La cumpăna dintre ani

Poimaine anul se-nnoieste… si 2015 se toceste…

Cativa ani nu am mai facut nicio retrospectiva si nici planuri de viitor, uneori planurile pe care le-am ticliut cu grija la finele unor ani au esuat lamentabil, asa incat nu am mai indraznit sa imi fac planuri.Le-am luat pe toate asa cum au venit.

Sa fac acum o retrospectiva a lui 2015, pe luni calendaristice mi-ar fi placut, dar  mi-ar fi dificil, astfel ca pot spune spicuind ca inceputul de an m-a gasit cu o talpa plina de lichid si inflamata ca abia mai mergeam.Lichidul asa cum a aparut, tot asa a si disparut ( ajutat desigur de multe antiinflamatoare si mult repaus).

Primele luni am muncit la fostul loc de munca pana am facut mai multe atacuri de panica, am muncit cat si pentru alte doua trantorite care nu faceau nimic ,dar sapau oamenii si imi urmareau fostii colegi mai ceva decat FBI-ul . Dupa atacurile de panica, de Paste, cand m-am despartit cu greu de mai multi fosti colegi de-ai mei care au fost pusi pe liber din cauza micimii si infectiei unora, am luat hotararea sa plec.Si dupa ziua lui Kiki ( petrecuta la Sinaia, intr-o atmosfera calma si calda ) am plecat.

Lunile de vara m-au prins acasa ,stand intr-o vacanta de o luna si jumatate,sculandu-ma tarziu, band cafeaua linistita pe tearasa mea, saturandu-ma de atatia pupici si imbratisari de la puiul meu mic, stand sa ma uit cum se jucau copiii  ore in sir si invatand pentru examenul de titularizare in invatamant.

Luna iulie, odata cu ziua mea, a venit si cu noul loc de munca, ivit de nicaieri, atunci cand nu mai speram decat sa ma reintorc la o gradinita cu copii, sa lucrez o perioada fara adulti, fara ura  viscerala a unora, fara competitii aiuristice intre oameni, fara pizma si fara cuvinte care uneori dor mai mult decat cateva perechi bune de palme.

Vara acestui an, m-a invatat sa-mi infrang mandria si sa-mi calc peste orgoliu, este prima oara in viata mea cand intr-un moment crucial am lasat de la mine si am iertat, sperand ca raul facut de unii li se va intoarce la un moment dat, de la Dumnezeu si nu de la mine( si le-a venit rasplata dupa fapte, acum in prag de Craciun ).

Am ales sa pierd bani dar sa plec cu capul sus, sa nu ma pateze escrocheria si mizeria unora.M-am desprins ( brusc, dar greu ! ) dupa multi ani de sindromul banilor.In ultimii ani ma lasasem stapanita de bani si nu mai eram eu in anumite contexte, ma conduceau banii in anumite situatii si asta e ultimul lucru pe care mi-l doresc de la viata mea, vreau sa conduc eu banii si nu ei pe mine, indiferent de circumstante.

Am pierdut vacanta in Grecia anul asta, am ajuns 5 zile chinuite si plouate ca vai de lume, la mare, si asta ne fuse tot anul concediul  cel de toate zilele.

Toamna lui 2015 a fost una pe care nu o s-o uit niciodata, unu la mana pentru ca este anul in care Kiki a inceput scoala, a pasit intr-o alta etapa a vietii lui,ne-am reorganizat, ne-am adunat puterile toti din familie si am purces la drum.

Doi la mana pentru ca a adus atata de multa suferinta prin tragedia din Colectiv, tragedie care pe mine, personal, m-a marcat profund.Nu-mi amintesc sa mai fi plans atat de mult si pe o perioada atat de lunga, din adolescenta, probabil dupa vreun iubit zanatec care m-a parasit.

A fost o toamna lunga tare anul asta, pentru ca desi sfarsit de decembrie  iarna abia azi s-a instalat cu adevarat.Ninge ca in povesti acum in sat la mine, cu niste fulgi uriasi,eu ascult Buddha Bar si as vrea ca anul ce se incheie sa spele toate relele ce au fost si altele sa nu mai vie.

2015 a fost un an agitat la nivel mondial, a fost un an al multor conflicte, un an in care multi oameni nevinovati au disparut,un an plin de o mare incarcatura emotionala pentru intreaga Europa si lume, in general.

Eu trag aici linie pentru 2015, in acest an mi-am curatat viata de niste oameni care imi produceau un disconfort si nu mai am nevoie de un stres in plus fata de cate am, am facut pace eu cu mine, am reinceput sa scriu pe blog dupa o absenta de un an, am cunoscut alti oameni minunati, am facut loc in viata mea altor oameni mai faini.

Pentru 2016 vreau doar sanatate pentru mine si toti cei dragi ai mei, nu fac planuri ( desi mi-as dori mult sa ne inchidem terasa ), in schimb am un singur mare obiectiv si ala tine de sanatatea mea.

