Ante , mhn argeis !

Οι μεγάλοι έρωτες είναι αποθημένα,πράγματα που δεν μπορούμε να έχουμε και όνειρα που κάναμε ασυνείδητα. Οι μεγάλοι έρωτες έρχονται και φεύγουν χωρίς να τους καταλάβουμε.

Οι μεγάλες αγάπες είναι αυτές που μένουν στην καρδιά μας. Είναι αυτές που πονάνε γλυκά όταν δεν έχεις δίπλα σου το άλλο σου μισό. Αγάπη είναι να λες Σ’ΑΓΑΠΩ και να πονάς, γιατί απλά δεν μπορείς να δείξεις το μεγαλείο του έρωτά σου στον άνθρωπό σου. Όσα χρόνια και να περάσουν είναι ακόμα ΕΚΕΙ…

Anunțuri

Cand Dumnezeu te asculta

Scriam aici, nu de mult timp, ca la fiecare mesaj postat de Ana , pe pagina ei de FB, plang si ma intristez gandindu-ma la ceea ce a trait si cum s-a zbuciumat sufletul ei prin pierderea Mirunei celei mici.
Ma gandeam de multe ori la cuvintele pe care le-a povestit in legatura cu mesajul gasit pe o banca din biserica in care a intrat in acele zile de disperare crunta sa se linisteasca si sa-si traga putin sufletul nemangaiat.Si ma gandeam ca viata asta a noastra e trasata de dinainte fix ca o linie clara cu evenimente care trebuie sa se intample.
Prin orice fel de explicatii stiintifice si mega stiintifice nu va reusi nimeni niciodata sa ma convinga ca nu exista minuni de la bunul Dumnezeu, minuni pe care nu conteneste mereu sa ni le arate.
Ana are astazi o alta fetita, pe Kira, o alta fetita care este intruchiparea exacta a Mirunei mici.Nici daca erau gemene nu semanau in felul asta.Sunt convinsa ca Dumnezeu i-a inapoiat-o Anei pe fetita pe care a plans-o si pentru care a suferit atat.
Va las sa vedeti minunea singuri, pe pagina Anei.
In seara asta am plans iar pentru a nu stiu cata oara, doar ca azi de bucurie maxima !!

578308_447102228698743_1821843387_n

Prajitura cu mere, nuci si stafide + bonus un cofetar priceput

Intre atatea alergaturi cu constructia casei, mai am inca timp sa gatesc si sa le mai fac baietilo mei cate o surpriza dulce.
Astazi mi-am gasit timp si am cautat o reteta rapida pentru un desert de duminica.Am gasit o reteta deloc costisitoare si foarte usor de preparat.
Ingrediente
4 oua
8 linguri de zahar
8 linguri de faina
4 linguri de smantana
1 plic praf de copt
1 plic zahar vanilat
4 mere rase
nuci + stafide
Cum se prepara?
Intr-un castron se pun albusurile impreuna cu zaharul si zaharul vanilat. Mixam bine pana rezulta o spuma tare. Apoi se adauga smantana si galbenusurile,adaugam faina amestecata cu praf de copt si continuam sa amestecam.Se mixeaza pana la omogenizare.
Lingura cu faina am umplut-o cu varf, la fel si pe cea de zahar ca sa fie egale intre ele cantitatile.
Am pregatit 4 mere rase pe razatoare, stafide si nuci. Am folosit o forma rotunda, pe fundul careia am pus hartie de copt , iar peretii i-am uns cu o pensula cu ulei. Am turnat compozitia, pus merele rase, si pe urma am pus cateva nuci si stafide. Am bagat prajiturica la cuptor, unde am lasat-o in jur de 30-40 min. O verificati dupa 30 de min. cu o scobitoare. Am scos-o din forma si i-am extras hartia de copt, am lasat-o la racit si am infulecat ca la nebuni.E super meseriasa si mega usor de facut!

