Disperare cu POLIDIN !!

Am intrat asa intr-un fel de criza, am nevoie urgenta de 10 fiole de polidin si am aflat ca nu se mai gaseste de o luna si jumatate pe nicaieri in Bucuresti.Asadar, oamenilor cu suflet mare, daca aveti prin casa polidin sau daca stiti undeva o farmacie unde se vinde, va raman profund indatorata sa-mi dati de veste si sa ma anuntati.Nu se poate inlocui cu nimic si fara el nu pot ramane insarcinata.Am folosit orice altceva se poate folosi pe lumea asta pentru a vindeca nenorocita de anexita care-mi da sterilitate ( e miez de iarna si nu pot merge la Sovata la bai iar ), am luat antibiotic, am luat supozitoare, ovule, antiinflamatoare.Numai polidinul care-mi face perfect nu-l mai gasesc.Asadar…va rog din sufletul meu, daca stiti de unde cum si cand anume pot procura zilele astea 10 fiole de polidin sa-mi dati de veste.E urgent!!Saru’mana mult de tot !!

Anunțuri

Accepta-ma asa cum sunt !

Am citit mai devreme un articol care m-a lasat masca, nu articolul in sine m-a uimit, ci comentariile unor „mame”.M-a intrigat foarte tare ceea ce scria una bucata idioata, numita Ana ( cred ca blogul este format oricum din mai multe mamici -pocaite care paradoxal isi „educa” copiii conform Bibliei care ne invata sa-i torturam de mici ):
” Ana
Cred că pedeapsa corporală este binevenită uneori important este să fie meritată şi explicată înainte cum binespunea Cristina (“stam de vorba despre gravitatea greselii si stabilim impreuna un numar”). Cateva minute cu mainile sus intinse perfect sau cateva curele subtiri la fund nu strică.Cred ca este suficient de autohtona sa o aplicam uneori, insa tot cureaua ramane dupa mine cea mai utila. Tu ce folosesti ?
Ana
@ angela dupa cum vezi metoda a functionat insa te sfatuiesc sa o aplici cu calm si sa nu te lasi impresionata de urlete, etc.
@ cristina c statul in genunchi si cu mainile sus intaresc spiritul si disciplina. numarul de curele il stabilesc in functie de gravitatea faptei insa intreb intotdeauna cate crede ca merita. daca nu apreciaza corect ii aplic eu un supliment de la mine. am luat o curea de lac de la leonardo mai ingusta si face minuni.Ana
Nu prea am timp sa stau pe mess dar poti sa-mi trimiti email pe elena_constante@yahoo.com si iti raspund. Spune-mi cum procedezi tu. Eu spre exemplu nu ma las impresionata de tipete deoarece atunci cand vede ca iau cureaua din sifonier, deja spune ca nu mai face ca sa scape nepedepsita. Aici trebuie sa fii foarte ferma si sa nu te lasi impresionata sau pacalita. Pedepsa trebuie aplicata cum am mai spus cu calm dar trebuie sa simta bine. Si nu trebuie renuntat la numarul fixat initial. Copiii incerca intotdeauna sa vada pana unde pot merge si trebuie sa le arati ca existe limite pe care nu trebuie sa le depaseasca.”
Citind comentariile asteia , sincer, eu mi-am imaginat-o pe fumeia asta nebuna ca pe o nazista rea pana-n maduva oaselor, care umbla in cizme de piele lungi si cu biciul in mana ( ma rog, cureaua in cazul de fata ) si isi stoarce creierii cum sa mai pedepseasca niste evrei amarati care nu o pot indupleca cu plansul si urletele lor.Nicidecum nu am putut intelege cum e posibil ca o mama care a dat nastere unui pui de om sa il pedepseasca la modul asta.No way!
E ipocrizie daca spunem ca noi celelalte mame suntem calmul intruchipat si angelii pe pamant.Nu, nu cred nici in varianta cu ” eu niciodata nu am ridicat nici macar vocea la copil.Ok, nu te cred!”, e omeneste sa-ti pierzi cumpatul, e omeneste sa nu rationezi in fiecare moment ca „e mic si habar nu are ce face sau ca n-o face intentionat!”, dar de aici si pana la bataile care se puneau acolo la cale …e infiorator!
Singurul lucru pe care as vrea sa-l poata citi si sa pota reflecta la el Ana aia nazista ar fi asta:

