Pensiunea Family – Praid

Anul asta am ales un apartament intr-o pensiune aflata la strada principala, la bulevardul satului :-D.Caci da, Praidul in sine este un sat turistic care s-a dezvoltat enorm in ultimii ani, datorita salinei si a strandului termal.Nu prea ai mare lucru de facut prin Praid, nu ai nici ce vizita foarte mult,, in genere lumea merge acolo la tratament, sunt o multime de familii ce vin cu copiii bolnavi sa si-i trateze si seara e totul cam pustiu, caci lumea se baga in barloguri devreme ca sa poata merge la primele ore ale diminetii la tratamente.
Pensiunea Family am ochit-o anul trecut intr-una din plimbarile noastre, era noua si impunatoare si ne-a atras atentia.Ulterior, prin ianuarie am cautat-o pe net, am platit un avans si am inchiriat apartamentul.M-a atras foarte tare faptul ca acest apartament compus din bucatarie , o camera si baie este in fapt un corp total separat de restul pensiunii.Fara scari, fara vecini sub sau deasupra, perfect pentru Guguluf si logoreea lui de la primele ore ale zilei.
Inconvenientul consta in faptul ca sunt considerate 2 camere in acel apartament dar cienva doarme in bucatarie pe o canapea, foarte comoda de altfel.Apartamentul a costat 140 ron / noapte, dotat cu absolut tot ce ai si acasa in bucataria ta, curatenie desavarsita, lenjeria si prosoapele schimbate la 4 zile in mod obligatoriu ( la cerere mi-au schimbat lenjeria si la 2 zile caci Guguluf a dormit cu noi in pat ).Am beneficiat si de masina de spalat contra cost insa ( 7 ron/spalatul ), uscator de par, fier de calcat + masa de calcat.Apa calda in permanenta, figider mare, incapator si congelator, conditii ca si acasa.In curte exista un loc de joaca pentru copii, nisip , tobogane, leagane, casuta din lemn cu masuta si scaunele.Curtea sta mereu inchisa caci se afla la strada pensiunea si erau multi copii mici, luminata suficient, la geamuri plase de tantari.
Ce nu mi-a placut:
– in ziua plecarii te obliga sa iesi din camera pana la ora 11 a.m.
– din cauza buteliei miroase destul de greu si mai ales noaptea se simte clar mirosul de gaz ceea ce il obliga pe cel ce doarme acolo sa tina toata noaptea geamul deschis
– apa a avut o presiune extrem de mica cateva zile, pana le-am semnalat proprietarilor aspectul acesta, brusc si-a revenit „centrala care n-are presiune” si a fost totul super ok.
– curtea destul de mica si inclinata in panta.
In rest numai de bine, daca vom mai merge la Praid candva tot acolo vom face rezervare, este situata pensiunea extrem de central, foarte aproape de salina, de strandul termal, de centrul satului 😀 ( cum suna! )
Noi am cumparat mancare de la piata (care este numai joia in Praid ) si de la un Penny market aflat in Sovata.Preturile la alimente in Praid sunt mai scumpe decat in Bucuresti, sunt piperate bine chiar, deci de evitat supermarketurile locale.Exista insa o macelarie cu carne proapspata de porc si cu mezeluri, noi am luat de acolo ceva fripturi si le-am facut pe gratar ( exista la pensiune in curte, sus pe terasa), pretul carnii este ca in Bucuresti ba chiar si mai ieftin.Painea se vinde numai la kilogram, 3 ron punga de 1 kg sau 2,3 ron 600gr parca.Insa, dupa strandul termal , ceva mai sus, aproape de pensiunea „Casa Piratilor” este un cuptor de paine cu produse absolut dementiale si la preturi extrem de bune.Noi am mancat de acolo pateuri si cornuri cu diverse umpluturi, cozonaci super buni, pita ardeleneasca cu cartofi, paine normala simpla ( franzela), toate calde si proaspete, atunci scoase din cuptoare.
La restaurante…am mancat de cateva ori, la „Casa Piratilor” este mancare buna, preturile sunt ok, platourile mari dar astepti pana ti se lungesc urechile sa vina sa-ti ia comanda, sa aduca mancarea, sa iti faca nota.Pe la impinge tava nu am intrat ca nu mi-a placut cum arata pe dinafara, am mai mancat la un restaurant foarte fain si cu mancare extrem de buna, mancare traditionala ungureasca, restaurantul ” Casa Telegdy „.Exista insa si chioscuri unde vand diverse sortimente de langosi ( cu branza, cascaval, smantana si usturoi), kurtos-kolach, hot-dog, hamburgeri.In spatele bulevardului principal este si o rotiserie dar mi s-a parut scump sa dau pe un kg de pui la rotisor 18 ron.Asa ca am evitat-o anul acesta rotiseria.
Cam astea-s informatiile despre cazare si mancare pe care mi le amintesc acum.

Jurnal de calatorie – august 2010

Am lipsit 20 zile de acasa, am stat la Praid si apoi in Ardeal, mai sus, la rude.Am facut 800 de fotografii care trebuie selectate si mai ales trebuie sa le asez intr-o anumita ordine, lucru ce nu-mi va fi extrem de usor mai ales ca suntem si in perioada asta de bolesnita,important este ca le-am descarcat in pc.
Am sa incep acest jurnal de calatorie din acest august cu informatii despre Praid, caci multa lume mi-a scris comentarii si mailuri intrebandu-ma despre cazarea in acest loc, salina si strandul termal.
Voi continua apoi cu diverse ispravi ale cupiloiului, ne vom plimba cu gandul – chiar si peste ani – pe la buni din Ardeal si pe la rudele din Cluj si ne vom intoarce cuminti la casuta noastra.
Am plecat din Bucuresti intr-o zi de joi, pe o canicula infioratoare in Bucuresti si-n toata tara, aveam de parcurs 329 km pana in Praid, unde anul asta din motive de Guguluf am schimbat pensiunea in care am stat in cei 2 ani premergatori vizitei noastre din vara asta.
Drumul pana la Praid nu este unul foarte lung, dar este unul anevios deoarece se merge pe valea Prahovei unde vesnic este aglomerat, ceea ce ingreuneaza cu mult traseul lejer defel.Noi mergem prin Brasov-Sighisoara unde continuam spre Tg.-Mures dar nu ajungem in oras, ci cotim dreapta spre Sovata.Intre Sovata si Praid sunt fix 7 km.
Asadar acum un an si acum 2 ani am locuit la pensiunea So-haj unde ne-am simtit minunat desi anul trecut a fost destul de greut cu Ayan dupa noi.Anul asta clar nu mai puteam sta acolo din motive bine intemeiate:
– apartamentul pe care am fi dorit sa-l inchiriem se afla la ultimul etaj,
– pensiunea fiind din lemn se aude orice zgomot si cum Ayan vorbeste de ne zapaceste am fi avut probabil reclamatii de la cei de sub noi, lucru ce nu ni l-am fi dorit
– apartmentul are o bucatarioara improvizata ( ca sa zic asa), dar numai cu o plita electrica, fara vase, oale,tacamuri, etc. lucru ce ne obliga sa coboram la parterul pensiunii in bucataria mare folosita de toti turistii si sa gatim acolo+ servirea mesei acolo in sala de mese
-frigiderul este la comun pe hol
– daca este apartament cu 2 camere mi se pare normal ca la pretul pe care-l platesti pe noapte ( 165ron ) sa existe tv in ambele camere
– baia, desi super moderna cu o cada cu jacuzzi, nu are aerisire si la final trebuia sa deschidem usa balconului, deci cel care doarme practic in prima camera este obligat sa suporte aburii din baie si frigul de afara de noaptea ceea ce duce clar la umezeala care nu-i ok dupa tratamentul la salina si la strandul termal
– pensiunea este situata undeva mai retras fata de strada principala , esti obligat, pe scurt, sa treci prin niste hartoape cu caruciorul, lucru pe care mama mea nu l-ar fi putut face si nici Ayan nu ar fi putut urca panta neasfaltata singur
– pretul este mai mare decat la pensiunea unde am stat acum si am avut conditii mult mai ok la apartament.
Ceea ce este super fain la So-haj este terenul imens plin cu iarba, unde copiii se pot juca in voie, este faptul ca nu se afla la strada pentru cei ce merg la pensiune si nu cutreiera ca noi strazile in lung si-n lat deci copiii sunt mai feriti oarecum, administratorul este un domn jos palaria in adevaratul sens al cuvantului, curatenie maxima, folosirea masinii de spalat gratuit, amabilitatea tuturor celor ce lucreaza in pensiune.
Cateva poze din anii precedenti de la So-haj
– intreaga pensiune So-haj

