La multi ani 2013 !

In ultima zi a anului, ma adun langa taste sa va urez un an nou sanatos si fericit, extrem de bun si de prosper, sa dea Dumnezeu tutoror celor dragi ai vostri sanatate maxima, sa fim mai buni, mai toleranti, mai prietenosi, mai filantropi, cu inimile mai deschise si mai curate, sa ne ajutam aproapele mai mult decat pana acum, sa ni se implineasca visele fiecaruia, sa petrecem bine si frumos, sa avem mese imbelsugate cu de toate, sa ne iubim copiii, fratii si parintii, sa ne cinstim batranii si in seara asta sa ne distram la superlativ.
La multi ani 2013, sa ne aduci un an minunat, ramai cu bine 2012 !!!


glitter-graphics.com

Anunțuri

Meniul de Craciun, 2012

Anul trecut am fost pe fuga, in sensul ca eu , fiind noua in compania unde lucram atunci, am facut de caraula la job, am fost singurul mohican care a fost pe baricade si pe 24 si pe 27-31 decembrie.Desi nu am avut timp sa fac nu stiu ce specialitati, meniul de anul trecut a fost totusi extrem de bogat si am muncit mult la prepararea intregului arsenal culinar pentru Craciun.
Anul asta eu am zis pas multor mancaruri care-mi placeau enorm si am sarit chiar si peste cozonacii care sunt o mare placere de-a mea.Am hotarat in sinea-mi ca in schimbul unor cozonaci din faina integrala si umpluti doar cu caise uscate, mai bine nu mananc deloc dulce si ies mai in castig, nici nu ma imbat cu apa rece si caloriile stau acolo unde trebuie, in burtile alora care si le permit.
Meniul de anul asta, al celorlalti din casa, va fi unul imbelsugat insa, voi face o serie de antreuri, inspirata fiind atat de Laura , cat si de Amalia, apoi voi pregati o friptura de porc ardeleneasca, ca tot s-a imbolnavit Kiki si ne-a stricat planurile de-a merge la soacra-mea in Ardeal, am facut dimineata si un spic cu carne de pui si ciuperci, am migalit mai bine de o ora si ceva la bomboanele raffaello pe care i le-am promis lui Kiki si m-a asasinat cu ele, am facut azi si sarmalele in vas roman, maine urmeaza friptura de porc , reteta de mai sus, si ciocolata de casa.Tot maine le-am promis ca le fac si niste saviecute cu nuca, desi la mama am facut ieri 4 cozonaci la noua ei masina de paine, cozonaci facuti ca la mine acasa 🙂
Maine avem o zi grea, ne pregatim cu toate bunatatile astea din care eu nu gust mai nimic, apoi facem curat dupa munca, ne asezam cuminti si cantam colinde si seara il asteptam pe Mos Craciun, care va veni cu siguranta.
Va doresc un Craciun linistit, luminat si imbelsugat, langa toti cei dragi ai vostri, cu mesele pline si sufletele linistite, cu voie buna si cu bucuria nasterii domnului nostru, Isus Christos, in inimi si in ganduri!

Craciun fericit, dragii mei dragi !

