Dove arrivera cu vanatoarea de ogari ?

Cum sa NU mergi in vacanta prin Dodo Travel

Inainte sa plecam la Govora, tare mult mi-as fi dorit sa fi gasit si eu un review scris bine si cu informatii actualizate atat despre statiunea in sine, dar si despre hoteluri,despre agentia prin care mergem, ca sa fiu pregatita unde si in ce conditii vom ajunge.
Primul review al acestei vacante va fi despre agentia prin care am calatorit la Govora.
Cand pleci cu un copil mic in vacanta, mi se pare normal sa fi putin mai insistent cu detalierea descrierii locului unde vei ajunge, sunt nshpe mii de probleme ce se pot ivi pe parcursul vacantei.
Anul asta am platit un sejur cu tratament prin agentia Dodo Travel, agentie prin care va recomand mai bine sa NU mergeti.
Sunt genul acela care nu-ti ofera detalii despre nimic, incaseaza banii si s-au spalat pe maini pentru orice problema / intrebare pe care le-o adresezi.Exista acolo un domn extrem de neamabil ( nu l-am cunoscut personal, dar vocea si felul in care mi-a vorbit la telefon au fost de asa maniera de gretoase, incat daca ai manca o lamaie pe stomacul gol ai fi ceva mai kindly decat domnia sa ) si o alta domnisoara / doamna putin cam aiurita as putea spune eu, care au incasat porcoiul de bani ( pentru ca a plati pentru 3 persoane 35 milioane la Govora timp de 10 zile nu e chiar piece of cake, nu? ) si asta a fost tot.
Nu ma pot obisnui inca cu felul asta neprietenos de tratare al clientilor, pe care-l au unele agentii de turism din Romania.In plus, atunci cand nu esti un brand pe piata, cred ca ar trebui sa iti pureci mai mult clientii, sa ai un feedback de la ei, sa-i intrebi macar de-o sanatate dupa ce le incasezi banutii.
La Dodo Travel singurul lucru de care beneficiezi este plata unui comision catre ei si atat.I-am sunat , odata ajunsa in hotel sa-i intreb de ce eu am platit 2 camere confort sporit si acolo am primit una asa si una antica si domnul cel cu greata la purtator mi-a raspuns acru ca:” nu stiu exact ce s-a intamplat , dar revin imediat u-n telefon si va anunt!”
Asa cum a revenit catre voi cu-n telefon, tot asa a revenit si catre mine.M-am gandit atunci sa-l resun si sa-i explic cam cum sta treaba cu plata unui serviciu si primitul altui serviciu mai slab calitativ, dar nu tocmai in niste termeni foarte prietenosi, dupa care am zis ca reclama scrisa pe internet face mai mult decat omoratul unor neuroni de-ai mei.Asta este, noi am fost pagubiti de niste banuti, Dodo Travel ne vor mai avea clienti cand o face plopul pere.Cred ca si altii care citesc pe la noi mirobolanta experienta cu Dodo Travel, se vor inghesui maxim sa achizitioneze servicii turistice de la ei.
Cel mai tare insa ma amuza prezentarea aceasta : ” Agentia de turism ofera consultanta si servicii turistice in urmatoarele domenii: bilete de odihna si tratament in toate statiunile din tara „.
Noi va multumim mult domnule cu lamaia pentru promptitudinea cu care nu ne-ati mai raspuns si nu ne-ati mai rezolvat ever problema, multumim mult si doamnei / domnisoarei Georgiana pentru amabilitatea cu care ne-a incasat prin banca banutii si ne-a eliberat un voucher si va dorim cat mai multi fraieri carora sa le luati banii oferind in schimb NIMIC.

3 ani si 3 luni

Exact azi se implinesc 3 ani si 3 luni de cand toate clipele vietii mele trec ametitor de repede, de cand timpul si tot universul meu a capatat alte conotatii, de cand sunt mama lui Ayan si Ayan e sufletul si ratiunea mea de-a fi.
Am crezut de multe ori in viata mea, inainte de a-l cunoaste pe Zgambaliciul asta al meu,ca am iubit cu adevarat.Ei bine, nu iubesc si nu am sa pot iubi niciodata in viata asta pana la sfarsit, mai mult decat il iubesc pe puiucul meu.
Cum este el la 3 ani si 3 luni?
La 3 ani si 3 luni este saltat din bebelusia cea mult prea grea pentru mine, este un om intreg cu care te poti intelege. Aproape ca se descurca singur iar noi, parintii, mai putem avea momente de respiro.