” Manutele mele sunt inca mici, de aceea nu te astepta la perfectiune cand fac patul, cand pictez sau cand arunc mingea.
Treaba pe care am facut-o eu, te rog sa nu o faci inca o data. Voi simti ca nu am facut fata asteptarilor tale.
Incearca sa iei partea buna din tot ceea ce fac; bucura-te ca m-am chinuit sa ma leg singur la pantofiori, chiar daca n-a iesit decat un nod.
Piciorusele mele sunt inca mici, te rog frumos nu face pasi mari, ca sa pot tine si eu pasul cu tine. Nu uita ca sunt la inceput de drum. Ai rabdare cu mine. Voi invata totul, dar treptat, treptat. Nu ma grabi, nu ma condamna si nu te necaji cu mine!Lumea asta are atatea mistere pentru mine, iar tu trebuie sa-mi fii invatator pe drumul vietii.
Ochii mei sunt inca mici, nu au vazut lumea asa cum ai vazut-o tu. Te rog, lasa-ma sa aflu totul, fara sa ma pedepsesti pentru curiozitatea mea. Si nu ma limita inutil!
Nu te enerva cand intreb prea mult, prea des si cateodata acelasi lucru. Eu nu cunosc lumea din jurul meu si nici nu am pe altcineva in afara de tine sa intreb. Fa-ti te rog timp si pentru mine, explicandu-mi ce stii despre lumea aceasta frumoasa si fa asta bucuros si plin de dragoste.
Nu te teme sa-mi fixezi limite si reguli. Sigur le voi respecta daca esti consecvent in aplicarea lor. Insa daca astazi spui una si maine alta, sigur voi deveni confuz si nu voi mai stii ce este interzis si ce nu.
Nu ma compara mereu cu fratii mei, cu colegii mei sau cu oricine altcineva. Sunt unic si niodata nu voi fi la fel ca altii. Sigur am si eu ceva special, fa-ti doar putin timp si vei vedea si partile mele bune. Eu nu voi fii pentru multa vreme copil, lasa-ma sa-mi traiesc copilaria si sa ma bucur de ea. Nu imi incarca programul cu tot felul de lucruri care nu sunt pentru varsta mea. Acum lasa-ma doar sa ma joc.
Sufletul meu este foarte sensibil, sentimentele mele sunt inca foarte gingase. Nu ma face mai mic decat sunt! Fii intelegator la greselile mele si stangaciile care le fac mereu. Daca ma critici constant voi deveni stingher si lipsit de incredere in fortele proprii. Gandeste-te: poti sa-mi critici faptele fara sa ma critici ca persoana!
Respecta-mi drepturile de copil si demnitatea. Nu ma umili si nici nu folosi violenta verbala sau fizica cu mine. Din asta voi invata numai sa ma ascund de tine, sa mint si sa-mi fie frica. La un comportament pozitiv intotdeauna voi raspunde pozitiv, deci incearca sa fii bland, iubitor si intelegator.
Pastreaza-mi sufletul curat! Nu ma lasa sa vad si sa invat lucruri rele. Tu esti modelul meu. Nu ma minti, caci o sa cred ca minciuna este singura cale in viata; nu folosi forta, caci o sa cred ca forta este ceva normal in relatiile cu ceilalti; nu ma critica, caci astfel voi invata sa condemn; nu ma respinge, caci voi crede ca nu ma doresti si as putea incepe sa te urasc pentru asta. Ajuta-ma sa invat valorile morale: adevarul, cinstea, increderea, bunatatea, iubirea.
Tu stii ca eu vin de la Dumnezeu si tot ce vine de la el nu are cum sa fie ,,bun de nimic’’. Nu ma face sa ma simt vinovat pentru ceea ce sunt si pentru ca nu sunt asa cum ai visat. Eu sunt copilul tau si tu esti parintele meu. Asa ne-a dat Dumnezeu unul altuia.
ACCEPTA-MA SI IUBESTE-MA ASA CUM SUNT! „