Din ianuarie, dupa ce trec toti sfintii , indiferent de vremea de afara, ma voi apuca usor de alergat.Cand lucram in Pipera obisnuiam sa mai merg pe jos, zilnic aproape 1 kilometru dus-intors.Nu era mult, dar faceam putina miscare.De asta vara sunt mega sedentara, ma urc in masina in fata casei, cobor in fata biroului, stau cu fundul pe scaun toata ziua si cand urc scari mai multe deja simt ca ma sufoc.Ma simt ca la 70 ani, ma dor articulatiile, ma doare coloana, in ritmul asta sigur ma anchilozez.

Voi incepe cu alergare putina si usoara si la vara vreau sa vad unde ajung.6 luni e targetul meuș sa vad ce pot sa reusesc sa fac in acest interval de timp.

Altceva nu mai planuiesc, alt obiectiv nu mai stabilesc, le iau asa cum vin, sper ca 2016 sa fie mai bland cu noi toti, sper sa nu mai fie avid de vieti tinere, sper ca toti ai mei cei cunoscuti si necunoscuti sa fie sanatosi, sa ne citim cu drag si cu zambete pe fete, sa auzim unii de altii numai de bine si cu bucurii!

Dragii mei, toti cei care treceti pe aici, va urez pentru 2016 din suflet, ceea ce-mi doresc si pentru mine : sanatate voua si tuturor celor dragi ai vostri, sa aveti mereu zambete pe fete si sa ne citim cu bine.Petreceri frumoase de Revelion,mese imbelsugate si sa nu uitati sa va pupati sub vasc 🙂 !


glitter-graphics.com

Anunțuri

Crăciun Fericit !

In Ajun de Craciun, trec repede in revista faptele bune ( relele le stie el, Mosul, fara sa le mai spun eu aici 🙂 )

– cadourile de la cele 2 proiecte la care m-am inhamat, au fost expediate, primite si mutrisoare fericite.

 

– bradul e deja impodobit de pe la inceputul lunii decembrie pentru a se putea bucura de el Kiki-piciul cat mai mult timp

20151224_132516

-cozonacii au fost gatati, cu ajutor de la puiul meu, gustul e minunat

-il asteptam cuminti pe Mosul, vine sigur incarcat cu daruri, dar si cu scrisorele pentru copiii mai putin cumintei.Pana va veni, dam o fuga prin oras sa vedem daca au amenajat pe la bisericile catolice ieslea nasterii Domnului si sa ascultam ceva colinde cantate fain

-Va doresc tuturor sanatate, mese imbelsugate,Mosi generosi, oamenii dragi alaturi ! Craciun fericit !

craciun-fericit

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Amestecate, leneșe și cătrănite

Saptamana trecuta  a fost una de mare forta pentru noi.

1 Am avut de onorat 2 serbari ( care intre noi fie vorba, au fost asa, de umplutura, ca sa nu zicem noi, parintii, ca nu s-a facut nimic ! ) .Serbarea de la canto a fost facuta impreuna cu cei de varsta mare si a iesit un haos total, un haos in care parintii de la grupa celor mici am dat bani pentru tratatia de dupa serbare si cei mari au mancat tot, ramanand in urma lor niste fete mici salivand de dorinta de-a gusta ceva dulce si cu ochii inlacrimati de platourile goale.Mi s-a parut ireal de aiurea gandita asocierea grupei mari cu cea mica.

  La scoala, serbarea a avut loc intr-o sala cocheta si aranjata ca pentru nunta ( era  insa in incinta unui restaurant si nu era nimic de obiectat caci am stiut de la bun inceput cum va sta treaba ), totul era amenajat pe nuante de rosu si alb astfel incat decorul si costumatia copiilor s-a potrivit la fix cu sarbatorile.Mai putin tinuta Mosului ( pe bune, eu am crezut ca individul acela a venit pro bono, nicidecum ca l-am si platit ! ), mos care era incaltat in adidasi albi Nike, cu un fes rosu pe cap,o pelerina rosie de sub care ii iesea un strat de piele dintr-o burta grasa, a vorbit cu copiii intr-o maniera cocalareasca totala, a facut poze, a dat cadoul fiecarui copil si dus a fost.Serbarea in sine a fost clasica, o insiruire de poezii si cantece, scurte si la obiect.Dupa primirea cadoului, ne-am pupat si imbratisat cu doamna si vacanta placuta.

De joi, neoficial copilul este in prima lui vacanta de iarna, de scolar.Vacanta in care il las sa faca exact ce-l taie tartacuta lui de 6 ani si jumatate. Fara nicio repetitie la pian, niciun cuvintel in franceza, fara scris, socotit sau cantat pentru canto.Nimic ! Doar citeste zilnic ca ii place lui sa lectureze.Are la dispozitie 3 saptamani de desfrau total 🙂 Se pare ca s-a obosit si consumat cu noua etapa din viata lui , mai mult decat a lasat sa se vada, e epuizat bietul copil, doarme mult si cere sa se culce si la amiaza, lucru greu de imaginat pentru agitatul de Kiki.