La 3 ani si 3 luni Pusicelul se imbraca si se incalta / descalta singur. Cu dezbracatul este mai greu, isi scoate chilotii, ciorapii si pantalonii, dar la capitolul bluze si maiouri / tricouri mai avem de lucrat.
Ii place mult sa fie asortat, sa miroasa a parfum cand pleaca de acasa si mai ales „fieza, cum imi sta fieza?” ( freza )
Se poarta de multe ori ca un copil mare, adora sa i se spuna ca e „baietel mare”, le-o spune si el pe un ton iritat si ferm altora care fac remarci de genul „uite, bebele ala…” I se pare ca a fi bebelus nu e „o chestie pia seioasa”.
Inca vorbeste fara „r”, inlocuindu-l cu „i” si uneori cu un „r” slab care ma duce cu gandul la faptul ca ar putea fi rarait.Vorbeste mult, mult, mult de tot.Continuu as putea spune, are sau nu ceva de zis,el vorbeste.Ma bucura nespus faptul ca foloseste un limbaj de adult, in sensul ca foarte multi copii folosesc cand sunt mici un limbaj destul de redus ca si cuvinte, pe cand Ayan foloseste cuvinte grele, cuvinte de adulti pe care le aude si ne intreaba intelesul lor dupa care le aseaza in context de uneoriramanem si noi uimiti.De exemplu l-am intrebat intr-o seara daca vrea sa luam in concediu nu stiu ce jucarie.Mi-a raspuns: ” Evident ca as dori s-o iau, este necesara acolo si vreau sa am mai multe cu mine!”.
Stie toate culorile,chiar si pe cele ternare si complementare ( oranj, lila, ocru,etc.),stie sa numere pana la 10 in romana si in engleza, asociind insa numarul si cifra cu cantitatea de obiecte numarate, stie literele de la A la D, stie sa desparta in silabe ( fara a-mi spune insa cate silabe are cuvantul),stie sa cante in italiana 🙂 un cantec pe care l-a invatat de la tataie, stie toate fructele si legumele, fiecare din familiile din care fac parte ( piersica cu caisa de exemplu stie ca sunt din aceeasi familie de fructe), stie toate mancarurile pe care le mananca, stie ca traversam doar la culoarea verde a semaforului si e in general atent cand traversam strada. Stie care e stanga si care e dreapta, se intoarce dupa mana stanga si dupa mana dreapta, stie formele geometrice ( patrat, triunghi, cerc, dreptunghi ), stie mijloacele de transport ( inclusiv cele maritime si cele aeriene), cunoaste absolut toate marcile de autoturisme dupa sigla pe care o au, stie medicamenetele pe care le ia sau le-a luat si posologia lor.
Laptele a ramas alimentul lui preferat,il bea de 2 ori pe zi pe nerasuflate, cate 300 ml odata,la celelalte manacruri a inceput sa faca mofturi, unele nu le mai mananca deloc, pe altele nici sa nu i le pomenim ( vezi mamaliga ). Doarme excelent noaptea, de vreo cateva zile am inceput renuntarea la pampersul de noapte ( stiu, e vina noastra ca nu ne-am mobilizat acum un an cabd am renuntat la pampersul de zi ), merge bine operatiunea, desi avem accidentele aferente, dar nu mai mult de un cearceaf pe noapte ( 🙂 doh! ) Accidente mai avem si la somnul de la amiaza dar niciodata, absolut niciodata nu l-am certat pentru asta.Il schimb si se baga linistit iar la somn ca si cum nu s-a intamplat nimic.
Ne pregatim sa se mute in camera lui, i-am comandat un pat in forma de masinuta, mi-a pormis ca va dormi singur daca ii las lampita de veghe aprinsa intreaga noapte.Astept cu interes sa vad daca e adevarat !

Ii plac jucariile. Mult.Se joaca continuu, vorbeste singur, are prieteni de joaca imaginari cu care isi mai petrece o parte din seri si asta ne permite si noua sa mai facem una-alta, sa mai vorbim relaxati despre problemele noastre.

Adora sa se uite la desene animate, desi il lasam cu masura.Preferatele lui Mickey Mouse Clubhouse,
Garfield,Scooby Doo si Winnie the Pooh.

