Ieri am fost la cumparat dovleacul, l-am adus acasa, D. l-a spalat, scobit si decupat, eu l-am pictat si Pusicel ne-a dat de sase sa nu vina vrajitoarele sa ni-l fure.La sfarsit, am avut un rezultat haios, avem si acum o lumanarica care arde molcom in dovleacul nostru de Halloween.
Ne-am bucurat mai mult noi , adultii, decat iubitelul mic care nu stie inca semnificatia sarbatorii si nici nu a putut sa scobeasca el, efectiv, dovleacul.La anul si-n anii ce vor urma cu siguranta bucuria ii va fi si mai mare si eu ma voi gandi la organizarea unor petreceri intime acasa la noi, cu copii- prieteni care sa se constumeze si sa se fie o atmosfera de sarbatoare.Dar asta in viitor, in anii ce vor veni.Pana atunci Happy Halloween tuturor !
Arhivele lunare: octombrie 2011
Tehnologia, bat-o vina !
Origami si knifty knitter pentru noua oră de iarnă
De cate ori schimbam ora si trecem la cea de iarna ma apuca bazbuducii, nu suport tipul asta de ora de iarna.Vreau sau nu, la noapte vom face trecerea si odata cu ea zilele noastre se vor scurta si noptile se vor mari.
Cum plimbariel noastre se vor reduce considerabil si weekendurile vor fi mai lungi si cu timp mult de spanzurat prin casa, am cautat noi activitati pe care sa le facem si sa nu se plictiseasca, caci Pusi e genul de copchil caruia mereu ii trebuie ceva nou, nu se multumeste usor si atunci eu trebuie sa fiu mereu cu ideea noua la purtator.
Iata cateva idei de zile friguroase de weekend in care , daca aveti rabdare, faceti lucruri super cool:
– origami 3 D:
– How to weave a greek paper „football”
– Matchs cube
– origami jumping frog :
– origami 3 D flowers
Iar de knifty knitter m-am indragostit, caut sa iau si eu un set si ma apuc serios de treaba, poti face o multime de lucruri minunate, rabdare si timp sa ai! Aici am gasit un intreg tutorial despre minunatia asta de knifty knitter.Enjoy !
Vinerea fără cuvinte
In blogosfera se poarta miercurea fara cuvinte, postarea mea de azi nu are legatura cu miercurea aceea si totusi azi e fara cuvinte scrise la noi, doar muzica si mesajul puternic transmis pe aceasta cale, plus un copil cu adevarat fericit.
Confesiuni
De multa vreme la posturile romanesti de televiziune nu mai poti urmari mare lucru,cu exceptia scandalurilor, pitipoancelor, manelarilor si diversilor constanti invitati care-si dau cu parearea in orice lucru si pentru orice fapt, fie ei indreptatiti sau nu s-o faca.
Asadar am limitat privitul canalelor romanesti doar la 45 minute seara, cand ne uitam la stirile zilei si mai nou urmarim cele 2 emisiuni muzicale cu potentiala mare voce a Romaniei.Restul nu vrem sa stim ce si cu cine se intampla in emisiunile tv.
De curand ma uit cu mare placere la o emisiune moderata de Iuliana Marciuc ( dupa care nu ma dadeam in vant ) , pe tvr2, canal pe care am vazut si multe filme extrem de interesante.Ma uit la o emisiune cum rar mai gasesti la televiziunile romanesti, o emisiune in care sunt invitati numai oameni de cultura si artisti care promoveaza talente romanesti si valoarea unora dintre romani.In timp ce majoritatea posturilor , pentru rating, scot la iveala numai o Romanie gaunoasa, plina de idioti pe care-i promoveaza agresiv toata media, emisiunea ” Confesiuni” aduce in prim plan oameni de care ar trebui sa se vorbeasca zilnic in media, copiii nostri ar trebui sa isi gaseasca modele privindu-i, ar trebui sa se scoata la iveala partea pozitiva a acestui popor, sa se vorbeasca despre oamenii talentati, despre oamenii care fac ceva bun.
