Micul strengar

Lidia in jurul lumii

Am gasit o melodie care mi-a adus aminte de niste desene animate pe care le urmaream cu sufletul la gura cand eram mica.Alergam de la scoala ( au inceput undeva in luna mai parca si au tinut aproape toata vara ) si cum ajungeam acasa le urmaream, asezata pe jos turceste, stand cu inima cat un purice sa vad daca motanul Boris le va mai face vreun rau celor 3 prieteni: Lidie, Kador si Cathy.
Era povestea unei fetite -Lidia- care este aleasa de regina lumii florilor sa gaseasca floarea cu 7 culori, simbol al regalitatii. Ea este insotita in calatoria ei de Cathy si Kador (o pisica si un catel ambii tare amuzanti si desigur, vorbitori)..Pe parcursul a mai multor episoade, cei 3 prieteni au parte de multe peripetii, Lidia putand sa se transforme in diverse personaje cu ajutorul unei chei magice in forma de floare. Alaturi de ei, mai calatoresc si Florent, un tanar fotograf, care la finalul fiecarui episod lasa cate un sac cu seminte celor pe care Lidia i-a cunoscut (si ajutat eventual) -astfel mai aflam si ce semnificatie au anumite flori. Ca si personaje negative, ii avem pe Sabrina si Boris – o tanara care isi doreste tronul lumii florilor si acolitul sau, un motan grasalau si urat ingrozitor. Dupa multe cautari presarate cu peripetii, Lidia se intoarce acasa, la bunica si bunicul ei de care ii era dor, si surpriza…acolo gaseste floarea cu 7 culori, chiar in gradina lor.
Offf …a trecut atat de mult de atunci…Mi-e asa de dor uneori sa mai fiu copil, mi-e atat de dor de copilaria mea !

Un multumesc mai altfel pentru D.

E frumos sa-i multumesc si lui D. pentru munca depusa de-a lungul acestor luni, super grele, care au reprezentat ultimul semestru din master.El termina luni masterul lui, pana atunci ii spun doar un simplu:

Intrerupatorul

Azi, cat am fost eu la examen, Puchitel a facut o noua pasiune: intrerupatorul de la veioza.A invatat sa il stinga si sa-l aprinda.Il face fericit aceasta noua reusita si in scurta vreme, veioza aceea va disparea cu siguranta din peisaj, daca a incaput pe mainile lui 😀

Sfarsit de capitol

S-a mai incheiat in aceasta seara un alt capitol din viata mea: am terminat masterul.!Azi m-am imbracat pentru ultima oara in straie de sarbatoare, am pus foile si pixul pe banca din sala de curs si am dat ultimul examen din viata mea de masterand.Yes, ladies and gentlemen I’ve gratuated!!!
Sunt atat de fericita ca-mi strig bucuria pe toate gardurile, urlu din toti plamanii sa ma auda toata lumea: AM TERMINAT ! Sunt extraordinar de incantata ca s-a terminat definitiv cu examenele, cu stresul, cu lucrarile practice, dar mai ales cu prezenta la cursuri.Caci da, masterul l-am facut la zi si prezenta la cursuri a fost obligatorie.Imi pare rau ca nu am sa-i mai vad pe unii dintre colegii mei, oameni draguti cu care ma obisnuisem sa vorbesc in fiecare saptamana sau uneori zilnic , pe mail sau la telefon.
Au trecut cei 2 ani de master ca vantul si ca gandul, au trecut atatea examene si lucrari practice, atatea proiecte si teme de cercetare, dar si 3600 ron dati din buzunare.Daca am invatat ceva?Da, mi-a placut mult masterul pe care l-am facut, mi-a placut ca am patruns adanc in lumea resurselor umane, mi-a placut si tot ceea ce am invatat despre management si leadership, mi-a placut per ansamblu toata materia predata in cei 2 ani de cursuri.Nu mi-au placut examenele la unii profesori caci nu au fost deloc obiectivi, altora nu le-a pasat nimic de noi si nici nu si-au tinut cursurile.Sunt sigura ca nici proiectele nu vor fi integral citite si ne vor nota dupa ureche.Dar a trecut, asa cum spuneam, mi s-a parut ca va dura o vesnicie acum 2 ani cand am inceput acest master, mi se parea ca nu am sa-l pot termina niciodata ca l-am facut gravida si cu un copil sugar mai apoi.Mi-a fost destul de dificil in anumite momente, m-a ajutat enorm D. care a facut in acest ultim semestru 2 mastere practic, si pe al lui si pe al meu, caci Ayan e mare si nu am mai avut linistea necesara sa ma pregatesc temeinic.Ca sa nu-mi „scada media” cum a spus D. :-D, s-a pregatit el temeinic si-n locul meu, bietul ( uneori si pana la 3 dimineata a stat sa faca cercetari pentru proicte).Eu am adunat doar notele de 10 si felicitarile.Caci da, este prima oara in viata mea de mare invatata 😀 cand am numai note de 9 si 10 in cei 2 ani de studiu.Doamne feri , aproape ca nu-mi vine a crede.Am terminat masterul cu premiul intai, cu coronita ! 😀
Gata cu invatatul, ii lasam si pe altii sa invete la randul lor, ne-am cizelat si invatat destul in viata asta.D. balmajea zilele trecute nu stiu ce despre un doctorat si am spus pas! Mie imi ajunge frate, nu ma mai tin nervii sub nicio forma de stat cuminte in banca la cursuri.Gata, arunc in sus palaria si spun raspicat: de azi sunt absolventa fericita a masterului : ” Leadership si managementul resurselor umane! „

