9 ani

…daca imi vine sa cred?Nu, tie?Parca nu pot inca a crede ca au trecut atatia ani, ca te am in viata mea de atata vreme, ca abia acum 9 ani am descoperit ca nu pot iubi nimic si pe nimeni, pe lumea asta, mai mult decat pe tine…

Nu am mai scris de foarte mult timp, nebunia zilnica in care traim abia imi lasa putin timp, seara, sa stau cu tine si sa ne povestim, sa ne imbratisam strans si sa ne soptim diverse cuvinte tandre prin care sa ne exprimam dorul si frustrarea de a nu putea petrece mai mult timp impreuna.

Anul trecut nu am scris nimic de ziua ta, pentru ca am fost in plina criza de lombosciatica, pentru ca abia imi schimbasem jobul si eram intr-o perioada extrem de grea si de aglomerata, pentru ca nu-mi ardea sa scriu nimic.

Abia am reusit sa ma mobilizez si sa iti pot organiza o petrecere alaturi de colegi si prieteni, asa cum iti doreai.Desi ma durea pana in varful capului fiecare pas, pentru tine si de dragul tau am stat in picioare si am fost o gazda desavarsita, iar bucuria din ochii tai m-a facut sa uit de tot la sfarsitul celor trei ore de zbantuiala.

Mi-ar fi placut sa pot scrie despre cum ai fost intre 7 si 8 ani, dar nu imi mai amintesc mare lucru din toate cate s-au intamplat, pentru ca tu esti ca o un vin spumant si zilnic sunt alte si alte chestii demne de consemnat, sunt atatea lucruri pe care mi le spui, pe care le faci ,incat mi-ar fi enorm de greu sa tin minte absolut tot si toate, de aceea ma blamez ca nu ma pot mobiliza sa scriu mai des.

Datorita celor spuse mai sus, oricat de ocupata as fi,astazi m-am pus pe scris.

Si vreau sa scriu despre tine, cel care esti acum, cu fix o zi inainte de 9 ani.Te-ai transformat mult in aceasta ultima perioada, nu numai fizic, ci si moral, intelectual.

Ai ramas insa, inca acelasi copil frumos, cu obrajii de catifea, dinti care in sfarsit s-au aliniat frumos, astupand strungareata uriasa pe care o aveai cu un an in urma.Parul nu mai este atat de ondulat cum il aveai odata, dar lasandu-l iar lung, bucle frumoase isi fac aparitia.Culoarea ochilor nu ti s-a inchis, a ramas acelasi verde frumos, doar parul a devenit un saten-castaniu, care sunt sigura ca pe masura ce vei creste, va fi si mai inchis.Ti-a ramas inca mirosul ala dulce de copil, miros care ma innebuneste de placerea cu care ma inunda amintirea ta ca si copilas, ca si bebelus.Si acelasi miros care ma linisteste intotdeauna cand sunt stresata si am nevoie de momente de liniste – atunci imi ingrop toata fata in parul tau si stau acolo minute in sir, adulmecandu-te cu totul, umplandu-mi sufletul de tine, de totul meu.

Te-ai marit, esti inalt ( ai aproape 1,48m  si 35 la picior), te-ai conturat intr-un semi adolescent cu un corp bine definit si suplu, cu picioare lungi si maini delicate.Esti puternic si independent, vrei pe zi ce trece sa ne demonstrezi ca te poti descurca de unul singur, ca nu mai esti baietelul de odinioara dependent de ambii parinti.

Anul acesta am aflat ca esti printre putinii copii din tara asta cu un IQ de 146 ( Einstein a avut 152), asa poate explicandu-se rezultatele tale minunate de la scoala si de la activitatile extra scolare.Dar tot atunci am aflat ca a avea un IQ mare nu garanteaza mereu si reusita in viata fara un IQ emotional dezvoltat.Si aici trebuie sa mai lucram.Mult.Si imi dau toata silinta sa o facem bine.