2. Am terminat toate pregatiriule prin casa si-n exterior pentru sarbatori.Sunt fericita sa vad luminite multe cum ne impodobesc casa in ciuda faptului ca factura la curent pe decembrie va exploda, dar nu-i bai ! Anul asta, primarul nu a ornat absolut deloc satul, comuna; probabil nu sunt bani, ii pastreaza pentru campania electorala :-), asadar luminitele de la case se vad superb si e plin de tot felul de decoratii, in toate marimile si culorile posibile.De departe cea mai frumos decorata si in culori splendide este biserica satului.Lasand la o parte faptul ca nu-l plac deloc pe preotul paroh, face insa niste chestii demne de toata lauda.Anul asta chiar este spectaculoasa ornarea bisericii si a curtii interioare.

3.Este primul an in care nu am concediu in aceasta perioada, dezavantajul de a lucra la o firma mai mica, iti da „sefu ” ( urasc cuvantul asta ! ) concediu daca are el chef.Si cum anul asta nu are cheful la el, stam si frecam duda pe la birou, nu avem nimic de facut in mod special, dar avem de facut acte de prezenta. Si lucram si dupa Craciun, sa nu ni se raceasca prea tare scaunele.

Stiind  ca lucram in perioada asta, duminica am fost in centru sa vizitam si  noi orasul decorat si mai ales Christmas Market-ul de la Universitate.Mi-a placut mult anul acesta ce am vazut, sunt reusite decoratiile, iar Christmas Marketul arata super ok, oamenii civilizati ( cu exceptia celor care merg acolo doar ca sa mai fure ceva de prin buzunare ), muzica buna, se statea ordonat la  cozi pentru achizitionarea diverselor dulciuri, a vinului fiert sau pentru a intra in Casa lui Mos Craciun.

Am intrat si noi in Casa Mosului, dupa ce am stat vreun sfert de ora la o coada care merge foarte repede caci intrau cate 4 familii odata in casa.Cu Mosul si cu strumfii sai se fac 2-3 fotografii, copiii primesc ceva dulce ( Kiki a primit o ciocolatica cu rom ) si asta e tot.Dar bucuria copiilor e nemarginita, casa Mosului i-a placut mult lui Kiki, deci a meritat asteptarea.

Această prezentare necesită JavaScript.

4.Anul asta umblu cu sorcova de Craciun ( si la propriu si la figurat! ), cu exceptia cozonacilor nu fac nimic de mancare.Am zis ! Mergem si intoarcem toate vizitele care ni s-au facut noua de cand stam la curte.Uite asa, plecam de prin Ajun si pana pe 26 seara ne tot plimbam de la unii la altii.Si ne intoarcem si cu desaga plina, asa incat pana la Revelion sa nu mai gatesc nimic.

De Revelion as avea chef sa stau cocotata in varf de pat la tv, sa nu fac nimic, sa stau pur si simplu.Numai ca deja avem anuntati musafiri.Uofffffff si tare as fi vrut sa stau, iaca asa, tolanita cum vreau eu, imbracata la fel de lejer  cum vreau eu , sa ies sa arunc una, doua, noua petarde, sa trag un artificiu, sa ma pup sub vasc cu D. si cu Kiks, iar apoi sa gust ceva sumar si sa ma tolanesc iar.

Visez ca in vacanta din februarie sa il pot duce pe pui intr-o tabara de ski, unde , cum si in ce fel, habar nu am inca, insa visez…

Vremea asta primavarateca nu m-a introdus inca in starea aia de Craciun, ascult la foc continuu colinde, insa…nimic.Parca vine Pastele, nu Craciunul !

5. Copilul a fost in pioneze cu stomacelul vreo 2 saptamani, nu s-a mai intamplat niciodata asa ceva, laptele pe care il primesc la scoala l-a terminat.Nu stiu daca laptele in sine sau conditiile nepropice in care este pastrat, l-au transformat intr-o mic cacacios  bolnavior pe copil.Cert este ca m-am speriat vazand ca tinand regim drastic ( nu a mancat atata orez ca acum,de cand s-a nascut, adunat toti cei 6 ani ! ) burtica lui tot nu dadea semne ca ar vrea sa se dreaga in vreun fel.I-am dat Ercefuryl si l-am vindecat dupa 3 zile.E ok acum, dar gura lui nu va mai gusta laptele de la scoala ever ! ( cornurile sunt oricum atat de tari ca poti sparge pietre cu ele .Ma gandesc la ce buni toti banii astia cheltuiti in zadar daca laptele e nasol si cornurile atata de tari ?! )