– curtea cea mare a pensiunii

– sala de mese si bucataria de jos + holul de la intrarea in pensiune unde exista TV ( in acel moment nu aveau camerele dotate cu tv)

– in 2008 am luat o camera dbl. caci nu era Guguluf in viata noastra

– camera din apartamentul inchiriat in 2009

– balconul apartamentului de la So-haj, o terasa minunata plina de flori si racoare

– baia apartamentului

Aceasta a fost pensiunea unde am stat in primii 2 ani de sejur la Praid, se afla undeva aproape fata de strandul termal si la fel de aproape si de salina deci cui ii da mana poate sta excelent la aceasta pensiune.

Ajutor de dincolo- episodul 3

La Praid l-am visat iar…m-am trezit uda fleasca si cu mesajul bine intiparit in minte.
Eram intr-un parc imens, plin de lume, cu mama si cu D. impingand la caruciorul lui Ayan.Deodata ma desprind impreuna cu D. de mama si o luam inainte pe o alee sa vedem marea.In timpul plimbarii linistite mama alearga dupa noi cu sufletul la gura si ma cheama spunandu-mi :” sunt unii acolo care ne hartuie, vino inapoi!” O intreb unde este Ayan si-mi spune ca l-a lasat langa un gard ca era aglomerat.Ma desprind de ea si de D. si alerg innebunita printr-o multime imensa de oameni si o grioaza de alei sa-l gasesc pe Guguluf.Ajung in sfarsit la gardul in fata caruia statea carutul cu fata si cu spatele la alee; intorc carutul si am un soc: in carut este o cutie de papusa cu un cap de papusa -fata cu parul lung si negru iar Ayan nicaieri.Incep sa urlu deznadajduita si-l vad printre lacrimi pe o banca tinandu-l strans pe Ayan la piept.Ma revolt si urlu din rarunchii mei la el chestionanadu-l de ce imi face asta, de ce imi ia copilul si ma sperie in felul asta crunt?
Imi spune bland si calm, cu-n anume rictus al lui pe fata-i vesnic palida in vise :” Pe Ayan nu-l va lua nimeni niciodata, nicaieri, el este mereu si pentru totdeauna cu mine!”
Ma priveste apoi serios si imi spune pe un ton la fel de grav ca si fata-i transformata deodata:” Si grabeste-te odata cu fetita, clar ? Mai repede sa vina fetita aia!”
Ma trezesc uda fleasca, mesajul e clar, Ayan e vesnic pazit de el asa cum am fost si eu.Partea cu papusa din carucior mi-e si mai clara: trebuie curand sa apara si fetita 😀 . Nu-s inca pregatita pentru asa ceva, dar niciodata nu ma pot opune vointei si mesajelor lui.
P.S: a mai spus ceva de casa pe care tot incercam s-o vindem, a avut aceeasi reactie ca la moartea bunica-mii.Oare suntem pe aproape s-o vindem?

Enterocolita si la Ayan !

Azi noapte la ora 2 am auzit ca prin vis cum D. a sarit din pat si a tipat ca se ineaca copilul cu voma.Am crezut initial ca visez urat, Ayan nu a vomat niciodata in viata lui, mai cu seama noaptea in somn.M-am trezit in strigatele lui D. si buimaca fiind chiar nu intelegeam ce si cum se petrece.M-am speriat cand am vazut in patutul lui Puchitel o balta imensa si am realizat ca el vomita la baie in jeturi fara a putea respira.O gheara mi s-a pus la inima si am fost sigura ca enterocolita mea e virala si a luat-o so el.N-a mai vomitat toata noaptea dar pana acum a avut deja 10 scaune, ultimele doua fiind fix apa.Mi-e groaza de faptul ca e duminica si pediatra nu raspunde, mi-e groaza sa-l duc la spital sa-l perfuzeze si sa-l injecteze cu antibiotic.I-am dat ceai de menta, smecta, 5 ml de debridat si lapte fara lactoza.Nu bea decat putin si mananca ca o vrabie niste crackers fara sare.Este vioi si alearga prin casa , bea lichide si-l hidratez dar nu vrea mancare si smecta nu-si face deloc efectul.
Ce sa-i dau, ce sa fac cu el????
Cine a avut experiente d-astea cu ai lor copii, VA ROG MULT NISTE SFATURI !!!!!!!

