Revenire

Am incetat sa scriu pe blog de prin toamna, cand m-am reintors 100 % la job, am renuntat din lipsa de timp si de chef sa imi mai astern gandurile in mod public, sa-mi mai scriu pasurile sau bucuriile.
O perioada lunga de timp nici nu am mai citit nimic din tot ceea ce citeam online pe bloguri,am uitat de oameni virtuali, de tot ceea ce faceau ei si de blogurile lor.
La un moment dat, timid, am reinceput sa ma ma uit pe anumite bloguri la oameni care-mi sunt si azi dragi, alte persoane cu tot cu blogurile lor au fost deletate si zau ca bine am mai facut!
Apoi a venit dorul de scris, un dor care de multe ori m-a cuprins dar din lipsa aceluiasi timp nu mi-am permis sa-i rapesc lui Pusicel din clipele alaturi de mine pentru a sta si acasa la pc.
Mi-a prins bine pauza asta de scris caci mi-am incarcat bateriile cum se spune, mi-a prins bine lipsa de virtual caci m-a facut sa-mi fie dor…
Dor de faptul ca nu am mai notat nimic aici din tot ce s-a intamplat frumos anul asta, din felul in care a crescut puiul meu, din modul cum se exprima, cum gandeste, manifesta, nu am mai notat deloc schimbarile produse in evolutia lui.
Asadar, de azi ma astern la scris, cel putin asa imi doresc.Vreau macar sa recuperez ce imi amintesc din anul asta scolar , sa-i las ca amintire fapte si imagini ce-l vor face fericit mai tarziu, chiar daca ele nu vor fi ordonate cronologic momentan.
Ma pornesc pe scris,las tastele sa astearna ca si cum i-as povesti lui Pusi candav despre cum era odata…

