Facerea de bine…

…sau futere de nasi.
Mah si m-a apucat asa o nebuneala ca eu trebuie sa botez un copil, un copil orfan mi-as fi dorit din tot sufletul sa fi gasit, dar daca nu e de gasit, fie si un copil cu parinti, bine merci.Si unde sa gasesc asa la repezeala un copchil nebotezat?Si vorbind cu o tantica de la care ii iau eu haine lui Kiki , imi spune ca exista o mama care cauta cu disperare nasi pentru baietelul ei…
Mno, imi spun, mare noroc pe capul meu, a cazut fix ca o pleasca aceasta veste, exact cand ma gandeam cum si unde sa-l gasesc pe ala mic si necrestinatu’?!
Si ma apuc si dau mail si explic ca vreau si ca sunt dispusa, ca nu am pretentii, ca nu ma intereseaza, ca si ca…Dupa 3-4 mailuri in care am fost intrebata mai mult de zece ori daca lucrez la Bricostore (o fi ceva cu doamnele astea de la Brico?) propun sa ne vedem la fata ca e mai ok asa.Si las un numar de telefon drept contact.Si astept o zi, doua, patru, sapte, vine Craciunul, dau eu un mail cu urari si urale, ma gandesc ca omu’ educat macar raspunde si da si el o urare si anunta ca si-a gasit alti nasi si d-asta brusc a disparut in neagra vesnicie.
Raspunsul a venit, ce-i drept in luna februarie, cu o explicatie extrem de cacacioasa cum ca ‘ a tusit copilul cel mare rau si nu am putut da 2 luni nicio veste”.Halesc raspunsul asta, desi imi cam sta in gat, dar …iar vreau si ma ambalez iar, D. ma potoleste oleaca da’ cum sa te pui cu nebuna din coceni?Si da-i si taraste-l pe la magazine de bebei, cumpara cadou si mergi fuguta in vizita la oameni sa vedem copchilul.Si ce sa vezi?Gasesc o mama faina la prima vedere, un copchil simpatic foc, un tata ce nu mi-a placut deloc si o fetita ce semana cu tatal aidoma.
Imi spune si D. ca nu e o idée grozava sa aruncam cu niste bani daca nu ne plac maxim oamenii aia, imi spune ca suntem bagati si cu casa, eu insist si ma miorlai si ii spun ca imi doresc enorm sa se intample, tace si zice ca mine pana in final.
Si eu ma implic, ca asa-s eu proasta, si pun suflet si ii chem la noi dar mereu ne refuza, noi mergem intr-o zi la ei si la ora 8 seara ne expediaza pe usa ca “copiii trebuie culcati”.
Vine 8 martie, ne cheama la un gratar,eu duc iar cadouri si flori,eu nu primesc insa nimic scuzandu-se aiurea ca “ mie nu-mi place faza asta cu florile de 8 martie”( nici nu i le-a cerut nimeni ), eu aduc in discutie evenimentul, ei aduc pe-o masa murdara de plastic niste carne goala prajita si o punga nedesfacuta cu paine si “hai, luati de haliti!”.Si le spun si eu delicat ca ar fi ok un servet macar, caci Kiki mai pune painea pe masa si e praf .Ma trimite sa-l iau singura din casa ca ea “nu stie nimic la bucatarie ca are menajera si aia stie tot!”
Imi spune ca la botez vor fi 4 persoane si noi, imi suna a parastas de om batran rau si nu a botez, nu zic nimic, e voia parintilor.Nu-i intereseaza lumanarea, hainele, marturii, nimic, totul simplu la biserica ca apoi venim acasa “la un gratar d-asta ca si azi!”.
Din sucul pe care l-am dus cadou, se infrupta cu nesat ei si ploada lor mai mare, Kiki imi sopteste la ureche ca ar vrea si el putin suc ca ii este pofta rau.Il trimit pe D. la magazinul din colt sa ia o sticla, atunci se sesizeaza nesimtitul de tata si ii toarna si copilului meu ceva de baut.Copila il tot impinge pe Kiki si il ciupeste si plange si nu-l vrea, eu il invat ca in fete nu se da nici cu o floare, ca nu e frumos sa riposteze, el are nervi si pana la urma o impinge.Tragedie, plansete, tavaleli, judecata lui Kiki din partea “finilor”, plansetul lui Kiki, luat bagaje si plecat acasa.D. imi spune clar ca el nu ii vrea in ruptul capului, eu ma incapatanez aiurea si ii spun ca vreau neaparat sa botez un copil.Tace si nu spune nimic, preocupat de casa si alte balarii cotidiene.