Din nou acasa, de mana cu moartea

Numai atunci cand lipsesti o perioada mai lunga din casa ta, ai ocazia sa traiesti niste sentimente ca cele incercate de noi in ultimele zile , predecesoare intoarcerii noastre la home sweet home.Ne era atat de dor de patul nostru, de confortul nostru din micuta noastra locuinta, incat am decretat clar ca zicala :” nicaieri nu este ca acasa ” ni se potriveste manusa.Finalmente suntem acasa la noi !
Dupa Praid, am ajuns la Cluj si Dej, in vizita la rude si prieteni, la cunoscuti si la locurile copilariei lui D.Am stat comod unde am fost cazati, dar nu poti face anumite chestii pe care le faci la tine acasa atunci cand esti in vizita.Trecand peste episodul cazare, mancarea a fost una ardeleneasca de la mama ei, mancare dupa care am ravnit mult timp.Despre aceste plimbareli insa, am sa scriu un post separat.
Momentul intoarcerii acasa m-a bucurt enorm, desi drumul de 10 ore ce-l aveam de strabatut de la Dej la Bucuresti , impreuna cu Guguluf, ma inspaimanta de-a dreptul.Din poarta de la socra-mea GPS-ul arata fix 500km ce-i aveam de parcurs cu un copil de numai 1 an si 3 luni.Ma cutremura gandul ca l-ar putea apuca vreo nebuneala de plictiseala, ma gandeam ingrozita la varianta in care ar plange de oboseala.Dar pot sa spun cu mana pe inima ( si asta nu pentru ca e al meu ) ca este un copil extrem de echilibrat.Spun asta pentru ca in cele 11 ore de drum si in cei 500 km pe care i-am parcurs, am oprit fix de 2 ori, in padurea Bogatii am facut o oprire de 1 ora sa mancam si sa ne dezmortim , mai apoi am oprit intr-un camp pe langa Brasov ca sa-l spalam pe Puchitel dupa scaunul avut. In rest…a dormit adunat 4 ore, in restul timpului s-a jucat si a cantat si iar s-a jucat si a studiat diverse chestii pe care i le-am aratat.
In padurea Bogatii oprim in fiecare an si la ducere si la intoarcere atunci cand facem acest drum catre Cluj-Dej.Mereu am mancat la restaurantul de la intrarea in padure, cum vii dinspre Sighisoara, chiar si acum cand am mers la Praid am facut o oprire la o ciorba de fasole in pita ardeleneasca.Ne lingem degetele intotdeauna de bunataturile pe care le servesc acolo si niciodata nu am avut vreun incident neplacut in urm mancarii.
Dar cum tot poporul roman, cel plin de intelepciune , spune cum ca „niciodata sa nu spui niciodata”, iaca de data asta am cacat steagul!
Dar nu asa cu o voma sau o simpla diaree ( pe-astea le-au incercat mama si D.), neah…eu am dat mana cu moartea.
Am mancat fiecare cate o ciorba de burta si ei au mai mancat ceva fripturi cu orez.Eu am halit doar ciorbita de burta care era dementiala la gust si am baut o cafea.Tot drumul pana la Bucuresti m-am simtit excelent, am ajuns acasa undeva in jur de ora 21:30 seara, am desfacut anumite valize cu lucruri perisabile, am dezinfectat pe acasa, schimbat lenjerii,etc. si dupa o baie buna Gugulufului, hranit si culcat, mi-am facut si eu o baie.In baie m-a luat o greata dar am zis ca de la oboseala si mancarea grasa din Ardeal cu care fierea mea nu este obisnuita.
Am luat un no-spa de 80 si m-am culcat.Dupa numai jumate de ora de somn a inceput calvarul.Mi-a fost atat de rau incat greu pot descrie in cuvinte durerile si starea cumplita pe care am avut-o.Intreaga noapte m-am zvarcolit de dureri, ma durea cumva ficatul cu o rezonanta puternica in spate, 2 reprize de voma provocata ca nu puteam sa vars desi simteam ca mor de greata, 30 scaune lichide, transpiratii reci si frisoane, stateam chircita pe jos , pe canapea, prin baie, pe unde apucam numai chircita sa fiu.L-am tinut pe D. intreaga noapte nedormit dupa ce condusese 11 ore si atatia kilometrii.La ora 5 a.m. i-am sunat pe ai mei si mama mi-a confirmat ca si ei ii era rau dar nu atat de tare cum imi era mie.M-am gandit ca poate am facut eu o criza de fiere puternica, s-au dus ei la farmacie si mi-au luat papaverina si scobutil , au venit la 5: 30 la noi si pe D. l-am trimis sa doarma cateva ore urmand ca dimineata sa-l ia Ayan fresh la joaca.
N-am inchis ochii toata noaptea, am adormit intr-un final la 8 dimineata dar nu pentru mult timp.A doua zi s-a consumat in acelasi ton, cu aceesi muzica sinistra data de tiuitul urechilor si de palpitatii groaznice , plus durerea din partea dreapta care ma ucidea.Am bolit intreaga zi fara sa stiu prea bine pe ce lume ma aflu.Seara, la ora 21:30, dupa 4 no-spa, 4 papaverine, 5 scobutil, 1 omez, 2 ercefuryl si 2 plicuri de enterol, dupa nspe mii de cani de ceai sunatoare baut recisor si cu inghitituri mici, fara a pune nimic in gura timp de 30 ore am facut febra.Initial am facut 37.2 si am luat un algocalmin.La ora mai sus amintita aveam deja 38 grade si simteam ca ma sufoc la propriu, mi se umflasera ganglionii de la gat si efectiv simteam ca-s gata.In viata mea, o spun sincer, nu m-am simtit atat de rau.
L-am lasat pe Ayan cu tatal meu si impreuna cu mama si cu D. am dat fuga la Municipal, la camera de garda.Coboratul la masina, mersul pe jos pana in spital mi se parea un supliciu, se invartea pamantul cu mine si m-am asezat de 3 ori pe jos, de teama de-a nu lesina.
La Municipal lume ca la…spital.Inghesuiala, caldura insuportabila, voci care strigau si oameni care plangeau, sange, taiati, accidentati, picioare rupte, multi rromi si multa, multa inghesuiala.Simteam ca mor, voiam doar sa ma asez undeva si sa mor acolo.Ma gandeam ca daca exista iadul ceea ce traiam eu atunci era mult mai mult decat o lunga plimbare prin tinutul lui Scaraotchi.
La spital o serie intreaga de formalitati, o serie intreaga de oameni care te trimit de la o camera la alta, sa stai in picioare la usa si sa mori eventual pe holurile lor.Stateam cuminte si efectiv simteam printre transpiratii reci de gheata cum mi se duce si ultima seva de putere din corp.Am inceput sa ma vait mocnit initial, apoi am inceput sa ma vait mai tare, mi-era rau cumplit, eram palida si simteam cum pic pe jos.Aveam bluza uda fleasca de transpiratie, D. nu putea sa ma stearga de cat de multa sudoare imi brazda chipul.Am stat cuminte pe un scaun pe care mi l-a cedat un romanez facandu-i-se mila de felul in care aratam.La un moment dat se deschide usa de la „DESOCARI” unde m-au trimis si dau buzna inauntru si-i intind fisa unei doctorite rezidente.
In anumite momente din viata mea, am regretat si mi-a parut rau dupa anumite intamplari ca sunt asa tupeista si ca odata calcata pe coada scot sabia de la brau si izbesc fara sa ma intereseze ca las cadavre in urma-mi.In acea seara la spital m-am felicitat si am zis ca daca nu eram asa zaceam cine stie cat pe holurile spitalului.
Doctorita rezidenta imi ia fisa din mana, nici macar nu ridica ochii din foaia unde scrie mecanic ceva, ma trimite gretoasa la EKG ca „poate aveti infarct”.Incerc sa-i spun ca nu ma mai tin pe picioare si ma da afara” toata lumea se simte rau aici, nu e nimeni bucuros la spital”.Ies afara si ma tarasc pana la ekg unde era puzderie de lume caci exista o singura asistenta care de o ora era plecata sus la „neurologie, unde moare unu’ „.Am crezut ca ala-i sfarsitul, mi s-au inmuiat picioarele si am cazut.Mi-au dat apa si vedeam negru in fata ochilor, am inceput usor sa plang.Le-am spus atunci lui D. si mamei ca daca acum nu iau atitudine cu oamenii astia atat de nepasatori din sistemul medical romanesc, eu mor si copilul mi-l creste altcineva.
Eram atat de furioasa incat cu ultimele sfortari m-am tarat inapoi la „Desocari”, am intrat fara sa-mi pese de nimeni si nimic, scarba aia de rezidenta tipa la mine si mi-a spus ca nu ma poate primi.M-am asezat pe un pat si am inceput sa urlu la ea spunandu-i ca de acolo doar moarta mai ies, vreau sa ma vada acum cineva ca nu mai potttt! Si chiar nu mai puteam…Unei asistente i s-a facut mila de mine si ma freca pe frunte, mi-a dat apa, mi-a spus sa ma calmez ca va fi bine.Rezidenta se uita la mine si i-am strigat sa nu se mai holbeze ca este pusa acolo sa imi dea primul ajutor, daca nu e in stare sa-i lase pe altii ca eu fac mare iures.Si i-am mai spus ca nu stiu cine dreq a invatat-o pe ea la facultatea ei de medicina ca la un om bolnav se tipa si se foloseste brutalitatea.
Au venit in doar 2 minute 2 asistente, a aparut o alta rezidenta, mult mai draguta si mai amabila si m-au diagnosticat clar:enterocolita.S-au adus perfuziile si si-a facut iar aparitia cretina care acum tipa la mine” ai venit fara vene la spital, n-avem unde sa-ti bagam branula.Mi-a venit efectiv s-o scuip, m-am retinut si i-am spus doar atat:” stimabilo nu am mancat impreuna din aceeasi farfurioara si nu ma tutuiesti, da?Nu-s nici la domeniul dumitale privat si nici nu imi faci o favoare ca imi acorzi primul ajutor.Platesc asigurari in tara asta de cacat si vreau sa fiu pusa pe picioare astfel incat sa nu mai simt ca mor.Cer si vreau alt medic, refuz ca dumneata cu un comportament atat de inadecvat sa te ocupi in vreun fel de mine.Punct”
S-a uitat la mine lung si a plecat.Mi-au pus branula, m-au trimis intr-un salon si am adormit.Dupa 2 ore m-am trezit ca noua, imi trecuse absolut tot raul ala cumplit si m-am intors la desocari.Rezidenta de acolo mi-a vorbit cu dvs. si mi-a spus ca-si cere scuze, dar ea este foarte stresata ca am vazut ce era acolo.I-am raspuns gretoasa ca dupa incidentul Giulesti nu mai pot sa aud scuze ridicole cu pretul sanatatii sau chiar a vietii unor oameni.I-am explicat ca este la inceput de drum, ca daca orice alta meserie accepta erori, medicina nu si ca in primul rand va trebui sa invete sa vorbeasca cu bolnavii.Un om caruia ii este rau in halul in care m-am simtit eu nu vrea decat sa auda o vorba buna si sa i se faca ceva sa-si revina cat de cat.Si ca intr-adevar sunt oameni cu probleme toti cei de afara de la usa, dar sunt unii care nu mai suporta amanare asa cum am fost eu si aceia chiar au intaietate.
Am plecat pe picioarele mele, mi-am revenit complet si m-am gandit continuu cum s-or simti copilasii care fac enterocolita, m-am gandit cat de umiliti suntem in cacaturile astea de spitale si cat de naspa ne trateaza niste cacacioase abia iesite de pe bancile scolii, mi-am dorit din suflet sa se schimbe ceva in sistemul asta atat de puturos in care patrunzi vrei , nu vrei si discutam cat de urat sunt tratati in spitalele de stat oamenii care stau cuminti si delicati in banca lor.
M-am uitat apoi in camera aia la „desocare” cum unele asistente stateau pe scaun si nu faceau nimic , povestind cand ar trebui sa ramana bortoase si cam ce meniu sa ia soferul de la kfc, in timp ce afara pe coridoare se statea si se astepta, luptandu-se cu boala chinuitoare fiecare in felul sau.Le-am urat de moarte pe toate cadrele alea medicale care invoca salariile mizerabile ce „ni le da boc-poc” razbunanadu-se pe pacientii care-si dau duhul la usa lor de parca noi am fi fost cu ceva vinovati de starea lucrurilor din tara asta si de faptul ca ei or s-o duca si mai rau.
Sa ne fereasca Dumnezeu pe toti sa ajungem la mana si la usa lor !