Azi a fost invitat un domn sculptor si un pictor care traieste in Canada, maine va fi invitata Mihaela Mihai, au trecut pe canapeaua Iulianei oameni precum Ozana Barabancea, Dan Puric, Carmen Trandafir, Angela Similea, Rodica Mandache, Eusebiu Stefanescu,etc.
Emisiunea este in al doilea an de la prima editie, se difuzeaza zilnic incepand cu orele 17: 30 pe TVR2 si merita sa fie vazuta de toata lumea.Felicitari Iuliana Marciuc, felicitari TVR 2 pentru asa emisiune, asa format si asa oameni pe care-i aduceti in fata publicului.
Mâncare chinezească şi pâine de casă
Saptamana trecuta, fiindca am stat acasa si am avut mai mult timp liber, am dat jos de pe dulap mult uitatul nostru wok drag si m-am apucat de gatit mancare chinezeasca.Am cumparat diverse sosuri, diverse mirodenii,carne de pui, carne de porc si orez.
Am avut 4 zile de chinezarii, Pusicel a decoperit combinatiile minunate pe care le poti face in wok si e indragostit de amestecurile pe care le-am creat in tigaia minunata.
Scriu aici 2 retete, una cu porc si alta cu pui, ca sa aveti o idee, apoi va jucati fiecare cu ingredientele si cu gusturile care va plac.Noi asortam mancarea asta cu orez si este o minunatie.
Pui cu curry si legume in 5 culori:
2 morcovi taiati felii cu aparatul de curatat cartofi
2 bucati de albitura
2 ardei grasi verzi
2 ardei kapia rosii
2 rosii
sare, piper, patrujel, curry
2 linguri ulei de masline
2 pulpe de pui dezosate
sos soia, sos soia light, sos picant
Se pune uleiul in wok si bucatelele de pui taiate marunt, apoi se pun legumele taiate fasiute si se adauga condimentele in orice ordine doriti.Ulterior, adaugati legumele taiate toate fasii subtiri si se amesteca din cand in cand pentru omogenizare.La foc mic in 20 minute este totul gata si arata si au un gust demential.Iaca si dovada :
Reteta cu carne de porc o fac diferit in sensul ca nu pun curry, nu pun sos picant , ci numai sos de soia light si sos de soia normal.Si se face mult mai repede decat carnea de pui.La reteta cu porc nu am facut foto ca eram grabita sa devoram :-D.
Mai scriu aici o reteta despre care m-au intrebat mai multe persoane si carora tot nu am ajuns sa le-o scriu / spun asa cum trebuie.
Paine de casa
Cei apropiati mie stiu ca din martie anul trecut noi nu mai mancam acasa decat paine facuta de mine la masina.Si este extrem de buna, extrem de sanatoasa si usor de facut.Cand am cumparat masina de paine, executam intreaga operatie numai in cuva masinii, iesea o paine mai inalta dar nu suficient de bine dospita , desi programul de coacere era pe maxim.Asadar am hotarat sa scot partea cu coptul painii din intreg procesul de fabricatie si a ramas doar partea cu amestecatul ingredinetelor in masina.
Eu fac painea dupa o reteta pe care am dibuit-o singura caci cea din carte nu ma- ajutat niciodata sa fa vreo paine, mi-au iesit numai mizerii bune de aruncat la cosul de gunoi.
1 pachetel drojdie dr.Oetker ( fie proaspata, fie uscata )
420 ml apa de la temperatura camerei ( eu pun plata )
1 ou
1 lingura de ulei ( eu pun de masline )
2 prafuri de sare
750 gr faina
Se pun in cuva masinii de paine, in ordinea scrisa de mine, dupa cum urmeaza: 300 ml apa, 2 linguri ulei de masline, sarea si drojdia care daca e proaspata se topeste in 120 ml apa ( daca e drojdie praf, atunci apa se pune de la inceput 420 ml si parful drojdie la sfarsit, dupa faina ).Apoi se pun 750 gr faina si se fixeaza masina pe program.( eu o fixez pe programul 1 ).