Vorbe de 2 ani si 2 luni jumate

Faptul ca Pusicel vorbeste de ne capiaza nu mai e niciun secret, ceea ce nu as vrea sa uit sunt vorbele pe care mi le spune, modul in care stalceste cuvintele si topica propozitiilor :-D.Sunt clipe in care sunt suparata pe el pentru vreo nazbataie, dar felul in care imi exlplica situatia cu pricina ma face sa rad in hohote si sa-l pup.
Daca mai pana deunazi „palolu” erau pantalonii si „muza” insemna muzica, azi pantalonii sunt „palontii” si muza a devenit „muzica”, dar intr-un anume fel rostita.Vorbeste de la prima ora a diminetii cand primul lucru imi spune vesel:” buna damineata!” si apoi incepe si-mi explica cate ceva sumar dupa care incepe bombardarea cu intrebari.Si intreaba acelasi lucru de o mie si una de ori, ii explic de alte o mie de ori dupa care trece si intreaba alt lucru.Dar… trag aer adanc in piept si-i explic, si-i explic sa vedem pana cand va dura etapa asta cu intrebatul de o mie de ori acelasi lucru.Ma bcur insa ca e interesat de lucruri pe care alti copii le intreaba mult mai tarziu decat el, ma bucur ca nu e pasiv la ceea ce este in jurul sau.
Este foarte tandru cu mine, mai nou, in afara de „mami” ma alinta „Chichilina ubita mia”, Chichilina nu stiu exact de unde vine, ideea este ca seara, inainte de culcare sunt pe rand tot ceea i-am spus eu lui de-a lungul vietii sale:” d(r)agostea mea, veata mea, (i)ubitu meu, inima meu, (s)ufetul meu,ubi(r)ia mea,puica mea „.Ma topesc desigur la auzul acestor alinturi si ma topesc cand le aud din gura lui rostite.Asa il striga si pe ta-su :” tati ubitu”, apoi pe mamaie si tataie ii striga si-i alinta in fel si chip.Dar acelasi copil tandru si iubaret se transforma intr-un mare sadic si ne chinuie, ne ciupeste, ne produce diverse dureri care efectiv ne aduc lacrimi in ochi si strangeri de dinti puternice.Probabil ca tandretea si sadismul asta merg mana-n mana la varsta asta.
Nu reusesc deloc sa-l surprind vorbind mult, am cateva video povestindu-mi cate ceva sumar, caci vedea camera si se oprea.
Imi spune de exemplu ieri in timp ce eu m-am ars la mana usor :” mami, te iog, fi atenta!” :-D.Mai apoi daca face vreo nazbatie imi spune cu o voce mieroasa, luandu-mi fata in maini:” iata-ma, ma mami, ma !”.Desigur ca-mi vine sa rad tare si imi trece orice suparare.
Este deosebit de curat ca si copil, orice murdarie oricat de mica il enerveaza si striga cat poate ” ia mazeia asta de aici mami, te iogggggggg!” Daca isi murdareste pantofii se apleaca si cu saliva si-i sterge de mizerie :-D.
Mai este de notat faptul ca atunci cand i se pare lui ca face vreo treaba foarte importanta ne spune raspicat ” bai, face (l)ini(s)te cand eu vo(r)be(s)c !” care „bai” nu stiu de pe unde l-a imprumutat si il foloseste in mod obsesiv contrar observatiilor mele de-a nu-l mai utiliza.
Ii place sa ma pieptene ” pepenat paiu tau, te fac mamos a tine „,ii place mult cand ploua afara si-mi spune :” mami, afaia este ploaie”, ii place sa se uite cand facem cafea si e entuziasmat cand ne-o turnam in cana, rade si ne striga ” v(r)ei cafeluta?” si radem si noi desigur.
Este minunata etapa asta cand stalceste cuvinte, cand vorbeste vrute si nevrute ( caci spune si bazaconii, in special in momentul si locul total nepotrivit, gen: ” imi vine acum un caca maie de tot si t(r)ag si pa(r)tulica multeeeee” in restaurante,a urlat cat a putut la supermarket ” mai, eu am o putulica mica si e-n pepasul meu”.
Schimbarile in limbajul sau sunt bruste, fara nicio zorire din partea nimanui, fara sa ii cerem asta sau sa-l fortam in vreunfel sa rosteasxca cuvintele corect.Daca ieri erau „pacac, pac si pocac „, azi au devenit firesc si lin capac, cap si copac.”Paiacii si pacioiu” sunt azi, firesc, „cioiapi si picioi”, mai pana ieri exprimarea lui in propozitii simple, azi a capatat amploare si semnificatie, frazele au cap si coada si mai ales un inteles logic si clar.
Eu il inteleg 100 % din ceea ce exprima, restul lumii cu care intra in contact cam 75 %, dat fiind faptul ca in loc de „r” foloseste „i” si multe din cuvintele lungi le spune pocit, in prima faza, datorita grabei de-a vorbi mult.
Nu ma stresez cu vorbitul corect, nu vreau sa-l zoresc in vreun anume fel repetandu-i obsesiv forma corecta a cuvintelor stalcite( oricum eu ii vorbesc continuu numai cu formele corecte ale cuvintelor, nu pocesc si nici nu repet dupa el forma stalcita desi imi place si ma amuza modul in care foloseste anumite cuvinte ), imi place mult etapa asta si farmecul acestei perioade „stalcite ” nu il va mai regasi nicicand in viata-i!

Public on web

A trecut marea isterie a copiilor furati, a trecut si teama mea,au trecut cateva luni bune de cand am stat „ascunsi” de ochii unora , in acelasi timp ii fac si un cadou unei prietene de suflet, tare dragi mie, care m-a batut la cap sa fac iar public blogul si uite ca la 2 ani de la infiintarea acestuia, desi am ales o alta denumire renuntand la „ayandari”, am ales si un alt nick sub care sa scriu comment-uri acide daca va mai fi cazul ( Ayan nu avea nicio vina pentru a-i fi „maltratat” numele in dispute internaute ) si am gasit si o lege care apara drepturile de autor.
De acum dam drumul iar cititului public, comentariile vor fi moderate si pe acest blog nu voi mai aproba niciun comentariu malitios,deplasat, artagos, provocator de scandaluri.Asa cum eu am ales sa nu mai citesc si comentez bloguri ai caror autori nu-mi sunt pe plac, tot asa invit civilizat pe cei care-mi vor calca pragul si nu-s de acord, nu le place, ii enerveaza punctele mele de vedere sa dea un click in drepta paginii sus si sa navigheze acolo unde le face placere.
Acestea fiind spuse, pupam pe toata lumea care ne-a dus dorul, va multumim ca ati ramas langa noi cei ce ne-ati citit in perioada „privata” si tineti aproape, vara e pe sfarsite si venim cu povesti multe din vacanta de vara care ne-a purtat pasii in 4 destinatii.Va pupam pe toti, mama lui Pusicel si fiul sau cel mititel!