In tot tavalugul cu casa, ieri am avut o zi oribila si nu am avut chef sa ma conversez cu nimeni, am dat telefonul pe silence si aia a fost.Am gasit 8 apeluri in dimineata asta de la el ( numai el ma suna intotdeauna, mi-a spus ca mamica nu are mobil ca e ocupata toata ziua cu copilul ),m-am speriat si cand am pus mana pe telefon sa sun, a venit capac urmatorul mesaj:” raspunde dracu’ odata ! Si daca nu aveti bani nici de benzina, la ce ati mai vrut sa fiti nasi? “
Eu m-am socat, pe bune…sa vrei sa-i faci bine unui om si el sa iti spuna asa ceva?A urmat o intreaga pleiada de diverse apelative “super” la adresa-mi, la adresa lui D. ( doar Kiki a scapat din povestea asta ), mi-a spus sa zicem merci ca nu ne-a lasat “sa muriti de foame cand ati venit la noi si v-am dat o friptura”.M-am crucit, pe bune, mi-e frica de ce s-ar fi putut intampla daca azi nu rabufnea nebunul.
Am dat o injuratura scurta si am zis pas! unei intregi povesti, i-am scris totusi un mail mai mult decat civilizat ( buhuhu m-am mirat si eu de calmul meu si de stapanirea mea de sine) in care am explicat ceea ce nu a fost ok si faptul ca uneori trebuie sa te porti mai ok cu oamenii care-ti intind o mana de ajutor.
Mailul pe care mi l-a scris el este greu de reprodus, m-a lasat masca nu in sensul vocabularului de cacat( eu sunt sigura ca daca mi-as fi pus mintea cu un asemenea distrus si sa-i fi raspuns,injuraturile pe care le detin eu in vocabular le-ar fi intrecut cu mult pe ale scafarogului astuia ), ci pentru faptul ca eu, personal de foarte, foarte multi ani nu am intalnit un barbat care sa se adreseze astfel unei femei, fie ea oricine si orice.D-asta nici nu am raspuns, pentru ca nu avea niciun rost sa ma cobor la un asemenea nivel.Eu am recunoscut si mai recunosc si acum inca o data ca sunt foarte flambabila, la modul ca nu exista moment in care sa ma enervez negative si sa nu ripostez verbal.Ei, de data asta am dat complet ignore!
Si nu mi s-a mai intamplat sa ma cheme cineva la un gratar si mai apoi sa-mi spuna ca “ sa ziceti merci ca v-am dat sa mancati ca altfel mureati de foame!”
Mi s-a parut ca vorba aia romaneasca cu facearea de bine si futerea de utere este atat de reala si aplicabila in cazul de fata, incat am zis un grande saru’mana ca si-a dat arama pe fata un asemenea animal.
Si am terminat si cu botezatul, gata, urmatorul drum cand ma mai apuca asemenea chefuri va fi la un orfelinat caci acolo fac cu adevarat un gest crestinesc.
La buna vedere !

Anunțuri

Cum sa faci bani nemunciti sau seara fake, beauty fake

Vineri seara, tarziu, la ora cand majoritatea copiilor dorm dusi, eu si al meu barbat alergam disperati pe la Praktiker Militari sa luam tevi gri de Ф 110.Booon, intram in magazin, gatuiti de alergare, de teama de a mai prinde o casa libera si hop! imi taie calea o pitzi cu ruj roz, strident si parul super aranjat care ne intinde un cosulet sa extragem 2 bilete ca “ poate castigati ceva”.Si extragem in graba 2 bilete pe care scrie “SURPRIZA’.Sotul meu i-l intinde si-i comunica ca unica lui surpriza ar fi sa mai gaseasca tevile alea gri dupa care alergam ca disperatii, eu zambesc fain si calin si accept surpriza.