desene-de-craciun-tapete-wallpapers-iarna-12

2012 – in loc de bilant, un desfasurator

…atat cat a mai ramas din el, a fost un an dintre cei mai buni ai mei.Am observat ca in afara lui 2009 -impar, anul in care comoara mea a venit pe lume, anii cu sot imi sunt cei mai prielnici ani.
Dupa un 2011 in care totul a mers pe dos, toate lucrurile pareau ca nu au nicio finalitate, 2012 a adus schimbari majore si multe reusite in viata mea.
In 2012 am pasit cu suflet vesel, incarcat de optimism, am pasit razand si simtindu-ma extrem de bine.Si asa am fost tot anul, bucurandu-ma in fiecare luna de ceva anume:
– in ianuarie am avut si reci si calde, am fost insa extrem de fericita pentru iesirea la munte, am fost intr-o mini escapada la Moeciu, cu niste colegi de la fostul loc de munca, colegi pe care ii regret si acum, desi am ramas in relatii apropiate
– luna februarie a trecut linistit, cu filme frumoase, vise despre viitor exprimate in lepse primite de la oameni faini din blogosfera, cu zodiace si horoscoape pentru toddleri si nu numai, dar si cu o mega raceala de-a lui Kiki,cu o criza de bronsita super nasoala
– martie e luna care incepe sa ma redea vietii zbuciumate, imi place mult cand se desprimavareaza, cand merg la serbarea de ziua mamei unde Kiki mi-a spus versuri ce m-au facut sa plang in hohote, este luna in care in fiecare an imi amintesc cu nostalgie, la ceas de cei 40 de mucenici, cum a crescut in mine iubirea pentru D., cum am ales ca el sa fie ursitul meu, cum ne-am iubit si ce-a urmat de atunci incoace…
– aprilie a trecut lin si imbelsugat, linistit cu sarbatorile pascale si voie buna,
– luna mai imi este draga dintotdeauna, dar mai cu seama de cand il am pe Pusi, anul asta i-am facut 3 petreceri cu 3 torturi, toate egale cu varsta lui: una la gradi, una la Mc Donald’s si alta in familie,
-in iunie ne-am tolanit lenes intr-o vacanta de care ne este dor si acum, intr-un loc de poveste , la Gerakini in Halkidiki, unde in 10 zile am luat tot soarele iubitei mele Grecii, dar m-am innorat cand D.si-a pierdut verigheta, lucru ce prevestea nimic bun in casnicia noastra.
– luna iulie a adus 35 de petale in floarea vietii mele, am reusit sa ne termopanizam si balconul care nu era inchis corespunzator, ne-am pus si A/C si am reinceput sa scriu pe blog din dor de virtual.
Tot in iulie mi-am schimbat serviciul.Lipsa de timp de dinainte ma facea sa urasc faptul ca nu am timp de Pusi deloc, din iulie incoace, merg la ora 9 si plec la ora 17 ca un boier, din pacate tot Pipera rulz, dar macar e mult mai lejer.M-am plafonat si m-am reintors la munca mea de acum 7 ani,pe bani mult mai putini insa, dar nah… si timp si bani si cariera…nu prea se poate.Momentan ma coafeaza situatia asta inca!
– in august, iar concediu, liniste si relaxare, Govora ne-a primit si tot de atunci scriu la review -ul ala pe care nu ma mobilizez sa-l termin.
– septembrie este o alta luna lipita strans de sufletul meu, este luna cea mai frumoasa dupa mai, este luna in care 2012 s-a dovedit a fi cel mai incarcat de evenimente: noua gradinita a lui Kiki ( trecerea din sistemul privat la cel de stat ! ), apoi o palma rece si dureroasa tare, ce mi-a fost servita dupa un lesin la birou si un nu hotarat clinicii Medicover, aflarea vestii ca eu nu pot sa mai am niciodata un alt copil ( inca nu am invatat sa traiesc cu vestea asta si inca astept luna de luna sa vad 2 liniute pe un test de sarcina, inca sper intr-o minune si nu exista zi de la Dumnezeu in care eu sa nu ma rog sa mai faca cu mine doar o minune si gata, jur ca e ultima pe care o cer in acest sens! ).
Dupa atata tristete, a venit momentul in care Kiki a trecut la patul-masina, a parasit camera noastra, si-a luat zborul spre dormitorul lui cel reamenajat in sufrageria noastra, acum neexistenta.