6.Sunt extrem de catranita astazi. De cand sunt mica  merg in prag de sarbatori si-i pun la mormantul bunicului meu o coronita de brad, cu globuri.In ultimii 4 ani,sistematic, cum o punem pe cruce i-o fura si lasa crucea golasa, cu sarma taiata pusa ostentativ la vedere.Si nu sunt catranita pentru cei 5 lei cat costa o coronita, ci pentru faptul ca exista in tara asta nenorociti  care fura de la morminte diverse chestii ( de la flori,candele pana la coronite de brad ), fura din cimitire unde nu ar trebui sa se atinga nici cu o floare mormintele.Ce fel de persoana este aceea care se duce cu un cleste sa taie sarma de cablu cu care am legat coronita si sa o fure? Ce sa faci sau cum sa iti pui in casa o coronita din cimitir? Anul trecut am facut un experiment si dupa prima coronita furata am pus-o si pe a doua.Au furat-o si pe aia.Anul asta merg iar sa cumpar una, insa lipesc un bilet pe ea, bilet pe care am sa scriu:”daca o atingi te duci dupa el si in felul in care s-a dus si el ! „. Poate in felul asta dementii astia care fura pana si din cimitire sunt in vreun fel miscati.

Cam atat, am ganduri amestecate, e o invalmaseala in capul meu si eu sunt cuprinsa de o lene celebra, nu am avut de multi ani starea asta de dolce far niente.Si asa o sa si fac !

Premiul Liebster de la o premiată

Pe Allexyanna nu am descoperit-o decat de putin timp, insa o citesc cu nesat si versurile ei imi incanta de fiecare data sufletul.

Iti multumesc pe aceasta cale, Allexyanna, pentru faptul ca te-ai gandit la mine, acordandu-mi premiul Liebster.

liebster-award-logo

Exista ca la orice premiere, un set de reguli si un set de intrebari pe care e frumois sa le urmati asa cum voi face si eu.

Regulile Premiilor sunt cele de mai jos:

*Mulţumeşte-i persoanei care te-a nominalizat scriind link-ul către blogul ei în postare;
* Răspunde la toate întrebările primite;
*Nominalizează 11 bloggeri;
* Formulează 11 întrebări la care să răspundă cei nominalizaţi de tine;
* Nu poţi nominaliza persoana care te-a nominalizat pe tine;
* Trimite-le nominalizaţilor un link la postarea în care i-ai numit, pentru a-i informa.

Iata si intrebarile Allexyannei pentru mine :

1.Ce vă inspiră în publicarea unui material pe blogul personal?

Diverse momente fericite sau nefericite. traite sau experimentate de mine si de ai mei dragi , alteori amintiri din copilaria mea frumoasa, foarte multe scrieri sunt despre pustiul grozav pe care-l cresc cum ma pricep mai bine.

2.În urma căror criterii alegeți să urmăriți un blog?

In general urmaresc bloguri care nu sunt ” faimoase „, ma delectez cu scrieri simple, frumoase,haioase, scrieri care imi insenineaza diminetile la o cafea, inainte de a ma apuca de treaba zilnica la serviciu.Nu am un criteriu anume.Citesc o postare, mai citesc una, doua si daca imi place revin iar si iar.Daca nu, inchid si trec mai departe.

3.Vă captează mai mult un material care să includă o fotografie decât unul simplu?

Ma capteaza foarte tare continutul scrierii, fotografia insa completeaza bine o scriere cu substanta.

4.Comunicare online sau offline? Ce preferați și de ce?

Mie imi place sa comunic oricum, o fac si online si offline, comunicarea doar sa existe.Offline e placut ca te revezi / auzi cu persoane dragi tie, online e fain ca poti comunica oricand cu cine doresti, fara a fi nevoit sa te deplasezi.Ambele forme au avantajele si dezavantajele lor.
5.Câte persoane pe care le urmăriți online cunoașteți și dincolo de spațiul virtual?

Cateva dintre personale pe care le urmaresc de multa vreme le cunosc si personal, cu unele am devenit foarte apropiate.Mi-ar placea insa sa ma intalnesc la un ceai, de exemplu, cu persoanele mai nou urmarite.
6.Ați avut curiozitatea de a cunoaște o persoană căreia îi urmăriți blogul? Dacă da, cum ați dat curs acestei curiozități?

Curiozitatea exista, nu am dat inca curs acesteia.
7.Considerați că “personalitatea” blogului este apropiată de cea a subiectului-admin?

Depinde de scrierile din blog.La mine, spre exemplu, se poate citi ce fel de persoana sunt, scriu chestii personale, ganduri si idei.La alte persoane, care scriu despre cu totul alte subiecte ( versuri, proza, povesti diverse ) nu poti contura ce fel personalitate are adminul blogului.

8.Care este figura geometrică preferată și de ce?

Mie nu prea imi plac figurile geometrice si nici matematica, asadar nu am asemenea preferinte.Sorry, daca ar fi acum sa aleg asa una,la repezeala, hexagonul.E comlicat si maiestuos.

