Spitale, bomboane si puroaie

Asta seara am servit o vizita la Panduri, la ORL, caci nu mai pot misca gatul deloc, de 4 zile nu mananc decat juma’ de bol de supa de pui (nu ca asta mi-ar strica la colacul de pe burta ! ), am niste dureri ingrozitoare in gat si elimin pe nas si gura pungi de puroi cu firisoare de sange ( cica -s lucky ca am reusit sa fac asta, ca altfel eram dusa cu salvarea la infectioase de mult timp ).M-am speriat si am fugit la spital.S-a speriat si doctorita la cat puroi a vazut acolo si urgent mi-a dat Zinnat timp de 10 zile, Metronidazol, Tantum verde pastile si un sirop cu anestezic pentru gat ( e in fapt o apa de gura ) Citrolin.Imi daduse si Nurofen dar mie nu-mi facea nimic, singurele care imi desumflas putin gatul sunt Panadoalele de orice fel si culoare.Mi-a spus clar sa las dreq si palinca si orice babisme ca am deja gatul full de puroi si nu as vrea sa stiu cum e sa te internezi la Colentina, la contagiosi , unde-ti perforeaza bucile cu antibiotic pana nu mai poti sta in fund .Caci yeap, in 3 zile daca nu-mi trece gatul sunt prezenta la infectioase pentru internare, ca-i bai!
Si eu care imi aranjasem margelusele, cerceii, mi-am ales o rochie alba cu roz, din in, mi-am colorat unghiile rosii si am ales o bomboana de bratara si de pantofiori, iaca cum ma prezint eu maine in prima mea zi de serviciu.
Imi poate explica si mie cineva care-i duda cu nenorocitele astea de amigdale?Ca dupa spusele orelistei, amigdalele sunt super bine, puroiul e ala care te omoara, adicatelea nicio infalamatie la nivelul amigdalei, dar puroi garla.Cum vine asta fratilor?Ca m-am uscat de cat de tare doare saracia asta de puroi!
Deja am inceput sa ma tem, sunt 3 ani de cand frec menta la domiciliu ( as fi frecat-o forever, daca nu era nevoie de inca un salariu in casa ), ma gandesc cu groaza ca voi pleca la 7: 30 si voi ajunge acasa la 18: 30 zilnic, fara sa mai am timp nici sa respir. Huuuh!
Sa-mi tineti pumnii si sa speram ca o sa-mi placa locul, colectivul ( nesociabia si dificila de mine ), sa speram ca si lui Pusicel o sa-i placa si o sa sada bland! Altfel, zau, nu stiu ce o sa ma fac cu el !
Maine scriu cum a fost prima mea zi de worker dupa 3 ani.

Anunțuri

Amigdalita si palinca

Nu stiu cum se face, dar in fiecare vara fac cate un puseu de amigdalita.Si nu asa ca ma doare putin gatul, ci fac niste crize de nu ma pot ridica din pat,febra 39-40, nu pot manca si inghiti nici apa, transpir ca un bivol african si mi-e rau de moarte.Vreau sa-mi scot amigdalele, vreau sa termin cu povestea asta dar mi-e frica sa ma operez.Asa incat incerc o multime de remedii babesti care sa ma faca sa ma simt mai bine.Ultima gaselnita cu care mi s-au desumflat complet este compresa cu palinca.Pe un prosopel mic se pune palinca ( eu am niste horinca super tare din Ardeal ) si se infasoara gatul bine, peste care se pune un fular.Dupa numai o ora mi s-au desumflat complet, mi-a scazut febra si am transpirat cumplit, dar cel mai important mi-a dat drumul la secretiile alea pe care le aveam cumva in spatele amigdalelor.
Daca stiti si alte remedii care imi pot ajuta la desumflarea amigdalelor va rog sa mi le spuneti, am avut niste dureri cumplite si inca nu mi-au trecut de tot desi palinca mi le-a desumflat momentan.

