Traieste-ti viata la maxim!

Am un mesaj pentru toate doamnele si domnisoarele care ma citesc, tuturor mamicilor din lumea asta:
” Amintiţi-vă că un strat de praf protejează lemnul mobilelor…
O casă se transformă în cămin când poţi să scrii „Te iubesc” pe praful de pe mobilă.
Eu singură munceam cel puţin 8 ore în fiecare sfârşit de săptămână pentru a lăsa totul perfect „pentru cazul că vine cineva”. In final, am înţeles că „nu venea” nimeni, pentru că toată lumea îşi trăia viaţa petrecând-o bine !!!Acum, dacă vine cineva, nu trebuie să explic în ce condiţii este casa : sunt mult mai interesaţi să mă asculte despre lucrurile pe care le-am făcut ca să-mi trăiesc viaţa şi să mă distrez.
Dacă nu ţi-ai dat seama…Viaţa este scurtă, petrece-o bine !
Fă curat, dacă e nevoie…Dar ar fi mai bine să pictezi un tablou sau să scrii o scrisoare, să faci o prăjitură sau un desert, să plantezi o sămânţă, să te gândeşti la diferenţa între „a vrea” şi „a trebui”.
Fă curat, dacă e nevoie, dar nu ai mult timp…
Cu atâtea plaje pentru înotat şi munţi de escaladat, râuri de navigat, o berică de băut, muzică de ascultat, cărţi de citit, prieteni de iubit şi viaţă de trăit.
Fă curat, dacă e nevoie, dar…Lumea de afară : cu soarele pe faţă, aerul în păr, zăpada care cade, o răpăială de ploaie…Ziua asta nu se mai întoarce…
Fă curat, dacă e nevoie, dar…Ţine cont că bătrâneţea va sosi şi nu mai eşti ca acum…Şi când îţi vine rândul să pleci, te vei transforma tot în praf. „

Anunțuri

I'm just a dreamer… these days

Zilele astea nu am chef sa scriu, nu am chef de nimic, am un dezgust total si mi-e scarba rau…

I watch the sun go down like everyone of us
Im hoping that the dawn will bring a sign
A better place for those who will come after us this time

Im just a dreamer, I dream my life away, oh yeah
Im just a dreamer, who dreams of better days

If only we could just find serenity
It would be nice if we could live as one
When will all this anger, hate and bigotry be gone?

Scorbolici

Ieri au avut loc 2 accidentari ale Gugulufului, una mai grava si una mai putin grava.La prima accidentare nici nu m-am gandit ca este atat de serios totul, decat in momentul cand imi ridica degetul si-mi arata plangand in hohote ca e ceva acolo.Eu, de obicei, cand se intampla sa cada, nu ma urnesc de pe loc, ii spun :” hopa, sus, nu s-a intamplat nimic!” si el nici macar nu plange, se ridica si o ia de la capat.Ieri insa, desi i-am spus asa, a continuat sa zbiere ca din gura de sarpe si imediat am realizat ca e mai grav decat credeam.Unde s-a accidentat?Iaca la sertar! Caci are un dragan de sertarele si dulapurile din casa, ceva de groaza! Ieri nu stiu cum naiba si-a tinut palma sub sertar, a impins cat a putut cu piciorul sertarul, acesta fiind pe sina s-a inchis brusc si i-a prins / harjait pielea groaznic.Bai are carne vie copilu’ la 2 dejte, la degetul mijlociu insa e teroare: la falanga ii atarna o bucatica de piele-ceva horror.A plans rau, i-am dezinfectat si pansat ranile, ne-am giugiulit mult si cand sa iesim afara unde credeti ca era? La SERTAR ! Frate, Scorbolici de copil ca asta nu exista!
Buuun, plecam afara, ne intoarcem impreuna cu D. ( l-am pescuit de pe drum ), vorbim, povestim si dupa ce l-am dezbracat pe Scorbolici ca sa-l bag in baie, intr-o fractiune de secunda a zbughit-o in 4 labe pe hol, din atata viteza a alunecat pe gresie si a cazut cu pometele stang de si-a facut o vanataie si acolo.
Deci ieri a reusit sa aiba 3 degete vraiste si un pomete vanat.Well, am zis ca asta este, e copil, n-are stare si se mai intampla, dar…m-am gandit, sperand in sinea mea, ca macar azi va fi mai linistit ca e accidentat.Rezultatul? Iaca fimul:

Mai exista un altul atat de piper si de Scorbolici?????

La Multi Ani, Gugule!

Azi e ziua tatalui meu, implineste 70 ani, oau Doamne mi-e si frica sa zic cati ani face.Sa ne traiasca multi ani fericiti si sanatosi, dragul nostru Gugulet ( niciodata nu i-am spus tata sau tati, a fost ba Asterix, ba Obelix, ba Ţiţi si de multi ani e Gugu, habar n-am de unde vin apelativele astea si de ce i le-am pus ).Cadou de ziua ta, o melodie cu niste cuvinte tare faine.Inca o data La Multi Ani si sa ne traiesti sanatos!

