Nu stiu cine a facut poezia. ….Dar zice bine….

Odată, o maimuţă din neamul Anecdotic ,
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic ,
A zis : Atenţiune ! Sunt foarte afectată !
Tot circulă o vorbă , deloc adevărată
Că omul ar descinde din buna noastră rasă .
Ba chiar ideea asta îmi pare odioasă !
Şi , zău , savantul Darwin , tot neamul ni-l jigneşte
Când spune cum că omul cu noi se înrudeşte !
Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi ?
Copii lăsaţi pe drumuri sau arme de război ?
Am inventat , noi , cipuri şi alte drăcării ?
Însemne sataniste , otrăvuri , şmecherii ?
văzut-aţi pe vreunul , retras în jungla deasă ,
Ca să scornească arma distrugerii în masă ?
Tot ce lăsăm în urmă , când mai sărbătorim ,
E biodegradabil . Natura o-ngrijim .
Iar omul otrăveşte , în fiecare zi ,
Păduri , câmpii şi ape , şi zările-azurii . . .
N-avem starlete porno sau dive-travestiţi ,
Şi , orişice s-ar zice , nu suntem troglodiţi !
Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali ,
Drogaţi , lacomi de sânge sau homosexuali ,
Escroci , bandiţi , gherile sau vreo tutungerie ?
În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie !
Noi n-avem mafii crude în stirpea noastră-aleasă ,
Nici terorişti , nici dogme , nici luptele de clasă . . .

Cât am bătut eu jungla , scuzaţi , n-am observat
În obştea maimuţească vreun cocotier privat .
Urmând calea cea bună şi , evident , corectă ,
Adolescenţii noştri părinţii şi-i respectă .
În ierarhia noastră , cum e firesc şi drept ,
Devine şef acela viteaz , agil , deştept ,
Capabil viaţa obştei s-o ţină , s-o păzească ,
De rele şi primejdii turma să şi-o ferească .

Adesea şeful nostru îşi riscă mândra blană ,
Ca turmei să-i găsească loc de dormit şi hrană .
Pe când , priviţi ! La oameni , ferească Domnul sfânt ,

Şefi sunt cei fără suflet şi fără de cuvânt ,
Corupţi , vicleni , jigodii , cu gura cât mai mare ,
Nebuni după putere şi după bunăstare !
De turma lor n-au grijă nici cât un bob de mei ,
Contează doar averea şi înmulţirea ei .
Nu veţi vedea vreodată , cât soarele şi luna ,
O minte de maimuţă dospind în ea minciuna .
La om , tot ce înseamnă minciună , intrigi , ură
Sunt legi de referinţă , a doua lui natură .
Chiar dac-aş fi silită de vreun laborator ,
N-aş deveni vreun Iuda ori vreun informator . . .

Şi iată înc-un lucru din lumea mea frumos :
La noi nu se întâmplă război religios ,
Nici sfinte inchiziţii , nici libertăţi în lanţuri ,
Nici chefuri după care să ne culcăm prin şanţuri ,
Nici ordine mondială , şi nici naţionalism ,
Şi nici vreo îndoială ce-aduce ateism . . .

E-ADEVĂRAT CĂ OMUL , ACEST BIPED, GUNOI ,
ARATĂ CA MAIMUŢA , DAR N-A DESCINS DIN NOI !

Anunțuri

Ceasul de apa calda, helpppp

In seara aceasta, eu citeam linistita cate ceva pe net, D. se uita la un reportaj la tv, Ayan umbla pe la baie de vreo 5 minute, noi crezand ca-si face nevoile si se spala pe maini ( mai nou nu mai vrea sa-l insotim la toaleta, se crede mare si vrea sa faca singur trebuirle mai mici sau mai mari ).
Deodata da buzna in sufragerie si alearga la D. urland cat putea:” Am facut o prostie mare si vreau sa vii sa vezi!”.M-am dus eu la baie si m-am uitat nevazand nimic din ce-ar putea parea o prostie maaaareeeeeeeee asa cum o descria el.Am intrebat contrariata cu o voce amuzata unde anume e prostia aia mare, moment in care Pusicel mi-a aratat dulapul de sub chiuveta.Nu m-ar fi dus capul nici batuta la asa ceva: a reusit sa rupa ceasul de la apa calda, a rupt atat sigiliul cat si ceasul.Inutil sa spun ca am ramas blocata, cum l-a dus capul sa umble la ceasurle de apa, de ce l-a rupt, ce-a vrut sa faca cu el ?Raspunsul lui a fost numai unul singur:” Asa am vrut eu, am vrut sa-l iau de acolo si sa ma joc cu el!” Mdeah…
Acum de unde iau eu alt ceas de apa?Nici nu mai stiu cine ni le-a pus, cine ni le-a montat, le avem de 1000 de ani montate acolo.Deci cine ma ajuta si pe mine cu idei de gasire a ceasurilor de apa?Cine imi vinde un pont unde gasesc mai ieftin o firma / persoana autorizata care sa-mi monteze doar un ceas la apa calda de la baie?
Uofff, asta asa ca bonus de weekend!
Iata si distrugatorul de repartitoare de apa :

Această prezentare necesită JavaScript.

