ii cheama Costache pe astia, inca nu le-am retinut numele, dar sunt pe acelasi principiu ca si raposatii Costache! ), tatal inregistrand sedinta cu telefonul, dar revoltandu-se maxim cand doamna invatatoare ne-a cerut acordul sa constituim pe FB un grup inchis in care dumneaei sa ne posteze ceea ce face cu copiii la clasa. Mi-am muscat buzele sa nu ma revolt si sa ii strig ciumpalacului aluia de tata ca inainte de a inregistra absolut orice e nevoie de acordul celorlalti.Deci pe el l-a deranjat ca doamna invatatoare ne-a cerut acordul, dar el ne-a inregistrat pe toti fara ca macar sa ne spuna un cuvant.

Sunt parinti care vin de pe alta planeta, asta-i ,sincer, parerea mea, parinti care fie nu au avut copiii deloc in colectivitate si nu stiu ce inseamna o echipa ( pentru ca nu numai la joburi ni se spune mereu ca trebuie sa lucram in echipa, ci si la scoala e foarte important sa fim o echipa pentru a progresa), fie sunt dusi cu capul.

Ne-a prezentat doamna orarul, caietele auxiliare ( 7 caiete = 88 lei ), ne-a spus ca e nevoie de servetele umede, hartie de sters pe maini si hartie igienica, ne-a explicat ca le trebuie un proiector, un laptop, un ecran si o imprimanta pentru cei 5 ani cat vor sta impreuna, pentru a face diverse activitati interactive cu ei, le trebuie rechizite ( de la blocuri de desen, acuarele pana la hartie glasata,etc. ) fiind 32 de copii in clasa, ar veni de caciula cate 200 ron. Punand la socoteala si caietele auxiliare, nu mi s-a parut o avere 300 ron pentru un an scolar.Ma rog, la anul nu ni se mai cer cei 100 pentru mijloacele tehnologice.

Aici s-a dezlantuit iadul pe pamant.Si au inceput comentariile acide, nesimtirea unora pe care nu o inteleg orice ar fi.Bun, suntem constienti cu totii ca aceste cadre didactice nu sunt ajutate nicicum de sistem, nu li se pune de catre statul asta de kkt nimic la dispozitie, nu au fonduri suficiente scolile, sunt blocate catedre si nu sunt suficiente cadre didactice, salariile mizere aduc in ultimii ani la catedra numai cretini si semianalfabeti, de ce ne intalnim la sedinte ca sa aruncam cu noroi in oamenii care, in ciuda atator lipsuri sunt determinati sa faca treaba cu copiii nostri? De ce suntem agresivi si ne place sa ii facem pe altii sa se simta naspa in fata unei intregi clase de adulti? De ce nu ne concentram cu totii pe gasirea de solutii optime pentru copiii nostri si o armonie colectiva, in loc sa ne cramponam de exemple aberante si de mofturi continue?

La o scurta privire asupra parintilor, majoritatea era bine imbracata, majoritatea mamicilor are unghiile cu gel, erau coafate, toata lumea are telefoane de ultima generatie.La gradinita de stat nu a existat nicio luna in care eu sa platesc mai putin de 450 ron, plus fondul clasei anual in valoare de 250 ron, plus teatre si alte materiale.Asadar, de ce m-as crampona de cei 300 lei anual facand un scandal in clasa si jignind-o pe invatatoare?

Inteleg revolta asupra sistemului de invatamant romanesc, inteleg supararea parintilor care sunt chemati in vacante sa zugraveasca clasele, sa faca curat si sa mute mobilierul dintr-o unitate de invatamant in alta ( asa cum am vazut la stiri ), dar nu inteleg obtuzitatea anumitor parinti care pentru toate aceste lipsuri acuza cadrul didactic si ii vorbesc cu o ura ca si cum un om incadrat in sistemul asta ar purta pe umerii lui intreaga vina sau ar putea sa schimbe un sistem!