Revenire

A trecut vara asta ca si cum n-a fost, noi am stat departe de casa aproape 2 luni si ma gandeam ca revenirea din Grecia ma va face extrem de trista si ca voi nutri aceleasi sentimente pe care le nutream cu ani in urma,cad imi venea sa plang ca ma reintorc in tara.
Ultima destinatie din vara asta ( ma rog, cea la care visasem atat ) a fost cea mai crunta dezamagire din ultimii ani si din vacantele cu care ne-am rasfatat mult in ultima perioada.Exact cum am simtit atunci la Predeal ( am sa scriu si despre faptul ca situatia de atunci s-a remediat si ca am fost rasplatiti cu varf si indesat pentru aiureala unui angajat ), m-am simtit si acum.Am clocotit de furie, am trecut de la agonie si maxima incordare la nervi si la gustul amar ce se instaleaza atunci cand pe banii tai( si nu tocmai putini! ) ti se intampla balarii din cauze independente de tine, atunci cand un copil mic de 2 ani este tratat ca si cum n-ar exista.
Ne-am reintors , mi-am dorit atat de tare sa revin in casuta mea, in locul meu,in patul si-n tot confortul casei mele.O perioada lunga de timp nu vom mai pleca, stam cuminti la vatra si asteptam toamna si iarna ce va sa vie.
Pana atunci trebuie sa scriu despre locurile minunate pe unde am fost, despre oameni si locuri neumblate de multa vreme de noi si despre lucruri mai putin bune, mai putin normale si cu gust de clei.
Ce bine ca suntem acasa, desi raciti cobza eu si Pusicel, suntem totusi acasa!
P.S: ah si de la 1 septembrie ma duc la servici, nu stiu daca sa rad sau sa plang 😀

Despre biciclişti

Locatie: parcul Herastrau, duminica seara, ora 19: 30
Pe o alee fara nicio pista de biciclete se joaca langa banca o fetita de 2 ani si ceva, carliontata si slabuta.Din spatele ei vin 3 biciclete, pe una dintre bicle o paluga de muiere de vreo treij’ de ani.Pierde controlul ghidonului si intra initial in lateral in banca unde se juca cea mica , apoi cazand pe burta cea mica este calcata de paluga pe spate cu una din rotile biclei.Se plange, se urla, mamica celei mici face o criza de plans, cea mica la fel, lume adunata ca la nebuni.Se mai calmeaza spiritele si-n cele din urma, concluzia celor mai multi biciclisti stransi la locul cu pricina? „Mamele astea nu au grija deloc de plozi!”
Si iata-ma pe mine burzuluindu-ma la o fufa care nu are si nici nu va avea copii prea curand, intreband-o pe ignoranta care vazuse cum paluga de pe bicla pierde controlul ghidonului fara s-o fi deranjat nimeni absolut, cu atat mai putin copilul cel calcat de ea, de ce era mamica respectiva vinovata?Isi tinea copilul langa banca unde statea, nu o lasase de capul ei in mijlocul aleii.Deci unde-i vina mamicii si a fetitei?
Si mie imi plac bicicletele, imi place mult de tot sa ma dau pe bicla si imi doresc din suflet sa-mi achizitionez una in viitor.Dar…si aici intervine seria de probleme care exista cu biciclistii in Bucuresti.

  • pistele pe care le-au trasat autoritatile sunt de tot rahatul, dupa ce ca trotoarul era ingust de la atata bordurareala, de la masini parcate pe ambele parti, au mai trasat pe bucatica ingusta ce a mai ramas si o ditamai pista astfel incat ca si parinte care mai ai si-un carucior voluminos efectiv nu mai ai pe unde merge.Din spate si din fata vin masini sa parcheze, vin copii/adolescenti pe role, in mare viteza, vin biciclisti mai mult sau mai putin experimentati care de multe ori iti trag cate-un branci pe la spate cu ghidonul ca nu se pot opri la timp.Mersul pe jos, pe trotuare, a devenit o adevarata aventura – pentru mine cel putin-, continuu stau cu gura pe copil:” ai grija la role, ai grija la biciclete, ai grija la masini!”.De acceidentele astea cu biclele mi-e cel mai tare frica caci nu stiu cum poate sa-l loveasca si sa-l lase lat pe trotuar.Deci, parearea mea ( desi imi voi lua multe rosii in cap-virtual -) locul pistelor de bicle nu e pe trotuare printre pietoni, ci pe marginea strazii, civilizat si mult mai lejer si pentru biciclisti.Pentru ca nu vad unde-i placerea de-a merge pe un trotuar aglomerat unde vesnic trebuie ocoliti batrani, copii, parinti de si cu copii mici.
  • in parcuri au aparut centrele de inchiriere bicle.Fain tare! Ieftin si bicle pe toate gusturile si buzunarele, dar…dar atunci cand isi inchiriaza bicla nu se gandesc ca in parc sunt si copii mici, batrani, oameni cu probleme care nu se pot da la o parte din calea celor care nu stiu sa franeze sau nu au mai mers pe bicla si invata acum.Eu m-as duce pe niste alei dosnice sa pot sa cad linistita si sa nu dau peste copiii oamenilor.Caci doamna de aseara, careia i-a calcat fetita, a fost extrem de retinuta in atitudine fata de cea care+i calcase copilul, eu o ciufuleam rau pe paluga care a vrut sa plece linistita ca si cum nu se intamplase nimic, intreband-o tamp pe mama copilului :” dar am lovit-o rau, s-a lovit?”