Adora sa ii citesc.In fiecare seara in pat citim cate un capitol dintr-o carte.Acum ne delectam cu „Aventurile lui Habarnam „.Dupa ce citesc capitolul, explicam cuvintele noi si sensul lor in propozitii, iar apoi il pun pe el sa imi repovesteasca capitolul citit.Intotdeauna inceoe cu ” a fost odata ca niciodata…” :-).
Ii place mult de tot sa coloreze/deseneze, mai ales sa picteze cu acuarele.Deja desendeaza tramvaie, tancuri, masini care chiar seamana cu ceea ce vrea sa deseneze.( mi-ar placea mult sa aiba talent la desen ca eu sunt o mare cizma la desenat ).
Dar cel mai tare ne uimeste cu talentul lui la muzica. Mai exact, cu urechea muzicala.E perfecta, as putea spune.Poate imita orice sunet ii cant, imi poate reproduce orice pasaj muzical, inclusiv pe cele cu melisme :-). Sper sa cante la (macar) un instrument (cel mai probabil la pian, sa vedem daca mamaie isi va putea invata si propiriul nepot sa cante si nu numai o multime de copii ) , noi o sa il incurajam in acest sens cat de mult putem.Asa cum il incurajez maxim si cu dansul, de diseara chiar vom merge la dansuri sportive.

E in continuare foarte activ, se catara, sare, alearga, danseaza,vorbeste, rade, nu sta locului o clipa. E vesel si rade colorat si mult. Are simtul umorului. Ne pacaleste.Vorbeste si prostioare dupa care rade si ne spune ca „a fost o glumita dar nu o spun decat acasa si nu pe afara”. Ne ia in brate si ne pupa mult, pe mine ma pupa continuu.Face deja clasamente cu iubirea lui catre noi:
„mami e pe locul 1, mamaie e pe locul 2, tati e pe locul 3 si tataie e pe locul 4.Apoi restul… :-)” Pe D. inca este gelos tare si il loveste de multe ori,alteori la nervi ii striga ” deibedeule eu chiar nu te mai viau!”, apoi merge si-l pupa ca sa-i treaca supararea.

Est extrem de rusinos, este timid tare cu copiii, dar numai in prima faza, dupa care devine tartorul cetatii.Cu adultii este extrem de extrovertit, aproape uneori obraznic.

E bland si protectiv cu alti copii mai mici, ii plac insa copiii mai mari cu care poate discuta si cu care se joaca organizat. Daca se enerveaza sare la bataie si ii impinge sau da cu piciorul cel mai adesea, in plus tipa la copii si ii intimideaza.Mereu ii explic ca aceste comportamente nu-s ok, dar din 2 parinti vulcanici cu cine era sa semene copilul?!
Este spumos, este frumos tare, cu parul lui inele si ochii verzi, are un corp suplu si s-a inaltat mult, are 20 kg si 104 cm, ii plac fetitele si se da in vant dupa plimbari.
Asta este Pusicelul la 3 ani si 3 luni, este Ayanis al meu, fericirea si implinirea mea sufleteasca.
Te iubeste mami mult de tot, Zapacila al meu!

Zeamărea

Aseara mi-a fost extrem de rău, ca in fiecare an dupa concediu ma captusesc cu cate o răceala de vară „sănătoasă” care ma lasa cel mai probabil cu vreo tuse ce-mi va trece la primul mare ger.
Revenind la faza de aseara…
M-am intors acasa in jurul orei 20:30 dupa ce rau fiindu-mi am fost totusi sa-mi fac detartrajul anul. Stand in baie si pregatindu-ma sa ma bag in pat, vine Pusi si-mi spune:
” – Mami am voie sa mananc acum seara zeamără ? ”
Ma uit lung si-l intreb ce inseamna cuvantul ala.Râde şăgalnic si-mi spune:
” Alea mici, verzi si dulci care-mi plac mult de tottttttttt!”
Am stat siderata un minut si poate mai bine si m-am gandit ce pot fi alea mici si verzi care-i plac atat de mult?!Era vid in capul meu, indurerat la ora aceea.
De obicei , ma ajuta si-mi explică folosind sinonime si descrieri ample pentru a ma face sa pricep.Aseara nu am inteles si pace.M-a luat de mana:” hai cu mine sa-ti arat ca vad ca tu chiar nu poti sa pricepi!” 🙂
Mdeah…nu m-as fi gandit in veci, dacă nu mergeam la fata locului, că ZEAMĂREA este mancarea de mazăre :-
)
Asadar, sa aveti si voi poftă la o ZEAMĂRĂ de vara dulce si verde :-)) !!