I s-a cerut cu un tupeu fantastic sa aduca dumneaei laptopul  si imprimanta personala pentru a le folosi la clasa.Pe bune? Noi ne ducem la birou cu imprimanta personala sa listam documentele companiilor? Daca avem privilegiul sa lucram in companii care pun la dispozitie tuturor necesarul pentru a iti indeplini taskurile zilnice, asta nu inseamna ca nu trebuie intelesi si ajutati oamenii care nu beneficiaza de asa ceva.

I s-a cerut socoteala in legatura cu materialele tehnice folosite la seria trecuta, de ce nu le are si la clasa la noi? Hai ,nah! Adica parintii aceia au putut plati 300 ron fiecare familie si acum sa ni le dea noua moca, nu? De ce ar face asta oamenii aceia, de ce ar da benevol niste lucruri pe care le-au cumparat ei si le pot folosi copiii lor pana in clasa a opta eventual?!

S-au revoltat aceeasi, desigur, pana si la faptul ca invatatoarea i-a rugat sa le cumpere copiilor niste ghiozdane mai mici si nu geamantanele cu care i-au inarmat ei la inceput de an doar pentru ca ghiozdanul ala imens este cu Elsa sau cu Ana.I-au raspuns infatuati ca nu stie sa isi organizeze spatiul in clasa si nu ca ei ar trebui sa judece ca intr-un asemenea ghiozdan anul acesta nu pui decat  un penar, un pachetel cu mancare si o sticluta cu apa.

S-a hotarat sa fie cate 4 voluntari zilnic, la venire si la plecare ca sa ajute copiii la imbracat si incaltat.Eu m-am oferit sa le cumpar ecusoanele pentru voluntari, invatatoarea a facut eticheta si daca tot am mers la magazin sa iau ecusoanele, am cumparat si am scris etichete pentru dulapioarele lor.Desigur ca au existat si aici nemultumiti.De ce nu am luat etichete cu personaje Disney? De branza ! De ce nu merg ei sa ia alte etichete exact pe gustul lor si sa le scrie ?!

Acelasi tatic care ne inregistra a venit cu o propunere de tot rahatul ( ca si el, de altfel ! )la rugamintea doamnei de a controla mereu penarul, a ascuti creioanele colorate si pe cele negre zilnic.Ce a propus individul respectiv? Penarele sa ramana la scoala si creioanele sa le ascuta mamicile sau taticii voluntari, dimineata, pentru 32 copii, in conditiile in care el si sotia, corporatisti si lucrand in IT, nu pot fi niciodata voluntari si oricum fetita lor stie sa se incalte singura, nu are nevoie de niciun ajutor. Mdeah…Oameni de tot rahatul !

Desigur ca asa cum padure fara uscaturi nu exista, tot asa nici colectiv de parinti fara ciudatii lui nu poate fi. Exista insa si multi parinti draguti, binevoitori, saritori, care s-au mobilizat, mamici dragute care isi ofera tot suportul necesar pentru a gasi solutii si pentru bunul mers al lucrurilor.

Ma supara un singur lucru, mi-a zis invatatoarea dimineata ca sunt parinti care nici nu o saluta dimineata, dupa ultima sedinta, ca e complet demotivata si asta e un lucru extrem de nasol.Fiindca plecand de la inceput cu animozitati si cu demotivare, interesul probabil ca nu va mai fi acelasi.Sau poate se gandeste la prestigiul sau in scoala ( e totusi una dintre cele mai bune invatatoare din scoala) si atunci isi va da tot interesul. Imi pare rau ca e foarte blanda si extrem de amabila, este complet opusul meu ca fire, e omul ala blajin care nu ridica tonul, si-a cerut scuze de nu stiu cate ori, nu vrea sa supere si sa deranjeze.