Cei care nu au copii vad problema intr-un mod total diferit fata de un parinte.Nu cred ca poate sta nimeni calm si pasiv cand isi vede micul sufletel sub roata unei biciclete.Deci eu o luam pe paluga si dadeam cu ea de asfalt de numa’ daca- mi calca copilul cu bicla, invatand ea sa se dea pe bicicleta pe o alee suer populata si la o ora de varf cand toata suflarea mamiceasca si taticeasca iese in parc cu ai lor copii.

  • E normal ca cei care iubesc bicicleala sa tina cu paluga respectiva,doar era si ea din cercul bikerilor, dar…inainte de-a fi bikeri suntem oameni si gandim rational.Daca o vezi pe una ca nu-si tine echilibrul bine pe bicla, o trimiti prieteneste in pustietate sa invete sa pedaleze si sa isi tina echilibrul, dar cel mai important sa franeze la obstacolele ce-i ies in cale.Nu te apuci cand vezi ca a lovit un copil sa dai cu rahat in oameni ca sunt parintii de vina cu copiii lor.Pai hai sa nu mai iesim nici in parc cu copiii ca sunt rollerii si bikerii, pe trotuare n-o sa mai mergem ca tot ei sunt si p-acolo, nu o sa mai scoatem copiii decat la padure sau in afara orasului ca sa poata tute ca paluga sa invete sa se dea cu bicla.
  • Mai apoi exista categoria aia de adolescenti nebuni , care merg cu bicicletele ca vantul, fara semnalizare, fara nimic si te trezesti ca mergi seara linistit pe trotuar cu consoarta, povestesti una-alta si te trezesti cu-n „sportiv” d-asta mic ca-ti intra in spate sau in sold si nici macar nu se scuza, nu spune o vorba, nici macar nu opreste sa vada daca a omorat omul ala in care a intrat, au ba!

Deci, dragi bikeri care nu ati mai mers ever pe o bicla, mergeti fratilor in locuri mai putin populate, invatati sa franati inainte sa pedalati ca sa putem evita ceea ce am vazut in parcul Herastrau !