Vaccin + controlul de 1 an

Azi i-am facut penultimul vaccin din seria celor obligatorii, am fost la pediatra si i-a administrat Infanrix Penta.Mai avem un singur vaccin peste o luna si rasuflam usurati de faptul ca scapam de intepaturi.
Eu nu i-am facut Gugulufului decat vaccinurile din schema obligatorie, mi-a spus pediatra ca e ok sa nu i le fac si pe cele optionale datorita diverselor tulpini de virusi care produc o boala, tulpini ce nu sunt toate in aria de aparare a vaccinurilor respective.Am zis ca e in regula , pe cele obligatorii le-am cumparat mereu de la farmacie din doua motive: sunt mai safe decat dozele de cal din spitale / policlinici si au si un spectru mai mare de tulpini decat cele gratuite.
Copilul a fost vaccinat dupa cum urmeaza:
– la 2 luni i-am facut Infanrix hexa, fara nicio reactie, i-am facut si baie ca pediatra a uitat sa-mi precizeze ca-n ziua vaccinului copilul nu se imbaiaza, profilactic supozitor cu paracetamol
-la 4 luni i-am facut in loc de Infanrix penta- care nu se gasea sub nicio forma atunci – Pentaxim.La fel fara nicio reactie, fara febra, fara nimic dar profilactic acelasi supozitor cu paracetamol.
-la 6 luni treaba s-a complicat putin, in sensul ca i-am facut Infanrix Hexa, nu a facut febra dar a plans 2 zile continuu, fara un motiv aparent, i s-a facut un hematom la picior in locul injectiei si i-am aplicat gheata si Lioton gel pe hematom ca sa se dezumfle, mai multe zile la rand + supozitorul cu paracetamol
-azi i-am facut Infanrix penta, nicio reactie momentan ( i-am administrat un supozitor cu paracetamol, profilactic), se pare ca i se face iar hematom, deci iar gheata si Lioton gel pe locul injectiei.Copilul s-a purtat exemplar, a plans fix 2 secunde, dar nu de durere, ci de faptul ca-l imobilizasera 3 oameni si-i era frica cred.
La controlul de 1 an , Gugulfix are 80 cm si 11500 gr, mi-a spus pediatra ca este fix in grafic, a crescut si s-a dezvoltat extrem de armonios.Continuam cu aceleasi 3 piocaturi de Vigantol, aceiasi 5ml de Ca zilnic si 12 picaturi de vit.C naturala.Chiar si pe perioada cat vom fi la mare, continuam tratamentul cu Vigantol.Ii pot da sa manance orice fruct in vara asta , mi-a dat liber la kiwi si la capsuni ( n-am sa-i dau inca capsuni ca mi-e teama de vreo alergie, astept inca cateva saptamani ), orice mancare gatita, fara mazare, fasole boabe, varza, vegeta, prajeli, mezeluri, frisca, ciocolata.
Cam asa arata schema medicala a Puchitelului la 1 an de zile.