Sper intr-o indreptare a situatiei, sper sa devenim un colectiv unit, caci avem totusi 9 ani de petrecut impreuna si animozitatile si atmosfera apasatoare nu fac bine nimanui, mai cu seama cu cat femeia asta nu a gresit  cu nimic pentru moment, ci a fost plina de entuziasm, de determinare si de planuri minunate pentru copiii nostri.

In toata ecuatia asta, cu un sistem bolnav, cu lipsuri, cu scoli neechipate, cu supararile parintilor, singurii care conteaza sunt copiii nostri si bunul mers al lucrurilor pentru o educatie normala si sanatoasa !

Dincolo de cortina, intre noapte si zi

Dupa ce am descoperit-o , citit-o o noapte intreaga pe doamna Hornoiu,dupa ce am plans uneori mocnit, alteori in hohote la tot ce am citit pe blogul dumneaei si in scrierile Dariei, mi-am cumparat cartile.

Le-am citit cu acelasi nesat, dar de data asta potolit, fara planset, cu digerare.Si-am citit, am analizat si am digerat usurel, ca un bolnav de stomac, tot ceea ce au trait acesti 2 oameni minunati.

Si am citit intre 2 nopti si 2 zile toata povestea de viata a doamnei Hornoiu.Si daca prima oara am plans tare, acum m-am rusinat si m-am intristat.De fitele mele, ale lui D. ,ale celor din anturajul nostru, ale celor cu care am lucrat sau inca lucrez, ale tuturor oamenilor care sunt sanatosi si se pot bucura zilnic de tot ceea ce „Domnul C” cum a numit doamna Hornoiu cancerul nenorocit, le fura oamenilor obisnuiti.

M-am gandit cum ne lamentam noi, toti astia sanatosi  ca nu ne mai place masina pe care o conducem, ca nu avem bani sa mergem in nu stiu ce vacante spectaculoase, ca mobila unora dintre noi,desi noua, am vrea s-o schimbam cu una si mai moderna, ca anul asta se poarta fucsia si nu avem nicio toala de firma , eventual, in acea nuanta, ca nu ne place nu stiu ce ghiozdan pentru copil si trebuie sa ii cumparam unul si mai scump, ne miroase aia, ne pute ailalta, ca si ca…

Toate astea, fara sa realizam ca cele mai mari bogatii si atuuri sunt sanatatea si faptul ca in fiecare zi ne trezim si incepem o noua zi.Citeam cum doamna Hornoiu si alti parinti de copii la care se instalase comod ” domnul C” sufereau uneori si de  foame pe langa suferinta sufleteasca.Si asta nu o data, de doua ori, ci s-a intamplat in ani de-a randul.Citeam cate lipsuri poate indura un om cu fruntea sus, fara sa se vaite, fara sa se lamenteze zilnic ca unii dintre noi.

Si mi s-a facut brusc rau de la stomac, simteam o greata totala pentru superficialitatea noastra, pentru felul in care de foarte multe ori aruncam mancarea ce ne ramane in plus, o dam la caini sau direct la tomberon.Astea toate in timp ce alti oameni ( care muncesc toata luna si au servicii onorabile ) stau nemancati si se culca cu stomacele lipite de sira spinarii.Apoi am vazut cate perechi de pantaloni, bluze si tricouri stau in dulapuri inghesuite, fara sa apucam in sezonul respectiv macar sa le purtam pe unele dintre ele, in timp ce alti parinti merg aproape desculti caci banii lor sunt toti dati pe vindecarea copiilor lor.

„Dincolo de cortina ” este o poveste de viata cutremuratoare, o poveste despre cat de multe poate indura un om, cu fruntea sus si cu tarie.Scrie doamna Hornoiu ca nu este un om puternic, dar ceea ce veti citi in carte sunt convinsa ca va fi nu o lectie de tarie, ci o lectie de super erou.