Hotarari febrile sau febra hotararii

La ora la care scriu postarea asta, Pusicel sare in pat si se zbenguie de mama focului, semn ca si-a revenit din letargia in care a zacut de ieri pana azi dupa-masa.L-am tinut timp de o saptamana bolnav cobza, doar cu antitermice, ceaiuri si aerosoli.Il pusesem oarecum pe picioare dar ieri a recidivat.Aseara a facut iar febra mare, azi-noapte la diverse ore ne-am plimbat prin casa si ne-am uitat pe geam in cautarea imaginii cu cateii care latrau undeva pe langa bloc dar nu se si vedeau ( si tare as mai fi vrut sa apara in fata geamului ca sa se opreasca Pusic din plans), am cantat, am ascultat un cd cu cantecele de copii si in final, dimineata a adormit cand in sfarsit i-a scazut febra pana la 38.3.A baut o sticla de Ibalgin, o sticla de Panadol si am bagat supozitoare cu paracetamol atunci cand nu am folosit novocalminul in aceasta saptamana de cosmar.Azi noapte nu i-am mai putut face impachetari caci ii pusesem mamaliga cu sare grunjoasa pe piept si nu puteam sa-i fac impachetari caci dupa mamaliga e nevoie de multa caldura la piept mai multe ore.Am sperat ca o sa-i scada febra, azi a scazut dar nu mai jos de 38.1 sub antitermice.Toata ziua a stat lungit in pat, tusea s-a mai ameliorat, ii curge insa nasul ca la robinet.Bea foarte multe lichide, a mancat normal insa a dormit ingrozitor de mult, toata ziua a dormit.Si asta din cauza febrei.La ora 18 brusc a facut 40 de grade.Ardea ingrozitor si avea obrajii de parca erau bujori, era moale si statea aproape inert.Mi-am calcat pe suflet si desi am incercat ca de data asta sa nu ii dau antibiotic, nu am mai rezistat.Se pare ca nu poate lupta corpuletul lui cu o asa infectie, am sunat iar pediatra cea noua si mi-a spus clar: antibiotic ca nu se mai poate cu febra asta mare, face complicatii mari si ajungeti la spital unde ii dau tot antibiotic, dar pe branula”.Cum am auzit cuvantul „branula”, m-am repezit la sticla cu Klacid si i-am administrat copilului doza recomandata.De altfel,si ieri la Budimex mi s-a spus clar ca daca mai face febra sa-i dau imediat antibiotic.Dar am sperat si am tot sperat ca va ceda infectia asta nenorocita pe care o are fara antibitoic.Degeaba.Nu se poate sa se vindece doar cu tratamentul pe care l-a avut pana acum, nu-l mai pot chinui in felul asta, e nedormit, e marait, e plans, e plin de dureri.La fix 3 ore si jumate de la prima doza de antibiotic, febra i-a scazut la 37.3, e vioi ( acum „face curat ” pe o noptiera 😀 ) si si-a revenit copilul.Mi-a dat si o pastila de Diflucan pe care sa i-o dau pe durata a 4 zile -profilactic ca sa nu-i recidiveze candida, Biotics sau Enterol pentru flora intestinala.Imi pare rau ca l-am chinuit atat de mult ca in final sa ajungem tot la antibiotic.Important este ca de acum incolo Pusicel sa se vindece si sa nu-l mai vad ca pana azi.Sper ca in noaptea asta sa se poata odihni si el cum trebuie ca de o saptamana intreaga doarme numai pe franturi si numai printre plansete.Si-mi doresc si eu sa dorm ca nu mai rezist fizic, sunt epuizata.In afara faptului ca m-am stresat groaznic , sunt si nedormita ceea ce-mi da o stare cumplita de nervi.
De acum incolo probabil ne vom calma, Pusicelul isi va reveni si ne vom relua activitatile cotidiene de la care am fost total opriti.