Esti inca exrem de sensibil, desi duc cu tine mereu munca de lamurire si iti explic ca vulnerabilitatea este un lucru cu doua taisuri.Iti explic ca unii oameni, inca de mici, au porniri rautacioase, sunt construiti si educati de acasa sa fie mai  putin prietenosi, sa arunce venin in jurul lor  si sa nu se bucure nicicum atunci cand altcineva este altfel decat ei si decat lumea lor. Tu trebuie sa ramai falnic ca bradul, sa ii ignori pe toti acei care nu corespund cu principiile si felul tau de a fi( chiar daca uneori dezamagirile au gust amar si nu gasesti mereu o explicatie logica in comportamentul celorlalti fata de tine), sa iti urmezi mereu calea chiar daca aceasta va fi de foarte multe ori presarata cu spini.Fiecare are locul si drumul sau si mai devreme sau mai tarziu, cei care arunca cu venin  poate vor intelege ca este loc pentru toata lumea sub soare.

Ma doare tare si in multe nopti am plans ( cand capsorul tau se odihnea linistit pe bratul meu ) atunci cand tai fost „atacat” de adulti, pentru ca o fac in mod evident malitios, din frustrare si din invidie.Nu-i nimeni vinovat pe lumea asta ca Dumnezeu a fost atat de darnic cu tine, ca ti-a dat in egala masura frumusete multa si minte cu carul.Nu-i vina ta ca intelegi rapid absolut tot, ca ai o putere de memorare fantastica si esti foarte atent la detalii.Dar este exrem de dureros pentru o mama sa primeasca bobarnace gratuite de la alti parinti, doar fiindca copiii lor nu sunt ca si tine.Nici nu trebuie sa fim la fel, fiecare are talentul si daruirea sa, care cultivate pot duce departe visurile celor mici.Important este ca cei mari sa ii si asculte pe cei mici si sa raspunda conform nevoilor lor.

Revenind la scoala…matematica iti place mult de tot, romana nu este printre materiile preferate, desi invatatoarea ne spune ca excelezi la romana, ca folosesti un limbaj cu mult peste varsta ta si scrii fara greseli de ortografie. Toate acestea insa se intampla nu numai datorita faptului ca esti destept, ci si a muncii tale suplimentare continue, pe durata intregului an calendaristic ( vacantele tale au zilnic doza lor de mate si de scris,caci performanta fara efort depus nu exista in niciun domeniu!).

Un lucru care ma bucura peste masura este faptul ca esti pasionat de citit, ca zilnic iti iei o carte in mana si te cufunzi in lecturile minunate ale copilariei.Ti-am cumparat o colectie intreaga a lui Roald Dahl , colectie pe care o devorezi actualmente.Citesti singur, din placere, de mai bine de un an, fara sa iti cer sa faci asta din obligatie.E mare lucru ca unui om sa ii placa sa citeasca, sa ii placa senzatia de a avea o carte in mana afundandu-se in paginile ei minunate de lectura.

Anul acesta scolar am schimbat profesorul de engleza din clasa intai cu sistem de predare invechit si fara rezultate, cu British Council.Sunt atat de fericita de progresele tale vadite la engleza – conversatie, scris si citit incat oricate sacrificii ar cere plata acestei taxe anuale, nu as mai renunta la ei.Nu te-am vazut nicicand atat de incantat de a merge la niste cursuri , nu te-am vazut nicicand inainte de British conversand si raspunzandu-mi in engleza la telefon, atunci cand vorbim.Sunt sigura ca dupa inca 2-3 ani, vei vorbi fluent si corect gramatical in limba engleza.

Pianul nu te mai atrage nicicum, o faci din obligativitate, din rusinea de a nu o supara pe bunica-ta, de gura mea si a lui taica-tu, dar nu din pura placere.Si asta, desi m-a intristat tare, caci ai totusi 4 ani de pian in spate, stii perfect masuri, note si poti canta si descifra la prima vedere partituri destul de complicate cantate la ambele maini, m-a pus pe ganduri, ti-am auzit si cantarit dorinta mare de-a canta la chitara, de a-ti face o trupa de muzica  cand vei fi mare. De la toamna, am sa vad cum am sa pot jongla cu timpul meu, astfel incat sa poti merge si la chitara.Macar sa nu regret ca nu ai incercat si asta daca tot ti-ai dorit atat de mult.