Dupa 1 ora scot coca, o intind pe masa data in prealabil cu faina si o impart in 2 bucati mari pe care le asez in formele de copt ( se pune in forma de copt hartie pergamentata ) , le las la crescut 40 minute si apoi le ung cu ou ( batut ca la omleta ) painicile si le las in cuptor fix 10 minute.
Arome,arome
Ieri mi-am facut o curatenie in dulapul cu parfumuri, am gasit o sticla pe care o pastrez de ani de zile a primului meu parfum de calitate.Cat am fost mai mica nu se gaseau parfumuri, imi amintesc ca toate doamnele din juru-mi,pe atunci domnisoare,foloseau diverse spray-uri pe post de arome imbatatoare a iubitului cu care urmau sa se vada.Aveam 2 vecine -surori, tare frumusele si cochete, care foloseau deodorante precum Favorit, Farmec,etc.Imi amintesc ca deo ala Favorit mirosea super bine pentru vremurile alea, adica erai super tare daca aveai un asemenea miros pe tine.
Cu trecerea anilor si intrarea mea in liceu au inceput sa apara firme precum Oriflame si Avon, de unde imi cumparam diverse arome – la un moment dat devenisem si distribuitor – unele dintre ele mirosind chiar foarte bine dar nefiind aroma durabila in timp.
Primul meu parfum de calitate, un parfum pe care mi l-am cumparat singura din prima mea excursie in Grecia ca si ghid, a fost Eden de la Cacharel.
Parfumul asta l-am adorat o vreme, era o combinatie dulceaga si proaspata, continea: Bergamota, Lamaie, Mandarina, Piersica,Tuberoza, Iasomie, Crin, Trandafir,Lemn santal, Patchouli, Lemn cedru si Tonka.Ma dadeam cu el doar la ocazii, in general il foloseam cand ieseam in cluburi, la intalniri,etc.
Apoi am fost tare indragostita de alta aroma, de data asta cu mult mai dulce decat cel dintai si anume Kenzo Jungle L’Elephant.Un parfum oriental tare care te va invaluia de aroma de patchouli, vanilie, si ylang-ylang durand ore bune pana la disparitia mirosului.Problema cu aceasta aroma era una mare ca mie mi se pare un parfum de seara si nicicum de zi, de dimineata, de mers la job cu autobuzul mirosind a Kenzo L’elephant.Dar este parerea mea si in consecinta il foloseam mai mult seara decat zilnic la scoala, job.etc.
Paralel cu el am avut un alt parfum de zi, desi tot dulce si imbietor dar mi se parea mai potrivit si pentru dimineata, Dolce Vita de la Dior.Era o combinatie din: Bergamota, Piersica, Cardamon, Grapefruit,Magnolie, Lemn de trandafir, Crin, Scortisoara,Lemn de cedru, Santal, Vanilie si Castore.
Daca stati si observati toate parfumurile care imi plac la nebunie sunt dulci spre foarte dulci, au bergamota, lemn de santal, vanilie si patchouli in esenta si sunt destul de tari.
Ulterior am inceput sa plec mult si la fiecare plecare imi cumparam cate un parfum, am primit multe parfumuri de la un fost lover de-al meu care la fiecare iesire de-a lui imi aducea si-un parfumel.Aveam la un moment dat un dulap plin de arome diferite, unele zaceau nefolosite, altele erau utilizate doar pentru a nu sta degeaba in dulap.Firme si arome diferite, case mari de parfumuri care aveau diverse arome de la dulce la floral-primavaratec, dar nu imi amintesc cu mare dragoste decat de unul singur, un parfum pe care il iubesc chiar si azi la multi ani de cand nu-l mai gasesc.
Unul dintre cadouri a fost o aroma superba care ma invaluia calm si bland la fiecare pulverizare, care dura enorm in timp si a carui miros mi-a placut cel mai mult ever.Este o combinatie uluitoare de frunze de smochin si bergamota, garoafe, bujor, frezie si iasomie,lemn de santal, patchouli si vanilie.Este CRISTOBAL de la BALENCIAGA.