Vesti proaste

Am trecut peste sfaturile homeopatei si morti, copti, ne-am tarat pana la Budimex.Am fost la o doctorita care mi-a fost recomandata de prietena mea, am evitat in felul asta aglomeratia infioratoare de la camera de garda.Pe culoarele spitalului se auzeau copilasi plangand si vedeam prin crapaturile usilor saloanelor, copii de varsta lui Pusicel sau mai mici cu branule la manute.Oare cat de multe cazuri de copii bolnavi exista in perioada asta?Cat de multi microbi circula de ii chinuie pe bietii puisori in felul asta?Mie mi se pare ingrozitoare branula, am o fobie de la nasterea lui Ayan, cand mi-a spart o tuta vena si m-a chinuit apoi o luna intreaga o durere de mana de nu puteam aproape nici s-o misc, din toata cezariana daca ma intrebi pe mine, eu sunt socata de branula.Mi se pare infiorator sa le pui unor copilasi atat de mici ace in vena.Mai nou, in Romania este o practica, cum este copilul putin bolnav i se baga branula cu antibiotic pe vena,d-asta cand aud de spital si camere de garda ma ia cu ameteala instantaneu.
Mi-am invins insa frica mea, m-am gandit ca repercursiunile asupra sanatatii lui pot fi mai grave decat o branula.Si am mers la medic de spital care vede zilnic zeci de cazuri de copii bolnavi, cu diverse afectiuni.L-a ascultat pe toate partile, l-a bibilit, l-a intors si reintors, s-a uitat in gatul lui, in urechi, l-a palpat la burtica ( ficat, splina ), s-a uitat atent la pruritul de la picioruse si diagnosticele dupa cum urmeaza:
– pe picioare are o dermatita de contact de la ciorapii cu otet pe care i-am pus sa-i scada febra
– nu are nimic la plamani, ficat, rinichi nici atat
– acum vine bumerangul: BRONSITA ASTMATIFORMA
Am inceput sa plang, i-am explicat ca eu am avut mica asa ceva ( ca doar mama, biata, d-aia a albit juma de cap intr-o seara cand ma sufocam si nu mai puteam sa ma potolesc din tuse), ca m-au dus si in Germania la tratamente ( am fost la un pas de astm ) dar pana in final m-a vindecat complet la Sarata Monteoru in bazinul cu apa sarata unde m-a dus mama 5 ani la rand.
M-a consolat doctorita si mi-a dat curaj explicandu-mi ca pe vremea mea nu era atat de avansata medicina ( mi-a fost insa rusine sa-i spun, ca e o femeie tare cumsecade, ca am fost la fiecare boala a lui Pusicel la 3-4 medici si de la fiecare am strans cate un diagnostic asa ca nu prea imi da curaj avansarea specialistilor romani ) , ca va trebui tinut sub observatie si DA neaparat dus la vara iar la mare si la bazin cu apa sarata cel putin 14 zile.Si eu care ma bucuram ca am scapat in sfarsit de Praid!
Mi-a confirmat faptul ca Pusicel s-a nascut cu o sensibilitate ( si aici e vorba de faptul ca imediat cum l-am nascut, avea pe piept un fel de secretii care nu se „dizolvau”, mi-au spus initial ca pana pe la 10 luni dureaza faza asta si mai apoi se vindeca de la sine, nu s-a vindecat decat asta vara dupa Praid, a fost copilul perfect sanatos si au revenit secretiile alea odata cu prima viroza de la cresa), ca are o predispozitie la asa ceva pentru faptul ca genetic a mostenit asta de la mine, mi-a recomandat sa evit imbolnavirile astfel incat sa se poata vindeca caci o alta viroza peste ceea ce are acum il poate duce direct la astm.Deci, adio cresa, copilul va sta acasa, nu pot sa il mai duc sa imi ia o alta viroza peste ceea ce are acum.Am intrebat-o care-i treaba exact cu bronsita asta si mi-a explicat babeste ca in momentul in care el a contactat un virus i s-a produs o mica leziune peste care au venit si alte viroze si au fost exact ca o sare pe rana pe traheea lui. Tuseste pana se ineaca, plange ca-l ustura traheea rau, nu poate tine limba in gura bietul copil de cat de mult tuseste.Doamne sfinte, mi se rupe sufletul de mila lui! Stau cu el in brate continuu cand nu doarme si il mangai pe pieptut.Sta mai mult lungit si fara vlaga caci il oboseste tusea asta la maxim.
Tratament?
– aerosoli cu ventolin si ser fiziologic, cu flixotide si ser, sare calda pe piept si mamaliga calda pe piept ( asta i-o face numai mama ca ea are experienta, eu ma tem sa nu-l ard ) + sirop Erdomed
Peste o saptamana mergem iar la control, ne-a dat si un set de analize pe care sa i le fac sa vad la ce anume e alergic, dupa ce ies analizele mergem la control sa vedem cum sta treaba cu tusea.
Offffffff, ca nu se mai termina vestile astea proaste, nu se mai termina bolile astea si suferinta lui Pusicel.