                                                                                 sursa foto : aici

Cartea Dariei merita citita cuvant cu cuvant pentru a intelege ca viata este una singura data de la Dumnezeu si aia trebuie traita la maxim.Nu cu false tristeti si probleme, nu cu ipocrizie si false identitati , ci natural, traita in fiecare zi asa cum iti place.Fara sa iti pese de ce zice unul sau altul, de ce parere are X-ulescu sau Y-grulescu despre persoana ta.

Sa ti se falfaie de felul in care altii ar vrea sa traiesti, sa actionezi si sa judeci lucrurile.

Este o lectie de maturitate de la un om tanar, cum rar mi-a fost dat sa citesc.Si citind-o, cred ca daca as fi cunoscut-o pe Daria mi-ar fi placut enorm ca om.

Trebuie sa le cititi cartile, neaparat, sunt lectii de viata, sunt cuvinte care ating sufletele pana in cele mai ascunse cotloane, sunt randuri care te fac sa reflectezi adanc la ceea ce faci, la modul cum traiesti.

sursa foto : aici

Mobexpert, te-am iertat !

Am scris aici despre cat de greu se misca lucrurile la Mobexpert Miltari, de cata rabdare ai nevoie daca vrei sa-ti achizitionezi ceva de la ei care sa fie cu livrare si montaj gratuit.Au in magazin o promotie cu livrarea si montajul inclus in pret, nu stiu exact sumele peste care se intampla chestia asta, dar ei si-au asumat aceste operatii si se pare ca nu se descurca deloc.

Daca am asteptat 2 saptamani sa se decida ce si cum cu reducerea, daca am stat 3 saptamani de la momentul in care am facut plata integral pana la livrarea mobilierului,  programarea pentru montaj si livrare a fost la 18:30 sambata trecuta.Si daca am niste nelinisti in anumite situatii si referitor la anumiti oameni, atunci sigur treaba nu iese bine.Niciodata nu m-am inselat in privinta asta!

Sambata pe la ora 17:00 am intrat in fibrilatii, ii tot spuneam lui D. ca sunt sigura ca nu ne vor livra mobilierul la ora 18:30.Si am inceput sa dau telefoane sa aflu numarul montatorilor.Si exact ceea ce am presupus s-a si intamplat.Erau „blocati ” la o lucrare in Berceni, „doamna, undeva pe la ora 22 ajungem la dumneavoastra „. Whaaaattttttttttt????????? Cum, frate, sa vii la om acasa la ora 22:00, sambata, sa te apuci sa desfaci, sa asamblezi si sa montezi mobila cand lumea este in pijamale si sta calma la tv? ( sau ma rog, unii abia ies din case la orele alea! ) Neah, nu este posibil asa ceva !

Si am dat la telefoane iar pana am aflat numarul sefului, sef care in inteligenta lui nemaipomenita s-a gandit el ca asa e normal sa tratezi clientii.Daca m-am isterizat? Nope, dar i-am tinut o morala care cred ca a durut mai tare decat daca as fi urlat.

Nu stiu ce a inteles el din povestea mea cu respectul fata de client care la Mobexpert este zero barat, cert este ca ora 22:00 a devenit ora 20:30.

Baietii de la montaj super amabili, s-au scuzat, s-au miscat foarte repede, au lucrat curat si la ora 22:00 eram cu tot mobilierul asezat.

Si aici am vrut sa ajung.Dupa ce am facut curat si ne-am curatat si noi, ne-am asezat  in canapea si pe fotoliu sa testam ceea ce am cumparat.

Ei bine,produsele de la Mobexpert scuza complet comportamentul neprofi al angajatilor sai.Atata confort, atata relaxare pe canapeaua si pe fotoliul pe care le-am luat , nu am simtit pe niciuna dintre obiectele de mobilier pe care le-am avut de-a lungul anilor. Iar sistemul cu reclinere face toti banii !

