La mijloc de luna martie, in plin preaviz la celalalt job, mi-am luat o zi de recuperare pentru un overtime din lunile trecute.
Si cum copilul era la scoala pana la pranz, m-am hotarat sa merg fuguta la cumparaturi ca mai apoi sa imi petrec tot timpul cu al meu cupiloi.Si ma inham cu 3 sacose uriase si cumpar, iau tot ce gasesc in piata, mai intru si in supermarket, cumpar de toate ca asa e viata, cand se termina ceva, se termina toate.
Si ca un facut, in ziua respectiva, am gasit un locsor mic de parcare fix la mama pustiului.Asadar, in magar transformata, cu 3 sacose pe umeri ( doua pe cel drept ), am mers cale lunga sa-mi ajunga pana la masina.
Ziua a decurs normal, nimic nu ar fi prevestit nenorocirea ce urma sa se intample.
In miez de noapte, la o miscare in pat, am simtit ca un cutit care mi-a strapuns piciorul stang.Dar mi-am continuat somnul, caci lungita fiind ,nu am constientizat ce avea sa urmeze.
De a doua zi a inceput calvarul.Undeva pe fesa stanga a existat un punct care m-a durut initial suportabil, dupa care durerea a devenit groaznica.
In prima faza, am luat repejor Arcoxia si vazand ca nu imi calmeaza absolut deloc durerea, am trecut la artileria mai grea din spectrul antiinflamatoarelor: Doreta, Aulin si Ketonal Forte.
Dupa inca o saptamana in care durerea se mutase pe piciorul stang, pe pulpa, si ma paraliza la orice miscare, am mers la medicul de familie care mi-a recomandat atunci, pe loc, sa merg la farmacie si sa cumpar Dexametazona injectabil, ca sa ma reintorc si sa-mi faca aceste injectii.
In capul meu si desigur ca si datorita experientelor destul de triste pe care le-am avut cu medicul de familie precedent, am ales sa nu ascult si sa merg totusi la un specialist reumatolog sa vada de ce nu imi cedeaza deloc durerea.
Doar ca programare la specialist am gasit abia dupa vreo doua saptamani, timp i care m-am indopat cu tot felul de antiinflamatoare.
Am ajuns la Regina Maria la doctorul Chicos Bogdan, un medic bland si amabil care mi-a spus ca e posibil sa am o hernie de disc si sa merg sa imi fac un RMN, iar pentru durere sa iau Prednison si sa incetez cu antiinflamatoarele.Mi-a confirmat ca daca ascultam medicul de familie si faceam atunci injectiile cu Dexametazona eram pusa pe picioare de multa vreme si nu ma mai chinuiam in halul asta.
Toata lumea imi recomanda repaus total si liniste, eu proaspat anagajata la actualul job, cu un deadline care ma presa maxim si cu oameni care aveau asteptari de la mine, am stat si am lucrat de acasa, ce-i drept, dar stand in sezut sau pe o parte si cu nervul incordat.In acea perioada am avut niste zile de foc cand a trebuit sa lucrez pana la ora 23:00, lucrul acesta nefacand altceva decat sa imi inrautateasca starea coloanei si sa-mi amplifice durerile cumplite.
Inainte de Paste am avut musafiri si ma simteam ceva mai bine dupa 3 zile de stat numai la orizontala si dupa Prednison.Un alt analgezic care m-a ajutat fantastic este Nalgesinul care imi lua durerea cu mana, pentru o scurta perioada ce-i drept, dar cel putin o calma.
Dat fiind ca am avut musafiri, am vrut sa fiu la inaltime si am stat in sambata Pastelui in bucatarie sa gatesc, in picioare, toata ziua .Mare greseala!
A doua zi s-a produs recaderea, mai agresiva si mai violenta decat oricand, cu niste dureri cumplite care nu ma lasau sa stau nici lungita, nici in sezut, nici in picioare, nicicum.A fost o noapte de cosmar, am plans continuu, durerile erau de nesuportat si niciun calmant nu isi mai facea efectul.Am o patura electrica pentru impachetari, m-am bagat 2 ore la temperatura maxima si spre 5 dimineata am reusit sa adorm cu chiu cu vai.
Acea noapte a fost hotaratoare pentru mine, auzisem de la mai multe persoane ca fizioterapia ajuta si calmeaza insa nu m-am gandit ca va fi colacul meu de salvare.
Am cautat ceva prin zona Militari, nu eram in stare sa conduc ( in toata aceasta perioada stand si lucrand numai de acasa) asa ca depindeam foarte tare de masina lui D. si de programul lui.
La Centrul Medical Gorjului mai fusesem cu ceva ani in urma cand isi facuse D. o ecografie abdominala.Am sunat la ei si din pacate fiind foarte aglomerati am gasit un loc liber abia spre sfarsitul saptamanii, vinerea.
Dar ceea ce vreau sa subliniez este felul in care mi s-a raspuns la solicitare, cata amabilitate, cata dorinta de a ma ajuta si de a-mi rezolva problema,cate informatii am cerut si toate mi-au fost furnizate in cel mai amabil mod posibil.Nu mai vorbesc de consultatia cu doamna doctor Gusita – un om minunat!
Vazandu-ma in starea in care ma aflam si auzind ca era deja o luna de zile de cand eram mai mult moarta decat vie de dureri , m-a sfatuit extrem de prieteneste sa incetez si cu Prednisonul,dar mai ales cu antiinflamatoarele si zecile de tuburi de creme cu care m-am tot uns si m-a ajutat sa pot intra la prima sedinta in acea seara.
Nu mai stiu exact ce proceduri am avut – au fost unele cu niste curenti, de diferite intensitati, cert este ca de la prima sedinta mi s-a mai relaxat piciorul ( am uitat sa scriu ca aproape nici nu puteam sa calc pe el ), weekendul acela am putut sa stau in sezut.
La fix a patra sedinta punctul dureros de pe fesa a cedat complet, la a saptea sedinta durerea din picior, de la baza coloanei a disparut complet si am fost un om nou, refacut complet.
Nu am cuvinte sa le multumesc acestor oameni draguti ( atitudinea asistentilor, a medicilor, a doamnelor de la receptie este una de exceptie) pentru faptul ca intr-o saptamana si jumatate m-au pus pe picioare.
In octombrie am de gand sa ma reintorc la dumnealor sa fac profilactic o alta tura de fizioterapie, caci tare bine mi-a prins si nu as vrea sa mai am parte curand de asemenea chinuri prin care am trecut.
RMN-ul zice ca am o hernie intre L4 si L5 plus o scolioza urata, insa criza de sciatica am avut-o de la elanul meu de a cara atatea greutati odata.
Daca aveti probleme cu spatele si nu numai si va este la indemana sa vizitati Centrul Medical Gorjului, va spun cu inima pe inima ca este un loc minunat unde esti tratat cu respect, cu atentie si mai ales cu amabilitatea care lipseste in foarte multe locuri din tara asta.
Pentru orice intrebari sau nelamuriri, daca va pot ajuta, cu drag sunt aici!
Fărâme de suflet şi de viaţă 