Neverending story

Cu telefonul in poala conduceam spre birou pe centura Bucurestiului.La un moment dat m-a apucat plansul, un plans de ciuda ca mereu altii imi dadeau planurile peste cap, mereu trebuia sa depind de altii in ultimii ani pentru a merge in concedii.Tigara si muzica ce razbatea cu putere din boxele masinii, speram sa ma mai linisteasca,ma gandeam ca va fi inca un Paste ratat, asa ca-n ultimii multi ani cand nu statusem decat sa-i gadil pe spate pe diversi idioti care se credeau turistii Universului.Ma impacam cu ideea asta si acum, daca ieseau macar niste banuti, dar asa?Din vina altor doi idioti care isi consumau iubirea cu nabadai, cu urlete, palme si pumni, cu despartiri subite si impacari furtunoase aveam sa raman acum pe dinafara oricarui plan de-a face Pastele cu niste prieteni.Asa zisi prieteni, dar atunci nu intelesesem si poate nici nu aveam curajul necesar de-a trage linie si-a pune punct anumitor relatii bolnave pe care le aveam cu anumiti oameni.
Zbarnaitul telefonului mi-a inghetat pentru moment gandurile.Uitandu-ma la ecranul telefonului mi-am zis in barba ca numai el lipsea acum sa ma mai streseze cu ceva.Am vrut sa inchid, sa nu raspund, sa ma ascund, am vrut sa-i strig ca nu ma intereseaza nici el, nici ceea ce avea sa-mi povesteasca in acele clipe, voiam sa plang si atat.Dar am raspuns…
Mi-a spus cu o voce calda si blanda urari de bine si de fericire, urari de 8 Martie pe care mi le facea la prima ora a diminetii pentru a nu rata momentul de-a fi primul urator.Absenta il ascultam si ma gandeam la ale mele, imi trageam nasul de la plansul ce ma ineca si incepeam sa ma stresez ca omul ala de la capatul firului, un om pe care nu-l stiam aproape deloc si pentru care nu aveam nici macar o bruma de simpatie imi promitea sa ma duca oriunde vreau eu in lumea asta mare doar sa pun degetul pe harta si sa-i spun locatia.Imi venea sa-i strig sa ma lase, sa plece cu povestile lui pentru fetite care inghit asemenea balarii, imi venea sa-i spun multe, dar taceam…taceam si ascultam cum ma alina, cum imi povestea ca el e dispus sa anuleze orice plan pentru acel Paste si va veni cu mine poriunde in lumea asta mare.I-am spus ca mai intai de-a ma gandi unde sa merg si unde sa pun degetul pe harta sa vina in Bucuresti.Sa-l mai revad, miros, ating, sa vorbesc cu el fata in fata, sa ii vad gropita unica pe care-o face in obrazul drept, sa vad cum se comporta si cand ma vede suparata si nu numai hlizindu-ma si radiind de fericire, dar toate astea de aproape fiind.Nu prin telefon si nu de la 600 km departare.
Nu as fi banuit niciodata ca acel telefon matinal avea sa-mi aduca cea mai mare iubire din viata-mi, avea sa-mi aduca fericire, implinire si mai ales avea sa mi-l aduca in viata mea pe Pusicel.
Asa cum a promis atunci , asa s-a intamplat, pe 9 martie a venit in Bucuresti, apoi am pus degetul pe harta printr-un joc orb si destinatia aleasa hazardic a fost Kerkyra ( Corfu ).Au urmat apoi multe si alte detalii care au facut parte din intreaga noastra poveste pentru a o intregi, au urmat si urmeaza alte si alte multe lucruri de neuitat, dar intotdeauna pentru noi va ramane unforgettable acel 9 Martie.
Imi amintesc si acum cum plictisita am coborat in fata bancii Transilvania si cand l-am vazut am ramas blocata.Mi se parea atat de frumos, atat de fascinant,mis e parea ca hainele stau perfect pe el, chiar si muzica ce razbatea din masina lui a fost una fix pe gustul meu de atunci.Ma indragostisem intr-o clipita de acel el pe care aproape ca nu-l cunosteam si cu care nu mai departe de o zi inainte aproape ca refuzasem sa vorbesc la telefon.
Mi s-a parut salata pe care am mancat-o la un restaurant italian cea mai buna mancare din viata mea, mi s-a parut apoi cafeaua cu lapte cea mai divina bautura pe care-o gustasem pana atunci, mi s-a parut prima lui mangaiere pe obraz ca si cum m-ar fi atins zeii olimpieni. Mi s-a parut intreaga acea seara ca un dans feeric printre stele, mi se parea ca dansez plutind pe nori, mi se parea ca e totul un basm din care nu as fi vrut nicicand sa ma trezesc.
Si nici nu m-am trezit o buna bucata de timp, nu am fost decat printre nori,nu am plutit decat pe stele, plina de iubire in ochi, in zambet, in suflet, in inima si-n trup.Eram intruchiparea fericirii, eram sotia de nu mult mai tarziu a lui, iar el de-atunci este si iubitul meu de astazi, este tatal lui Pusic, prietenul meu cel mai bun, amantul perfect si sotul meu minunat.Te iubesc Bubule mult si sa dea Dumnezeu sa srabatorim si al 50-lea 9 martie impreuna!