Oliţa, prietena mea

Mi-e si frica sa zic hop! pana nu sar definitv de faza asta, dar incerc s-o fac.De aproape 3 saptamani Pusicel a renuntat la pampers.Mare bucurie si mare fericire am simtit vazandu-l cum renunta la ” pampesu’ meu „.M-am gandit ca nu se va termina nicicand faza asta, ca vom avea de tras suficient de mult timp, caci lui ii placeau nespus pampersii.Dupa ce mergea la baie sa-l spal, isi lua singur din punga chilotii aia hartiati si si-i punea in fata cerand cu ardoare sa stea cu ei.
Trecerea de la pampersi la chilotei nu a fost una lina, pregatirea cu olita am tot facut-o din luna iunie cand a ramas acasa de la cresa.I-am cumparat niste chilotei tare haiosi cu Thomas si cu Mickey Mouse, i-am explicat ca e baietel mare si de-acum toata lumea va rade de el daca va mai purta pampersi, copiii mari merg la olita si la toaleta.Facea ochii mari, imi spunea aprobator ca asa este dar pampersii nu se dadeau dusi veci de la noi.Si facea linistit pipi si toate cele pe chiloti, statea la fel de linistit in baltile lui si-n propria-i mizerie fara sa-mi spuna niciun sunet.Chiar ma ingrijoram vazandu-l cum sta in sucul propriu si nu da semne ca l-ar deranja ceva in privinta asta.Si-atunci am renuntat si la chilotei, l-am lasat gol pusca sa defileze prin casa, ca sa vada exact ce face si pe unde face.Si a facuttttt…de la covoare pana la paturi , cerceafuri, cuverturi, motati maronii ce tronau in mijlcoul covorului din sufragerie ( thx Kirby ca mi-ai spalat covoarele la mare meserie) , parchetul marcat ca si teritoriu unde facea continuu o balta uriasa ca ma gandeam ca are ceva cainesc in el de-i face cu ochiu’ numai partea aia de parchet si numai acolo fugea sa faca pipi.Mai apoi ne-a ajutat mult Sarata Monteoru cu plecarea noastra acolo, am fost la un bazin unde a avut mare parte din zi doar un slip pe el si uite asa putea face in voie pipi dar ce-i drept ca am avut si acolo „accidente cu mot”.Am avut pierderi de motati pe trecerea de pietoni, cand veneam de la bazin,dar deja constientiza ca face si ca nu mai e la locul lui caldut in slipi, ca bietul copil mi-a spus candid pe drum cand trecusem strada” mami, caca a fugit de la mine, nu mai e aici”.Si-am belit ochii cat sarmaua si l-am intrebat si eu ranjind fasolea ca nu ma putusem abtine” dar unde-a fugit mami de la tine?” Nu vreti sa ma fi vazut in ce hal radeam cand l-am vazut tronand in mijloc de intersectie si mai apoi cum icneam cand m-am dus sa strang mai intr-o parte putoarea, ca sa nu calce altii in norocul lui fi-miu.Bleah! Ulterior, si-a marcat teritoriul si-n pensiune, in mijlocul salii de mese a anuntat foarte serios, pe un ton grav” mami, caca meu a fugit iar de la mine!”, era sa ma inec cu mancarea, ca eram la masa si noroc cu mama ca s-a dus sa stranga mizeria, ca altfel vomitam pana muream.
Si apoi intr-o buna zi si-a luat singur olita si ma anunta ca face mtatul direct in olita.Rezolvasem partea grea a problemei dar nu si pipiul.Am crezut la un moment dat ca el chiar nu e pregatit sa faca pipi la olita, ca nu simte cand ii vine sau whatever, ceva i se intampla.Si atunci in casa statea cu chiloti sau fara, afara puneam pampers.
La Slanic Moldova a inceput sa-mi spuna ca el vrea sa faca si pipi la olita, am inceput sa aplaudam si sa recompensam fiecare mica reusita de-a face pipi la olita, m-am bucurat ca un copil mic alaturi de el cand mi-a spus serios „mami, eu nu mai veau pempas goioc!” ( adica deloc) Si din ziua aia nici ca i-am mai pus, afara la joaca alearga si ne spune” veau pipi a pom!”, in casa isi da singur chiloteii jos si ne anunta ca „veau fac …” ( dupa caz, ce-i vine).Noaptea insa suntem tot cu pampersii dupa noi, caci bea multe lichide si nu simte cand ii vine sa faca pipi, este inca o alta etapa de rezolvat, dar sunt super multumita ca am renuntat macar ziua la pampers, chiar nu-i mai suportam si nici baneste nu mai voiam sa cheltui pe ei niciun leut.
Ma declar fericita maxim ca mama de baiat mare care poarta si el chiloti, a intrat in randul lumii 😀

