Dor de scris

In dimineata asta ploioasa si friguroasa, cand lenesa ca o pisica ma indreptam spre birou, brusc, la un semafor, m-a lovit subit dorul de scris.

Am deschis blogul, praf, praf si iar praf, comentarii lasate aici de ceva vreme, readerul plin si el de noi si noi postari ale oamenilor pe care ii urmaream zilnic cu drag.

Am atat de multe sa povestesc ca habar nu am cum si de unde sa incep cu scrisul, s-au asternut atatea si atatea lucruri peste timp incat sunt pierduta total cu ordinea cronologica a evenimentelor.Caci este fix un anisor de cand nu am mai scris nimic.

Sa incepem cu Kiki, caci despre el a fost initial acest blog si se vrea a fi…baiat mare, domne!, clasa a doua, va puteti imagina? Are 1,40m si 30 kg, 35 la pantofi.

Cum a fost cu clasa intai si cele 12 stilouri pe care copchilul le-a distrus, cu after-ul la care merge pro si contra, cum am fost eu cu nervii la pamant si cu tiroida in piuneze din cauza stresului cu aceasta clasa, cum m-a dezamagit invatatoarea de mai multe ori anul acesta, cum a renuntat Kiki definitiv la pletele lui frumoase si buclate – fiecare capitol cred ca merita o poveste.

Pe scurt – cand am luat vacanta de vara ( si nu obisnuiesc sa scriu la plural despre faptele lui fi-miu ), am renascut.Tiroida si-a reglat parametrii ( ajutata de Eutirox, desigur ), fi-miu a plecat in vacante si eu ma simt in al dousprezecelea cer daca nu ma gandesc ca mai este o luna si incepe clasa a doua.

Proiectul pe care lucram atunci cand am fost in State s-a terminat, de vreo 4 luni am hotarat sa nu mai lucrez pentru client, ci sa ma reintorc intern, muncesc mult si oboseala e crunta uneori, insa momentan alegerea facuta merita.

Fiindca anul asta am schimbat prefixul – v-am lasat cu ultima postare cand eram mai tinerica :-), nu au intarziat sa apara si uzurile, ca deh, cine nu sufera la 40 de ani de nicio afectiune, inseamna ca e mort.

Si, fiindca eu sunt mai vie ca oricand, la sfarsit de martie pana in mai am avut o criza de hernie de disc care efectiv m-a rapus.In viata mea nu am avut asemenea dureri, eu nu prea sunt prietena cu patul in sensul in care trebuie sa fiu maxim de lovita ca sa stau culcata in pat.

Imaginati-va, om proaspat anagajat la niste oameni cu treaba multa pe cap, sa stau lungita si sa lucrez efectiv din pozitia orizontala zilnic.Am fost la patru medici, am facut RMN, am luat 2 sacose d-alea de 60 bani pline cu antiinflamatoare ( inclusiv prednison) si rezultatul a fost nul.Durerile au fost atat de mari incat uneori am plans si m-am tanguit ingrozitor.

Cand credeam ca trebuie sa ajung la cutit, ca nu se intrevedea nicio ameliorare, solutia salvatoare a venit din fizioterapie.10 sedinte care m-au pus pe picioare si sunt ca noua, urmand sa repet figura prin octombrie.

Trebuie sa scriu despre locul unde i-am facut ziua lui fi-miu, mare succes, mare, despre mini vacanta noastra de la Clisura Dunarii- un loc de vis unde as mai fi stat multtttt de tot, despre locul in care mi-am serbat ziua ca doar o data in viata fac 40 de ani, despre oameni frumosi intrati in viata mea.

Am multe de scris, mobilizarea ma omoara, sunt o dezorganizata care dimineata la cafea as putea sa scriu cateva randuri sa le las aici, dar promit sa imi pun un post IT pe birou si sa ma tin de treaba!
Va imbratisez cu drag!

Revenire

Au trecut fix 3 luni de cand eu nu am mai scris, timp in care oamenii m-au vizitat continuu, s-au abonat si ne asteapta istoriile.
Pentru unii poate timpul asta inseamna o vesnicie, pentru mine e ca o bataie din aripi a unei pasari.Nici nu stiu cand si cum imi trec zilele, viata noastra din ultimele luni este una de totala nebunie.Am sa incerc insa sa ma mobilizez, sa scriu despre cum a terminat Kiki inca o data grupa mica, despre cum am ajuns la a patra echipa de mesteri, despre ce am invatat eu din experienta asta cu meseriasii, despre finisajele casei pe care le facem acum, am sa scriu despre scurta vacanta in Cipru, despre cum ne-am jucat de-a avea sau a nu avea varicela si eu si Kiki, despre herpangina pe care a contactat-o peste un prurigo alergic, despre scurta mini-vacanta de Sf.Maria pe care am petrecut-o la Sarata Monteoru, despre cum alerg sa imi cumpar un semineu si de ce il aleg electric si nu unul cu cos, despre cat de mult a fost de cand ne luptam cu constructia casei, cat ne-am certat si ne-am amarat in perioada asta, despre cat de putin mai este pana vom pasi cu tot calabalacul nostru depozitat pe te miri unde acum, despre cum este sa te reintorci sa locuiesti cu parintii dupa 16 ani de convietuit fara ei, despre cum a trecut vara asta pe nesimtite si iata-ne la sfarsit de august ajunsi, despre multe si de toate, timp sa am !
De maine promit sa ma mobilizez si sa scriu zilnic macar putin, cateva randuri, dar sa nu mai neglijez blogul.
Va imbratisam cu drag pe toti si keep in touch !