Se spune ca fiecare femeie trebuie sa-si gaseasca in timp o aroma care s-o reprezinte si careia sa-i ramana fidela.Pe mine m-a reprezentat cel mai bine acest parfum.L-am folosit ani de zile ( vreo 6 ani ), cumparandu-mi de la Duty Free sticle cu aroma minunata, pe care le aveam in dulap, pe mine, intarse mirosul deja in haine, in casa, peste tot.
La ultima sticla cumparata nu aveam de unde sa stiu ca va disparea si nu-l voi mai regasi nicicand.Nu l-am mai vazut nicaieri in Grecia, nu l-am vazut niciodata in Romania si putini sunt cei care cunosteau acest parfum minunat.
Mi-am gasit apoi un alt parfum pe care-l iubesc si azi si care se gaseste din plin, este One de la D & G.Nu este atat de dulce precum celelalte, dar are iz dulceag si de prospetime.Este un parfum care are in esenta: Chihlimbar, Vetiver, Vanilie, Trandafir bulgaresc, Lemn de santal, Citrice, Mosc, Mandarina, Cedru, Fructat, Bergamota, Iasomie, Grapefruit, Pruna, Trandafir, Coacaz negru, Bujor, Crin din vale.
L-am folosit – si mai am inca jumatate de sticla – timp de 4 ani continuu, il iubesc inca si nu pot spune ca m-am plictisit de el.
In vara asta am achizitionat alte 2 arome care mi-au starnit interesul si m-au facut sa renunt la One pentru o vreme ( in general renuntarile sunt de domeniul anilor 😀 ).Sunt tot parfumuri dulci, sunt parfumuri care-mi plac mult in contact cu pielea mea si care ma fac sa ma simt foarte bine purtandu-le.
Primul dintre ele este La roue de la fortune 10, de la D & G.Desigur ca esenta este din : Patchouli, Iasomie, Gardenia si Tuberoza.Este un parfum care poate fi purtat la orice ora a zilei, se poate si seara purta linistit, este dulce, cald si cu miros bland.
Deja sunt in love cu el, il port zilnic chiar si la piata daca merg, un strop tot imi pun, imi place mult de tot.
Al doilea parfum este unul destul de vechi ca si serie ( 2001 ), dar pe care eu nu-l stiam.Este desigur cu iz dulce si floral.Se numeste Deep Red de la Hugo Boss.In compozitie esenta lui are: Vanilie, Lemn de santal, Citrice, Lemnos, Mosc, Mandarina, Cedru, Fructat, Frezie, Coacaz negru, Para, Clementine, Pittosporum si Ghimbir.
Desigur ca exista si parfumuri care-mi displac total, ba la unele imi vine efectiv sa vomit, majoritatea parfumurilor care-mi displac sunt cele de la Chanel.NU exista nici macar un parfum de la aceasta casa mare de parfumuri care sa-mi placa.
Voua ce parfumuri va plac, ce casa de parfum va este cea mai draga si mai ales aveti vreun anume parfum care va reprezinta?
Cronica cârcotaşilor români
Zilele acestea asistam cu totii la o circoteca mediatica pe seama accidentului tragic produs duminica de Huidu.In clipa in care mama m-a anuntat ce s-a intamplat, m-am cutremurat si m-au strabatut fiori reci pe spate.Ulterior, in tot acest timp de la producerea nefericitului accident, am urmarit si ascultat in media o multime de grozavii scrise si spuse referitor la incidentul nefericit de duminca.
Am ascultat oameni care se vor a fi „culti, destepti si mai ales jurnalisti de seama” vorbind cu o ura viscerala despre Huidu, despre modul in care „rechinii astia care au jeepuri pe sosele” conduc „fara sa le pese de nimic”, m-am speriat de faptul ca unii oameni se pot bucura vazand necazul altora ( indiferent cat de slobod la gura ar fi Huidu sau indiferent cat de antipatic le-ar fi acest om, nu te poti bucura ca i s-a intamplat o asemenea grozavie ).Caci da, sa iei viata a 3 oameni intr-o clipita, chiar este o mare grozavie.