Some strange things

Locatie: strandul cu apa termala, super sarata din Praid unde intrarea costa 10 ron/ persoana, daca ai iesit afara sa iei si o apa plata la intoarcere mai dai 10 ron.

Se sta ca sardelele in conserva pe niste bucati mari de lemn, asezate pe pietricele, unde ne asezam prosoapele unul langa altul.Norocul este ca majoritatea stau in apa si putini sunt cei ce stau la soare.
Exista dusuri,, dar cu apa rece 6 bucati si doar 3 bucati cu apa cand calda, cand rece unde trebuie sa ai nervii de otel ca sa poti face un dus de 2 secunde.

O tanara cu tanga super decoltat dar cu picioare bestiale, cu 2 baieti mari in jur de 12-15 ani si cu-n gagiu dupa ea ( un fel de cocota masculina ) de o saptamana incheiata dau spectacol turistilor din apa, mai ales copiilor care chicotesc si rad pe infundate.Spectacolul este unul sexy inspre porno, se dau palme pe buci, se executa saruturi cu limbile cat mai afisate, se trage de toate cele mai intime ale muierii in timp ce epilatului – caruia tocmai i-a dat parul pe craci- ii iese din slip   carnatul in erectie.Cei doi baieti ai infierbantatei asista la spectacolul dat de ma-sa si hotarasc ca  e ok sa intre si ei in schema, astfel incat se pun si ei deasupra femeii.Este tot un fel de conserva acolo, gagiu’ excitat sta pe jos, mama deasupra lui si cei doi pusti deasupra mamei cu tanga cea decoltata.Toata lumea asteapta cu balele curgand sa vada daca chiar se executa un sex in grup in strand, pe jos.Asa da exemplu de familie unita!

Acum 2 si acum 3 zile nu stiu cum destinul a hotarat ca trebuie sa gasim locuri libere de un prosop tocmai langa niste specimene care imediat cum ne facem aparitia scot salamul ala cu usturoi, ceapa, slana, pita si borcanul cu sare si incep sa infulece acolo, pe plaja de se bat turcii la gura lor.La sfarsit merge si-o ragaiala ca nah! parca doar ceapa asa in stare pura nu ne-a ametit de tot, ne trebuia un miros din toate, amestecat.

Apa sarata nu te lasa nici sa atingi fundul bazinului, aglomeratia nu iti permite decat sa te intorci in dreapta sau in stanga cu privirea, frica de-a nu lua tu o gura de apa sarata si bunul simt de-a nu-i stropi pe altii  iti impune sa te misti cu atentie prin bazin.In aceasta oaza de liniste exista parinti – inotatori profesionisti – care ne arata cat de fain pot ei stropi in calea lor pe o raza de 50m adulti, copii mici carora le intra apa in ochi si urla de usturime.Inotatorii isi continua mandrii cursa si rad de isprava lor mareata.Intr-adevar, cred ca boasele le ai maxim de umflate cand vezi copii urland, parinti agitati sa ii scoata mai repede din bazin la dusul cu apa dulce, batrani ce injura in mai multe limbi.

Vara vin in vacante acasa muncitorii din Italia,Grecia, Spania. Se stie ca multi dintre ei au si uitat cum se mai vorbeste in romana dialectul din zonele de unde provin, asa incat de ce sa nu asiste si ceilalti din bazin la o lectie de limba straina?De ce sa nu urle facand agitatie si atragand priviri, strigand intr-o limba straina pentru impresie?Da de ce sa nu cantam si ceva cantece ca atunci cand eram mici si invatam engleza din melodii?Noroc cu ei ca am mai invatat si noi 2-3 vorbe in italiana, altfel ce faceam?