Scoate miss Unicorno ( caci ea la produsele astea era promoterita ) o sacosa transparenta de plastic, o deschide si imi da repede pe mana cu o crema “ cu colagen si antiaging care va face numai bine”,crema ce o vara cu nesat in sacosa de plastic, apoi scoate un gel de dus si-mi spune cu aceeasi voce convingatoare: “ stiti ca gelul de dus e minunat pentru piele si sapunul nu ,caci usuca tare pielea”, dupa care harst vara si gelul de dus in sacosa cu pricina, nu in ultimul rand aruncanadu-mi in fata ca mi-a varat in sacosa si un aftershave pentru domni “sa nu se supere sotul”.
Si stateam eu ca proasta-n targ si ma gandeam ce norocu’ dreq a dat brusc peste mine, tocmai acum cand nu avem timp sa umblam prin magazine dupa cosmeticalele abia terminate.Nu miroseau ele nemaipomenit ,dar erau ok pana la urmataoarea noastra tura de shopping.Si cand zambeam asa tamp multumimdu-i din suflet, imi baga sub nas un parfum cu miros de spray de gandaci si-mi spune ca vin acum toate sarbatorile religioase din calendarul orthodox si ar fi minunat sa le fac un asa cadou apropiatilor mei sarbatoriti.Ii spun franc ca mie nu-mi place mirosul ala de la parfumul pe care il lauda, ca eu, in general, nu fac cadouri parfumuri, pentru ca fiecare are alte gusturi si e-n functie de ficat faza cu placutul parfumului, asadar zic pas acelui parfum de “ numai 120 ron”.Bai nene, cum am terminat explicatia, s-a infipt pitzi in mana mea, mi-a smuls sacosa de plastic din mana si mi-a spus ca atunci cand voi cumpara parfumul voi primi si produsele respective.
Si am stat ca tuta in papusoi, mi-am pierdut eu timpul cu produsele ei de-un pol pachetul, in loc sa merg si sa ma holbez la ce tapet sau gresie imi voi pune in casuta.Si cand am iesit din magazin, oprise draguta alte 4 doamne carora le-am zambit maxim de candid si le-am spus ca domnisoara este o escroaca care le mananca timpul si dupa ce le vara in sacosa niste produse vrea 120 ron pe care daca nu ii dai, te ia dreq si-ti smulge sacosa cat ai zice peste! Au ras doamnele si au lasat-o pe pitzi cu tot cu sacosa si produsele ei “gratuite”.Si stau acum si ma cuget asa la calm, oare cine le-o face Pr-ul asta de cacao?Adica te minte pe fata timp de juma de ceas ca-ti da gratuit nu stiu ce produse, ti le si baga in sacosa, iti mai si da sacosa in mana si apoi ti le smulge ca si cum i le-ai fi luat cu forta.Daca isi gaseste pitzi beleaua cu vreunul mai paliu si ii face sacosa transparenta guler cu tot cu crema cu colagen si gelul de dus care-i face fata fina ?
In acceptiunea mea, marketingul celor de la produsele Unicorno este unul de rahat,este inadmisibil sa-i bagi omului ceva in punga si apoi brutal sa-i smulgi sacosa.In plus, nu m-a convins cu nimic de ce as putea cumpara acele produse si in niciun caz asemenea tratament dubios de la una care face reclama la un produs nou pe piata nu le adduce vreun beneficiu celor de la Unicorno, cred eu.
Ei, si am ras cu D. pe tema asta , ne-am dus tevile la santier, am facut caterinca si cu mesterii pe acolo, am dat uitarii intamplarea cu pitzi si am plecat acasa.Dar acasa ce sa vezi?Suna telefonul fix ca apucatul, s-a dezmortit amaratul ca de cand n-a mai sunat s-a rablagit si soneria.Era ora 22: 15 si ma intrebam cine oare ne-o suna pe fix la ora aia, fiind sigura ca e maica-mea,numai ea ma mai suna pe fix si atunci cand o face se intampla mega rar si inseamna ca nu am raspuns pe niciunul dintre telefoanele mobile.
Raspund si aud o voce de muiere apelandu-ma pe numele meu de fata.Zambesc si-mi spun ca sigur e vreuna din tineretea mea care si-a adus aminte de mine dupa nshpe mii de ani si vrea sa palavragim.Dar la ora aia cand eu culc copilul?!