Kirby şi dorinţa mea de-a fi bogată

O perioada nu am scris nimic pe blog iar acum am atatea idei de impartasit aici, ca-mi fac ochii-n cap ca la jocuri mecanice si ideile ca la zuma mi se rostogolesc prin cap, dar tot nu pot asterne aici mai mult de o postare pe zi, caci mai nou, nu am unul care sa ma intrebe :” iar esti la pc?” , ci guess what: am 2 masculi in casa acu’ care sa-mi tina contorul cate minute stau la ” cacuiatoi” pe zi.Adicatelea, cum ma asez sa iau o gura de …repaus , iaca se infiinteaza Pusicel si-mi spune cu un ton agresivo-alintat:” mami, iai stai a cacuiatoi?te iog, fi cuminte si ai u mine, lasa asta imediat!” Zbang! Deja imi face program.
Revenind la ce voiam sa scriu azi aici.
Miercuri dupa-masa cand ma intorceam acasa pe o ploaie crunta, condusesem deja vreo 200 km prin sate pline de ape si de baltoace, namol,si cum scriam o ploaie torentiala cum nu am mai vazut de multa vreme, la volan fiind ma suna o duduie.Dau un fuck! – in gand ( caci micul cupil absoarbe ca un burete absolut tot ce povestim si ne-am trezit cu el pe palier urland din toti rarunchii ” du-te-n p..a ta! „, dar asta-i alta postare ) – si-i raspund deloc amabil.Incepe a ma intrbe daca eu sunt X, locuiesc in Y, etc. si ma gandesc ca asta o fi vreo recruitera care ma cheama la un alt interviu ( si despre recruiteri si interviurile cu zecile la care am fost o sa scriu o alta postare la momentul oportun ).Ii raspund sec ca eu conduc si o rog sa fie ceva mai concisa specificandu-mi exact cine e si ce vrea.Stiu ca suna nepoliticos sau ma rog, atitudinea mea este una nepoliticoasa dar , dupa ce am fost la atatea intervuri anul asta, mi-as putea permite sa fiu chiar grosolana la telefon cu mamzelele care se cred recruitere de mare valoare.Duduia cu pricina , calmul intruchipat ( ce o suporta omu’ ei cand merge acasa dupa atatea convorbiri cu diversi ciumeci ca si mine , numai el, bietul, stie !) imi spune ca ar dori sa vina la mine acasa un reprezentat al firmei lor sa-mi faca o curatenie demonstrativa GRATIS si sa imi prezinte Kirby.Confirm si sunt de acord, dau adresa, pa-pa, ne vedem joi dupa-masa cu agentul respectiv.
A aparut joi la ora 18, la mine la usa, un baietas mult prea elegant pentru ideea mea de agent comercial si pentru un om care urma sa-mi scota praful din casa: camasa alba cu dungi, cu maneca lunga, cravata, pantaloni negri, la dunga si pantofi…pantofi de catifea cu siret si botul lung ( cum imi place mie sa-i numesc pe cei de piele intoarsa ).M-am uitat lung la el si l-am poftit in casa, am facut si o gluma pe care nu stiu daca a gustat-o sau nu ( nici nu ma intereseaza in fapt ) si i-am spus:” eu astept un domn la curatenie, nu avem nunta aici !” 😀
A zambit si a inceput sa-i turuie gura cu diverse amanunte despre aspirator.Dupa cum stiti unii, eu mi-s mai vulcanica si mai rapida de felu-mi si nu am rabdare mereu sa ascult toate placile comerciantilor invatate ca papagalul „sa dea bine la client”, asa incat i-am retezat-o scurt si i-am spus ” vreau fapte!” ( ce-o fi fost in mintisoara lui in clipa aia, Dumnezeu sa-mi ierte gandurile perverse ce uneori ma napadesc! )
Ma tot intreba ulterior cand vine sotul meu acasa, l-am linistit, i-am raspuns ca va ajunge pronto si pana vine sotul meu poate incepe sa-mi faca linistit curat ca am un barbat deja in casa, respectiv pe Pusicel.
Mai oameni buni, eu in ziua cu pricina am facut curat cu aspiratorul meu Philips, curat la meserie, sters praful, scuturat, etc.Nu cred ca va puteti imagina, pana nu vedeti, ce poate sa scoata acest aspirator Kirby din casele noastre.De pe covoare, care-s relativ noi ( de doar 3 ani si jumatate ) a iesit la praf de parca nu am aspirat niciodata.Ulterior i-a aspirat salteaua de la patul lui Ayn si apoi salteaua noastra de pe pat.Efectiv m-am crucit.Adica chiar nu mi-a venit a crede ca putem inhala zinic, dormind si stand in asemenea praf, desi eu in fiecare zi, de 3 ani, fac curat in casa cu aspiratorul si sterg praful la 2-3 zile pe mobile.
Mi-a aspirat apoi perdeaua, proaspat spalata din care a iesit praf cu nemiluita, mi-a aspirat mocheta din bucatarie pe care o avem de numai 3 luni si o aspiram / maturam / spalam cu biocarpet zilnic.
Mai apoi mi-a spalat covorul din sufragerie ( care este grena cu bej ) cu o spuma gnerata de Kirby care nu uda absolut deloc, dar scoate toata mizeria din profunzimea covorului si la final covorul meu arata fix ca cel pe care -l luasem din magazin cu 3 ani si jumate’ in urma.
Cand mi-a spus insa pretul aspiratorului, am inghitit in sec si mi-a venit sa plang ca nu traiesc si eu intr-o tara civilizata, unde muncind amandoi membrii familei, sa-ti poti permite in rate un asemenea ustensil casnic.2500 euro mi se pare exorbitant pentru o familie medie din Romania, mi se pare extrem de mult sa platesc lunar o rata de 500 ron pentru un aspirator, cand eu am alte si alte prioritati momentan.
Este printre putinele dati cand mi-am dorit din suflet sa fi fost si eu bogata, nu extrem de, dar intr-atat incat sa-i fi putut plati pe loc agentului cel elegant cei 2500 euro si sa-mi iau Kirby pentru casa noastra.
La final m-am gandit ca m-am ales totusi cu o curatenie profi, fiindca politica companiei lor este de-a le recomanda la randu-mi alte peroane unde sa mearga sa faca prezentari, m-am gandit ca le-as putea face un cadou unor prieteni dragi si sa le trimit cadou o curatenie luna cu Kirby.Suntem atat de saraci ca macar o curatenie Kirby ne putem permite cand si cand.