Bisbalul din curtea mea :-))

Azi am avut un flash ascultand o melodie si vazandu-l pe Ayan cum sta siderat si se uita cu ochii mari la pc, absolut cat a durat melodia asta a stat nemiscat. Mi-am amintit cum toata sarcina, zi de zi, de mai multe ori pe zi, il ascultam si ma uitam total absorbita la David Bisbal cu a lui „Esta ausencia” si ma rugam sa aiba si Gugulufix macar putin parul ondulat ca al lui Bisbal.Desigur ca nu i-a iesit chiar carliontat asa ( doar nu am luat seva de la Bisbal 😀 ) dar are carlionti si zulufei.

Bisbal in clipul asta,este cel mai sexy barbat in viata pentru mine, imi place de el de n-am aer, are un par superb, emana senzualitate prin toti porii lui si in varianta par lung e cool rau.( a se intelege ca Bisbal imi place numai in varianta par lung, restul are fata de pustan – papusica care nu-mi spune nimic ).Imi place aerul de golan pe care-l afiseaza, imi place cum se uita si cum isi etaleaza zulufii.Yumiiiiii as putea spune 😀
Pe Ayan nu-l tund pana la scoala niciodata, dupa mot ii fac o freza cum trebuie nu in toate directiile ca acum, iar apoi ii las pleata in cap pana la scoala.Atunci vom mai vedea :-D.Si cu ocazia asta pot afirma ca tot ma gandeam intr-o zi, ca Guguluf isi poate face ( daca va semana cu mama lui ) si pierce-uri si tatuaje si pleata in cap isi poate lasa, atata vreme cat invata la scoala foarte bine si are rezultatele scontate.In rest…sunt de partea lui intru’ totul!

Guguluf si taurul din el

Vichendul asta am umblat de techerdei ( cum ii place lui D. sa spuna) pe te miri unde.Initial, sambata a debutat cu o fuga a nasilor lui Surubix pe la noi, caci D. cel priceput trebuia sa-i „rezolve” nasului GPS-ul cu o harta noua.Desigur ca la ora amiezii, cand ei au sosit, puiucul meu dormea dus, dupa ce in prealabil, ne luptaseram eu si cu el, corp la corp -la propriu- ca sa adoarma.In ultimele zile asa obisnuim sa procedam la somnul de dupa masa, caci altfel nu vrea sa inchida ochii neam.fericita ca doarme in sfarsit, bzzzzz soneria de la interfon.Mai sa-mi sara inima din piept de teama ca se va trezi Gugulufixul cel praf de oboseala si va matai si scartai intreaga zi.Mort de oboseala insa, a dormit dus inca 2 ore.In tot acest timp,Bianca ( fetita nasilor ) s-a jucat cuminte tare intr-un loc, pe covor, cu ceva jucarioare pe care i le-am dat ( in tot acest timp mama-sa imi povestea ce „pericolul in persoana” e Bibi si cum nu sta deloc, pesemne ca nu il mai vazuse de multisor pe Ayan care sta de-a dreptul „cumintel” ) 😀 :-D.
Indata ce s-a sculat Furtunel ( asta vine de la furtuna pe care o starneste, imediat ce face ochi ) si si-a baut sucul, conversatiile noastre pasnice au luat sfarsit, linistea Biancai care se juca in legea ei pe covor, a luat sfarsit, Guguluful cu bateriile incarcate la full a luat-o la calarit si zapacit pe copila aia pana a bagat-o in zapacelile toate.S-a dus si conversatie, s-a dus si liniste si tot.Din toata povestea asta am inteles ca Surubel este un tandru, ca-i place sa pupe fetitele si mai ales are o placere nebuna sa le tranteasca dintr-o lovitura la pamant si sa se urce pe ele victorios cu o mutra de invingator 😀 Iaca pozele care graiesc mai mult decat as face-o eu 😀 :
– intai se gudura pe langa ea povestindu-i moartea caprioarei la urechi

– ulterior, urmeaza o atragere catre lucruri care sa-i ia mau dom’soarei si s-o aduca la momentul mult asteptat de pungas 😀



urmeaza stilul smuls-impins ca sa obtina ceea ce vrea 😀

s-a prins el ca fetele sunt sensibile la tandreturi si un barbat poate obtine multe cu un pupic, asa ca i-l aplica 😀 dupa care obtine ce vrea :

Ce sa zic? Am ramas fara cuvinte cand am vazut actiunea Surubului de la varsta frageda pus pe fapte mari, problema unica era ca intre fini nu prea se poate actiona asa, in rest…sangele clocoteste de mic se pare si asta nu poate decat sa ma bucure 😀 😀 .
Trebuie insa sa lucram la faptul ca dupa ce si-a vazut boii in jug a impins-o si nu a mai suportat-o in preajma lui ( tipic barbatesc pentru unii ) asa incat va trebui sa lucram la acest aspect, macar s-o faca mai voalat si nu asa brutal !