Si-mi spune tantica aia ca am o voce superba, ca ma suna din Elvetia,de la marea companie Dermafutura ca ea crede ca am si un ten frumos, bla bla bla…ii fac semn lui D. sa-l ia pe Kiki la baie ca eu ma vrajesc cu una lesbi la telefon.Rade D. si se cara cu copilul in baie, doamna din Elvetia continua cu complimentele ei gratuite total ( puteam fi ca o ciumafaie ca oricum eram o doamna “de vis cu o voce minunata, nici nu cred ca o doamna ca si dumneavostra poate fi altfel decat frumoasa “ – hai nah?! ) dupa care imi spune ca au inventat ei o nu stiu ce crema in laboratoarele lor si e mega mirifica, timp in care imi scuip in san si clar imi spun ca it’s my day, ca e seara ofertelor gratuite si a pacalelilor de genul acesta, seara beauty din alte zari.Dar cum dreq m-au gasit tocmai pe mine?S-a dat vestea ca umblu cam sleampata ultimamente, ca sunt blanoasa si nepensata, caci e mai importanta actualmente cheresteaua si cuiele decat dezblanitul si pensatul meu,de manechiura nici nu mai poate fi vorba , iar pedichiura am retezat eu copitele pana ajung sa mi le scot la vedere?!
Well-well si ce sa vezi si cu asta?Cand eram pe punctul sa-mi trimita la adresa postala pe care déjà o luase din cartea de telefoane, imi tranteste si madame Dermafutura o pleasca intre ochi, ca trebuie sa-i achit intai “nuami 150 euro” si apoi primesc pe langa crema aia extra-mega nemaipomenita si nu stiu ce alt produs la numai jumatate de prêt.
Si zau, m-am gandit ca cineva mi-a facut vreo gluma proasta si a scris in dreptul numelui meu, in cartea d etelefon :” sunati ca are ciunga in par”.Caci tantica asta, era a trteia persoana de la astia cu Dermafutura, care a ajuns insa sa-mi spuna si ce vrea si mai ales cat vrea.
Breeeeeee tanti din Elvetia,de la Dermafutura, care ceri bani din Romanica, matale stii ca 150 de coco ma costa pe mine dupa cum urmeaza:
– 1.40 mc cherestea
– 4 nopti de cazare in Cipru
– Motorina sa merg pana in Ardeal si inapoi
– Toata tevaraia pentru canalizarea casei
– Avionul lui Kiki pentru vacanta de vara
– Rolele, bicicleta si trotineta copchilului,etc. ??????
Nu are rost sa mai spun ca m-am ratoit la doamna Dermafutura si am fost si eu curioasa sa aflu daca chiar exista oameni d-astia care trimit 150 coco unei voci de la telefon care-i cere cu nerusinare fara sa am habar cine este de fapt de cealalta parte a firului.Credeti ca strang niste bani daca cu abilitatile mele verbale dau telefoane la necunoscuti si le cer si eu, prezentand diverse smacuri pentru highlanderi, nu lacom 150 coco, ci numai 99,9 ca e la reducere si e oferta speciala??
Si zau ca sunt ramasa proasta de vineri seara si nu ma mai mira de ce atatia oameni in varsta sunt pacaliti de niste dude d-astea, de ce altii au ajuns pe strazi si mai ales ma intreb cat de ordinar sa fi sa poti cere bani cuiva fara nicio garantie?!
Asadar, atentie marita la vocile senzuale si complimentatoare de la Dermafutura si atentie la pitzicile din hipermarketuri care reprezinta Unicorno, pitzi care sunt pe principiul “na sacosa, da sacosa ca totul e pe bani !”

Si ma mai intreb asa: oare chiar cred ca vor vinde produse cu acest marketing si acest pr?

Cum va fi viata noastra

In fiecare sambata si duminica calda ne luam dis de dimineata talpasita si ne carabanim cu de toate la tara, la satul nostru ( caci da, acolo unde ne vom muta este sat ) unde invatam sa traim, sa ne integram, sa ne acomodam cu viitoarea noastra viata.