M-am intrebat atunci de ce televiziunile fac tot acest circ, chemand toti agaricii din tara asta ca sa dea verdicte, sa emita judecati de valoare si sa acuze, sa incrimineze si sa arunce cu noroi in altii.
Bun, e vinovat pentru producerea accidentului, indiferent de circumstantele in care masina lui a patruns pe contrasens, indiferent de modul in care s-a produs accidentul, Huidu se face vinovat ( fie el pana la urma si doar vinovat moral ) de pierderea a 3 vieti omenesti.Dar de aici si pana la cuvintele care i s-au adresat, pana la declaratiile pe care le-au facut unele „vedete” despre el, consider ca este cale lunga si nedreapta total.
In facultatea de jurnalism , pe care am absolivit-o, nu m-a invatat nimeni ca a fi un ziarist bun inseamna sa vars venin pe taste sau pe gura, nu mi-a spus nimeni ca-mi va creste audienta emisiunii, spectaculos, daca aduc diverse personaje in platou care vorbesc numai aiureli, nu mi-a explicat nimeni ca voi deveni mai apreciat profesional de superiorii mei daca ma bucur fatis la necazul unui coleg de breasla.
Si totusi, zilele acestea asta am vazut ca s-a intamplat pe mai toate posturile, asta am citit in ziare la articole semnate de oameni care se vor a fi ziaristi de elita.
Toata lumea l-a acuzat ca zbura pe sosele, ca-i place adrenalina, ca alearga fiindca are jeep.Eu nu cred ca trebuie sa ai un SUV ca sa fi vitezoman.Cu asta te nasti, nevoia de adrenalina o ai in sange si orice masina ai conduce ai alerga-o.Si mai cred foarte tare in destin, in ceasuri rele, in „ce ti-e scris in frunte ti-e pus!”.
De exemplu tatal meu nu a condus niciodata un jeep dar toata viata lui, inclusiv acum baga piciorul in acceleratie de nu se poate, ii place sa simta masina cum „fuge”.II placea la nebunie sa conduca tare, sa alerge pe sosele bune si totusi a avut un accident cumplit cand mergea pe un drum drept, doar cu 40 ora, fara a fi el de vina in vreun fel.
Un fost coleg de-al meu de gradinita cu care am pastrat legatura si cand ne-am marit, a fost cel mai mare nebun pe 2 roti pe care eu l-am cunoscut vreodata.Iubea motocicletele ca nimic altceva , ii placea riscul, imi povestea ca este alt om cand alearga cu 200-220 km /h, ca i se intampla ceva ce nu poate explica.Toata lumea il avertiza ca nu e ok ce face si ca ori va omori oameni nevinovati ori va muri el in vreun accident cumplit.De murit a murit, dar nu intr-un accident de motocicleta , ci pentru ca, la mare fiind, a plecat d epe plaja sa-si ia tigari, stand la coada la un chiosc.Un alt sofer a dat cu spatele si l-a izbit nu atat de tare dar suficient cat sa cada si sa se loveasca cu tampla de o piatra.La 3 zile de la izbitura aceea, un baiat de 24 ani avea sa moara pe un pat de spital.
Iubitul vara-mii, alt vitezoman nebun, alt impatimit al motoarelor, cu 3 motociclete si 2 masini pe care le-a alergat de le-a innebunit, a murit acum 5 ani stand pe loc, pe motocicleta , la semafor.Se ducea la mecanic, avea in buzunarul de la piept, in dreptul inimii, o piesa zimtata, un tip cu un Renault a virat la stanga si l-a acrosat daramandu-l pur si simplu de pe motor.O cazatura simpla, care nu i-ar fi produs nici vanatai in alte cazuri, o cazatura care pe el l-a omorat insa.I-a strapuns pieptul, in cadere, piesa zimtata si la 2 zile de la banalul accident a murit.