Ieri, un baietel de  vreo 4-5 anisori a luat o gura buna de apa sarata, asta dupa ce s-a agitat ca sampania in sticla stropind in juru-i o groaza de oameni.Ok, e copil, ii place apa si era nepazit in bazin.Iese afara,in bazin plangea mocnit, icnind a voma, la vederea parintilor se arunac pe spate pe prosop, tremura din toate madularele, lumea se precipita, se merge langa ei, copilul se linisteste oarecum dar mamica este intrata la 2/20, urla cat poate de tare, il tine de gura blocat si-i toarna apa cu sticla de 1,5l pe gat.Copilul se zbate si se urla ca la nebuni.La un moment dat un tanar antrenor de aikido ( cu elevii in cantonament, toti copii de 10-11 ani, disciplinati si toti in bazinul cu apa ), ii ia copilul de pe prosop mamei, il ridica in picioare si-i da o palma pe spate destul de tare.Instantaneu copilul si-a revenit si zambea.Oare mamica cu pricina o fi facut cursuri de prim ajutor unde a invatat-o tehnica inecului propriului copil?

Si totusi…apa aia sarata face toti banii !

Constatare din pamant

Salina de la Praid, ne aflam la sub 200 metri sub pamant intr-o uriasa mina de sare.
De multe ori am fost intrebata ce facem 4-5 ore zilnic in salina timp de 15-18 zile cat stam in Praid anual.Cum de rezist atatea ore si nu ma plictisesc groaznic?!
Acum stau pe o banca mai retrasa si timp de o ora m-am uitat la forfota din jurul meu fara sa fac absolut nimic.Am stat si am privit fara sa ma plictisesc macar o secunda.Este atat de animata salina incat si 7 ore daca as sta aici nu cred ca m-as plictisi ever.
Ce am vazut timp de o ora?
– in biserica se tine o slujba catolica momentan ( in fiecare zi a sapatamanii se tine o slujba a altui cult religios astfel incat toti cei din salina sa poata merge intr-o zi a saptamanii la biserica si sa se roage fiecare pe „limba ” lui )
– se joaca badminton
-se joaca ping-pong
– se dau pe net la greu multi oameni
– se asculta muzica
– se face gimnastica
– un grup de copilasi de vreo 10-12 ani fac un antrenament de aikido
– parinti ce-si plimba carucioarele cu bebelusi
– oameni care mananca
– oameni care pur si simplu se tin de mana, vorbesc relaxati si zambesc
– se joaca carti, rummy, table si zaruri
– locurile de joaca pentru copii sunt un mare furnicar multinational
-se povestesc istorii mai vesele sau mai triste
– se doarme pe banci in paturi
– se fotografiaza de catre impatimiti diverse sapaturi in sare
– se leaga amicitii care tin sau nu si-n exteriorul salinei
Este un loc unde suntem mai umani, mai buni, mai civilizati, mai veseli si mai relaxati.Nu se tine cont de limba ce o vorbesti, nu se tine cont de etnie sau de locul de unde vii, nu se uita nimeni cum si de unde esti imbracat, daca mananca cineva o coaja de paine ti se ofera, daca se joaca ceva la masa la care te asezi esti invitat sa participi la joc, daca nu ai loc sa stai pe banci lumea se inghesuie sa-ti dea o bucatica de banca pe care sa te odihnesti.
Odata ce se urca cele 182 de scari de la iesire si se ajunge la usile care dau spre autobuzele ce ne urca la suprafata, redevenim iar cei dinainte: imbranceli, alergari sa se prinda un loc, certuri pentru locuri, invective, oameni incrancenati si sovinisme, se striga diverse lucruri dureroase pentru unii, se urla cu jigniri la adresa copiilor bolnavi ai unora.Ma ingrozeste comportamentul animalic al unora, mi-e scarba de moarte atunci cand cei mici sunt amestecati in mizeria adulta.
Si ma gandesc…si ma gandesc zilnic…sa ne mutam oare sub pamant la 200 m ca sa redevenim mai buni, mai umani, mai civilizati?Sa ne mutam toti intr-o uriasa salina in care sa ne avem ca oamenii si nu ca animalele?Ma intreb…

Lacrimi si emotii la Giulesti

Ceea ce s-a intamplat aseara la maternitatea Giulesti m-a marcat extrem de profund.Unu la mana ca m-a impresionat ingrozitor faptul ca o mama care asteapta 9 luni, plina de sperante, vise si o mare iubire sa-si vada micul pui, il naste si nici nu are ocazia sa-l vada macar 1 minut viu, doi la mana ca se putea intampla cand am nascut eu.
Fix acum un an am stat si eu si Gugulfix in aceleasi locuri unde ieri seara a avut loc explozia aceea si tragedia ce a urmat incendiul.
Am citit diverse pareri despre „mizeria ” din Giulesti.Mie, personal, in Giulesti chiar nu mi s-a parut murdar.Eu sunt putin obsedata de igiena si de curatenie, am niste pitici gravi pe cap si la Giulesti cat am stat chiar a fost curatenie luna.Asta la ATI si la bebelusi.In saloane este drept ca am vazut si gandaci, mizerie insa nu.Era dezinfectat totul si spre deosebire de alte spitale, in Giulesti nu am auzit ca bebelusii sa fi contactat diversi streptococi sau stafilococi.
Sala de operatie arata impecabil, curatenie maxima si sterilizare la fel. La ATI am stat 24 ore si ne-au pazit continuu cate 3-4 asistente, ni s-a dat continuu atentie, am fost monitorizate toate mamicile non-stop, paturile aproape toate noi, aparatura de ultima generatie si multa atentie din partea tuturor.Mutata in rezerva am avut ce-i drept tratament preferential, era curatenie luna si stateam numai 2 in camera, toaleta impecabila, hartie igienica, asternuturi care miroseau a steril, telefon in camera, telefon pentru asistente, o anticamera unde ne tineam florile si unde ii primeam pe cei veniti sa ne viziteze.
La bebelusi , la etajul 2, erau in permanenta cu ei 2 asistente, eu am urcat intr-o zi in afara orei de vizita si nu erau nesupravegheati, ba din contra, erau si 2 medici acolo.Langa camera bebelusilor exista 2 camere unde stau neonatologii in permanenta, asistente, infirmiere.
Copiii se stie ca nu-s lasati sa fie imbracati cu scutece de acasa, ci ii imbraca ei cu scutece sterile din maternitate.E adevarat ca lui Ayan ii dadusera un body mai marisor si putin rupt sub brat, dar in privinta curateniei…era super curat.Singurul repros ce as avea sa il fac celor de la neonato ar fi faptul ca dupa ce mi l-au spalat pe cap l-au asezat in dreptul geamului deschis ( era totusi luna mai si racoare afara seara) si faptul ca le-am dus absolut tot pentru igiena pielii si l-am scos din spital plin de eritem fesier, semn ca nu-l schimbau suficient de des sau nu mi-l dadeau cu ulei de corp.
Dar altfel…super monitorizati copiii.Chiar nu inteleg cum s-a putut ajunge la tragedia asta, chiar nu-mi pot explica unde Dumnezeu au fost asistentele alea in clipa cand s-a declansat incendiul, cum s-a putut sa ia foc un salon in care existau niste vieti la inceput de drum.
Nu am sa inteleg niciodata de ce este nevoie de asemenea tragedii ca ai nostri guvernanti sa se trezeasca din nesimtirea ce ii caracterizeaza si sa ia niste masuri in sistemul sanitar din Romania.
Daca pana acum imi spuneam ca si cel de-al doilea copil l-as naste la Giulesti fara nicio problema, de ieri seara lucrurile stau complet diferit-mi-e frica de moarte sa nu se intample o alta tragedie.Nu s-a dat niciun raspuns in legatura cu situatiile in care unele viitoare mamici se aflau pe masa de operatie in timpul exploziei, fiind in cezariana.Ce s-a intamplat cu mamele si bebeii aceia?Unde au ajuns si cum s-a incheiat operatia? Ca in timpul ueni operatii ca cezariana chiar nu poti opri absolut toate sursele de curent si nici nu o poti muta in alt spital in timpul sangerarii aceleia abundente.Sunt atatea intrebari la care as dori sa aflu raspunsul…
Pe imbecilul ala de ministru l-as da imediat jos din functie, as schimba si niste asistente si ceva personal din maternitate, dar pe de alta parte ma gandesc ca o tragedie ca asta se poate intampla oriunde in tara asta cu-n sistem medical atat de bolnav!
Sunt foarte afectata, Dumnezeu sa-i aiba in paza pe micii ingerasi care au pierit ieri si familiilor lor multa putere pentru a depasi situatia tragica in care se afla!
Iar noua, celor care am scapat vii si nevatamati ( am ajuns sa ne bucuram cand iesim zdraveni din spitale, in loc sa mergem cu sufletul impacat ca acolo ne vom pune sigur pe picioare si vom iesi perfect sanatosi) sa dea Dumnezeu sa nu ni se intample niciodata asemenea tragedii cumplite!