Nu este o fita sa cumperi mobilier cu reclinere, asa cum o percep unii, este o minune sa te poti intinde, fie doar picioarele, fie cu tot cu spate in timp ce te uiti la tv.Desigur ca m-ar intreba unii de ce le-ar trebui o canapea sau un fotoliu unde sa se poata intinde, cand ne putem aseza direct in pat ?! Pentru ca poti sta linistit in living ( sufragerie, salon sau cum vreti voi sa numiti camera de zi ), iti poti intinde doar picioarele obosite in timp ce stai comod in fotoliu, poti scrie linistit la laptop de exemplu fara a mai fi nevoit sa stai in pozitia de la birou, poti sta culcat daca obosesti, cu un pahar de vin savurand un film bun, poti sa motai intr-o dupa masa daca nu ai chef sa mergi in pat, poti linistit sa te relaxezi dupa o zi de munca fara a fi nevoie sa te bagi in patul unde dormi.

                                                                            sursa foto :  aici

Consider ca este cea mai buna alegere pe care am facut-o, placerea de a sta pe canapele si fotoliu a sters intreaga poveste cu Mobexpertul, chiar si faptul ca au uitat si in al doisprezecelea ceas sa ne livreze si o lampa pe care am cumparat-o odata cu celelalte mobiliere, asa incat am fost nevoiti sa mai facem inca un drum la ei, dar de departe mobilierul cat si canapelele sunt unele de calitate.Reclinerele fac toti banii, pernele moi in care te afunzi sunt excelente, stofa de calitate.Biblioteca este finisata foarte frumos, cantuirea executata profi, montajul si reglajul de asemenea.Daca ar da afara toti sefii si sefuletii aia care incurca teribil treburile, Mobexpert ar avea nota maxima de la noi !

Prima zi de școală

Am pasit pe poarta scolii la 08:30, cu o mana moale si catifelata tinandu-ma strans de mana.Instantaneu mi s-a pus un nod in gat si ochii mi s-au umezit ( ce noroc cu ochelarii astia de soare ! ), mi-am adus aminte de prima mea zi de eleva si au inceput rauri de ganduri si de amintiri nostalgice sa mi se deruleze prin minte, in timp ce cautam intr-o mare de copii grupa pregatitoare unde avea de azi sa fie scolar fiul meu.

Careul arata exact ca cele de pe vremea mea, copii multi de tot, cei mai mari foarte galagiosi si fericiti sa se revada dupa vacanta de vara, cu tolbe pline de amintiri si de povesti pe care erau nerabdatori sa si le imparatseasca.Cei mai mici, stateau cuminti in spatele invatatoarelor, vorbeau incetisor, inca erau priviti din spate de parinti si povesteau si isi imbratisau doamnele.
Boboceii…lipiti strans de mana mamelor, cu tatii alaturi, cu buchete mari de flori care le mascau fetisoarele debusolate, unii veseli, altii tristi, emotionati de ce va fi, parintii si mai si.

Incepe festivitatea de deschidere a anului scolar, ne vorbeste directoarea care lauda scoala si elevii ce au absolvit in vara, toamna asta boboci liceeni la cele mai prestigioase licee din Bucuresti.
Ne vorbeste apoi preotul paroh, mult si fara de intelesul copiilor, ne citito-vorbeste un tatic reprezentat al Asociatiei parintilor din scoala, tatic care ne cere direct bani fiindca nu-s ( de parca ar fi undeva in sistemul de stat ! ), ne vorbeste si directorul adjunct care are un baietel tot la grupa pregatitoare ( slava cerului ca nu am picat in clasa cu el! ), ne vorbeste iar directoarea plina si in sfarsit apare doamna invatatoare cu lista copiilor din clasa dumneaei.

Se striga catalogul, copiii se incoloneaza cate doi, parintii se imbulzesc ca de obicei cu aparate foto si telefoane cat mai performante sa le faca poze bobceilor, se intra in clasa, copiii se imbulzesc si ei la doamna cu florile, vad un munte de flori si bani aruncati la cosul de gunoi peste 2-3 zile.