Se poate si mai rau de atat?

ora 6: 15 a.m
Eu…tarat aseara pana la Mega Image ca sa iau copilului lapte, lesinat (la propriu ) in magazin ( noroc ca m-am asezat pe niste baxuri cu apa, altfel poate imi spargeam si tartacuta! ), adusa acasa in palme si cu punga carata de vecinul de usa cel musculos care ma intreba daca sunt gravida iar!??? ( nu, nu-s! )
D. a vomitat pana nu s-a mai putut contoriza a cata oara si daca mai avea ce elimina, e mai bolnav cu mult decat mine, caci eu am evitat partea cu datul la rate.
Lui Pusicel i-au aparut pe labele picioarelor niste bubite mici si tare rosii ( parca e intepat cu-n ac ), simetrice, care urca-nspre glezne.Pediatra cea noua mi-a spus ca e ” prurit, de urgenta maine la spital sa-l interneze ca sa-i faca analize sa vada cum e functia renala, din cauza aerosolilor cu gentamicina a facut asta „, homeopata imi da ca si sfat ” stat in casa, ceai „Trei frati patati „, baut si comprese locale pe picioruse, regim alimentar cu hrana usoara, in niciun caz spital! ”
Eu nu am dormit toata noaptea de febra mare, uscaciune a gurii, a palmelor si a gatului, de gandurile negre pe care mi le-am facut continuu.Ce fac cu Pusicelul mic, il duc au ba la spital, e grav sau nu, daca nu-l duc are repercusiuni asupra starii sanatatii lui viitoare,etc.
Sa nu uit de cumplitele frisoane pe care le-am avut, am fost pana la toaleta pe la ora 3 a.m. si am facut efectiv o criza de frig.Am dardait de parca eram in pielea goala la – 10 C, nu m-am putut opri din dardait 20 minute.
SE POATE SI MAI RAU DECAT ATAT?