De ziua mamei, cadoul maret a fost vanzarea casei bunicii mele, au incoltit si inmugurit odata cu ea visuri marete in legatura cu constructia unei case pe pamant.
– octombrie cel brumarel aduce in casa noastra pe langa bani multi si neintelegeri la fel de multe, gandurile si orgoliile mele o iau razna, gandul divortului imi incolteste in suflet si in minte, intr-un moment de furie oarba merg si depun actele de divort.Ma caiesc amarnic apoi cand incepe un tavalug intreg cu asistenta sociala, declaratii si alte balarii la care se ajunsese dintr-o nebunie de-a mea.D. sta si asista trist si tacut, dezamagit si total uimit la furia ce ma cuprinsese fara un motiv clar intemeiat.
Imi dau seama atunci insa, ca eu fara D. chiar nu as putea trai niciodata,ma rusinez de idioteniile mele, ma simt total naspa in fata unui om care nu mi-a spus un cuvant de repros pentru ceea ce am facut, nu cred ca as putea sa-i cer iertare in vreun fel vreodata ( si nu stiu daca eu as fi iertat asa ceva, in schimb el a facut-o fara nicio pretentie si fara sa ma pedepseasca nicium ! ) ,am inteles atunci ca nu sunt inca suficient de matura incat sa inteleg ca institutia casatoriei nu este un moft si ca nu o pot rupe atunci cand vreau eu sa-mi iau jucariile si sa plec la primele greutati si probleme ivite in casnicia mea.Realizez de atunci ca omu’ asta de langa mine chiar ma iubeste mult si este matur, echilibrat si mai ales martir ca-mi suporta toate hachitele si nebunelile mele, ca nu se compara cu niciunul dintre cei de care am auzit eu ca au divorat cunostintele mele si nu putine la numar.
Brumarul aduce cu el si hotararea mea de-a imi schimba modul de alimentatie, de viata si de trai, tai raul de la radacina, incep o noua cura de viata, o detoxifiere de tot si toate ce au fost nelalocul lor in viata mea,devin si mai putin sociabila ca si inainte, tai de pe lista alti cativa oameni cu care chiar nu mai gaseam nimic in comun, imi dau seama ca exista fiinte care chiar se bucura de raul altora, de tristetile si neajunsurile lor, realizez ca in momente dificile sunt oameni care iti spun chestii pe care le-au gandit mocnit si nu au avut o alta ocazie sa ti le tranteasca in fata.Urat si trist, eu am taiat in carne vie, am spus pas acestor gen de relatii si am restrans inca cu cativa cercul oamenilor cu care mai socializez ( inca… 🙂
– noiembrie cel tern si trist, aduce o luna zbuciumata, cu cadastre, alergaturi dupa arhitecti,nervi multi si bani dati in stanga si in dreapta, proiecte de case si visuri despre cum va fi, va arata, se va ridica si se va concretiza
– in luna a 12-a am pasit relaxat,mai usoara cu 17 kile intr-o mini vacanta la Moeciu ( la fel cum am inceput anul ), ne-au venit verighetele cele noi ( si nu degeaba am avut eu atunci starea aia de plans, pierderea unei verighete aduce necaz si cumpana in casnicie si uite ca la noi asa s-a si intamplat ! ),cu proiectul casei terminat, platit si achizitionat, cu-n cadastru aproape de final si iarasi alte visuri, cu certfiicatul de casatorie iar acasa, cu iubire si intelegere, cu pace si liniste la noi in casa, cu planuri pentru un succesor de 2012 cel putin la fel de maret ca si acesta, cu ganduri optimiste ca anul ce va urma ne va aduce lumina, liniste si bucurie, dar mai presus de toate sanatate multa, noua si celor dragi ai nostri, in primul rand lui Kiki, poate si o minune la care eu nu contenesc sa sper si in afara de greutatile construirii unei case nicio alta umbra sa nu se abata asupra noastra.In rest, ne pregatim cuminti de sfintele sarbatori, asteptam linistiti lumina nasterii Domnului, pregatim bucate si cozonaci pufosi, ne strangem laolalta toti cei dragi si inimosi.
Du-te acum 2012, pleaca linistit, pe mine m-ai facut fericita, ma simt bine si te-am trait din plin!