DSC00441

DSC00440

DSC00438

DSC00437

Cum am forat putul casei

Ieri au inceput sa sape putul, am gasit o echipa din Slobozia -Ialomita, de la firma Apa Eco , care nu-s romanezi ( desi in marea lor majoritate, cei ce se ocupa de sapat puturi, sunt de etnia asta, ca nah! munca asta blestemat de grea nu o fac multi romani ) si care ne iau cu tot cu teava albastra italieneasca 120 ron/ ml.Putul ne va costa undeva la 1000- 1100 euro, sapatura la vreo 45 metri adancimi, a doua panza freatica.
Foarte multi ne-au intrebat de ce am mai facut un put cand in curte aveam deja unul sapat la 15 m adancime, cand la anul se va baga apa potabila de la Apa Nova.Noi nu mai vrem sa mai facem racord la astia de la Apa Nova.Nu vreau sa mai platesc facturi mari si sa stau vesnic stresata ca se duc metrii cubi de apa cand spalam o farfurie sau sa am grija cate masini spal pe saptamana ca se consuma multa apa si urca factura.In plus, la casa sunt mult mai multe necesitati cu apa, avem nevoie de udat gradina, sa spalam masinile, vom avea apa in curte la gratar, vom spala curtea,etc.Deci, investim acum 1000 de euro dar apoi consum cata apa vreau eu din putul meu.
Revenind la oamenii astia, ne-au explicat exact ce fac acolo, pe ce iau banii adica, au cerut un avans de 1500 ron dar la fata locului si numai dupa ce au semnat un contract cu noi, contract de prestari servicii si de garantie totodata.Sunt cam cei mai ieftini de pe piata pana acum, majoritatea sapa cu 140 ron /ml, iar teava albastra este cea mai cautata si recomandata.Exista si cei care pun teava portpcalie ( PVC) dar nu e ok, apoi mai folosesc unii si teava neagra care se sudeaza si nu este pe sistem filet ca cea albastra.Desigur, ca fiecare isi pune ce teava ii permite bugetul, noi am zis ca la asta nu facem rabat, asa cum nu vom face nici la tigla, termopane si structura casei.Desigur ca nu vom avea bani sa aruncam pe geam,dar nu vom lua nici ce este mai ieftin de pe piata.
Putarii au sosit ieri de dimineata la ora 7:30, s-au apucat de treaba si pana aseara la orele 19:00 au muncit doar cu o pauza de tigara, continuu. Au sapat ieri 20 metri adancime, azi la 7:30 D. a fost acolo si ei se apucasera de treaba, dupa o noapte ce o dormisera intr-o masina , in frig.Nu stiu de ce, dar la noi acolo, este un frig groaznic fata de Bucuresti, poate si din cauza faptului ca suntem langa lac si este curent.
Azi trebuie sa sape inca 20-25 metri si maien baga tevile, pompa si maine seara gata putul.Este o munca de sclav, efectiv, eu nu as face munca asta nici pentru toti banii din lume, mi se pare ca este cumplit de grea.Le-am dat ieri si sucuri si cafele si saracii ne-au spus sa le scadem din banii pe care-i avem de platit.Bietii oameni! Noral ca nu vom scadea nimic, a fost din partea casei totul 🙂
Niste poze:
DSC00426

DSC00423

DSC00430

DSC00431

DSC00428

DSC00429

DSC00433

DSC00435

Eu, vrajitoarea

Azi noapte am visat ca pe terenul unde facem casa, ninsese si era totul acoperit de o zapada alba, pufoasa, care stralucea.In saracia de cabana unde acum doarme paznicul , era un spatiu mare, plin de mobile noi si un pat cu cele mai albe cearceafuri vazute de mine vreodata.M-am culcat in patul ala si i-am spus lui D.: ” cred ca ne-am putea muta si aici pana terminam casa!”
Am stiut ca ceva se prevestea, am stiut de dimineata cand m-am trezit ca se va intampla ceva de bine.Stiti voi, eu si visele mele de vrajitoare mica ce mi-s 🙂 !
Azi, acum o jumatate de ora, am vandut apartamentul…