9.Ce culori ați înscrie în figura geometrică preferată?

Hm…Culori? Desi nu se potrivesc ca si cromatica, aleg culorile mele preferate : rosu, turqoise, corai si oliaca di mov. 🙂

10.În ce măsură și cum participați la protejarea mediului înconjurător?

Pffff, la intrebarea asta m-ai lovit ! Rau ! Nu sunt genul sa arunc mizeria pe jos, nu tai pomii, plantam copaci si flori ( ce-i drept la noi in curte ! ).Nu am participat insa la actiuni ample de protejare si salvare a mediului.

11.Care este cel mai important moment artistic personal trăit având în vedere faptul că arta poate fi găsită în foarte multe domenii de activitate?

Am absolvit scoala populara de arta, sectia canto – muzica usoara, ceva ani am cantat pe la diverse evenimente,insa de departe cea mai faimoasa si importanta aparitie artistica a mea a fost la 6 ani, cand am cantat pe scena Operei Romane si a Salii Palatului in fata a mii de oameni, in spectacole, alaturi de nume mari ale scenei romanesti de la acea vreme. Si m-a vazut o tara intreaga la tv-urile lor alb negre cum cantam 🙂 .

Premiul Liebster pleaca de la mine catre urmatoarele bloguri (descoperite relativ recent de mine, dar pe care le citesc cu mare drag ) : Potecuta, Adriana Tirnoveanu, Zapadalbastra,Emotii de mamica, Mama Alunita,Random Stuff, Confesiuni de sotie, Al Phagora, Mysoul 244, Din viata ca-n piata ,Calator prin viata.

Intrebarile pentru cei nominalizati:

  1. De ce aveti un blog, pentru cine scrieti?
  2. Postarile voastre sunt povesti reale, de viata sau fictiune?
  3. Scrieti pentru trafic si obtinere de venituri sau din pura placere fara a va interesa traficul blogului?
  4. Daca ati putea alege dintre cei doi astrii : soarele sau luna?
  5. Cat de des scrieti pe blog, aveti o anume frecventa?
  6. Care este ultimul film vazut pe care l-ati recomanda?
  7. Versuri albe sau proza in versuri?
  8. E vremea colindelor, asultati colinde traditionale romanesti sau internationale?Pastratori sau nu de traditii romanesti?
  9. Care este media de varsta a celor pe care ii cititi? Conteaza varst bloggerului urmarit sau doar continutul blogului?
  10. Treceti prin filtre personale ceea ce cititi sau credeti ad-literam ceea ce este scris?
  11. Cea mia frumoasa urare de Sarbatori pe care ati facut-o / primit-o in ultimii ani ?

 

Tartă rapidă cu fructe

Exista o prajitura delicioasa, care ma scoate intotdeauna din impas, cand se anunta cineva in vizita intr-un timp foarte scurt.

Se coace repede, din ingrediente simple si nu iti ia mult timp sa o prepari.Iar gustul este mortal…de bun.

Cine a mancat-o la mine o data, cand revine cu siguranta imi cere iar „tarta aia buna rau „: -)

Va dau si voua reteta ca poate aveti vreodata nevoie sa faceti repede ceva bun si dulce.

Ingrediente:

  • 4 oua
  • 250 gr zahar
  • 100 ml ulei
  • 100 ml lapte
  • 250 gr faina
  • 1 plic praf de copt
  • esenta rom

Preparare: se freaca cu mixerul galbenusurile cu zaharul, apoi se adauga uleiul, laptele,esenta de rom, faina si praful de copt.Separat se bat albusurile cu un praf de sare si se toarna peste maglavasisul anterior enumerat.

Compozitia obtinuta se toarna intr-o tava tapetata cu hartie de copt, se pun fructele congelate sau crude, se da la cuptor timp de 30 minute la 180 grade ( mentionez ca am cuptor electric si nu stiu cat anume ar trebui coapta la cel pe gaz si nici la ce temperatura ).

Un deliciu de tarta ce poate fi facuta cu ce fructe doriti, eu obisnuiesc s-o fac cu visine congelate.

Pofta Buna !

Această prezentare necesită JavaScript.

Cotidiene iernatice

Nu am disparut nicaieri si nici Mos Nicolae nu ne-a luat cu el dupa ce ne-a umplut ghetutele.Anul asta, spre deosebire de alti ani, pe langa dulciuri, brice si…carti de citit, a adus si o nuia.Just in case…

Sunt ocupata insa cu serbarile de sfarsit de an.Ati crezut ca umblu techerdeua prin lume? Da,prin lumea mamelor zalude ma preumblu in aceste zile, ma opresc, ma crucesc, imi scuip in san si imi spun ca mai avem doar 8 ani de scoala generala.Atat, doar 8 !

Desigur ca toate discutiile din aceste zile, se invart in jurul sumelor de bani ce trebuie iar date pentru toate doamnele si domnisoarele ce se preumbla pe la catedra  din clasa lui fi-miu.