Primul party adevarat

A trecut si ziua copilului, am facut si un party de zile mari, am rasfatat puiucul de nu se poate, suntem acum datori cu ceva poze de la marea „destrabalare”.Nu am invitat foarte multa lume, pentru ca nu avem loc de desfasurare a destrabalarii bebelusilor, dar am invitat persoane foarte dragi noua, apropiate si cu care ne face placere sa stam la povesti.Ok, nu exista insa nicio poveste atunci cand se aduna la un loc 4 puradei de varste diferite, parintii umbland dupa copii si mai putin avand timp de conversatii.Sambata casuta noastra arata cam asa inainte de sosirea invitatilor.

I-am chemat pe la ora 17 deoarece a trebuit sa ne mulam toti dupa programul dom’soarelor si a dom’sorului sarbatorit, a trebuit sa asteptam sa se trezeasca toti cu bateriile incarcate si sa vina la noi.Nu am pregatit nu stiu ce sofisticarii de mancaruri si nici nu am vrut ceva complicat, am servit niste aperitive pe care le-am comandat de la o carciumioara nou-deschisa in zona mea, am luat „uleiuri” pentru tatici si mamici si sucuri multe, alune, snacks-uri, tot felul de „rontaitori” .Pentru pitici: biscuiti, grisine, fructe, fructe confiate.Bineinteles ca nu putea lipsi tortul, marele si gustosul tort.

Prima care a venit a fost Ralu, o prietena draga care are un pusti de 14 ani, a venit sa-l giugiuleasca pe Guguluf ca-l place enorm.Dom’sorul drag, imbracat la 4 ace a reactionat extrem de amabil 😀

Apoi a aparut mama Evei

au venit si nasii cu cea mica

si cei din urma au aparut Laura, sotul ei si Eliza

Dupa o scurta acomodare, piticutii s-au incins la joaca, au inceput incaierarile, au inceput plansetele caci Muscariciul de Ayan a capsat-o pe Bianca cu dintii, pe Eva a speriat-o numai din priviri, cu Eliza insa nu a reusit sa faca mari figuri ca este ceva mai mare si se poate apara altfel.A impins-o insa si pe ea, a jughinit-o de numa’, apoi s-au jucat frumos.

Dupa atata joaca,alergat dupa pitici si caldura mare mon cher, am adus in sfarsit tortul si sampania, i-am cantat copilului ” La Multi Ani! ” si i-am urat toate cele, l-am pupat si l-am tras de urechi. 😀

Petrecerea s-a terminat in jur de ora 21:30, s-a dat stingerea, caci bebelusii erau extenuati, ne-am simtit excelent si abia astept anul viitor sa repetam destrabalarea bebelusilor 😀
P.S: am consemnat totul pe scurt caci sunt in focuri saptamana asta, vineri am ultimul examen si am terminat masterul.Oleeeeeee, vineri suflam usurati ca s-a mai incheiat un capitol din viata noastra, ultimul de altfel in ceea ce priveste invatatul!

Primul an de viata in foto

This digital slideshow personalized with Smilebox

La Multi Ani, la 1 an !!!