O noapte virozoaso-furtunoasa

Adeseori m-am gandit ca ce mici, desi par firavi si neajutorati , sunt mult mai puternici decat foarte multi dinte noi, adultii,in fata multor situatii neplacute.De exemplu cred ca un adult s-ar vaita si ar urla ca din gura de sarpe , ar inghiti o sumedenie de medicamente in fata unor dureri precum cele ale eruptiei dentare.
Eu sunt un tip uman care in fata durerilor sunt vraiste.Tine-ma nemancata, nebauta, ne dormita, ne..ne…dar nu imi cere sa stau linistita sa suport anumite dureri.Noooo, eu la cea mai mica durere pe care o am hop! pastila care imi ia durerea, cum imi e putin rau hop! iau medicamentul care ma elibereaza de povara durerii.Astfel incat in fata multor dureri clachez, plang, ma vait, stau cocotata in varful patului asteptandu-mi moartea in gemete si urlete.( nu acelasi lucru s-a intamplat si la nastere, acolo insa e alta poveste ) Daca ma cauti in bagaj cand plecam in voiaje ai sa gasesti o intreaga farmacie ambulanta, de la antibiotic pana la pastile si siropuri naturale pentru orice situatie neplacuta si neprevazuta ce poate aparea.Si-n casa am 2 cutii pline ochi cu de toate.Daca ma doare gatul, am febra musculara, dureri reumatismale sau pur si simplu mi s- a aplecat de la mancare, cutiile fermecate scot la iveala remediul, imediat.
Probabil ca nu e ok ca sunt asa, la toate astea contribuie intr-o mica sau mare masura si ipohondria de care sufar ( dar ma tratez ! ) , probabil ca multi ma condamna caci imediat cum am o durere pun mana pe telefon si fac programari la medici, analize, exudate, etc., dar eu functionez clar dupa principiul ca „mai bine previn decat sa vindec” !
Atat de bolnava cum sunt acum nu am mai fost de cand eram gravida cu Ayan si am avut si atunci o viroza ( care nu a putut fi tratata decat homeopat si cu ceva ceiulete-adicatelea frectie la picior de lemn) similara cu cea de acum.Sunt efectiv infranta!Nu-s in stare sa stau in picioare, sa merg la toaleta e un supliciu, ma dor coaste, muschi, gat, capul cel mai tare si horror este momentul cand tusesc.Am o durere pe piept de zici ca-mi baga o flacara in interiorul traheei.Inutil sa spun ca aseara am plans si m-am vaitat si am gemut si am zacut inerta.Azi noapte insa in timpul somnului am visat o armata de gandaci care ma napadeau, m-am smuls din ghearele somnului ( Dzeu stie cum ! ) si imi simteam tot corpul arzand in asa hal de m-am pipait sa vad daca inca dorm sau sunt treaza.Am aprins lumina, fireste, sa vad daca gandacii erau reali sau onirici ( s-a dovedit ca numai visul meu era un cosmar ), mi-am luat febra ( nu am facut febra cred ca de 2 decenii ) si stupoare: 40.3.Mi s-a facut rau!
M-am tarat cat am putut pana la bucatarie ( pe D. nu l-am mai trezit, era deja prea mult pentru un om care era nedormit de 3 zile, ca si mine, care este la fel de bolnav ca si mine, dar a trebuit sa aiba aseara grija si de Ayan ca eu chiar eram sfarsita si pe deasupra care-n timpul zilei merge si la job), vedeam dublu chiuveta, mi-am facut inca un fervex, am scotocit in medicamente, am inghitit si-un ibalgin si am intrat pe antibiotic.Asta pentru ca acum vreo 5 ani m-am jucat foarte tare cu o tuse rebela si atipica pana am ajuns la pneumonie grava ( tot atipica insa, fara pic de febra) .De data asta nu-s dispusa sa risc, am intrat pe antibiotic, febra mi-a scazut pana la 38, am asa o stare de nedescris in cuvinte, din pat nu ma pot da jos, dar e mai bine…
Copilul a avut cea mai linistita noapte din ultimele zile, febra a scazut complet, tusea a cedat si ea, e vesel si vioi, se joaca si cel mai important nu mai respira pe gura, i s-a desfundat trompita.Si NU, nu l-am bagat in antibiotic.Am stat ieri si am cugetat la ceea ce mi-a spus noua pediatra (care e specialist pediatru, e foarte pasionata de homeopatie si e super draguta si calma si vine acasa, da, vine la om cand e bolnav si nu-l face sa se tarasca pe drumuri in frig, sa stea la usa cabinetului sa schimbe virusii cu altii la fel de bolnavi ca si el.Si consultatia costa numai 50 ron) referitor la faza cu homeopatia.Mi-a explicat ( ceea ce ar fi trebuit sa faca nesimtita careia i-am dat 100 ron pe consultatie) ca in momentul in care corpul raspunde la tratamentul homeopat incepe sa-si faca ca o anamneza, trecand prin toate bolile avute anterior dar la o intensitate mai scazuta si mult mai redusa ca si timp.Mi-a lasat la latitudinea mea daca il bag in antibiotic sau nu.Si m-am gandit, iar am intors problema pe toate partile, avantaje si dezavantaje antibiotic si am zis ca NU, nu-i dau inca antibiotic pentru ca inca o noapte nu moare nimeni.Si bine am facut!Caci aseara inainte de culcare avea febra 39.2, i-am pus un supozitor cu Novocalmin ( eram disperata numai la gandul ca ar trebui sa il impachetez iar si sa stau asa bolnava sa alerg cu el in brate prin casa…Geez, era mult prea mult, zau! ) si toata noaptea l-am controlat sa vad daca face febra.Nici urma! Nici acum nu mai are febra, mai tuseste asa cand si cand ( dupa ce-i dau siropul tuseste dar e normal ca expectoreaza sau ar trebui sa… ), se joaca si alearga prin casa.
Azi e si D. la fel de cazut ca si mine, cand vine acasa vom sta lati in pat cu-n copil vioi care vrea sa se joace.Om scoate-o noi cumva la capat!
Si stau iar si ma gandesc, meditand la o cana de fervex, oare cum de copilul meu care a trecut cu siguranta prin ceea ce trec eu acum, a stat doar lat in pat , fara sa zica insa nici pas!, fara plansete, gemete si alte izmeneli pe care le-am facut eu din plin?Cum de suporta durerea cu stoicism o bucatica de om? Te iubesc Pusicele si ma rusinez ca-s atat de slaba in fata unor microbi, carora tu le-ai facut fata cu brio! 😦 S-auzim numai de bine!