Cum sa fii Zen la job

In fiecare zi de cand m-am mutat la noua companie, pe geam vad privelistea asta :

Inainte eram in preerie, vedeam oi si capre, iarba si campuri neingrijite.De o luna m-am mutat in urbe, vad minunata priveliste si ma umplu zilnic de bine, de verde, de lac si de podul din departare care ma aduce cu gandul mai aproape de Pusicelul meu.
Si sa mai zica cineva ca nu ne-a creat corporatia cele mai mirifice momente de a ne face cat mai eficienti.Ce-ti trebuie pauza de masa si socializare?Neah…Iei castile la urechi si pe un fundal sonor iti plimbi ochii admirand superbul peisaj.D-aia sunt eficienta maxim la job ! 🙂

Lectie de suportabilitate

Pusicel a fost plecat de langa noi, in vacanta cu bunicii, la Sarata Monteoru, initial pentru 14 zile, reducandu-se concediul- tratament la doar 11 zile caci copchilul este prima oara dupa un an intreg incheiat bolnav.Dar bolnav rau, cu febra mare, cu lipsa poftei de mancare, amigdalele pline de puroi si mari cat China, cu lipsa de chef, zacut in pat si tot tacamul omului bolnav.
A inceput totul ieri dupa-masa cand vorbeam la telefon si l-am simtit molateco-trist.Intrebandu-l ce are, mi-a spus ca-l doare burtica si gatul.Un gand negru mi-a trecut fulgerator prin cap, caci stiu ca intotdeauna cand il doare gatul si mai apoi burtica imi va face febra.Si febra mare! Iar eu, greu-incercata de febrele lui celebre cu 40 grade necedand cu niciun antitermic, ma sperii grav.Si ma ia raul de frica.Urasc febra lui si urasc sa fie bolnav.
I-am chemat acasa,ai mei au spus ca poate o sa-i treaca si sa mai asteptam, sa nu renunte la bilet, la tratament, la aerul de acolo.Ma apucasera bazbuducii, nu mai voiam sa stea acolo Chichi fara mine.Au vazut ca nu se inteleg cu nebuna si si-au strans calabalacul si au vent in Bucuresti.De cum l-am vazut cand l-am scos din masina am stiut ca e bolnav.Si bolnav tare!
Are asa o fata de copil chinuit si e cuminteeeeee, da’ cuminte rau de tot! Cere doar baie si sa se culce.Ramasese doar chestia de cateva minute sau o ora pana la febra.I-am dat paracetamol sirop ( lui ii merge minunat acest produs descoperit anul trecut si pe care il am continuu in casa ), sperand sa impiedic instalarea puseului de febra.Azi-noapte insa frigea, cu toata racoarea noastra din camera, el ardea rau, ii frigea fatuca si manutele.L-am trezit si l-am doftoricit, l-am mangaiat si s-a culcat la loc.
De fiecare data cand este bolnav ma rusinez de mine, ma inclin in fata lui, ma gandesc cat de rasfatata sunt eu si cat de imatura sunt comparativ cu un copilas de 3 ani.
De cate ori sunt bolnava ( ultima oara am fost bolnava tare in iarna ) eu ma vait de ma stie intreg orasul, plang, ma dau de ceasul mortii, le spun tuturor celor apropiati ca mor, medicamentele pe care trebuie sa le iau mi se par cumplite, ma stramb, il chinui pe D., ii chinui pe ai mei.Sunt o teroare pe scurt.
Copilul meu? Inghite absolut orice ii dau, sta sa ii iau temperatura rectal fara sa cracneasca, accepta sa bea orice ceai, tinctura, sirop, orice i-as da si cu orice gust infect spunandu-mi doar atat :” mami asta-i cam scarbosel! ” dar il inghite fara mofturi.Cand ii este rau de tot zace in pat fara sa scoata un sunet, sta singur si rabda in tacere durerile ce-l chinuiesc.Vrea doar sa fiu pe acolo sa ma auda si sa se stie in siguranta probabil.
L-am culcat cu mine sa il controlez daca face febra noaptea, el si-a facut griji pentru odihna mea, pentru cat de obosita am sa fiu eu maine la job.
I-am facut aerosoli, imi aduce singur aparatul, isi tine singur mascuta si ma anunta cand se termina medicamentul din recipient sa scoatem aparatul.
Nu plange, nu se vaita, nu cere ajutor, sta linistit in pat ducandu-si singur povara durerilor sia febrei ce-l sacaie.
Probabil are iar o amigdalita pultacee, probabil a luat vreo viroza, maine abia mergem la medic sa aflam diagnosticul si medicatia necesara.
Ma inclin in fata ta Pusichi al meu, te ador si tare mult as vrea sa pot fi ca tine.Te iubeste mami mult si te pun pe picioare repejor ca avem iar de mers prin vacante.