Si incepem cu binetea data la intalnirea fiecarui satean, fie ca ne stie sau nu ( mai mult ca sigur ca nu ne cunoaste nimeni, ca noi avem „fete si maini de oraseni cu carte” cum ne-a spus azi o mamaie cu basma in cap ), cu faptul ca lumea merge cu sfintenie la slujba de duminica, apoi daca este sarbatoare merg si impart pe la vecini mancare buna si aburinda,acoperita cu stergare albe si curate ca spuma laptelui,invatam sa ne acomodam cu vecinii care sunt oameni cu totul diferiti de viperele astea de la bloc, pana si batranii de la sat sunt altfel decat mosii si babele astea de la noi din bloc ( nu stiu in alte blocuri ce se intampla dar la noi e jale cu babaciunile si cainii lor ), invatam sa nu mai ferecam masina si sa fim suspiciosi la fiecare neinchidere de poarta, invatam sa dam si sa primim diverse chestii de la vecini pentru ca asa este normal, invatam sa fim mai deschisi cu oamenii, sa nu ne mai mire faptul ca ies din casa si ne spun unde pleaca, ca il invita pe Kiki sa manance la aceeasi masa cu copiii lor, ca ne spun sa il lasam pe Kiki la ei si noi sa plecam sa ne facem treaba, ca se ofera sa ne ajute la muncile de la santier, ca pe strada noastra e liniste de se aud pasarile in copaci cantand, ca este aer curat si ca padurea este la o strada distanta de noi, iar lacul cel mare la capatul strazii noastre, ca dimineata la prima ora se aud cocosi si caini, ca acum primavara copacii sunt infloriti si miroase divin pe toate stradutele satului, ca am continuu eu nostalgii din copilaria mea cand ne jucam o gramada de copii pe strazi, ceea ce se intampla aici, copiii ies pe stradute si sunt multi de tot, se joaca in diverse si felurite moduri, ca Kiki e fericit si liber, ca nu mai stau la orice secunda cu gura pe el de frica sa nu cada pe undeva, sa nu treaca masini, sa il loveasca cineva prin parcuri din neatentie.Este liber si toata lumea e a lui, intreaga strada si curtea vecinilor momentan este doar a lui, se joaca in iarba, in noroi, in nisip, schimbam cate doua randuri de haine in fiecare zi dar e atat de misto si mie, oraseanca care spuneam mereu ca eu la tara nu m-as duce niciodata, invat sa ma obisnuiesc cu sentimentul de indragosteala ce ma stapaneste de la o vreme.Seara tarziu abia venim acasa, abia astept sa traiesc prima mea primavara la casa mea de la tara, imi place enorm ce traim si ce trai au oamenii aia acolo, D. mi-a spus ca el se „detasez complet de tot si de toate, ma simt mega zen acolo „.Nu pot sa-mi dau seama cum exista o asa mare diferenta intre viata de acolo si viata din Bucuresti, de ce acolo se poate si in oras nu, de ce acolo lumea este altfel si la bloc nu?!
O zi din viata noastra de la sat prin poze:

Astazi despre agentii imobiliari

Eu am trait o foarte mare parte a vietii mele intr-un cub de sticla de unde mi se parea ca viata e frumoasa si nimic pe lumea asta nu e greu.Am crezut ca totul e asa cum eram eu ocrotita de ai mei ca sa traiesc fara griji, am crezut mereu ca it’s a wonderful life forever si povestile grele spuse de altii, erau ca niste filme la care asistam cu compasiune uneori.
Eu sunt o fire extrem de statornica,mie nu-mi plac schimbarile,nu-mi place necunoscutul, nu-mi place aventura „oarba”,nu ma dau in vant dupa experiente la capatul carora nu am habar ce se intampla.Sunt mai conservatoare daca ma pot numi asa…asta fiind si o trasatura specifica zodiei mele.
Sunt un om pasic, nu ma iau de nimeni, stau cuminte in banca mea, dar daca sunt calcata pe coada e vai si amar de al’ de -o face ! Caci am o gura care n-o inchide nimeni si spun niste lucruri usturatoare pan’ la sange daca ma ataci.
Booon.Si anul asta mi s-a dus pe campii tot zenul meu si toata splendoarea vietii mele.