Materialele de constructie – circoteca clara

Ceea ce am povestit despre mesteri, calfe si zidari, de la inceperea aventurii cu casa,poate fi azi clasat la partea parfumata a intregului balamuc cu constructia unei case.
Abia acum se pare ca a inceput adevarata aventura, abia de acum au debutat cu adevarat problemele, nervii si insomniile noastre.
Am facut un necesar de materiale pentru casa la rosu, le-am platit la un depozit din zona, caci majoritatea cer banii inainte ca la curve, ca sa fie siguri ca te-au gatat pe criza asta,crezand si noi ca sunt si vor fi la fel de seriosi cum am fost noi cu ei.Da de unde?!
In afara faptului ca la fiecare transport ( caci mi-au trimis fiecare material ce il necesitam la fundatie cu un transport: plasa sudata cu o masina, cheresteaua cu alta, sarmele si cuiele cu alta masina,etc.) m-au furat din totalul comandat si platit si nu cu 2-3 kg acolo , ci cu 100 kg de fier, membrane trimisa la alte masuri decat cea platita si comandata ( desigur ca si pretul era unul mai ieftin la ceea ce imi trimisesera ei, a trebuit ca la fiecare masina sa ma rog de baiatul ala care-si spune agent de vanzari ( el are asa un aer de poponar, cu o voce pitigaiata si cu gesture mega efeminate) sa aduca materialele alea odata ca déjà constructorii stateau si mancau si o dadusera in snoave pe banii mei ca nah! timpul trece , leafa merge , noi nu avem cu ce munci.
A trebuit sa urlu, sa injur , sa scot de la nafatalina limbajul ala fain de femeie –barbat ca altfel nu se poate.Adicatelea, in afara faptului ca imi intarziau livrarea, ma mai si furau! Bah, in Romania, e belea sa faci constructii.Una la mana ca Doreii te calca pe bracinari zilnic, cu fite de tot cacatul, fite facute pe mii de euro, ca-mi vine sa ma apuc si eu de construit, la ce bani iau astia in cateva luni pe o casa.Ba ca ei nu intend fierul nu stiu cum, ba ca fundatia nu o sapa ad labam cu lopata, ci vor tractor, ba si ba…Desigur ca am zbierat intr-o zi si la seful bandei de constructori si am bagat si putine coaie in discutie ca sa inteleaga ca treaba nu e clara ca sa-mi vian mie cu fite d-astea acum.Am facut un contract, am batut palm ape o suma, ma doare pe mine in cur ca sapi tu ad labam sau cu nu stiu ce scula smechera aparuta pe piata constructiilor.sapi cum vrei si faci ce vrei, banii aia pe care i-ai negociat ti-i iei pe etapa construita si cu asta basta.Nu maid au nici macar un ron in plus la nimic.
Revenind la depozitul de materiale de constructii… Pai frate, intr-una din zile am intrat si la seful lor ca era prea mare presiunea pe bietul poponar si déjà il amenintasem ca-i dau o zmetie peste bot daca-mi mai raspunde cu “ eu nu stiu doamna!”, asa ca induiosata totusi de vocea lui calma si mereu amabila, l-am abandonat si am intrat la capo di tutto capi acolo.Am gasit rasturnat pe un divan, un gras cu ceafa lata, cu privire de blandul Ben care era de-un calm desavarsit si care asculta ce urlam fara sa aiba vreo reactie , doar zambind.I-am explicat ca a ranji fasolea odata ce ti-au parvenit 6.300 de euro de la unul caruia ii freci ridichea cat poti e super simplu, l-am asigurat ca eu daca a doua zi nu primesc intreaga marfa, fara sa lipseasca nimic din ceea ce am platit sis a corespunda facture cu ceea ce numaram, vin cu OPC-ul si cu televiziunea, ca sa explice el cum se poate sa aiba asemenea lipsuri de 100 kg.
L-a compatimit sincer pe D. pentru nevasta ce si-a luat-o, m-a durut si mai tare in cur de spusele lui si i-am cerut sa-mi ia fierul lovrat si sa mi-l cantareasca bara cu bara., sa-mi dea certificatul de calitate si de conformitate a marfurilor.Parca atunci nu a mai ranjit fasolea la mine si s-a trezit ca dintr-o amorteala mare spunandu-mi ca sunt printer putinii client care am “asemenea pretentii”.
Adica a cere sa fie in ordine cineva care vinde material pentru o casa pe care ti-o faci pe viata, inseamna ca ai pretentii.Ei nu au pretentii cerand preturi mega-umflate, cu adaosuri nesimtite puse la pretul de furnizor, li se pare normal sa platesti o cantitate si sa primesti alta in schimb, li se pare normal sa iti promita ca maine ai toata marfa ca ulterior sa ti-o de ape bucati dup ace te rogi cu cerul si cu pamantul de ei pe banii tai, bani pe care eu ii castig aproape intr-un an intreg de mers zilnic la job, cu creierii pe bigudiuri facuti.
Ma bucur enorm ca am firea asta nebuna si ca ma dezlantui fara rusine, am vazut oameni civilizati, care venisera cu reclamatii spuse pe un ton calm si cu un limbaj civilizat, oameni la care se tipa pe banii lor ca nu isi primesc marfa la timp si furati.Frate, deci e grav rau ce se intampla cu serviciile in tara asta.
Eu chiar l-am intrebat pe run domn d-asta civilizat la care tocmai tipase un bididiu d-asta de agent de vanzari, cu scuzele necesare am pus si eu o intrebare de ce anume le permite sa tipe la el cand ei sunt vinovati si de ce nu ii pulareste putin ca treaba merge ca unsa dupa.Culmea este ca domnul mi-a spus ca nu poate vorbi urat in nicio circumstanta si ii pare rau ca are felul asta de-a fi.Pai lasa atunci ca daca nu le-o trage el alora, i-o trag ei lui, ca nah! in Bucuresti supravietuieste si traieste bine ala de o trage primul, ulterior cu curul bombardat nu prea mai poti sa scoti gatul la suprafata.
Inca nu ne-am luat tot fierul de la animalele astea, maine este data de livrare si daca nu va sosi camionul nici maine asa cum trebuie o luam de la capat.
Tot maine ne sapa si putul, am trasat casa si s-au apucat de facut etrierii.Maine pun si poze.