Discutii medicale si alte cele la 3 ani si 2 luni

De multe ori stau la povesti cu Ayan, in cele mai multe cazuri ma amuz foarte tare si ador aceste conversatii.Nu am mai postat de foare mult timp o discutie de-a noastra:

Sarituri la saltea

In parcul unde-l ducem noi cel mai adesea pe Pusic, exista o saltea unde ii promitem de vreun an incoace ca „atunci cand te faci mai marisor te punem la saltea sa sari”.Si s-a facut mai marisor, dar de bagat la saltea mi-a fost teama, ma gandeam ca-si poate rupe coloana ( mama ipohondra ce sunt !! ), vreun picior sau sa se loveasca tare in cadere neputand sa-si mentina echilibrul.

Ce-i drept, la salteaua asta mare nu am vazut copii atat de mici ca si Ayan, dar el aratand si fiind dezvoltat ca un copil de 4 ani cel putin, am mintit ca este mai mare si l-am bagat la saltea.

Fericirea lui este greu de descris in cuvinte, amuzamentul nostru si mai si , imaginile spun totul despre o seara reusita in parc, la saltele :

Gerakini Beach – Halkidiki

Am tot promis ca ma mobilizez sa scriu, in fiecare zi m-am gandit sa deschid blogul sa astern in el gandurile mele.Si am apucat zilnic sa ma iau cu alte ganduri, alte treburi si alte prioritati si iar nu am scris.
Acum o sa scriu despre vacanta in Grecia ( am promis ca o fac, nu :-)? ), vacanta de anul asta pe care am planuit-o in fel si chip incepand din ianuarie cand primul impuls a fost Zakynthos, ulterior am vrut s-o petrecem in Turcia , apoi m-am sucit, am vrut Spania,ba Portugalia, am revenit la Turcia in Marmaris, am achitat avansul unei agentii de turism, ca mai apoi sa ma sucesc iar ( nu voit insa , ci printr-o conjuctura nefasta de evenimente ) si sa pierd 180 euro si sa ajungem tot de pe booking in Grecia, dar nu in Zakynthos, ci in Halkidiki la Gerakini.
In Halkidiki am fost prima oara cu multi ani in urma, intr-o fuga de un weekend cand am avut liber la biroul de turism unde lucram si cand gagiul meu de atunci mi-a propus un weekend “torid”.Mi s-a parut atunci nemaipomenit de frumos, mi se parea ca e totul zugravit intr-o culoare a dragostei, a soarelui si-a marii, dar asta pentru ca atunci gandeam doar cu inima si cu ochii sufletului si nicidecum cu mintea.Atunci am cutreierat in acele 3 zile toate cele 3 brate care formeaza Halkidikiul si atunci cel mai mult mi-a placut Kassandra.La 25 de ani ce era sa-mi placa cand in Kassandra e viata turbata de noapte, e galagie, atmosfera de si cu nebunii, baruri si cluburi cu muzici pana-n zori.
Din start am exclus Kassandra anul asta pentru ca eu voiam liniste, multa liniste, fara aglomeratie si fara oameni forfotind pe plaja in jurul nostru, fara prosoape puse unul cu picioarele in gura celuilalt, fara muzica pe plaja, fara romani care vin cu lazile frigorifice burdusite cu beri si cu alte mancaruri si rad zgomotos, scot tot felul de dume pe care nu le gust deloc si una – doua tantile se dezgolesc si isi ung cracite toate coltisoarele corpurilor bronzate dinainte pe la solar.
Am vrut un loc unde sa fim doar noi si marea, unde sa ne plictisim efectiv de atata pace si liniste.
Mi-am adus aminte ca acum nspe mii de ani cand am fost eu in Halkidiki, am poposit la o bere si un gyros cu un prieten de-al gagiului de-atunci ( pe toti exii mei ii numesc cu acest apelativ pentru ca iubit il numesc numai pe D. 🙂 )in Gerakini Beach.
Si am avut flashul de care aveam nevoie ca sa plecam.Este un sat ultra linistit in luna iunie, de anul trecut s-a inchis si hotelul cel mai mare care aducea atat turisti multi cat si banuti localnicilor, numai ca eu m-am bucurat sa aflu asta fiindca prevestea o vacanta odihnitoare acest lucru pentru noi.