Acum un an, la aceeasi ora 5: 30 a.m, intr-un salon al unei maternitati bucurestene, stateam pe un pat de spital intinsa si nu dormeam.Nu dormeam de emotii…Erau stranse in sufletul meu atatea emotii, de toate felurile, incat ma mir cum au incaput intr-o biata inima atatea trairi?!Aveam sa duc la bun sfarsit cea mai mare reusita a mea de pana atunci, urma sa-mi vad omuletul pentru care am rabdat si am facut atatea sacrificii timp de 9 luni, aveam sa devin pentru totdeauna ( chiar si dincolo de viata ), MAMA, mama lui Ayan Darius Matei.
Azi, la aceeasi ora, pe un scaun in fata unui pc, la noi acasa, nu pot dormi.Nu pot dormi de emotii.Ma si mir cat de tare mi-a luat-o inima la galop, cat de emotionata sunt si chiar nu m-am asteptat la asa ceva! Peste 3 ore puiutul meu, cel mai scump din lume, va implini un an.Cand a implinit o luna si doua si trei am fost fericita intr-un anume fel, azi insa am o altfel de stare, nu prea stiu exact sa explic in cuvinte ceea ce simt acum, este un fel de eliberare de tot ceea ce a insemnat perioada de sugar, de bebe si un fel de incordare pentru ceea ce va urma si ce ne va astepta.Ma intreba ieri cineva daca as schimba ceva in cazul in care as putea sa dau timpul inapoi.Nu, categoric nu!Nu as schimba nimic pentru ca nu as avea ce.Ayan a fost un bebelus cuminte, a mancat si a dormit fara probleme ( cred ca a fost singurul meu an din viata, dupa multi ani de cand eram la mama acasa, cand am dormit zilnic, porceste, pana la ora 10 dimineata 😀 ), nu a fost bolnav pana acum la aproape 1 an, a fost dulce si bun.Nu as schimba nimic pentru ca am trait cu emotie fiecare pas si fiecare clipa a acestui an, am trait la cote maxime, zilnic, tot anul.Am trait cele mai mandre clipe din viata, am trait zilnic admiratia lumii catre puiul meu de om, am auzit zilnic laude si am vazut zilnic, realmente , lume oprindu-se la el si giugiulindu-l, spunandu-i cuvinte dulci si frumoase.Deja , manuta mea de om m-a facut fericita si mandra de el.Mandra ca are lipici la oameni, fericita ca este admirat si ca Dumnezeu l-a inzestrat cu frumuste fizica si dulceata, lucruri care in viata deschid multe usi in mod mai facil.
Vreau doar ca timpul sa mai stea putin cu noi, prea fuge in galop, vreau sa ma bucur mult mai mult de clipele alaturi de Puchitel, vreau sa-l simt cat de mult posibil si sa-l pup si sa-l mangai si sa fiu alaturi de el atunci cand are nevoie de mine.
Te iubesc Puchita mea frumoasa, te iubesc ochii mei de stele ( asa- i spun in fiecare seara, caci are ochii ca si stelele: mari, stralucitori si extrem de verzi ) , te iubesc minunea mea de om, te iubesc Picu ( cum ii spune D.), te iubesc Gugulufix, Surubix, Puchitel, Bimbi si in orice alt fel ti-as spune, important este ca TE IUBESC !!! Sunt sigura ca si D. te adora, el nu stie sa ti-o spuna atat de des in cuvinte, dar ti-o arata zilnic prin fapte si gesturi.

La Multi Ani raza noastra de soare, iubirea noastra, sa ne traiesti cu multa sanatate si bucurie pe fata-ti de portelan, sa ne faci zilnic mandri ca si acum si vreau sa stii ca orice s-ar intampla in viata asta, te vom iubi neconditionat si de-a pururea.

La Multi Ani, Elena si Constantin!

La Multi Ani tuturor Elenelor si Constantinilor, azi de ziua lor !