P.S: Dar cum intotdeauna visele mele devin realitate, acum m-a sunat mama si mi-a spus ca ea a cumparat Kirby.Deci, de cateva ori pe luna voi putea sa beneficiez si eu de minunea asta de aspirator de la Kirby.Asta ca sa nu mai stea cineva si sa se indoiasca ca am mancat ceva cand eram mica 😀

Destinaţii estivale

De cand sunt cu D., toate verile mele, au captat o noua forma, culoare si mai ales noi destinatii.Daca pana la intalnirea cu el, vara pentru mine nu a mai insemnat multi ani la rand vacanta, soare, plaja si leneveala, odata cu aparitia lui in viata-mi, toate acestea au capatat noi lumini si noi contururi, am inteles cu adevarat ce inseamna sa stai la plaja, la soare, cu o cafea langa, pe un chezlong tolanit, unde sa-ti incarci bateriile.I-am inteles pe toti cei carora eu am incercat sa le asigur confortul ani la rand, am inteles de ce se inghesuiau toti sa vina in concedii.Dar cum nimic in viata nu se poate face fara sacrificii, verile mele din ani multi de truda au fost rasplatite pe masura ( acum mi-as dori sa mai pot trudi ca alatadata vara, dar nu mai am unde, din pacate).
Revenind la verile mele de femeie maritata…totul s-a schimbat brusc odata cu aflarea vestii ca D, avea o sinuzita ingrozitoare ce necesita tratament la salina ( eu mereu am pus sanatatea pe primul plan, mai presus de mare, plaja, tolaneala, distractie, whatever poate insemna o vacanta la mare ).Odata cu Pusicel verile mele s-au transformat din ale mele in verile lor.NU am mai hotarat eu unde si cum ne vom petrece vacanta, stiam ca e nevoie ca D. sa aiba una dintre destinatii la salina, apoi Pusi a avut nevoie de mare, iar nevoia mea…nu a mai contat.Si nici nu mai conteaza cativa ani de-acum incolo.Si nici nevoie lui D. nu mai sunt acum prioritare, Pusicu’ este cel care ne hotaraste destinatiile in verile ce vor urma.
Nu m-am indurat sa-l las cu nimeni ( desi cateodata simt nevoia acuta sa plec doar eu si D. in lume vreo cateva zile macar , sa ma linistesc si eu complet, sa uit de toate si de tot), nu pot sa ma despart de el, sunt inca cu-n cordon ombilical imens legata de cupiloi.Gresit si rau, dar nu am gasit inca foarfeca necesara sau mai bine zis puterea sa tai cordonul.Anyway…revenind la oile drumurile noastre estivale, multi probabil ne invidiaza ( si aici nu numai in sensul negativ al cuvantului ) pentru faptul ca toata vara suntem plecati, departe de aglomeratia si caldura metropolei unde am ales sa traim, ca stam linistiti in locuri ferite de agitatie, imbulzeala, zgomote infernale si nebuneala.Toate plimbarile astea insa, au fost si sunt posibile doar cu anumite renuntari.
Si cand spun renuntari… chiar asta facem tot anul de 2 ani incoace, renuntam in timpul anului la multe placeri cotidiene pentru a pune ban pe ban deoparte sa avem vara ce cheltui.Si acolo unde merg , nu ma duc la all inlusive ( si nici nu mi-as dori, sincer ), ci ma duc la pensiuni unde pot sa gatesc si sa incalzesc un lapte cald pentru copil.Si vara asta am renuntat si la plecatul in familie.Pana acum, D. nu a fost nicaieri cu noi in vacanta, am fost repede doar sa onoram o nunta si atat.Restul verii asteia am umblat singura, cu mama si cu Pusicel, cu bagaje, cu o masina mare pe mana la care ma gandeam cu groaza ca daca fac o pana m-am ars ca habar nu am nici unde-i cricul, cu probleme inerente ce apar pe drumuri ( de exemplu nu stiu cum dracu’ am avut eu „norocul” sa se strice la mine pagerul de la alarma si sa nu mai pot deschide masina, fiind nevoit D. sa vina intr-un weekend cu cheia de rezerva, ca sa putem sa venim acasa ), etc.Dar ma descurc, imi place si uneori e bine intr-un cuplu si cate o „pauza” d-asta, revigoreaza si putin dor de partener iti mai aminteste de tineretea cuplului si iesirea din monotonia zilnica.
Spuneam ca nu-s adepta all, utra-mega all inclusive, nu mi-ar placea si nici nu-mi place genul asta de vacanta, nici nu-i inteleg pe cei care dau un porcoi de bani pe 7 zile de ultra-mega tolaneala si manacare ca la balamuc de multa in loc cu aceeasi bani sa mearga undeva la 4* de exemplu, dar in 2 sau 3 destinatii.Ei bine, eu fac parte din ultima categorie care prefera inca stelele si nu ultra-mega, dar prefer destinatii mai multe pe vara ( ce-i drept, aici trebuie sa remarc si faptul ca timpul mi-a permis-o, daca as avea si eu doar 7 zile de concediu, poate atunci m-as duce la ultra-mega all, niciodata nu se stie! ).
Asadar, vara asta am fost si vom fi inca, in 4 destinatii.Am inceput cu luna iulie cand am plecat la Sarata Monteoru, a urmat Clujul cu nunta si mai apoi Slanic Moldova.Fiecarei destinatii ii voi dedica o postare caci merita mentionate anumite lucruri interesante si poate utile altora, si la Sarata si la Slanic am mers cate 10 zile, iar la Cluj am stat 7 zile.Urmeaza marea…cea mult asteptata, concediul cu D., balaceala si soare, drum lung, tzatziki, bouzoukia, vorbe multe si incalcite cu greci cunoscuti sau necunoscuti, seri fierbinti cu nisip cald pe talpi si bai nocturne in mare, gyros si souvlaki, Antonios Remos la maxim in timp ce gonim pe sosele, parfuuri de la duty-free, toale misto si mult mai ieftine ca aici, frape cu lapte condensat gros de un deget, mousaka si saganaki, htapodi si kalamarakia, ouzo si whiskey-cola la ceas de noapte in diverse cluburi.Si-un Pusicel cu piele aramie care in nopti tarzii, cand ai sai parinti se vor destrabala de zor, el va dormi linistit la aripa mamaia-sii.
Abia astept !