Am dat nas in nas cu the real life, am vazut exact ce inseamna sa traiesti intr-un oras unde toti sunt pusi numai sa pacaleasca pe ala de langa el,sa iasa banu’ repejor si sa se care fara a-si asuma responsabilitati de niciun fel, am inteles ca exista anumiti oameni care au fost crescuti/educati/ indoctrinati in spiritul p**ii si ca ei nu pot lucra/ percuta decat dupa ce-si servesc niste injuraturi zdravene de la altul, am vazut si nesimtiti si prosti si….astept sa vad ce ne-o mai fi dat sa vedem ca abia suntem la inceput de drum.
Azi ma ocup de agentii imobiliari, o specie rarisima cred,cu care imi doresc sa nu am de-a face niciodata! Imi permit sa generalizez pentru ca am vorbit nu cu unul, doi sau trei , ci cu peste cincizeci, poate si mai bine,de cand am pornit aventurile astea cu vanzarile de case.
In majoritate covarsitoare agentii imobiliari vorbesc toti cu o infatuare greu de acceptat de orice om normal, nu stiu de ce, zau asa, ca nu mi se pare ca sunt cu nimic mai speciali decat altii, au impresia ca detin adevarul absolut in orice conversatie si ca li se cuvine tot.Daca esti putin stapan pe ceea ce vinzi devin agresivi, te reped, deodata nu mai reprezinta interesul tau, ci se pun contra vantului si intotdeauna, dar absolute intotdeauna te demoralizeaza si dezinformeaza asupra pretului de vanzare al imobilului, paradoxal total pentru mine care platesc comision din suma cu care am reusi sa vindem respective proprietate.
Atat eu cat si maica-mea am reusit sa ne vindem propritetile fara ajutorul acestor lipitori ,care nu fac altceva decat sa incurce si sa enerveze oamenii.
La maica-mea lucrurile au fost extrem de complicate, demne de scris intr-un roman, caci s-a intins cu vanzarea casei pe o perioada de 4 ani, ani buni in care initial a pornit de la un prêt urias as spune eu acum, cand era boomul imobiliar, si am ajuns la un prêt derizoriu fata de vremurile alea apuse, dar realist pentru vremurile noastre.
In toti acesti ani ( mai exact in primii doi ) mama a tot luat legatura cu diverse agentii imobiliare care chipurile o ajutau sa vanda.Ei, aş ! In fapt, ei mai tare o incurcau, caci in loc sa spuna clientului ceea ce trebuie, ii spuneau clientului numai balarii, gen :” trebuie sa vedeti neaparat sa nu fie casa cu legea 112”. Pai o reprezenta pe maica-mea si nu clientul, ca sa ne intelegem, deci avea tot interesul kktul de agent sa se vanda proprietatea si sa-si ia comisionul, nu sa puna bête in roate astfel incat clientul sa devina suspicios sis a se intrebe daca cu adevarat merita sa investeasca intr-o casa cu probleme create numai in capul agentului imobiliar.
Din momentul cand am comandat un banner si l-am arborat noi la casa, lucrurile au inceput sa stea complet diferit, casa reusind s-o vanda fara comisionul ce ar fi trebuit platit unui agent de genul asta.
A venit randul meu sa am parte de “mirobolantii” astia care-si spun vanzatori de case, experti imobiliari,etc.
Eu am pus initial anuntul la o agentie de la mine de pe scara blocului, agentie pe care o detine chiar o vecina de-a mea.De la bun inceput i-am precizat ca eu vreau sa-l dau mobilat si utilat apartamentul din dotare, ca cer neaparat un anume prêt pe el care nu va fi negociabil si mai ales ca nu il vand romanezilor.