Mai frumoasa in fiecare 9 martie

Revad si acum aievea clipa aceea de pe 9 martie :era la fel de cald ca si azi, tu coborand dintr-o masina eleganta, noua si lucioasa de curatenie, intr-o geaca de piele care si azi imi place la fel de mult ca si atunci, cu niste blugi asortati si mirosind tot a parfum, eu trecand strada cu pas lenes, cu o geaca rosie ce-o pot purta iar azi, dupa atatia ani, in niste blugi ce-mi conturau silueta mea de sirena de atunci si coafata proaspat in dupa masa aceea.
Cine sa fi stiut si cine ar fi crezut ca pasul meu lenes ma ducea spre marea mea iubire, spre marea mea pasiune, spre tot ce a fost de atunci si va urma?
Am sarbatorit de atunci destui ani pe 9 martie, am trecut prin bune si prin rele, ne-am plimbat, am facut un copil, am sadit pomi si acum facem o casa.Totul impreuna, noi doi si iubirea noastra.
Sa dea Dumnezeu sa fim sanatosi sa ne putem creste copilul,sa fim fericiti,tu sa ramai acelasi rabdator barbat si cu aceleasi calitati pe care le ai, eu promit sa ma maturizez in dragoste,promit sa nu te mai chinui sufleteste niciodata, caci nu meriti si esti specie rara de barbat pe lumea asta.
La cat mai multi ani impreuna si sa stii ca te iubesc mult, mult !
Si fiindca ziua asta de 9 martie nu pot sa n-o asociez in fiecare an cu Laura Stoica si fiindca este si una dintre melodiile care-ti plac tie mult, atunci facem 2 in 1:

Mama, azi mi-e dor…

Ceea ce iti voi scrie azi, ti-am spus de mii si mii de ori, uneori fragmentat mesajul, caci intotdeauna cand ma gandesc la tine si la copilaria mea alaturi de tine plang ca bleaga in papusoi.
Ma emotionez mereu si cred ca asa-i firesc sa avem nostalgia copilariei noastre, sa avem dorul ala ucigator pentru anumite clipe care-au fost si nu mai vor fi niciodata…
Ma gandesc cu un dor nesfarsit la clipele cand te vedeam intrand pe usa casei,la plimbarile noastre hai – hui prin magazine, la concediile petrecute impreuna la mare, cand eram doar noi doua si ne hlizeam ca tata ne bombanea ca-l sunam si-l trezeam noaptea, la ore tarzii,mi-e dor de atatea si atatea tabere si excursii facute impreuna, de zilele de scoala cand imi impleteai parul cu bile frumos colorate si imi spuneai ca nu suferi pampoanele asezate in dreptul tamplelor „ca niste coarne”, mi-e dor rau sa mancam impreuna zilnic si sa barfim cate in luna si-n stele, sa te vad cum iti aranjeai tinutele atat de frumos combinate ca si culori, nuante si asortate cu bijuterii, mi-e dor sa vin cu tine la scoala si toti copiii de la clase sa ma primeasca in bancile lor si sa ma invidieze ca am o mama atat de frumoasa si de misto, mi-e dor de zilele in care mergeam impreuna prin oras si mancam pe la cofetarii gen Bucuresti si Scala prajituri care mi se pareau a fi cele mai buen de pe pamant, mi-e dor sa ma strigi „Piti” si sa-mi faci de ziua mea acelasi tort de lamaie decorat cu nuca de cocos, sa ma strangi in brate seara la culcare si sa adormim iar imbratisate asa cum s-a intamplat zi de zi pana la 17 ani ai mei, sa imi tii capul in palme si sa-mi saruti lacrimile sarate pe care le-am plans atatea nopti la primul meu esec in dragoste, mi-e dor sa-mi spui ca ” mama-i langa tine” si eu sa te implor sa rezolvi problemele mele pentru ca „tu poti sa faci orice in viata asta!”, mi-e dor de noi ca un intreg,de ochii si de rasul tau la copilariile mele pe care le luam atat de personal si credeam cu atata tarie in ele, mi-e dor de zilele cand ai fost pe rand” Bobo, Bozo, Turi si mai apoi mereu Mazi”, mi-e sufletul mistuit de dorul clipelor cand veneam acasa si totul era pregatit fara sa misc un ac, mi-e dor de statul la taclale cu vecinele tale, de noptile de vara cand pierdeam vremea in capatul blocului la povesti cu alti prieteni de-atunci, mi-e dor sa-mi dai carti de citit si sa ma pui apoi sa ti le povestesc, sa ma asculti continuu cu problemele si pasiunile si iubirile mele, sa mergem pe strada imbratisate si sa imi rupi obrajii cu pupaturi apasate prin care-mi dadeai o iubire imensa care atunci simteam ca ma sufoca,sa mergem la spectacole de verietati si la teatru, sa ne mai prinda controlorul in autobuzul 368 si sa te prefaci ca te-ai inecat cu covrigul si nu poti vorbi, sa radem apoi nebuneste pana la epuizare si cu dureri de burta de fata controlorului aluia, sa ne mai pierdem prin strainataturi de restul grupului fiindca venisei cu pantofi cu tot in excusrii unde trebuia sa mergem pe jos kilometrii si mai apoi sa haladuim fericite ca s-a intamplat asa, doar noi doua, pierzand vremea in felul nostru, sa radem mult fara sa fim stresate de nimeni si nimic, sa imi mai faci ca acum 30 de ani oua ochiuri in bucati de parizer si eu sa declar ca e felul meu de mancare preferat, mi-e groaznic de dor de sarbatorile pascale cand mergeam in vinerea mare la biserica in satul unde azi ne facem casa si apoi in cimitir stateam la taclale cu lumea si de la atata pomana plecam vesnic cherchelite si cu rasete ca se uita lumea la noi, sa mergem la magazinul Dunarea de la Universitate si sa-mi cumperi, chiar daca erau ultimii tai bani,batog si peste marinat, mi-e dor de tot ce m-ai invatat, de tot ce-mi povesteai si de tot ce imi spuneai, de povestile lungi si siropoase pe care le-ai trait, povesti ce mi se pareau desprinse din cel mai frumos film vazut de mine vreodata, mi-e dor de sarcina mea cand zilnic iti spuneam ca al meu copil vreau sa semne cu tine si uite-l ca e bucatica rupta acum din tine,mi-e dor sa plang si tu sa-mi fi alaturi si sa iti tii moralul, sa ma certi si sa ma faci sa uit de tot raul care-mi face zilele amare, mi-e dor sa nu stiu de nicio grija, sa fiu iar fetita cu 2 codite, imbracata in cel mai curat sortulet albsatru, pe care imi aplicai diverse abtibilduri, sa ma inveti sa scriu romaneste si sa vorbesc corect dandu-mi dictari din ziarul „Scanteia”, sa ne strangem tare de tot in brate la Revolutie si sa imi repeti la nesfarsit ca de atunci suntem „liberi sa vorbim si sa facem orice”, mi-e dor de serile cand stateam in baie pe wc si te pazeam facandu-ti dus si stand de vorba despre nimicuri mi se parea ca sunt foarte importanta, mi-e dor de mirosul tau, de obrajii tai pe care ii mangaiam si-i pupam apasat caci eu altfel nu stiu sa pup ca asa m-ai invatat, mi-e dor de mana ta frumoasa cu degete subtiri de pianista, de parul blond si buclat, mi-e dor de aleea pe care te vedeam venind agale de la scoala si traiam fericirea cea mai mare, mi-e dor sa fiu copil, sa fiu copilul tau iubit si adorat, mi-e dor sa ma imbraci frumos si sa mergem in vizite la babele familionului unde sa depanam amintiri, mi-e dor de tine mama, de noi si de demult, mi-e dor de o viata ce-a apus.
La multi ani maicuta buna, sarut mana-ti cea greu muncita ca sa ma cresti fara griji si fara nevoi, ma plec in fata-ti cu smerenie si cu mare recunostinta vesnica pentru tot!
Sa-mi traiesti iubita mea si sa ai primaveri la fel de frumoase, asa cum ai fost odata ca si femeie si asa cum esti si vei fi mereu ca si om. Te iubesc, atat de mult te iubesc…