Se aseaza fiecare timid intr-o bancuta, parintii intra si ei buluc pe marginea bancutelor, se fac poze peste poze, unii dintre copilasi, coplesiti de emotii si de marea de parinti bulucita in clasa, incep si plang,nu vor la scoala, nu-si pot stapani bine emotiile, mititeii.

Ma uit la Kiki cat de echilibrat este, timid insa ingrozitor.Stie insa sa mascheze perfect emotiile ce-l stapanesc, se preface dezinteresat de ceea ce este in jurul sau, stiu insa ca in sufletelul sau este o furtuna de emotii si de tulburare.Nu socializeaza cu nimeni, ceilalti vorbesc in jurul lui,fetitele abordeaza colegele de banci, baieteii vorbesc intre ei.El sta cuminte in bancuta lui, se joaca cu morisca primita de la doamna invatatoare, sufla in ea si asteapta sa fie el cel abordat.Niciodata, dar niciodata nu este el cel care abordeaza primul.Si daca nu e abordat, sta cuminte in banca lui si isi gaseste singur de lucru.

Ma doare sufletul, eu mica eram o explozie de culoare si de vorba, imediat intr-o incapere cu copii eram prietena cu toti, vorbeam, ii provocam la joaca, radeam si ma hlizeam mereu.La fel sunt si acum, socializez cu cea mai mare usurinta posibila, nu mi-e teama sa vorbesc cu nimeni si nimic.

Dar ma asigura ca e totul ok, se va imprieteni in cateva zile cu copiii, va fi totul bine.

Doamna invatatoare imi place mult, e genul total opus al educatoarei zbir de la gradinita.Mi-a placut enorm ca a fost transparenta cu parintii, ne-a lasat sa facem cate poze dorim, ne-a lasat sa asistam la toate discutiile pe care le-a avut cu copiii, nu ne-a impus nimic, e super flexibila.Putin flower power asa mi se pare, dar poate e doar o parere de prima faza.Mie imi place insa ca e asa si nu e zbir.Vorbeste frumos, zambeste mult, e calma si ii trateaza cu blandete pe copii.Nu imi mai doream o invatatoare la fel ca „cea mai buan educatoare din gradinita”ca cea pe care a avut-o.Ar fi fost un chin sa mearga de frica la scoala.Nu imi pasa sa stea nemiscat, vreau sa ii placa scoala, sa o placa pe doamna si sa mearga cu drag acolo.

In seara asta, dupa ani de zile, Kiki a facut baie si la ora 21 s-a bagat in pat la somn, singur.Este prima oara dupa ani de zile cand el adoarme fara mine, cand se pune singurel in patul lui, in camera lui si se culca.

Este foarte incantat ca e scolar, nu mai putea sa mearga la gradinita, este si printre cei mai dezvoltati fizic din clasa, stie deja sa citeasca cursiv si sa scrie, face socoteli, deci gradinita il obosea maxim nevenind cu nimic nou.

Eu sunt bucuroasa si nu prea, ma bucur mult de tot cand il vad pe el fericit si incantat, ma bucur mult ca a inceput un nou capitol din viata lui, ma bucur ca isi va face noi prieteni, i se vor deschide noi oportunitati si noi orizonturi, sunt trista insa ca azi a pus ursuletul de plus in cui, sunt trista ca puritatea lui incet se va duce, va intra intr-o lume vicleana, plina de rautati, dezamagiri si uneori iluzii desarte.Dar toti trebuie sa trecem prin astea ca sa ne calim, sa ne otelim si sa devenim adultii de maine echilibrati, puternici si independenti.

Ii doresc puiului meu acomodare usoara, minte luminata sa poata absorbi toate informatiile noi, putere de munca si un an scolar plin de realizari !

Această prezentare necesită JavaScript.