Din cauza putinului timp liber pe care il mai avem dupa scoala si after, engleza si pian, marele meu regret este faptul ca nu faci un sport.Miscarea te-ar disciplina si mai tare, ai deveni mai responsabil si mai ordonat.Poate din clasa a cincea, cand timpul ne va permite, sa mergi neaparat la un sport.Pana atunci, ma bucur mult ca te joci mereu in curte, ca nu exista zi de primavara pana toamna tarziu, in care sa fie frumos afara si tu sa nu  stai macar o jumatate de ora pe afara, la joaca.Ma bucur ca desi pasionat de ecrane ( telefon, tableta, tv) le lasi deoparte in favoarea jocurilor in aer liber.

Anul acesta pe langa pestii de care suntem indragostiti fara masura, am adus la noi in casuta si trei perusi, pasarele care te fac fericit si iti aduc zambete multe pe buze.Stiu ca cea mai mare dorinta a ta este sa cumparam un catel, un labrador bej care sa-ti fie tovaras loial, dar faptul ca un caine care sta singur nu se simte chiar ok, ma face sa mai aman momentul.Nu as vrea sa il tinem legat, aia nu este o viata pentru un labrador iubitor de miscare si de nazbatii.

Ca am ajuns la capitolul nazbatii…anul acesta a fost unul in care ne-am certat mai putin, continuam sa fim aceeasi buni prieteni, confidentele pe care mi le faci au devenit mai detaliate, mai pline de amanunte si de sfaturi din partea-mi, pentru ca asa cum iti spun mereu, nimeni pe lumea asta nu te poate sfatui de bine, dezinteresat si cu iubire maxima mai mult decat mine si taica-tu.Nimeni nu iti vrea binele asa cum noi doi iti dorim din suflet.

Nazbatii faci multe, imi zic mereu ca asa-s baietii, zapaciti si plini de surprize, ai tot felul de idei zapacite pe unele punandu- le in aplicare si cu rezultate nu tocmai dragute.Dar, desi te mustruluiesc mereu cand faci vreo boacana mai mare, intotdeauna te apar si te scot basma curata din situatiile neplacute in care uneori intri.

Anul asta a fost anul in care ai simtit pentru prima data „fluturi in stomac” :-), te-am ascultat de fiecare data, te-am incurajat si te-am sfatuit sa te porti galant cu fetele, in toate situatiile, caci de marle e plina lumea asta.Exista si exceptii, ca in cazul acelei Iulii care isi dorea sa te poata „bate mar” si acolo, desi nu sunt de acord sa atingi o fata macar cu o petala, nici batut mar nu poti sa stai, sa devii marioneta.

Fluturii, odata cu primavara, asa cum au venit, au si plecat, vor mai fi roiuri intregi in stomacelul tau de- lungul vremii, vor veni si vor pleca in functie de anotimp, important este sa inveti cum sa traiesti bucuria  pe perioada in care ii vei avea si cum sa gestionezi uneori tristetea pierderii lor.

A fost anul intrebarilor si al raspunsurilor, anul in care ai aflat multe lucruri ( pe unele mi-as fi dorit sa le mai amanam putin, dar daca au venit a trebuit sa fie clarificate si sa le dam un inteles normal care sa nu te afecteze ), an in care te-ai maturizat si felul in care si despre care vorbim este la alt nivel, anul in care te-ai desprins cumva de mine mergand singur in excursii si in tabere, anul in care vrei sa imi demonstrezi ca esti barbatel de nadejde pe care ma pot baza oricand si in orice situatie.

As scrie mii si mii de cuvinte, te-as descrie in fel si chip, dar trebuie sa ma opresc, revin in alta zi cu alte scrieri despre omuletul frumos conturat, de care suntem mandrii nevoie mare, care ne face mega fericiti in fiecare zi.

Te iubesc Pikiluna mea ( sa nu uitam nicicand de Kiki, Kikiblue,Pikilica si alte asemenea apelative!), iti multumesc pentru ceea ce si cum esti, nu mi-as dori nicicum sa fie altfel.

La multi ani, iubirea mea, frumosul si dragostea mea, inima si sufletul meu!