” Marele intre imparati, fericitul si pururea pomenitul Constantin, a fost fiul lui Constantiu Clor si al cinstitei Elena. Si era pe vremea cand crudul imparat Diocletian isi luase insotitori, la carmuirea intinsei imparatii a romanilor, asa incat, partea de rasarit a imparatiei, o carmuia insusi imparatul Diocletian, avand, la randul lui, ca ajutor, pe ginerele sau Galeriu, iar capitala, era poarta Asiei, Nicomidia. Partea de apus avea ca imparat pe Maximian Hercule, insotit de fiul sau, Maxentiu, iar, ca ajutor, pe Constantin Clor, tatal Sfantului Constantin si sotul Sfintei Elena, capitala fiind la Roma. Si avea Constantin, sub stapanirea sa, intinse tinuturi: Galia, Spania si Britania. Dar, pe cand, in toate partile imparatiei, crestinii indurau cele mai crunte prigoniri, in tinuturile sale, Constantin, nu numai ca a oprit orice prigoana impotriva lor, ci, socotindu-i cei mai cinstiti dintre cetateni, ii folosea pe crestini la carmuirea treburilor imparatiei.
Deci, murind bunul Constantin, in locul lui a venit fiul sau, marele Constantin, precum la Roma, in locul lui Hercule, a venit fiul sau, Maxentiu. Si s-a intamplat ca Maxentiu, sa porneasca razboi contra lui Constantin. Si istoriseste episcopul Eusebiu, care a fost duhovnicul lui Constantin, ca, plecand in intampinarea dusmanului sau, imparatul Constantin se ruga, cerand ajutor de la Dumnezeu, inainte de a incepe lupta, stiind ca oastea lui este mai slaba, decat oastea lui Maxentiu. Ca raspuns la rugaciunea lui, Constantin a vazut ziua, in amiaza mare, stralucind pe cer, o cruce luminoasa, pe care scria, cu slove alcatuite din stele: „Prin acest semn vei invinge”. Iar, in noaptea ce a urmat, tot el a vazut, in vis, pe Insusi Domnul Iisus Hristos, apropiindu-se de el si indemnandu-l sa-si faca steag ostasesc cu semnul Sfintei Cruci pe el. Deci, chipul cinstitei Cruci, punandu-l pe arme, a mers la Roma si a biruit pe pierzatorul Maxentiu, care, cazand in raul Tibru, s-a inecat, la podul Milvius, in anul 312; si asa, Constantin a eliberat pe cetatenii Romei, de tirania lui Maxentiu.
Incredintat ca, prin biruinta lui a fost ajutat de Dumnezeul crestinilor, fericitul Constantin, a dat in anul 313, ca imparat al Romei, o hotarare, prin care a oprit prigonirea crestinilor si a dat libertate credintei in imparatia romanilor. Actul acesta mare se numeste „Decretul din Milan”.
Mai tarziu, fericitul Constantin si-a mutat capitala imparatiei, de la Roma, la Bizant. Deci, a zidit din nou aceasta cetate si, impodobind-o cu tot felul de palate, ca pe o adevarata noua Roma crestina numita, apoi, Constantinopol, dupa numele sau. Aceasta cetate, a fost adusa, de Imparatu; Constantin, lui Hristos, ca o roada a credintei sale (330).
Ca imparat al crestinilor, Constantin a aratat multa ravna si pentru unitatea credintei crestine. Si aceasta s-a vazut pe vremea, ereziei lui Arie, cea mai mare ratacire din viata Bisericii lui Hristos. Arie invata ca Hristos n-a fost Dumnezeu adevarat, imbracat in fire de om si coborat in lume, cum socoteste dreapta credinta, Hristos, pentru el, era numai o creatura trimisa sa izbaveasca omenirea. Si era mare tulburare in Biserica. Deci, intelegand ca numai prin unitatea credintei, Biserica era un mare sprijin pentru unitatea imparatiei, marele Constantin a hotarat tinerea Sinodului de la Niceea, la care el insusi a fost de fata. Aici, episcopii din toata lumea crestina au osandit ratacirea lui Arie si au marturisit dreapta credinta, alcatuind cea mai mare parte din Crez, pe care, de atunci, il rostim si noi, la orice Sfanta Liturghie.
Si a fost ajutat Sfantul Constantin si de evlavia si ravna mamei sale, pe care imparatul a trimis-o la Ierusalim, pentru descoperirea locurilor sfinte din Evanghelii. Si, descoperind locul Golgotei, al Sfantului Mormant si lemnul Sfintei Cruci, imparateasa a zidit, cu imparateasca darnicie, biserica Sfantului Mormant (Anastasis), biserica din Betleem, pe cea din Nazaret si alte sfinte locasuri.
Multe alte fapte de folos credintei lui Hristos au savarsit marele Constantin si maica sa Elena, pentru care s-au invrednicit a se numi „Sfintii cei intocmai cu Apostolii, imparati”. Si a murit Sfantul Constantin, dupa ce s-a botezat, la anul 337, cu zece ani in urma mortii mamei sale, Sfanta Elena. ”
sursa: aici