Despre Kilostop, cu bune si rele, dar cu multe kilograme pierdute

Azi, cand toata lumea se gandeste la Apocalipsa 🙂 si la ce va gati in zilele festive ce vor urma, la ce porcarii va aseza ( lumea va aseza,da? 🙂 ) pe masa la ceas sfant de sarbatoare, eu ma asez la scris despre felul in care am pierdut 17 kg pana acum si sunt in curs de-a mai pierde inca pe atat, pana la a-mi atinge tinta.
Lupta mea cu kilogramele in plus a inceput dupa nasterea lui Kiki, cand datorita multilor hormoni ingerati pe perioada sarcinii ( am luat cate 6 utrogestan/zi timp de 8 luni ), a multivitaminelor, a mancatului ca vaca “ ca acum suntem doi “, de parca se termina lumea cu nasterea pruncului, m-am trezit nici mai mult, nici mai putin cu 33 kg in plus fata de momentul cand am aflat ca voi avea un copil.
Constitutia mea oricum nu este una pe silfid, asa cum vad pe la tv niste cucoane care aproape merg in maini si nu pe acele scobitori care le tin loc de picioare.Nici nu mi-as dori sa fiu in felul acela de slaba, fara o buca rotunjoara, fara un san misto natural, fara si fara.Sunt multe femei “drepte” care se cred frumoase si aratoase, femei care mie nu-mi plac nici de frica.
Inainte sa raman insarcinata, este adevarat, ca aveam un program tare haotic de alimentatie, este drept ca mai mult nu mancam decat mancam, fumam ca un turc ( uneori si un pachet si jumate de tigari /zi ), beam cate 3-4 ness-uri si halealala de baza era o friptura si o salata, iar seara un suc de fructe si atat.La acea vreme aveam 74 kg si mie imi placea mult cum eram, cum stateau hainele pe mine si cum ma prezentam in lume:

Dupa sarcina, am inceput sa ma infometez iar,eram atat de frustrata de felul in care aratam, incat eram intr-o mare depresie.M-am trezit cu 107 kg in ziua dinaintea nasterii, ulterior cand am iesit din spital pierdusem doar 8 kg cu tot cu Kiki si eram pe undeva pe la 99-100kg.Am tinut in viata mea tot felul de diete, de la prieteni, cunostinte, de prin reviste, de pe internet, diete ale vedetelor, diete cu care alti oameni slabisera dar la mine nu functionau, am folosit ceaiuri, pastille de slabit si alte cele,incat aveam o vasta „experienta ” intr-ale dietelor.De data asta nu functiona nimic, este adevarat ca singurul lucru de care nu am avut timp a fost sa fac iar miscare.Atunci mi-a spus un medic ca e musai sa merg la un control la endocrinologie, ceva se dereglase in organismul meu si starile de sufocare, teama de a purta o helanca pe gat ca ma sufoc, starile de panica si plans pe care le-am avut, plus faptul ca nu puteam slabi niciun gram, au confirmat faptul ca aveam o hipotiroidie.Tratata cu pastile in mod corespunzator am reusit s-o aduc la liman si sa-mi aduc in primul rand hormonii tiroidieni la parametrii de dinainte.
Pe tot acest parcurs insa ma obisnuisem sa nu mai am greutatea de dinainte, ii inteleg foarte bine acum pe cei care au un surplus mare de greutate, devine o obisnuinta, nu te mai intereseaza aspectul fizic, nu te mai preocupa felul in care arati, felul in care iti sta o bluza sau un pantalon pe tine, faptul ca-ti ies 3 randuri de colaci de sunca pe la burta e ceva normal, apoi gasesti mereu scuze pentru faptul ca balotezi ca vaca si spui ca „am si eu o varsta!”, „lasa draga ca numai alea mici sunt slabe tare!”, te ascunzi dupa deget si uite asa timpul trece si kilogramele se aduna.
In aceeasi situatie am fost si eu timp de 3 ani, ba ma si obisnuisem cu grasimea mea de pe solduri si abdomen, de pe pulpe, ma imbatam cu apa rece si chiar nu mi se parea ca-s atat de balena pe cat eram.
Hotararea cu Kilostop a venit brusc, intr-o zi de august, dupa o Grecie in care am halit toate bunatatile din lumea mediteraneeana, apoi o Govora unde am mancat si acolo ca deh! eram in concediu si trebuia sa ma „relaxez”,cand mi-am facut un set de analize care m-a bulversat complet: colesterol aveam 300, trigliceride marite la 245, acid uric mare, uree mare, toate erau ca dreq de proaste la varsta mea.Si atunci am stiut ca trebuie sa fac ceva, era musai sa slabesc, sa cer ajutorul unui nutritionist caci in cazul meu nicio dieta care a facut minuni cu alte persoane nu daduse roade.Stiu o tipa la mine in bloc care a slabit 30 kg cu dieta Dukan, alt cunoscut de-al meu a slabit 26 kg cu dieta Montignac, eu am tinut toate dietele posibile si imposibile de pe net si nu s-a intamplat nimic, eram mai slaba cu 4-5 kg si atat, ba puneam pe mine si mai multe, ca deh! de efectul yo-yo a auzit tot mapamondul.
Asadar, iata-ma in vara, inainte de a lua hotararea cu Kilostop:

Nu stiam exact la ce nutritionist am sa merg, insa, in alta zi cand ma dadeam pe facebook, am vazut o fotografie cu o super misto gagica cu care facusem eu un curs cu ceva vreme in urma.Si am fost sigura ca acea poza e facuta acum niste ani de zile deoarece si pe ea o stiam cu aceleasi 4 straturi de burti si fund urias, in plus ea este si mica de inaltime si cu alta conformatie decat a mea.Ardeiul umplut pe care-l cunosteam eu, azi era o tipa misto rau, slaba tare si cu un corp de invidiat.M-a indrumat spre Kilostop,spre doctorita care a ajutat-o pe ea sa slabeasca 30 mkilograme in 4 luni si eu m-am conformat.
Fiind vara,perioada de concedii, am gasit programare ( este o nebunie curata la clinica asta cu programarile, nu mi-am imaginat ca exista atata lume grasa care se preocupa totusi de corpul ei! ) abia in septembrie la sfarsit.
Ce mi-a placut la clinica asta:
– doctorita cu care eu am lucrat ( Laura Ene ), desi la prima consultatie nu mi-a placut in mod special, dar eu stiu ca sunt o fire dificila , s-a dovedit ulterior a fi un medic extrem de delicat.
– cantarul cel performant care iti arata exact cata grasime, cat este muschi si cat este apa in totalul de greuate pe care-l ai ( eu din alea 35 kg pe care le vreau date jos, 25 kg este grasimea )
– modul in care esti tratat
– receptionerele si fetele de la call center care se preocupa exact de soarta ta
Partile care nu mi-au placut deloc mie:
– faptul ca nu-s deloc flexibili cu banii, sunt totusi niste sume mari pe care trebuie sa le achiti doar in 2 transe
– faptul ca programarile se intarzie mereu cu 10 pana la 15 minute
– nebunia programarilor, daca iti iei un pachet nu este normal sa-l poti incepe abia dupa 3 saptamani cum a fost cazul meu
– programarea de jumatate de ora pentru care platesti ar trebui si la consultatia telefonica sa dureze tot atat, nu 10 minute fuserite.
Prima sedinta cu nutritionistul este platita separat de tot pachetul,costa 96 ron, bani in care 1 ora intreaga discuti cu nutritionistul pe baza unui chestionar completat dinainte ( exista pe site-ul lor )cu care te prezinti si-l discuti detaliat si cat mai sincer posibil.
Ulterior ti se dau de facut analize, apoi ti se comunica si propune pretul pachetului prim in care sa intri: 1200 ron platibili in primele 2 sedinte, bani in care intra 8 consultatii a cate 1/2 ora fiecare saptamanal sau la 2 saptamani, in functie de programarile pe care le-ai gasit disponibile si un o analiza a vaselor de sange, a colesterolului de pe vasele de sange, a circulatiei.
La analiza asta am descoperit ca aveam si tensiune marita, in ziua aia avusesem 15.9
In primele 3 saptamani de la prima consultatie ( ma rog, la mine a durat atat ca nu am gasit programarea mai devreme ) te lasa sa mananci exact ce halesti de obicei, cu conditia sa notezi absolut tot ce mananci intr-un jurnal alimentar( aici incepe panica ca iti dai seama cat de mult balotezi intr-o zi! ), jurnal ce-ti va fi ulterior analizat de alti nutritionisti si ti se va arata exact ce anume iti lipseste din alimentatie, ce nu mananci suficient, ce mananci in surplus,etc.
La mine lipseau legumele, pestele si erau in exces proteinele din carne si din mizeriile de mezeluri de care eram efectiv dependenta.
La prima sedinta din pachet am inceput efectiv regimul, a fost greu,nu pot spune ca nu mi-a fost foame tare vreo 2-3 saptamani, mi s-a parut infiorator faptul ca mi-a scos complet cafeaua si sarea, cafeaua am inlocuit-o cu 2 lingurite de cacao, sarea cu nimic.Am eliminat mezeluri, dulciuri, fainoase, ulei, prajeala,paine, tot ce contine gluten, fructele in prima faza si am invatat sa mananc dimineata ( un calvar pentru mine care nu am mancat ani de-a randul micul dejun ), am invatat sa mananc cu cantarul, m-am mobilizat sa gatesc zilnic pentru masa de a doua zi la pranz, am invatat ca omleta la cuptor si supa crema de legume cu branza in loc de crutoane au acelasi gust minunat ca si cea plina de ulei, vegeta si alte porcarii pe care le mai mancam.
Azi, la ora la care scriu, am cu 17 kilograme mai putin, de Sarbatori am sa mananc si cozonac si salata de boeuf si sarmale si porcarii si tort, dar cantarite toate,nimic prajit si gras, alimentele mai putin „bune”le voi manca dimineata si toate gatite dupa retete speciale de la medic primite.
In astea 2 luni si jumatate, caci fix in 75 de zile am slabit 17 kilograme, am mers zilnic 2 lm pe jos, in pas grabit, am mancat carne de pui, porc, vita si peste, branza de 14 %, salate multe si multe legume verzi.Insa pranzul de baza a fost din 75 grame de carne de pui in general, fara piele, o superioara adica, facuta la wok impreuna cu un ardei rosu, o rosie, dovlecel, vanata, ciuperci, sos de soia 1 lingura, 1/2 lingurita de ulei de masline, sos de chilli iute + apa.Am amncat zilnic 200 grame de acest fel la masa de pranz, seara salate si dimineata am mancat diverse combinatii astfel incat nu mi-a venit sa cred cat am putut slabi.
Miercurea trecuta mi s-a terminat pachetul de la Kilostop, altul nu mai iau caci stiu acum cum sa mananc si ce anuem sa mananc exact ca sa slabesc in continuare,am sa ma apuc din primavara si de alergat si la vechile obiceiuri sper sa nu mai revin.
Kilostop reprezinta o motivatie in primul rand, pentru mine a contat enorm faptul ca mergeam acolo saptamanal si aveam de demonstrat cuiva ca am mai slabit inca putin si saptamana respectiva.Imi vin iar haine de mai demult, port iar inelele mele pe care nu le-am purtat de ani de zile si mai ales, am alt tonus, ma simt bine in pielea mea si in corpul meu.
Acum, dupa cele 17 kg pierdute sunt asa:

Concluzia mea? Pana la urma, un regim de viata echilibrat si sportul, au fost mereu de ajutor pentru a pierde kilogramele in plus.

Serbarea de Craciun de la gradinita

A trecut si anul asta serbarea de Craciun de la gradinita.Spre deosebire de anul trecut, mi s-au parut mult mai organizati, in sensul ca intr-o ora, 20 copii facusera si programul artistic, venise si Mosul, primisera si cadourile si erau si schimbati sa plece acasa.La grupa mica ce altceva sa mai dorim?
Au fost si copii care au plans, altii s-au speriat de Mos, altii s-au refugiat la parintii lor si nu au spus niciun vers, dar Kiki, ca intotdeauna, a fost la inaltime.
Cu exceptia unui microfon care nu a functionat si el a spus poezia lui de prezentator foarte incet, pentru ca ” mami eu am avut microfon si nu aveam de ce sa vorbesc foarte tare!”,si a mosului care i-a spus copilului ca e imbracat ” la 4 ace ca si Gigi Becali” de m-a intrebat copilul de cateva ori cine este jiji ala ?! , restul mi-a placut cum a fost organizata serbarea.Deh! de la grupa mica ce pretentii sa ai?De la anul ‘om mai vedea ce se va intampla, am trecut cu bine si a doua serbare din viata lui de gradinar 🙂

Click to play this Smilebox slideshow
Create your own slideshow - Powered by Smilebox
Free digital slideshow made with Smilebox

Crystal glamour- hotie fara jena!