De ziua mamei

In loc de banalele urari de 8 martie, azi am sa va scriu ceea ce am gasit pe un blog, e superb textul si face cat toate urarile standard din lume:

„A fost odată un bebeluş încă nenăscut. Acesta fusese conceput cu săptămâni în urmă şi trăia de atunci în pântecele mamei sale. Se simţea bine în acel loc minunat şi creştea în fiecare zi din ce în ce mai mare. Vorbea zilnic cu Dumnezeu şi învăţa foarte multe lucruri de la El. Trăia, parcă, într-un balon plin cu apă înăuntrul unei fiinţe vii. Într-o bună zi, el a simţit că balonul de apă în care locuia s-a spart, iar apa care îi oferise confort în tot acest timp, a început să se reverse. S-a speriat atunci foarte tare, aşa că l-a întrebat imediat pe Dumnezeu:
– Doamne, spune-mi, te rog, ce se întâmplă cu mine?
– A sosit vremea, fiule, să te trimit pe pământ, i-a răspuns Dumnezeu.
– Vai, Doamne! a spus atunci bebeluşul, spune-mi, te rog, cum mă voi descurca acolo, fiind atât de mic şi neajutorat?
Dumnezeu i-a răspuns:
– Tu nu ai de ce să te temi, fiule. Dintre toţi îngerii care trăiesc pe pământ, Eu am ales unul pentru tine. Acest înger te va aştepta şi va avea grijă de tine.
– Dar, oare, mă voi descurca acolo, Doamne? Aici în Rai cu Tine, eu nu făceam nimic altceva decât să cânt şi să zâmbesc, iar acest lucru era destul pentru a fi fericit.
– De acum înainte, o să-ţi fie şi mai bine, a continuat Dumnezeu. Îngerul tău va cânta pentru tine, iar tu vei zâmbi în fiecare zi şi vei simţi iubirea îngerului tău. Vei vedea că aceste lucruri te vor face şi mai fericit.
– Cum voi putea înţelege când oamenii vor vorbi cu mine, dacă nu ştiu limba pe care o vorbesc ei?
– Să nu-ţi fie frică, fiule. Îngerul tău de pe pământ îţi va spune cele mai frumoase şi mai dulci cuvinte pe care le vei auzi vreodată. Cu multă răbdare şi grijă, îngerul tău te va învăţa să vorbeşti.
– Spune-mi, te rog, Doamne, ce trebuie să fac când voi dori să vorbesc cu tine?
– Îngerul tău îţi va împreuna mâinile şi te va învăţa să te rogi.
– Am auzit că pe pământ sunt foarte mulţi oameni răi. Cine mă va proteja?
– Îngerul tău te va apăra, chiar dacă acest lucru va însemna să-şi rişte viaţa.
– Dar eu voi fi întotdeauna supărat pentru că nu Te voi mai putea vedea…
– Îngerul tău îţi va vorbi întotdeauna de Mine şi te va învăţa felul prin care tu vei veni la Mine, cu toate că Eu voi fi întotdeauna în preajma ta.
În acel moment se făcu o linişte deplină în Rai. Vocile de pe pământ începeau să se audă din ce în ce mai tare. Simţind aceste lucruri, micuţul a întrebat atunci în grabă, dar cu o voce blândă:
– Oh, Doamne! Dacă a venit vremea să plec acum de lângă Tine, te rog, să-mi spui numele îngerului meu!
– Numele îngerului tău nu are nicio importanţă, dar tu vei numi acest înger… Mama! ”
sursa: aici
Va urez si eu tuturor mamelor si femeilor, tutoror doamnelor si domnisoarelor care cititi acest blog, un sincer La Multi Ani, dar in primul rand vreau sa-i spun mamei mele ca o iubesc enorm fiindca mi-a dat iubire si m-a invatat la randul meu sa dau iubire.

O primavara de poveste

Abia acum am reusit sa-mi trag putin sufletul.S-a depus declaratia 112, s-a terminat si cu fisele fiscale, asadar ne-am tras putin sufletul pana luni cand incep lichidarile.
Vreau sa va urez tutror o primavara mirobolanta , cu multa caldura din toate punctele de vedere si doamnelor toate un La Multi Ani si numai fericire.Si un urias buchet de frezii de la puiucul meu drag pentru toate doamnele care ne citesc.Va pupam cu drag!