Am rezervat o camera dubla la hotelul Decauville, am rezervat 10 nopti si 11 zile care ne-au costat cu tot cu mic dejun 350 euro.Mi s-a parut mai mult decat rezonabil avand in vedere ca la noi pe litoral sunt niste preturi uluitor de mari pentru serviciile nasoale de care ai parte.
Am plecat la drum pe 20 iunie dis-de-dimineata ( pe la ora 7 a.m. ), inghesuind intr-un geamantan hainele pentru toti 3, inarmati cu colac, lopatele, galetuse, mingii, jucarii si alte balarele pentru copchilandrul nostru.
Intotdeauna conducem si eu si D. cand mergem in Grecia, impartind traseul in 2 parti inegale si anume: el conduce pana la Giurgiu, apoi conduc eu vreo 350 km de Bulgarie, apoi el, eu conduc iar in Grecia la intrare pana la Salonic si de acolo iar conduce D.In total au fost vreo 770 km pe are i-am parcurs in 12 ore pentru ca am facut cu mult mai multe orpiri decat anul trecut cand am mers aproape snur dar era si mama cu noi si l-a tinut ocupat pe Pusicel.
Anul asta nu a mai avut atat de multa rabdare la dus, s-a foit, s-a intors, a tipat, s-a plictisit, a cantat, a mancat, a baut, s-a jucat si a dormit.Fix dupa 12 ore de mers am ajuns in Gerakini, la Decauville Hotel.O caldura apusa prevestea o racoare minunata a unei de vara, intr-un satuc grecesc unde se aud greieri, miroase a sarea marii si a curat, a leandrii si a mancare buna gatita pe loc la cererea turistului la cele cateva taverne aflate in aces satuc.
Am primit o camera uimitor de mare si de bine utilata, cu-n A/C care a racorit pe loc aerul incins al camerei batuta de soarele grecesc intreaga zi, cu un pat urias acoperit de-o cuvertura portocalie si alaturi de patul urias un patut de copil unde avea Ayan sa doarma cele 10 nopti de stat in Gerakini.
Apa calda si cu presiune, balcon mare unde seara jucam remi si mancam ce mai cumparam de la singurul supermarket din sat dar super aprovizionat, fier de calcat si masa de calcat, ata si ac, sapun si hartii igienice, lenjerii si prosoape schimbate la 2-3 zile, curatenie facuta in camera in fiecare zi si un mic dejun extrem de proaspat si super copios mancat dis-de-dimineata sau mai tarziu in zilele in care eram lenesi si dormeam mai mult.Nu a existat nicio zi sa mancam aceleasi sortimente care desi extrem de variate erau zilnic schimbate si rotite astfel incat sa nu simti monotonia.
Marea cu apa limpede si plaja cu nisip curat si fin, aflata la o aruncatura de bat, cu chezlonguri gratuite si daca aveam pofta de-un frappe plateam 2,5 euro, bani in care primeam si bonus o apa plata la jumate.Dar asta nu-i un must pentru a putea sta tolanit pe chezlong, ci un moft de-al nostru.
Programul nostru era cam acelasi zilnic, dimineata pana la 11 la plaja, apoi mancam si ne culcam, dupa-masa la plaja iar, dupa ora 17:30 si seara fie ne plimbam, fie stateam pur si simplu gura casca prin sat, fie plimbari pe faleza, fie remi, fie mancam la cate o taverna sau stateam la palavre cu grecii.
Nu am avut de foarte multi ani o vacanta atat de…vacanta in adevaratul sens al cuvantului.Deja pentru mine , cuvantul vacanta are o cu totul alta conotatie decat acum 5 ani de exemplu cand imi placea sa ma distrez, sa pierd nopti, clubbing, etc.Acum, vreau somn, liniste, o plaja libera, apa calduta si cristalina, soare si calm, mult calm.
Asa este Gerakini Beach, un satuc grecesc aflat la numai 70 km de Thessaloniki, unde se poate ajunge repede ca si timp, fara trambalare mare, unde sunt conditii minunate de cazare si mancare, oameni extrem de ospitalieri, personalul hotelului de-o amabilitate rar intalnita de mine prin Romania.
Ne-am cumparat si ulei de masline neimbuteliat, caci proprietarii hotelului au si plantatii de maslini, ne-au facut cadou la plecare un borcan de dulceata de portocale si o sticla mare de otet balsamic cu ierburi.Minunati si minunata vacanta am avut anul asta!