Revenire

Am incetat sa scriu pe blog de prin toamna, cand m-am reintors 100 % la job, am renuntat din lipsa de timp si de chef sa imi mai astern gandurile in mod public, sa-mi mai scriu pasurile sau bucuriile.
O perioada lunga de timp nici nu am mai citit nimic din tot ceea ce citeam online pe bloguri,am uitat de oameni virtuali, de tot ceea ce faceau ei si de blogurile lor.
La un moment dat, timid, am reinceput sa ma ma uit pe anumite bloguri la oameni care-mi sunt si azi dragi, alte persoane cu tot cu blogurile lor au fost deletate si zau ca bine am mai facut!
Apoi a venit dorul de scris, un dor care de multe ori m-a cuprins dar din lipsa aceluiasi timp nu mi-am permis sa-i rapesc lui Pusicel din clipele alaturi de mine pentru a sta si acasa la pc.
Mi-a prins bine pauza asta de scris caci mi-am incarcat bateriile cum se spune, mi-a prins bine lipsa de virtual caci m-a facut sa-mi fie dor…
Dor de faptul ca nu am mai notat nimic aici din tot ce s-a intamplat frumos anul asta, din felul in care a crescut puiul meu, din modul cum se exprima, cum gandeste, manifesta, nu am mai notat deloc schimbarile produse in evolutia lui.
Asadar, de azi ma astern la scris, cel putin asa imi doresc.Vreau macar sa recuperez ce imi amintesc din anul asta scolar , sa-i las ca amintire fapte si imagini ce-l vor face fericit mai tarziu, chiar daca ele nu vor fi ordonate cronologic momentan.
Ma pornesc pe scris,las tastele sa astearna ca si cum i-as povesti lui Pusi candav despre cum era odata…

S-a intors Guguluf cel sanatos!

Exact cum spune titlul…si-a revenit puiucul meu drag!Nicio umbra de febra, mananca iar binisor ( ieri seara a plans de foame 😀 ), nu mai are amigdalele umflate tare si e vesel si pus pe sotii.Revenirtea asta a fost brusca la fel cum a fost si imbolnavirea lui, ieri dupa-masa s-a culcat bolnav si cand s-a trezit m-a luat de gat si radea fericit.Mai apoi s-a dus glont spre dulapul unde se ascunde si-mi spune inainte foarte vesel ” pa, pa”.Am stiut atunci ca daca-i arde de ascuns in dulap e iar intr-o forma buna.Dupa baie a chiuit si s-a jucat apoi cu jucariile, nu a avut chef de somn pana la ora 24 cand alerga cat il tineau piciosurele prin toata casa.A baut si lapte, a mancat si biscuitii lui preferati-semn ca inghite bine.
Toate astea s-au intamplat datorita faptului ca ieri l-am dus iar la pediatra si i-a schimbat tratamentul:
– nu mai ia Nurofen, ci Ibalgin 5ml dim, pranz si seara
-i-a schimbat antibioticul, de la Augmentin 4ml la 12/h, a trecut la Klacid 5ml la 12/h
– pentru nas i-a dat alte picaturi si anume Floxal
-pentru tuse i-a dat Erdomed 2,5 ml dim si seara
Cum l-am trecut pe medicatia asta si-a revenit.Trebuia sa se intample, ca maine seara vine Mos Nicolae si nu putea sa aduca cadouri iar el sa fie bolnavior.Azi sunt cel mai fericit om de pe pamant ca puica mea frumoasa nu mai e bolnav!

Am revenit!

Dupa o vacanta minunata, cu fete lungi si posomarate, ieri am ajuns acasa.E ca o intoarcere in iad dintr-un minunat paradis pe unde am stat 11 zile.Exceptand canicula asta infernala, a trebuit sa reiau toate treburile zilnice si agitatia cotidina.Offfffffff….
Am multe , multe poze, am mult de povestit despre Guguluful plimbaret si mai ales am de spus bun gasit tuturor celor care ne-au scris ca le lipsim.Va pupam si atunci cand am timp, scriu cat de mult pot.Ideea este ca ne-am schimbat programul cu aceste calduri si ne trezim la 7:30-8 ca sa iesim devreme tare afara, pe racoare si la orele oranzului si ale amiezii, ore greu incercate de dogoarea de afara, stam cumintei ca soriceii in vizuina noastra.
Later edit: pana voi gasi ceva timp sa scriu detaliat despre vacanta, atasez un video… poate va este dor de mare, de valuri .