Si dupa ce am asistat tacit la scene de o grosolanie fara margini, la jigniri si la tot felul de alte kkturi mamicesti, m-am hotarat brusc: pe mine nu ma tin nervii, asadar nu mai discut nimic cu niciuna, ma prefac zilnic maxim de grabita si iutesc pasul cand vad palcurile de mame la poarta scolii si daca vreau sa dau ceva, cuiva, din partea noastra, o fac  „pe banii mei, pe barba mea …. „.

Despre tinutele de serbare…anul asta ne-a ferit Bunutul sa mai avem costume si alte dracovenii, ne imbracam misto, cu ce are fiecare si gata, rasuflam usurati.

La serbare are o poezie kilometrica, de Eminescu, e frumoasa dar foarte grea. O stie, o spune asa ca un papagal si scapam si de serbarea asta care pe mine ma seaca total.Nu inteleg si pace ( nu am inteles nici la gradinita treaba asta ! ), de ce nu fac oamenii astia niste scenete haioase cu copiii si prefera sa le dea niste poezii sterile si niste cantece care sunt interpretate ca la coltul bisericii.

Anyway, nu-i treaba mea si cand o sa ma reintorc eu la copilasi, am sa fac numai scenete, sa imi scot parleala 🙂

In alta ordine de idei, calendaristic este deja iarna, umezeala s-a instalat la noi in curte ca la ea acasa,pavelele sunt ude, luceste muschiul format intre ele, lacul raspandeste un frig umed care-ti intra in oase.Si dimineata este ceata si multa, multa roua.Si e un frigggggg…..

Mi-ar fi placut sa fie zapada, sa scapam de umezeala asta infecta pentru ca atunci cand ninge nu mai simtim atata umiditate.

In casa insa, e cald si bine, curatenia generala am reusit sa o finalizam aproape ( bucataria o facem mereu ultima, inainte de Craciun ), bradul l-am dat jos din pod si l-am impodobit.

Am cumparat anul acesta niste decoratiuni exterioare, intrebarea intrebatoare este cum dreq o sa le fixam, ca am avut o criza de nervi mai deunazi cand am observat ca muncitorii vietii au uitat sa ne fixeze suportii de agatat in astereala acoperisului.In fine…sper sa gasim o solutie si sa luminam casa si pe exterior.

Zilnic rasuna in casa si in masina radioul lui Mosul Craciun ( magicfm) si de anul asta zappam si pe vibefm, care inca de la sfarsitul lui noiembrie difuzeaza numai muzica de Craciun.

Casele de pe strazile din satul nostru incet, incet prind haine de sarbatoare, seara cand ma ‘ntorc acasa e ceva magic.Biserica are niste ornamente de vis, casele de la padure sunt luminate feeric iar in intunericul padurii se vad mii de luminite divers colorate. Uneori, seara, il inhat pe Kiki si ne plimbam cu masina prin comuna sa vedem cum si-au ornat oamenii casele.Imi place la nebunie sa fac asta iarna.

La birou am impodobit un bradut si aud zilnic susoteli ca vom avea vacanta de pe 19 decembrie pana pe 10 ianuarie.Eu sigur nu pot sa stau acasa atata vreme ca am declaratiile vietii de depus, dar din 23 decembrie cred ca as putea porceste sa beneficiez de un concediu misto pana pe 10 ianuarie.

Cam asta facem in perioada asta, pregatim pachetele copiilor al carui Mos suntem, ne preocupam si de al nostru copchil, ne facem liste cu ce sa cumparam, sa gatim, sa musafirim.Iar eu tricotez.Mult.Asa ca in fiecare iarna, caci numai iarna ma apuca cu tricotatul.

Voi cu ce va ocupati in perioada asta de sfarsit de an?Ce planuri de vacante aveti, pe unde va petreceti zilele de sfarsit de an?

 

 

Vine sau nu vine la noapte?

A intrat in baie in timp ce eu frecam de zor si cu spor chiuveta, s-a uitat lung la mine si sec de tot mi-a spus: „stiu ca Mos Craciun si Mos Nicolae nu exista, esti tu si cu tati !”.

S-a intors pe calcaie si a parasit baia.Buimaca fiind de ceea ce am auzit, am frecat si mai tare chiuveta, am clatit-o si l-am chemat langa mine.Nu stiam ce aveam sa ii spun, dar eram sigura ca nu vine de la el afirmatia asta, a aflat de undeva si voiam sa stiu ce si cum.

L-am luat la descusut cu blandete si mi-a spus ca unul dintre colegii lui din clasa, cand se intorceau de la sala de sport, i-a spus verde in fata ca e ” fraier rau ”  daca mai crede ca exista Mos Craciun.

L-am intrebat ce crede el, ce parere are despre ce a afirmat colegul lui.