Lili si Dodo

Va rog mult, daca o cunoaste cineva pe Lili sa ne-o trimita cat mai repede aici, in vacanta!De aseara copilul meu sta mai mult pe la poarta, o striga mereu pe Lili, in culcare si-n sculare nu i-a mai trebuit nimic decat Lili.Ba pardon, il cauta si-l striga si pe Dodo.Aduceti-i pe Lili si pe Dodo la fata locului ca sa ne linistim 😀
La baie Lili, in pat Lili si Dodo, cand mananca o striga numai pe Lili -semn ca pe Dodo nu-l invita la mancare.Cand bea apa ii trebuie Dodo, dar la poarta si cand plecam tot pe Lili aia o cauta.Haideti pls, o mana de ajutor pentru gasirea lui Lili…si sa nu-l uitam si pe Dodo !

Analiza de text neliterar si neliterat

Nush cum se face, dar este exrem de bine stiut de cei din juru-mi ca eu atrag oamenii dementi exact ca pe-un magnet.Am tot citit in ultimul an de cretini din astia care nu faceau nimic cu si din viata lor decat stateau la pc urmarindu-i si vanandu-i pe altii, am tot citit supararile anumitor detinatoare de bloguri pe care le citeam des, am asistat la tot felul de discutii nebunesti in urma carora detinatoarele blogurilor cu pricina au ales sa-si faca private gandurile, simtirile si imaginile ce si le expuneau in casutele lor virtuale.Pe blog nu avusesem inca parte de nicio cretina de genul, de la ultima psiho de pe un forum care tragea tot felul de concluzii nu am mai avut parte de asemenea personaje.Ma miram ca nu daduse si peste mine „norocul” blogosferic.Inca…
In ultima vreme am simtit nevoia de o pauza cu scrisul pentru ca ma sufocam…Nush cum dreq am ajuns sa fiu eu inconjurata virtual de niste personaje – genul de care am fugit mereu: mimoze, oameni crampon de care nu poti scapa oricat de gretos te-ai purta cu ei.Faza naspa este ca nu numai ca nu inteleg faptul ca n-ai niciun chef de compania lor, ba dimpotriva, insista si ti se baga pe gat, isi gasesc adepti in oamenii slabi pe care-i cuceresc cu problemele lor lacrimogene si victimizandu-se. Una dintre mizeriile astea de femei mi s-a bagat pe blog, mess, ulterior incercand si cu ceva telefoane ( noroc ca am inca o cartela pentru prosti pe care o tin deschisa numai cand imi place mie) pe care insa i le-am retezat scurt.De fiecare data nu-mi spunea absolut nimic interesant, ulterior si-a motivat prezenta-i agasanta prin grija si iubirea netarmuita fata de al meu cupil.
(se pare ca asta este o trasatura de-a sceleratilor caci si cealalta vita de pe forum ma ura de moarte dar continua sa ma citeasca avid si sa imi urmareasca fiecare miscare „de dragul lui Ayan”).
” Chiar daca am stiut ce-ti poate pielea din doua conversatii la telefon totusi am fost alaturi de tine cand Ayan a fost bolnavior. Aveam treaba la momentul la care ai apelat la mine pentru ajutor si totusi, pentru copil, care nu are absolut nici o vina, am stat langa tine. Intentiile mele au fost cat se poate de sincere. Chiar am sunat sa intreb cum se simte Ayan. Te-a durut fix in spate. Ai fost de un egoism greu de digerat. Am trecut peste povestea asta caci, in viata, am invatat ca nu trebuie sa te astepti sa iti “multumeasca” in vreun fel oamenii ci doar la interpretari eronate ale intentiilor tale. Te-am sunat sa stiu daca vii la protest si te-am mai sunat inca o data pentru nu stiu ce problema. De fiecare data am simtit un junghi in inima, cand am inchis telefonul.”
(Nu am apelat la tine ever cand Ayan a fost bolnav ( eu il tratez dupa ce spun medicii si nu babele din targ, celor catorva persoane care mi-au stat alaturi atunci le-am super multumit si avem relatii mai mult decat ok si acum .Daca ai simtit junghiuri in inima la fiecare convorbire ce pana mea ai continuat sa tot imi scrii pe blog, sa ma suni si sa iti faci simtita prezenta, ha?).Nu-mi spune ca esti tu asa o persoana altruista ca nu cred nici de ma pici cu ceara!
Well-well, am refuzat politicos o data intalnirea, am refuzat a doua oara apropierea, citeam pe bogul ei si ma minunam ce idioti pot fi unii oameni, cum isi pot pune pe tava in mod public intreaga viata ( si noi ne expunem cate putin din viata noastra pe bloguri dar parca avem anumite retineri si parca nu ne spalam in public intreaga garderoba), problemele intime si mai putin intime, tot tacamul.
Odata respinsa, vipera care n-a ajuns la struguri si-a incoltit in mintea-i bolnava un plan nebunesc si a asteptat la cotitura, terfelindu-ma pe blogu-i in fel si chip, doar pentru ca mi-am permis sa comentez pe un alt blog – desigur ca al prietenei ei virtuale – alta mimoza de 2 lei, care dupa ce fura ideile de pe alte bloguri, deh! greu sa scrii si despre altceva cu exceptia cachitului, pisutului si dintisorilor care nu mai strapung gingiuta ) incropeste articole fara sa aiba in vedere ca jigneste anumite persoane.Odata ce se ridica una ca mine care-i scrie super civilizat ca a cam dat cu bata-n balta la faza cu articolul ala, mimoza se pune pe lamentat si da fuguta la matura ei pretena care se cugeta ca-i momentul oportun sa ma atace. 😀 Se apuca si scrie un post in care isi da ea cu parerea despre mine si familia mea ( a ajuns pana la soacra-mea despre care scrie ea ca se hranea cu tot felul de buruieni).M-a amuzato-enervat celebru imbecila cu pricina si neavand loc pe blogul ei sa comentez caci modereaza comentariile si lasa vizibil numai ce-o face pe ea sa iasa basma curata iaca ii raspund acia la mine in casuta ocupand cat spatiu vrea muschiu’ meu si elucidandu-i vitei toate nebuloasele in privinta-mi.
Asadar:
1.” Dar de oamenii, care perturba echilibrul blogosferic, ca e de la luna plina, ca e de la hormoni, ca e de la stres, oboseala si altele, ma irita pana la maduvioara. Ca, stiti cum e, daca arunci cu vorba grea, nu o mai scoate nimeni de la sufletul celui jignit. Si nici nu-ti mai schimbi parerea despre cel care supara fie ce o face!”