A treia viroză in 4 luni de creşă

Nu mai departe de luni seara ma bucuram fantastic ca Ayan fusese o saptamana incheiata la cresa, fara a mai fi bolnav.El intotdeauna dupa prima sau a doua zi de mers in colectivitate imi facea febra si apoi a facut complicatiile despre care am tot scris pe blog.Acum a mers de pe 10 ianuarie, a mai lipsit cate 2 zile din varii motive, a fost putin fonfait si tusea, dar nimic grav, astfel incat am continuat sa-l duc in colectivitate.Ii tratam fonfaiala respectiva si tusea usoara cu siropuri si ceaiuri cu miere si lamaie multa.
Saptamana trecuta am fost la homeopat.O poveste care necesita postare separata, insa respectiva doctorita ne-a intrerupt total medicatia alopata ca sa-l vindece cu homepate.Nu stiu cum e treaba cu homeopatia asta ( cea clasica si nu moderna !) dar copilul meu zace de marti cu febra de 40 grade, cu nopti in care ne impachetam si despachetam , ne dusam si redusam la infinit ca sa scadem febra la cel putin 38.8-38.9, cu plansetele mele total isterice in fata unui copil ca o bucata de carne fara stimuli si receptori, in fata bolilor astora de care sunt satula.Simt ca nu mai pot, iar antibiotic, probabil iar candida, iar aerosoli, iar nopti pierdute si suferinta din ochisorii lui.Nu mai POTTTTTTTTTTTTTTTTT !!!
Peste toate astea vin si nshpe mii de sfaturi din toate partile, dar niciunul nu este potrivit pentru copil.Mai am putin si o iau razna.De-ar trece nenorocitul asta de prim an de colectivitate mai repede, ca eu deja nu mai fac fata ! Nu vreau compasiune si nici sfaturi , doar ma descarc si eu aici ca simt ca-s la capatul puterilor!
Si am schimbat si pediatra ! Si suntem si eu si D. bolnavi rau, avem o tuse similara cu aia magareasca, cu dureri in piept , la trahee de simti ca te pipi pe tine cand tusesti! Feriti-va de nenorocita asta de viroza, e plin, spun medicii !

Iconiţa

Inca de cand l-am adus acasa de la maternitate, nu exista nicio seara, inainte de culcare, sa nu-i spun 2 rugaciuni: ” Inger, ingerasul meu” si „ Tatal nostru ” .I le spun cu voce tare si-l mangai continuu cat spun rugaciunile.La sfarsit o pup pe Maica Domnului si apoi ii trec si lui icoana pe la buze.Mai nou, stie ca acolo este Doamne Doamne, balmajeste si el ceva continuu cat spun rugaciunile si la sfarsit imi smulge iconita si o pupa cu foc 😀

Lectia de dezbracat

Daca pana acum am tot jucato-exersat treaba cu dezbracatul, acum cateva seri Gugulufix-Pusicel ( mai nou il strig Pusicel mic 😀 ) m-a surprins in mod evident placut maxim.Isi tot dadea pantalonii in vine si eu intelegand miscarea, i-am facut jocul, prefacandu-ma ca nu inteleg de ce face asa.Sunt foarte mandra cand bifam inca o chestie pe care o poate face independent de mine, ii creaza si lui fiecare mica-mare reusita, incredere in fortele proprii si ii da putere sa mearga mai departe.Pentru asta, intotdeauna ( chiar si atunci cand am lucrat in invatamant, ii bateam la cap pe parinti sa ii lase pe ai lor copii sa se descurce singuri, sa nu-i mai imbrace, incalte, dezbrace,etc) sub forma de joaca, am sa-l invat noi si noi chestii pe care sa le faca singur.Chiar daca uneori cade, se mai loveste, plange si nu reuseste, o luam de la capat cu perseverenta si vointa.E minunat pentru cei mici sa vada ca pot reusi singurei sa faca anumite lucruri pe care le fac si cei mari.E gropaznic de frustrant pentru copiii care intra in colectivitate si sunt total neputinciosi datorita cocolosirii exagerate primite acasa.Anyway…alta poveste pe care o voi scrie cu proxima ocazie.
Pana atunci, surpriza Pusicelului mic:

Omu' bun la toate

Treaba de mai jos se face in felul urmator: se ia jumatate de sul de hartie igienica si se rupe in bucati mici si se arunca in toaleta ca sa se inmoaie bine ( asta inainte de-a intra la dus, seara, profitand de neatentia parintilor care unul pregateste mancarea si altul hainele pentru somn ).Cand ajung in baie, curat mizeria lasata anterior ca sa demonstrez ca-s ajutor de nadejde si om bun la toate in casa asta! 😀