S-a gandit si mi-a spus ca el crede ca exista Mos Nicolae si Mos Craciun.Dar se si intreaba de ce colegul lui i-a spus asa ceva?!

Cu prezenta mea de spirit am gasit o explicatie imediat si i-am spus ca exista anumiti copii care nu traiesc copilaria asa cum ar trebui, cu inocenta si candoare, ca adultii nu mai pot crede in povesti si viata e frumoasa si linistita, fara griji, cand poti inca sa crezi in povesti frumoase.

I-am mai spus ca anumiti parinti nu merg sa se intalneasca cu Mos Craciun pentru ca ai lor  copii nu au fost cuminti peste an si Mosul nu i-ar vizita oricum.Probabil colegul respectiv face parte din aceasta categorie si parintii lui, ca sa nu se simta copilul trist, ii cumpara ei cadouri in locul Mosului.

Nu stiu sigur daca a crezut ce i-am spus atunci, mi-a zis ca el inca ii asteapta pe cei doi mosi sa vina,  dar azi de dimineata dupa petrecerea de la taica-su de la seviciu, a venit super entuziasmat.

L-a vazut pe Mos Nicolae pentru prima data.Eu am profitat de ocazie si i-am spus ca daca l-a vazut la anul nu va mai veni, pe Mos Nicolae il vad doar copiii care sunt destul de mari incat sa li se arate in carne si oase, de la anul il va vizita doar Mos Craciun, caci Mos Nicolae e ocupat doar cu cei mici.

Era insa atat de incantat de cadourile primite , incat nu a dat prea multa importanta la ceea ce i-am spus. In schimb, in dupa masa asta si-a lustruit ghetutele, le-a lustruit si pe ale noastre si mi-a spus ca e tare increzator ca va veni si la noapte.

Va veni, desigur, insa ii va aduce pe langa dulciuri, fructe si carti si o nuia mare.

Iar mie, lui D. si voua tuturor  vreau sa ne aduca Mosul ceea ce este scris in scrisoarea de mai jos :

mos nicolae

sursa foto: facebook

La multi, multi ani sanatosi tuturor acelora dintre voi care maine isi serbeaza onomastica !

Consola și motivația

Acum vreo cincisprezece ani, am primit cadou de la iubitul meu de atunci, o consola Playstation.La vremea aceea, eram mare ” cartofora”  (cica as semana leit cu bunicul meu matern , de acolo tragandu-mi-se nu numai al doilea prenume, ci si placearea asta nebuna de a juca carti,  cum imi spune maica-mea razand ) .

Pasiunea mea pentru jocurile de carti a trecut in online datorita faptului ca era mult mai la indemana sa joc un pocker oricand aveam eu chef si nu depindeam de nimeni, nu asteptam pe nimeni sa aiba chef si timp ca sa ne strangem la o partida de carte.De la jucatul pe consola, ulterior am trecut la jucatul online pe diverse site-uri, imi amintesc de o perioada de iarna in care ma culcam obosita, pe la 3-4 dimineata, de la atata whist si rentz online, ca sa ma trezesc si mai obosita sa ajung la job la ora 7-8. Au fost ani faini, am cunoscut oameni foarte misto,oameni cu care, cu cativa dintre ei, m-am intalnit si in realitate, jucam pe un site grecesc unde mi-am exersat si perfectionat limba greaca.

Dar nu despre mine am vrut sa povestesc , ci despre Kiki.

La ultima rascolire prin dulapuri, a dat peste aceasta consola.Initial nu am vrut sa ii spun si sa ii arat ce face pentru ca pasiunea lui pentru masini este nemasurata si majoritatea jocurilor de pe consola sunt cu diverse curse de masini.M-am gandit insa ca va rascoli singur sa vada ce si cum, posibilitatea de a strica consola fiind una foarte mare.

Precizez ca el nu se joaca pe tableta, telefon sau pc ( laptop) mai deloc, insa gustul pentru asa ceva l-a prins deja.Doar in vacanta are la dispozitie tableta si telefonul lui , cu masura insa.

Eu in timpul scolii nu il las pe tableta, telefoanele noastre niciodata nu au stat in mana lui, pe laptopul meu nu umbla ca am diverse chestii salvate si la pc ca si la tableta doar in vacanta.

Oricum toata povestea asta cu gadgeturile este pe timpul iernii cand nu poate iesi afara, cum da firul ierbii si se incalzeste, pe el nu il mai iei de la joaca din curte si de la copii.

Revenind la consola…i-am montat-o si i-am aratat ce se poate face cu ea.A innebunit de placere. Clar si previzibila atitudinea !

Si l-am lasat sa se joace intr-o zi, doua ore, dupa care a avut o criza de isterie si de plans ca de ce ii opresc jocul ( mentionez ca niciodata nu a plans nici la tableta, nici la pc, nici la telefon ).

