Recunosc ca valul noii schimbari din viata mea m-a purtat ametitor prin multe locuri si am stat iar departe de blog ceva vreme.Nici nu mi-am dat seama ca au trecut 2 luni de la ultima mea postare.E un carusel ametitor aceasta trecere a timpului.
Initial am zis sa aman informatiile despre USA ca sa las sa se sedimenteze lucrurile, stiu si asa functionez eu, atunci cand timpul se mai aseaza peste anumite evenimente le vad cu alti ochi.Am vrut sa scriu despre State cu ochi si minte odihnita, nu vesnic pe drumuri, intre avioane, obosita si traind la cald toate lucrurile.In plus, am vrut sa pun poze pentru fiecare chestie misto ce merita vizitata in drumurile voastre prin locurile pe unde am umblat si eu.
Dar imediat dupa State, intoarsa acasa, m-am ocupat in timpul meu liber,exclusiv de Kiki, de sotul meu si de casa.M-am vazut cat am putut si cu oamenii mei dragi ( inca am restante sa ma vad cu alti oameni pe care nu am reusit sa ii vad ) si in primul rand m-am odihnit.
In weekenduri am umblat pe ici , pe colo, apoi a venit peste noi vacanta de anul acesta, vacanta petrecuta in Thassos, la Potos, loc despre care iar imi doresc sa scriu.
Acum sunt in Belgia, la Bruxelles, iar plecata cu jobul, stau si aici o perioada, nu atat de lunga ca in State, dar suficienta incat sa imi fie iar tare dor de puiul meu mic.
Am sa incerc sa scriu cat sunt aici, desi nu am iar poze si asta este un impediment, dar macar am sa fac drafturile postarilor si cand ma intorc acasa am sa pun doar pozele si le dau drumul sa zboare ideilor mele.
Astazi este ziua Independentei la Bruxelles, mi-as dori sa merg sa vad parada din fata palatului Regal, insa ma tem.Aglomeratiile europene imi dau fiori ultimamente, mai cu seama cu cat ISIS nu se potoleste deloc si cere si mai multa varsare de sange.
Voi cred ca sunteti bine, este destul de multa liniste prin blogosfera, semn ca oamenii sunt plecati prin vacanta, abia astept toamna sa recitesc mult si cu drag ceea ce scrieti.
Pana atunci am sa incep cu sfarsitul, o sa va pove in primul post cum am petrecut ieri ziua mea, cum a fost prima data cand am fost singura de ziua mea, departe de casa, de ai mei toti cei dragi.
Daca ma simt altfel acum inainte de a schimba prefixul? Daca ma gandesc ca ma apropii cu pasi repezi de o alta etapa a vietii mele, daca ma simt la fel sau nu, daca am fost ieri trista sau nu ? Scriu si revin…
Fărâme de suflet şi de viaţă 