Scriam aici extrem de entuziasmata, ca mi-am luat un ceas, de care, ce-i drept,si azi sunt mega incantata, de la cei de la Crystal glamour.
Nu mi s-a parut o suma colosala milionul pe care l-am dat pe ceasul cu pricina, trebuie sa recunosc ca merge si este in stare perfecta de functionare, dar…Si aici incepe the big DAR…
Cand am fost la Moeciu,de 1 decembrie, am vizitat si unele dintre tarabele din bazarul de la poalele castelului Bran.Si scaldandu-mi ochii la tot ce au de vanzare pe acolo, la un moment dat mi-a venit asa cu nitelus lesin.Ceasul identic cu al meu, fara absolut nicio diferenta , se vindea la Bran cu 40 ron.Si leasinu’ ala m-a luat, gandindu-ma la ce pret l-o achizitiona tanti cu taraba, daca il da in zona aia turistica cu doar 40 ron.
Si am aflat ca in Dragonul Rosu se vand aceste ceasuri la doar 20 ron bucata, ca au modele fel si fel, ca sunt facute la kilogram, dar ca functioneaza ok.
Nu m-ar fi suparat cu nimic ceea ce mi-a spus doamna respectiva, daca nu m-as fi gandit ca porcii aia de la Crystal Glamour isi pun de 5 ori adaos la pretul de achizitie ( la un magazin online unde nu dau chirie si nimic din ceea ce necesita un magazin fizic) la niste ceasuri pe care le vand ca fiind de calitate, cand , in fapt, ele sunt niste ordinare de ceasuri lucrate si asamblate la kilogram, asta-i cu siguranta motivul pentru care nu raspunde nimeni , niciodata,la telefoanele afisate pe site-ul lor,ca pe facebook isi fac ditamai reclama cu site-ul lor si promotiile lor , ca te pacalesc pe fata, ca am citit in ceasul al treisprezecelea despre ei mai multe pareri contra de la oameni care si-au luat teapa de la ei.
Deci , NU CUMPARATI sub nicio forma de la ordinarii astia care isi bat joc de oameni sub poleiala unui site bine pus la punct.Mergeti binisor la Dragon, intr-o sambata dimineata, si veti gasi absolut toate modelele de ceasuri pe care le visati, la preturi modice si nu la 100 si 200 ron ca la teparii astia !

Activitati de copil bolnav

Zilele astea suntem inchisi in casa ( bine, azi vom merge la serbare morti, copti, ca i-am promis si promisiunea facuta trebuie mereu respectata) caci Kiki s-a imbolnavit pe final de an.Ca un facut, eu mereu in perioada asta a anului trebuie sa-mi iau concediu medical, anul trecut cu arsura mea, anul asta cu Kiki care abia respira, suiera efectiv cand inspira aer.
Fizic nu-i mai este rau, asa incat trebuie sa ne ocupam timpul cu activitati variate ca sa nu sfarsim prin a iesi un tambalau, el de plictiseala facand numai nebunii, eu de nervi in urma nebuniilor lui.Deci, copil ocupat inseamna si pace in casa 🙂
Azi am pictat omul de zapada.Pe o coala A4 de hartie se picteaza fondul albastru, se lasa foaia la uscat.Dupa circa 5 minute in care foaia s-a zvantat, se ia un tub de pasta de dinti alba si se face dactilo-pictura, pictand fulgii de zapada din cer.Tot cu ajutorul pastei de dinti si a degetelelor din dotare vom desena si omul de zapada ( numai bulgarii ).
Cand se usuca pasta de dinti, ne pucam sa pictam si omul de zapada, sa-i facem tigaia, ochii, matura, nasul, nasturii si gura.
Ce-a iesit, vedeti mai jos :