A doua oara cand i-am dat playstation-ul, i-am impus o ora si bineinteles ca nu a respectat-o, fiind absorbit in totalitate de joc a uitat de ceas.

A fost pedepsit si a treia oara cand a folosit-o, s-a jucat fix o ora, a oprit-o singur si a venit la fix ora la care i-am spus sa inchida sa ma anunte ca a terminat jocul.

Si am luat hotararea atunci sa folosesc aceasta placere / pasiune in mod pozitiv, asa ca un fel de recompensa pentru lucrurile bune pe care le face.

Intreaga saptamana trebuie sa vina acasa cu rezultate foarte bune la scoala, fara pedepse, fara observatii de la doamna de canto, fara buline negre de la profa de engleza.

Avem un panou de pluta unde trecem faptele bune si faptele rele, cele bune le notam prin abtibilduri frumos colorate, celor negative le punem un „x”.

pluta

Am facut o intelegere asadar, este extrem de stimulat de gandul ca la sfarsit de saptamana se poate juca pe consola daca merg lucrurile ok.Iau feedback si de la pian si de la franceza si ulterior vedem daca merita sau nu consola.

Pana acum a dat roade bune, e foarte motivat sa se joace in weekend-uri, eu sunt linistita ca are o motivatie puternica si primeste o ora de joaca virtuala sambata.

Am impacat si capra si varza, toata lumea e fericita, motivata si fara tantrumuri si alte bazaconii.

Voi folositi in anumite perioade anumite stimulente motivationale cu piticii vostri sau au voie cu gadgeturile astea fara nicio conditie si fara masura ?

 

Activitate de iarnă, cusutul pe etamină

In zilele in care am stat acasa, una dintre activitatile cu care ne-am umplut timpul a fost cusutul.

Anul trecut, Mos Craciun de la canto ( caci in decembrie mosul se multiplica si vine  la canto, la bunici, acasa, la scoala,pe la matusi,  la petrecerile X-mas de la joburile parintilor, astfel incat, bietul copil, ma mir cum mai intelege ceva din atatia Mosi cu atatea infatisari diferite ! ) i-a adus in cizmulita un set de cusut.

Zarva mare si certuri pe masura s-au iscat atunci intre mamici ( bietii copii nu au spus nimic,oricum nu mai aveau loc de zis nimic de atata galagie cata faceau unele mame ) cum se poate ca un baiat sa coasa, de ce li s-a luat baietilor acelasi cadou ca si fetitelor,ca banii ajungeau pentru masini, pusti si alte cele, bla, bla, bla.

Eu nu am spus nimic, am luat jocul, Kiki s-a uitat la el nepasator si l-a aruncat intr-un colt de dulap unde a zacut pana acum.

Stiam ca la un moment dat il va interesa, stiam de la gradinita ca unii baieti cos mai frumos decat toate fetele din clasa, stiam ca activitatea in sine prezinta interes pentru ca este ceva inedit, le da impresia ca sunt mari si utili in gospodarie.Cand inca predam eu, era activitate obligatorie la clasa, coaserea pe etamina a diverselor modele, nasturi si surfilare de butoniere.

Daca ma intrebati pe mine, mi se parea extrem de utila aceasta activitate, cum , in continuare cred cu tarie ca un barbat trebuie sa stie sa si coasa, trebuie sa stie sa faca o mancare, sa spele, sa calce o camasa, intr-un cuvant sa se poata gospodari si singur in cazul in care nu are o partenera de viata.

Jocul in sine ( setul de cusut primit ) este extrem de prost realizat, acul din plastic nu prea ajuta mult la cusut si ingreuneaza mult activitatea, pentru un copil care nu are indemanare si se afla la primul lui contact cu ata si acul e clar ca nu poate manui plasticele respective.Abia dupa ce capata indemanare si mai ales rabdare, poate sa realizeze fluturasul respectiv. Asadar, am abandonat rapid jocul cu pricina dar nu si ideea de a coase. Asa incat am cumparat niste etamina, am luat ace de cusut si niste ata si am purces. Intai l-am invatat cum sa tina acul in mana, apoi i-am aratat cum trebuie sa tina etamina pentru a putea coase si am inceput cu cel mai simplu model posibil: cusatura in urma acului parca se numeste.

Cusatura a fost facuta molcom si cu mare atentie, s-a mai incurcat buclucasa de ata cand si cand, dar per ansamblu i-a placut mult activitatea, am promis ca urmatoarea cusatura pe care o vom invata  va fi cruciulita si am promis ca vom pastra cu drag bucatile de etamina cusute de el.

Mi-as dori sa ii cumpar un set de tesut, mie, persona,l mi-a placut la nebunie acea activitate, vreau insa sa mai creasca, sa poata manui bine ustensilele si mai ales sa vad ca ii si place si vrea sa faca asa ceva.

Voi ati cusut / tesut cu ai vostri copii, faceti asemenea activitati gospodaresti cu ei?

 

Această prezentare necesită JavaScript.