Adicatelea eu mi-s omu’ de perturb echilibrul blogosferic 😀 asta mi-a placut maxim! Te-am asigurat si in prive ca sotul meu cel zvelt ca o gazela isi face datoria de sot impecabil si ‘ormonii mei e mai mult decat satisfacuti si pusi la locul lor.Intrebarea mea catre tine e una simpla rau : e adevarat ca-n prag de ciclu se mai tropaie cate-o horica de hormoni in al meu body, tu draguta ai ‘ormoni? ( macar de-un ciclu mai incropesti?)
Despre stres si obosela nu cred ca vei putea ever intelege ce inseamna asta, caci stand cu curu’ toata ziua pe un scaun la pc, oboseala si stresul tau ating cote ingrijoratoare deci nu vei putea intelege draga de tine ce inseamna sa cresti singura un copil, sa tii o casa singura cu tot ce inseamna asta!
Despre vorba jignitoare…sa ne fie cu pardon madame, eu am invatat ( asa rasflocea cum ma crezi tu am invatat si eu ceva la vietisoara mea ) ca ati spune parerea – desi opusa majoritatii- nu inseamna a jigni pe cineva si nici nu trebuie pus la zid omu’ care nu concorda cu mine in simtiri si ganduri.Am avut opinii diferite de multe ori cu oameni din blogosfera, dar aceia nu erau animale, ci fiinte rationale care si-au spus si ei parerea, s-a rezolvat treaba si am mers mai departe.
Ai impresia ca facand o afirmatie si suparandu-va voi, cercul seriosde mame extraordinare al blogosferei, am sa incerc cumva sa impac pe cineva ca sa fiu iertata de voi?Ma faci sa ma zvarcolesc de ras!Eu imi cer iertare si scuze si tot tacamul, ma prosternez in fata celui caruia i-am gresit cu adevarat ( mi-a parut rau ca i-am cerut scuze blondei care m-a barfit cat a putut, impreuna cu tine, dar neavand curajul sa-mi spuna direct ce o deranjase exact – urasc lasii si pupincuristii ) dar niciodata ( afli acum asta ) nu ling acolo unde scuip si nu consider ca arunc cu vorbe aiurea.Stiu sa ma stapanesc si sa ma gandesc de 2 ori inainte de-a spune ceva in scris ( vorbele zboara pe cand scrisul ramane pe veci ) si daca o spun inseamna ca-s calcata rau pe lingurica.
Faptul ca a scris un articol mai mult decat nesimtit in care acuza ea marea Milka toate mamele care nu alapteaza, punandu-le la zid ca nu au avut bunavointa destula si…si…ne obliga pe noi cititoarele sa deducem ca ea a facut referire nicidecum la cele din blogosfera, ci la cele pe care le stie ea personal?! Pai scrie fata draga o erata si specifica asta, nu ma lasa pe mine sa ghicesc ceea ce ai vrut tu sa spui si nu ti-a iesit. ( Bogdana le-a zis pe bune si i-au iesit asa cum trebuia, plagiatul prin asta se plateste 😀 ).
2.Faptul ca te manca in cur ce ingurgita socra-mea cand il tatalea pe capriorul meu…iaca plante agatatoare manca, sweetheart, ca de-aia imi crescu un flacau asa de fain, zvelt ca si caprioara, caucazian cu ochii verzi.Pe tine daca te-a tatalit o alta muma decat a ta, ai suferit modificari si ai iesit un soi corcit de mongoloido-negroida.Acu’ ca te-ai calmat si cu ce a mancat socrela sper sa iti mai vii in simtiri.
3. ” Ce m-a suparat defapt a fost comentariul Amirei, extins pana pe blogul mazarichilor si nu mai stiu pe unde altundeva s-a mai dus. Treaba care m-a determinat sa ajung la acest articol. Nu e frumos! Denota lipsa de respect fata de celalalt coleg, care, pana una alta, s-a purtat cu tine finut si ti-a aratat mai mult decat buna vointa. Pana la urma se presupune ca suntem oameni civilizati la cei peste 30 de ani. Ca ai pierdut cativa ani din viata cu folos, nu aiurea. Ca pana la 20 copilaresti, ca te mai destrabalezi si pana la 30 dar dup-aia devii om serios. Nu ma mira atitudinea asta. Cand omu’ este rasfatat devine asa cum vedem. Sau mai pot fi multele probleme care-si pun amprenta asupra personalitatii. Cauze sunt multe dar nu o scuza pentru asemenea rezultat.”
Pfuuuuu, asta-i grele, ai filosofat aici, nu gluma!Buey fato, da sa mor io daca nu esti de belea! Care coleg? De mina, de uzina, de banca dintr-a saptea? Sau asa ne numim in blogosfera si eu am uitat sa fiu in trend?Mey voi ce-mi sunteti colegi in blogosfera haidati repejor cu 2 dejte in sus sa va stiu si io ca bag de sama ca sforai rau si nu stiu cum sa va numesc.Deci de-acum cand vreau sa va fac atenti ma adresez cu „stimati colegi!”
Asadar blonda imi era colega de blogosfera si mai presus de tati cele mi-a aratat si bunavointa.Haida la dreq! In ce anume?Mi-a soptit la vreun examen, m-a ajutat sa mut mobila sau…asta cu „purtatul fionut si bunavointa” sunt expresii de romanezi pe care eu nu-i halesc si nu pot raspunde la ele caci ma depaseste.Clar pe fata!
Mai apoi…as vrea sa te intreb Alexandreasco, cunosti ce fac oamenii seriosi?Daca nu, ai copilarit degeaba pana la 20 ai tai ( btw eu copilaria mi-am incheiat-o pe la 14 ani, apoi am trecut in alte etape), la tine s-a prelungit ca fost laptele de muma prea copilaros.Cat despre destrabalare…hm…n-as spune ca m-am destrabalat ever…dar daca tu spui ca ai facut-o atunci hai ca recunosc si eu: m-am destrabalat celebru pana la 25 asa cu indulgenta, ca mai apoi am devenit matura! ( deci tu clar esti mai retardata ca vad ca ai impins toate etapele pana mai spre 30 cand ai devenit om serios…dar tu ai zis adevarul mititica, ca unde nu-i gainusa e buton si ori asa, ori asa treaba omu’ tre s-o faca,asa-i? ) 😀 Sa nu mai spui ca esti om serios.Niciodata,auzi? 😀