Deci nu trebuie sa te ciocnesti intrand pe contrasens ca sa omori oameni, nu trebuie sa alergi cu 200 km/h ca sa produci victime, pur si simplu sunt si accidente stupide ( de cele mai multe ori stupide si de neinteles) in care mor oameni nevinovati si intra in belea alti oameni tot nevinovati.
Referitor la conducatorii de jeepuri care cred ca ” toata lumea este a lor”…Eu sunt un conducator de suv, nu mi se pare nici ca lumea este a mea, nici ca pot merge cu 300 km/ h, nici ca sunt superioara in vreun fel altor participanti la trafic.Conduc mult mai des decat suv-ul o masina total opusa acestuia, o masina cu motor de 1000cm, o masina de oras care consuma putin si o parchez foarte usor.Ambele masini le conduc cu aceeasi prudenta, cu ambele masini merg incet ( mai ales daca e Pusi cu mine ), cu nicio masina nu ma „bag sa tai calea”, cu nicio masina nu cred ca „drumul e doar al meu” si nici nu ma simt mai nu stiu cum cand cobor din suv fata de momentul in care cobor din gargarita mea.Exista o singura mare diferenta si aceea este data de faptul ca in gargarita mea nu am nicio siguranta, ceilalti participanti nebuni la trafic imi taie calea, ma injura ca nu zbor de la semafor cand si cum vor ei, se baga inaintea-mi fara nicio greata, in timp ce cu suv-ul toata lumea sta cuminte in banca lui si siguranta ce mi-o confera nu se poate compara.Atat! In rest, am absolut aceleasi sentimente conducand ambele masini.
Accidentul lui Huidu seamana foarte tare cu accidentul la care eu si D. am fost martori, acum 2 ani, la Sibiu, accident soldat atunci cu 2 morti.Nici in ziua de azi nu s-a terminat procesul soferului ce a ucis 2 oameni, cel mai probabil va lua o pedeapsa cu suspendare dar traumele lui psihice raman pe viata.Sunt traume care nu se sterg nicicand, sunt clipe care nu se pot uita niciodata.In plus, soferul respectiv ne-a povestit ca 2 luni nu a putut sa inchida ochii, fie noapte, fie zi, avand niste stari vecine cu nebunia.
Deci nu te poti bucura, cred eu, daca esti un om normal la cap, de necazul de acest fel al altui om, fie el si unul nesuferit pe care nu-l placi deloc.Cred ca toti zmeii astia care azi acuza si arunca cuvinte de ocara, zmeii astia care cred azi ca nu li se poate intampla nimic de acest fel, doar pentru ca ei merg numai cu 50km/h pe sosele, ar trebui sa-si faca sfanta cruce si sa se roage sa-i pazeasca bunul Dumnezeu de la asemenea nenorociri.Si noi, cei care mergem ponderat, sa ne rugam la randul nostru, ca acelasi bun Dumnezeu sa ne fereasca din calea nefericitilor astora care iau vieti pe sosele.Atat, fara sa criticam, fara sa vorbim numai si numai pe supozitii, fara sa scriem ipotetic si mai ales fara sa aruncam cu rahat, mergandu-se pana acolo incat sa-i doresti moartea unui om de 35 ani care are si 2 copii mici.
Despre mortii soselelor din Romania nu pot spune decat ca asa le-a fost lor scris, atat a fost firul vietii lor si Dumnezeu sa-i odihneasca in pace si sa-i aseze de-a dreapta lui pe toti!
DOI PITICI
Ultima mare pasiune a lui Pusichi este aceea de a canta cat il tine gura.Are urecehe muzicala ( deh! din familie de lautari doar nu era sa iasa un afon! ) si o vocve subtirica si limpede.Saptamana asta am invatat cantecelul asta cu doi pitici:
Versuri
1. Într-o poieniţă
De cum s-a-nserat
Doi pitici de-o schioapă
Au ieşit la sfat.
Au scufiţe roşii
Din floare de mac,
Bărbi de-un cot şi cizme
Lucioase de lac.