De la bun inceput m-au enervat, caci desi le precizasem ca pentru vizionari ii rog sa ma anunte cu o zi inainte, ei ma sunau fix cu o jumatate de ora sau si mai rau cu 10 minute inainte ca sa-mi spuna ca vin cu X client ca atunci poate el.De vreo cateva ori i-am si refuzat ca nu sunt eu la cheremul lor si nici nu era sa-mi aman ce aveam de facut pentru ca asa poftea domnul agent.Mai apoi m-a frapat faptul ca desi le explicasem care sunt conditiile mele, agentii au fost primii care le-au incalcat.Spre exemplu, vine intr-o seara, pe la ora 21:00 ( ok, am inteles-o ca este corporatista si lucreaza in nestire, dar totusi, si la corporatii poti pleca o data pe an sa te prezinti la o ora decenta la un om strain acasa ) o duduie cu toate sindroamele lumii adunate la ea, biata.Ne spune in holul apartamentului ca ea are o multime de carti si noi avem : “ multa mobila de bebelus” care “trebuie s-o aruncati’.I-am explicat ca atunci cand ai un copil e prioritar confortul lui si nu al parintilor si e normal sa avem mobila vesela si multe abtibilduri ca asta-i varsta.Se aprinde duduia si-mi vorbeste autoritar ca ea e sef la finance intr-o corporatie si ei ii place ca oamenii s-o asculte cand ea vorbeste.M-a lovit la lingurica cu asta! Desigur ca eu, care ma flambez instant, am dat-o dreq pe usa afara, mai cu seama cu cat se facuse ora 21:30 si ea-mi statea pe urechi facandu-mi observatii ca “ nu are rabdare deloc copilul asta al d-voastra”.pai nu are, ca la ora aia copilul face baie si se pregateste sa doarma, nu sa asculte aberatiile unei nebune pe care nu o asteapta nimeni acasa.La usa, cand sa iasa, mi-a spus ca oricum pretul meu de 44.000 euro e prea mult pentru ea.Am ramas perplex si i-am explicat agentei, de fata cu clienta potentiala, ca tin foarte mult sa le comunice clientilor agentiei pretul corect si nu unul fictiv ca sa fim pusi in situatii de genul ,cand doamna ma calca pe nervi la ore nepotrivite si nu ar avea nicio intentie sa cumpere.
Mi s-a parut de cacat sa vii tu agantul lui peste, in fata mea ( agentia ma reprezenta pe mine, da?) si sa nu stii pretul apartamentului, ba sa-I mai spui si la un alt prêt cu 3.000 de coco mai putin decat ceream eu.
Am schimbat agentia, am schimbat si problema, a venit intr-o seara un mos cretin care nu stiu de ce nu statea acasa la teveu si umbla prin blocuri facand pe agentul, s-a mega strofocat cand i-am cerut o legitimatie prin care sa ma asigur ca este cel care se prezinta.El habar nu avea ce apartament avem, dar ne reprezenta cica ca isi voia haleala si asta.Si in baie am fost inundati ca s-a spart o teava comuna si noi am reparat, dar nu profi si nici nu am mai zugravit acum ca plecam si banii ii investim in altceva, asadar eu explicand asta potentialului viitor proprietar, nea caisa de la agentie s-a gandit ca e ok sa se bage in discutie spunandu-mi contextual :” hai nu mai umblati cu fofarlica ca acolo sus e inundatie de la sifonul celui de deasupra”.Am ramas masca prêt de un minut dupa care i-am spus ca as vrea sa se care dreq si sa uite ca vindem noi acel apartament.
Povestile cu agentii imobiliari au continuat cu unii care m-au luat la misto ca cer acel prêt, altii care mi-au spus ca de unde am mobilele de m-a costat numai mobila in toata casa 5.000 de euro, ca” ce doamna, e cumva mobila Versace?” Mi-as dori si eu cretine, ca la viitoarea mea casa, sa-mi mobilez numai cu 5.000 de coco cu mobila Versace !
Apoi au venit diversi care in marea lor majoritate au fost extrem de deranjati ca nu le dadeam adresa si detalii la telefon fara sa-I fi vazut in viata mea la fata, ca le ceream sa se legitimize, am gasit un bou care radea la orice ii spuneam pe principiul ca “oricum nu ar avea ce sa fure ca nu ar mai tine minte sa vina fix la d-voastra clientul !” Buhuhuuuuu
Intr-un final, satula de atatia cretini de agenti, am bagat un anunt pe site-ul mercador .ro, asta era intr-o joi seara si sambata dimineata am vandut apartamentul.Fara agenti, fara intermediari, doar eu si viitorii proprietari. Si in felul asta l-am scutit si pe viitorul detinator al apartamentului sa plateasca un commission de aproape 2000 de euro agentiilor care nu ajuta cu nimic la afacerea asta dupa parerea mea.