Click to play this Smilebox slideshow
Create your own slideshow - Powered by Smilebox
This digital slideshow personalized with Smilebox

Dorul de iarna copilariei mele

Fiind bolnav, Kiki sta pe langa mine si ma intreaba diverse chestii.Am ajuns la discutii de genul:” copilaria ta mami, cum era?” si „ce fel de desene animate vedeai tu cand erai mica?’
Si am avut deodata un flash cu momentele de iarna din copilaria mea, momente dupa care sunt teribil de nostagica uneori, mi-e tare dor de clipele alea cand eu eram copil si ai mei tineri si in puteri absolute.
Mi-am adus aminte cum ieseam o multime de copii la joaca in fata blocului, am conturat in gand felul cum construiam oameni de zapada, cazemate, cum ne taram si ne udam fleasca, stand uzi nenumarate ore apoi, fara sa simtim gerul si ninsoarea, am revazut pantalonii de fas si cizmele de cauciuc galben cu o parte de fas verde, obrajii inghetati si rosii, pulpele mele din care imi ieseau flacari,caciulile alea tip cosmonaut ( eu am avut galbena si albastra ) care ne acopereau fata aproape jumatate, parul iesit aiurea si dezordonat din caciula, manusile cu un deget si zapada multa, multa de tot.Nu stiu de ce acum lumea toata se strofoca pentru putina zapada care cade in oras, pe vremea copilariei mele erau ierni cu zapada mare si multa rau, imi amintesc ca-n spatele blocului la maica-mea sunt garaje si dimineata. la prima ora, cand plecam la scoala, imi intrau picioarele jumatate in zapada care inca sclipea la lumina felinarului din coltul blocului.
Eram fara nicio grija in acea perioada,saraci sau mai avuti,romanezi sau de familie mai buna,cu scoala sau fara, din familii monoparentale sau cu parinti ce-si traiau povestile de iubire in liniste, eram toti fericiti si ne unea un singur lucru: copilaria noastra frumoasa.
La ceas de seara, cand eram franti de oboseala, inghetati si uzi pana la piele , ne desparteam greu unii de altii, de parca ziua urmatoare nu urma aceeasi joaca nebuna, aceeasi distractie si aceeasi udatura.
Pedeapsa cea mai crunta in acele vremuri era simpla si durea mai tare decat 10 palme usturatoare pe care le-as fi primit: nu se iesea afara cate o zi si eram distrusa, se termina tot universul meu.
Imi amintesc si de vecina mea de usa, care azi nu mai este printre noi,cu care ma trageam cu sania de lemn si ne dadeam pana tarziu in noapte pe derdelusul din capatul blocului.Tot cu ea am invatat sa si patinez, sa ne dam cu rolele alea de fier cu piele in varf, tot cu ea stateam pe scari si povesteam sau ieseam pe geam si tineam cu orele , inghetand casele, la povesti.Apoi ne uneam nebuniile si dadeam cu rosii, cartofi si oua dupa cei ce trecea pe aleea blocului.Mi-o amintesc si acum mica, firava , imbracata cu o blana care se incheia cu nasturi rotunzi si mari de blana, cum ma tragea din greu cu sania.Si apoi imi amintesc cu groaza, un alt sfarsit de an, acum 8 ani, cand s-a stins.Dupa copilarie , drumurile noastre s-au despartit, dar la moartea ei, am avut sentimentul ca o parte din copilaria mea a murit cu ea, atunci cand a disparut ea, a disparut si o parte din tot ceea ce fusese odata.
Incet, incet , toti cei care eram uniti candva de zapezi, ger si cazemate, am luat-o pe drumuri diferite, unii au plecat din bloc, altii din tara, unii au invatat si azi au familii frumoase si fericite, altii sunt mai amarati si o duc greu, dar intotdeauna, inainte de Sarbatori, ne intalnim prin cartier, pe la cumparaturi, si tot timpul ne pupam si ne aducem aminte de ceea ce a fost odata: copilaria noastra ca un fulg de nea !