Urmări

In postarea precedenta scriam despre cat de neastamparat este Pusicel, cand intra in contact cu alti copii, la locul de joaca.De multe ori, cei care se ranesc in „luptele” pentru diverse sunt ceilalti copii, dar si atunci cand se raneste, Ayan o face cu toata seriozitatea posibila.La acelasi tobogan prapadit ( tubul despre care scriam si-n postarea anterioara este cel din fundalul fotografiei de mai jos) :

in ultima seara a sejurului nostru la Slanic Moldova, si-a invinetit cu mare spor fruntea si s-a ales cu un ditamai cucuiul in frunte, cucui ce a trebuit „reparat” cu niste cartof crud.Norocul lui ca doamnele de la bucataria hotelului l-au indragit si s-au urnit repejor cu cartoful curatat si spalat, numai bun de pus pe vanataie.Nu l-am inteles nici acum, de ce nu merge in picioare pana la gura toboganului, ca mai apoi sa se aseze in fund, ci trebuie sa se tarasca in patru labe de la capul scarilor pana la gura toboganului.Intr-una dinte aceste tarari s-a lovit tare de barele de fier ale toboganului.Urmarea?Plansete si zbierete ca la nebuni, vorba multa cu multe ” mami meu, eu nu mai pottttttttt! ” si lume adunata ca la circ, de parca i-ar fi iesit matele pe acolo.Show made by Pusicel 😀