Manca-te-ar muica de psiholog fin ce esti tu! Ha, unde-mi statea geniul si nu m-am prins.Rasfatata zici?Pai si arata-mi tu mie o muiere careia nu-i place sa fie rasfatata! ( asta in cazul cuplurilor care se iubesc si care nu pun haleala pe primul plan ca tine, care declari sus si tare ca inainte de iubire, totul trece prin stomac si ca banu’ adus acasa de bacan e mai bun decat orice mangaiere sau vorba dulce spusa de el vreodata! ) Ca rasfatul duce la egoism?Fato asta cu egoismul ai tot repetat-o dar nu am inteles de unde ai tras tu concluziile astea.Ia te rog sa-ti iei o nuielusa si s-o bati pe mama ca m-a rasfatat, bate-l si pe D. ca ma rasfata ca pe o printesa si bate-ma la naiba si pe mine ca sunt egoista ca nu stiu cum dreq sa scap de raie d-astia de oameni pe care nu-i halesc si ei asteapta si multumiri.Mi-am adus aminte sa-ti spun de ce m-ai sunat a treia oara…pentru nimic.Te-am mai luat la paispe intr-un alt comentariu si fix la 2 minute dupa, m-ai sunat ( la ala in care-mi spuneai ca nu-ti place tie cum imi sta blonda.Pai ai vazut tu romanez sa iubeasca blonzii?) sa-mi dai cu limba la zmec si ti-am taiat-o rapid ca nu halesc miorlaieli si perieri.Deci tu ai antecedente grave dar nu ti le vezi, jignesti gratuit si ti se pare ca esti o sfanta!
4.”E strigator la cer cand cineva se simte cu musca pe caciula si sare la gatul cuiva sau simte nevoia sa puna pe cineva la punct, caruia ii purta sambetele de ceva timp. Cum o fi, cum n-o fi, judecata mea cea dreapta zice ca Dani este nedreptatita in aceasta poveste.”
Oare de unde plm mea stii tu ca ii purtam eu blondei aleia sambetele?Va si credeti ceva interesante de va poarta omu’ sambata lui?! Iaca nici nu aveam altceva de facut decat sa port sambetele blondei.( tie iti purtam toata sapatamana ca esti nesuferita maxim! )Iar despre judecata ta cea dreapta…hahahahhahaha…asta cine ti- mai zis c-o ai?Ca ti se pare tie…uneori si mie mi se pare ca voi fi mama de presedinte, asta inseamna in viziunea ta ca poti judeca si blama si condamna dupa bunul tau plac?Mai fetito…ca tot vorbeai ceva pe undeva de maturizare…ma faci nu numai sa vomit gandindu-ma la gestul pe care l-ai facut ( eu doar la gradinita ma credeam un sef de trib si rezolvam in numele tribalilor mei problemele, ulterior i-am ascultat, le-am dat sau nu un sfat dar fiecare om matur isi rezolva si gestioneaza situatiile de criza aparute in viata sa – bine, aici vorbim iar de oameni dastepti si cu personalitate , nu de agarici care dau fuguta la vecin sa-i rezolve problema ca plange tare si suspina tanara domnita )
5.” Si am ajuns iar la prieteni; sunt un om sociabil si-mi place sa am prieteni de calitate, nu tin cont de culoare”
Aici e musai sa-ti raspund caci treaba asta spusa de tine m-a socat.Adicatelea fai asta ( ca sa intru si eu in limbajul florareselor cu care te intretii tu in fata blocului la o punga cu seminte) o romaneza care vinde flori in fata blocului e om de calitate?Jos palaria fai fato pentru argumentarea asta! Sa moara Jean de am mai auzit o asa duma de cand mama m-a facut! Apai daca florareasa e om de calitate , eu ce-as cauta intre toti lorzii astia asa ca voi?Vezi, aici nu ne pupam deloc noi doua.Pot sta singura 7 milioane de ani decat sa ies cu punga de seminte in fata blocului si sa stau la povesti cu florarese.Cred ca am multe chestii de mare calitate de invatat acolo la colt de strada.Mdeah…
6.” In viata mea nu am intrat in a altuia cu picioarele; oamenii vorbesc cu mine si-si spun pasurile si bucuriile; asa cum ai facut si tu la un moment dat”
Dap, ti-am spus pasurile alea ale mele cand plecam in fiecare vichend in alta destinatie prin lume, cand invarteam noi banii cu lopetile si tu ramaneai muta de uimire ca se poate trai si asa.Te-ai mirat de n-ai mai putut ca am plecat in vara asta in 3 vacante, cred ca dejtele-ti erau muscate la sange cand iti scriam „pasurile alea ale mele” :-D. Ti-am spus fix ce-am vrut si cat am vrut, ai luat totul de bun, puteau fi doar minciuni sau putea fi chiar adevarul adevarat.Stii cum se cheama astia care cred asa tot ce povestesc altii?Botanisti, draguta, adicatelea le place mult la Botanica 😀 Ma si gasisem eu cui sa ma confesez…Din lumea blogosferica m-am confesat doar la 3 persoane ( se stiu bine care si cum ) si sunt oameni normali si la locul lor.Cu tine cum as fi putut eu sa ajung la confesiuni si la intimitati reale?Poate te-am mintit ca sa te oftici ca te vedeam cum te ambalai, poate mi-am batut joc de inca o fraiera atunci cand „ceream voturi” ( pai am cerut public pe blog voturi, oare crezi ca mi se pare ca m-am umilit in fata Inaltimii Tale pentru un vot?Si daca da, ma doare la bascheti, am facut-o pentru Bimbi si poti crede ce vrei, oricum parerea ta e nula )
7.Despre afirmatiile tale ca laptele formula nu-i majuta intelectual pe copii, ca-i supradezvolta…te bagi la un pariu?Fa tu un copil ( alapteaza-l pana la noi ordine si aplica-ti principiile tale de mare detinatoare a adevarurilor absolute in lumea asta ) si garantez suta-n mie ca nu-ti iese un copil ca al meu.Batem palma, scriem, facem ce vrem.Daca faci unul atat de reusit ca fi-miu imi fac mea culpa in fata-ti si te las sa-mi faci ce vrei.Pana atunci insa…mucles si du-te cu putere…Inainte de-a te mai apuca sa faci pe procurorul blogosferei uita-te-n ograda-ti si vezi-ti de gravele probleme pe care chiar le ai.
Ufffffff ca m-am usurat, am zis ce-am avut de zis, am curatat si blogrollul de uscaturi, am terminat cu cercul mamelor serioase si mature si…si…si…si…vreau sa raman cu oamenii mei dragi de dinainte, vreau sa scriu despre lucruri asa cum se intampla in viata, lucruri reale chiar daca uneori si imorale, caci viata nu e un balon de sticla.Nu dau dreptul nimanui pe lumea asta sa ma judece, decat lui Dumnezeu, parintilor mei si mai tarziu copiilor mei.Restul…vor fi carnuiti pana la noi ordine daca isi mai vara coada in casa mea si mai dau cu pietre.
Ca sa nu uit, jegoasa care se crede procuroarea blogosferei este asta.
P.S: trebuie sa specific pentru handicapatii care trag concluzii a-mpulea total ca in salina un om care sta zilnic 5 ore la tratament fie se da pe net, fie citeste carti, fie se ocupa de cachituri d-astea de amuzament cum am facut si eu azi.Asadar madame procuror, nu sunt singura in vacanta ci sunt in loc racoros unde ma distrez cu si despre idioti.