R. La, la, la, la, la la
La, la, la, la, la.
La, la, la, la, la la
La, la, la, la, la.
2. Dar când luna clară
Lin a răsărit
Şi piticii noştri
La drum au pornit.
Pe sub tufe dese
De trifoi şi-urzici
Au ca felinare
Câte-un licurici.
R. La, la, la, la, la la
La, la, la, la, la.
La, la, la, la, la la
La, la, la, la, la.
3. Într-o poieniţă
De cum s-a-nserat
Doi pitici de-o schioapă
Au ieşit la sfat.
Au scufiţe roşii
Din floare de mac,
Bărbi de-un cot şi cizme
Lucioase de lac.
R. La, la, la, la, la la
La, la, la, la, la.
La, la, la, la, la la
La, la, la, la, la.
Dilema cu gradinita
De joia trecuta, cand am plecat din infectia aia de „institutie” de invatamant, am inceput sa caut o alta gradi unde sa mergem.Am scos o lista cu gradinitele particulare de la noi din sector si am inceput sa tatonez terenul ( anul asta aleg una particulara pentru ca Pusicel este prea mic pentru una de stat si pentru ca m-am trezit tarziu sa ma reintorc in invatamant, dupa ce se daduse examenul de titularizare fara de care nu te primeste nimeni, fie ele o groaza de locuri vacante si lipsa acuta de personal, iar salariile mizere.Dar asta-i legea data de „ilustrul” ministru actual si nu putem decat sa ne supunem ).
Am fost si am vizitat in aceste zile multe dintre gradinite si am stat de vorba cu patroanele, am auzit povesti care mai de care mai impopotonate ca sa-si atraga clienti, am cerut autorizatii si mi s-a spus ca „suntem in curs de…” deci absolut linie barata peste aceste gradinite care functioneaza de 2, 3 sau chiar mai multi ani fara autorizatii, apoi am fost la gradinite unde patronul nu oferea mai nimic dar iti cerea studii cel putin postuniversitare si referinte de la toate locurile de munca avute vreodata in viata mea, apoi am vazut niste gradinite la care m-am inchinat ca parintii pot da sume mari ca sa-si duca copiii in locuri infecte.
Dintr-o lista suficient de lunga am ajuns sa bifez doar 2 gradinite care sunt pe gustul meu, locuri unde mi-ar placea tare mult sa lucrez si Pusi sa mearga sa fie educat si sa invete ceva.
Despre una dintre ele nu mai poate fi vorba, caci nu are suficienti copii, i-ar fi extrem de greu sa mai angajeze in cnditiile in care dintr-o grupa de 10 copii prezenti acum o saptamana, azi avea numai 2 pe baricade, restul fiind toti bolnavi cu diverse viroze, gripe, etc.Am inteles perfect punctul de vedere al patroanei – directoare, mi-a placut insa la nebunie gradinita si felul in care gandeste si proiecteaza, organizeaza intreaga activitate in institutie.
A ramas o singura gradinita care m-a impresionat extrordinar de tare.In primul rand pentru ca au o cladire foarte mare si cu multa lumina, aerisita si cu spatiu mare de joaca. La usa gradinitei mi s-au dat cipici de plastic de unica folosinta, mi s-a aratat gradinita si am spus fara sa vreau „oau!”.Oau pentru ca la intrare au panouri mari unde se afiseaza lucrarile copiilor, oau pentru ca scarile sunt imbracate total in mocheta si nu exista riscul sa cada nimeni, toaletele sunt amenajate cu wc-uri si chiuvete pentru pitici, meniul este unul gatit in bucataria proprie in conditii de stricta igiena,copiii mananca pe grupe de varsta in camere separate, la grupa sunt cate 7-8 copii, au niste bus-uri -cu care se transporta copiii – foarte incapatoare, mari si care iti dau impresia de siguranta, asistenta medicala permanenta, psiholog si logoped care lucreaza in gradinita, paturile sunt cele care coboara din dulapuri si, desi ar fi fost ideal sa doarma in alta incapere nu in sala de grupa, raman la somn numai 3-4 copii, deci nu e o asa tragedie.