Primul jogging

Aseara, tarziu, dupa o zi de umblat care incotro cu diverse, mi-a traznit o idee in timp ce Kiki alerga nauc dintr-o camera intr-alta, daramand diverse in calea lui si ridicandu-mi nervii la fileu.Si atunci am zis ca de ce nu ar alerga pe afara si noi cu el ca si-asa tot imi promit eu de cateva luni bune , de cand cu dieta, ca ma apuc sa si alerg.Ce-i drept, peisajul in care alergam este unul complet dezolant, praf inghitim cu duimul si ochii sunt in nshpe mii de directii sa nu cadem dreq prin vreo sapatura de la metrou sa ne mai si rupem vreun crac, acum cand suntem mega aglomerati cu celelalte.
Asadar, am imbracat una bucata copchil in trening, cu o geaca mai subtirica si cu un fes ( ala cu tigru, desigur, ca sa se simta tigru cand alearga si sa aiba putere! Deh…e grele rau, cine n-are plozi mici, nu mai stie cred,ce inseamna sa fi cand tigru, cand Pluto adevarat, cand Pluto transformat, cand sotul lui Minnie,cand un caine oarecare, cand si cand…), ne-am imbracat si infoliat si noi ( mai exact eu m-am facut ca un salam celulitos, impachetat in folie alimentara 🙂 ) si i-am dat bataie.
De la inceput, i-am precizat lui D. cel cu corp de sirena si cu pasul ca voinicul, ca eu nu pot sa alerg ca la maraton, asta daca nu are vreun gand ucigas la adresa-mi.I-am explicat ca el poate alerga fix ca un atlet de performanta si sa se si intoarca, eu alerg cu Kiki in ritm de taratoare carora ne iese limba de-un cot.
Mey, dar cum niciodata socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, acum desi sunt usoara ca o gazela tot ca un melc tuberculos alerg, insa copilul, buey, copilul m-a dat pe spate.Adica eu si cu ta-su eram distrusi dreq la un moment dat si la un colt de strada, timp in care Kiki cel cu motor la cur alerga si ne mai si striga cat putea :” nu va mai opriti ca ma enervezzzzzzzzzz !”
Bai si am alergat aseara cum n-am facut-o in viata mea, adica eu mai alerg, mai merg, ma mai holbez pe la un geam de la bloc, mai vad in vreo bucatarie de la vreun parter vreo faianta care-mi face cu ochiu’, mai o mobila care-mi place, d-astea fac eu la alergat, imbin placutul cu utilul :-).Aseara m-au gasit toti dracii, imi crescuse pulsul de ziceai ca-mi iese sufletul pe nari si Kiki nu voia sa se opreasca.
In seara asta, mi-a spus ca :” e clar stabilit ca vom alerga iar, da?”
Pai… da, am de ales?Desi ma dor picioarele de zici ca am dat la sapa si ma dor si salele si toate alea, am alta varianta cu alergatorul de cursa lunga?Neahhhhh…
Dupa jogging, baie generala si multa apa, o banana si in 10 minute sforaia dus.I love jogging, I love Kiki sportivul 🙂 !
Ia luati de vedeti si tigrul desfigurat de la atata trap:
DSC00401

DSC00399