Partea care m-a atras foarte tare a fost faptul ca citindu-mi cv-ul, m-au chemat la un prim interviu, mi s-a prezentat toata gradinita si apoi m-am prezentat eu cu experienta si studiile mele.Majoritatea covarsitoare a gradinitelor la care am fost, s-au multumit cu ceea ce le-am spus, dispusi oricand sa ma angajeze.Aici, lucrurile au stat total diferit.Mi s-a comunicat ca ei vor neaparat sa ma vada la o lectie, sa vin in orice dimineata doresc eu ca sa fac o activitate cu copiii.Foarte tare!
Cu asta m-au cucerit definitiv.Mie asa mi se pare normal, sa testezi omul care va lucra cu respectivii copii, sa-l vezi pur si simplu in activitatea cu ei cum se descurca, daca are lipici la copii,daca staoaneste grupa,etc.
Cunosc oameni care au fost si sunt toba de carte, au diplome multe si la catedra sut zero barat, nu stiu sa stapaneasca clasa, nu stiu sa predea, sa se faca intelesi.Unul dintre astia a fost si N. Iorga, care i-a fost profesor bunica-mii si ea ne povestea ca era o somitate si o capacitate ca si om dar ca profesor o nulitate nestiind sa predea, sa se faca inteles, sa ii faca pe studenti sa inteleaga ceva din cursurile lui.Si stiu si alti oameni care n-au nici studii si nici n-au stat vreodata intr-o clasa de elevi dar care au un har divin de-a se comporta cu elevii si se fac intelesi, sunt lipiciosi si copiii i-ar manca pe paine.
Asadar am fost miercuri si am dat testul, am tinut o activitate exact la grupa mica, la copiii cu care voi lucra.Le-am impresionat pe doamnele care m-au asistat, trei la numar ( si da,raspund aici pentru una care mi-a lasat un comentariu si pe care-o intepa grija, sunt o educatoare foarte buna si asta nu o spun eu, ci toata lumea care a avut la mine copiii, toate seriile mele pe care le-am trimis la scoala au fost toti premianti si invatatoarele lor m-au felicitat indirect prin parintii copiilor ), mi-au spus clar ca raspunsul lor este DA din toata inima in ceea ce ma priveste si mi-au si prezentat conditiile de angajare.
A ramas sa le dau raspunsul, raspuns care ma tot framanta deoarece : ma primesc cu Pusichi, dar imi cer jumatate din taxa de program lung, adica 500 ron.Mi se pare mult ca un cadru didactic sa plateasca jumatate din taxa, de obicei, la majoritatea gradinitelor unde parintii lucreaza ca si cadre didactice, se percepe numai taxa de mancare in jur de 200 ron sau nu se percepe nimic.
Dar… in jumatatea asta de taxa pe care eu ar trebui s-o platesc intra si optionalele si intra si cursuri de inot de 2 ori / saptamana.In plus si la o gradinita de stat, ;a program prelungit se plateste destul de mult cu tot cu optionale.
Am avantajul ca il stiu acolo langa mine, ca va fi la o clasa de baby unde sunt 2 educatoare calificate ( nu foste vanzatoare de usi ca aia pe care a avut-o dincolo ) la numai 7-8 copii, ca va face germana ( asta-i o dorinta de-a mea, de-a merge Pusi la o gradi unde sa faca germana ), va merge la inot, va manca proaspat si sanatos zilnic ( sper , cel putin aici sa nu le mai dea prajeli si mezeluri alaturi de-un lapte no name, cel mai ieftin posibil de pa piata ), va picta cu profesor de arte, va invata sa cante la pian cu profesor de pian si va fi cu mine sau langa mine toata ziua.
Voi ce ati alege in locul meu, mai putini bani in mana sau bani in mana caci e inca mic Pusi si o alta gradi ?
Fărâme de suflet şi de viaţă 