Toata treaba s-a incheiat cu un armistitiu, a lasat-o chiar sa se joace cu jucariile lui, pasnic si calm.
Cu fiecare zi ce trece copchilul asta ma uimeste cu actiunile lui, ma bucuram ca nu mai este salbaticiune, dar acum deja merge mult prea departe 😀 😀
Revenim cu alte povestiri din vichendul asta, dar nu la fel de picante ca cea de acum 😀

Leapşa cu jucării din vechime

Am promis ca voi raspunde la aceasta leapsa, primita de la Mamituni , a altfel de leapsa 😀

A trebuit sa-mi aduc aminte de perioada copilariei mele, a trebuit sa ma intorc in timp si brusc am devenit nostalgica.Foarte nostalgica!
Fiind copil unic la parinti, facut si mai la batranete, mi-au luat ai mei tot ceea ce mi-am dorit si nu mi-am dorit, aveam atat de multe jucarii ca nu am apreciat asa cum se cuvenea si aveam o placere nemaipomenita in a le distruge.
Prima mea jucarie mi-a fost luata inca dinainte sa ma nasc, am gasi-o in patut cand am venit acasa de la maternitate.Era un elefantel ce se numea Carlos, avea culoarea verde, era parca cumva din plastic.Cand ne-am intors in Romania , Carlos nu mai exista de multa vreme, habar n-am ce s-a intamplat cu el, pe unde l-am pierdut, nu mai stie nici mama.
Jucaria pe care am iubit-o foarte tare, ca si copil de varsta mica, a fost una similara cu cele ce se gasesc si-n ziua de azi, jucarie pe care mi-a cumparat-o tata din Spania.Este singura jucarie pe care o am si astazi, mai canta inca si o tin la loc de cinste.L-am botezat atunci Sankyo si asa a ramas si azi.Lui Gugulufix nu i-a facut inca cu ochiul, chiar o si arunca daca o vede, asa incat o tin si eu departe de distrugere 😀

Alaturi de Sankyo, printre jucariile cele mai longevive detinute se numara niste marionete de teatru de papusi ( cele din Muppets Show, le primisem din State de la o matusa de-a mea, oare pe unde-or fi aterizat alea, le-as fi pastrat cu mare drag pentru Ayan ) si o papusa din carpa ( Marin), el este si jucaria pe care am iubit-o ca pe ochii din cap, nu plecam fara Marin nicaieri.M-am jucat cu el ani de-a randul, era numai din material textil, avea parul cret si maro, 2 nasturi pe post de ochisori, imbracat intr-o salopeta din panza albastra si „pielea” lui era din panza roz in carouri.Cand am mai crescut, lui Marin i-am cusut un inel pe post de cercel :-D, l-am tuns si l-am dezmembrat total.Pot spune ca Marin este si cea mai regretata jucarie a mea.
Au urmat apoi o groaza de jucarii, de la papusi la jocuri fel de fel, la sah si la scrabble, la patine cu rotile ( alea de fier cu piele numai in spate la calcai si-n fata ), la bicicleta mea Pegas cu care am calarit o groaza de campuri si de trotuare si parcuri, jocuri gen Monopoly si Piticot, Nu te supara frate!,etc.
Cum am precizat mai sus, distrugeam absolut tot in calea-mi, papusile le „tatuam” cu pixul, le dadeam gauri in urechi si le bagam pioneze pe post de cercei, le rupeam mainile si picioarele, le tundeam in diverse feluri si dimensiuni ( ma chinuia talentul de stilista 😀 ).Cel mai rau imi pare de o papusa care a apartinut mamei mele , unica ei papusa de altfel, pe care a pastrat-o timp de 40 ani pana i-am killarit-o eu.Da’ rau de tot! Zau ca nu stiu ce mi-a facut papusa aia, biata, de a gasit-o mama incizata si dezmembrata, mazgalita total cu pixul si cariocile, i-am tuns parul si o si spalasem de arata horror.A plans atunci mama, imi amintesc perfect si imi spunea ca a fost singura ei jucarie si eu i-am distrus-o.
Dupa episodul cu respectiva papusa, mi-a promis ca nu-mi va mai lua nicio alta papusa daca le mai killaresc.Si s-a tinut intr-un anume fel de promisiune.La un moment dat, eram eu destul de maricica, aveam cred ca vreo 10 ani, aparuse o moda cu niste papusi-bebelusi, costa unul 300 de lei, erau din cauciuc si aratau exact de dimensiunea unui bebelus nou-nascut.Buuun.Fireste ca mi-l doream si eu de crapam, mama care era pornita sa nu-mi mai cumpere nicio jucarie mi-a taiat macaroana scurt ca am suficiente papusi.
Povestea bebelusului de 300 lei 😀
In acea perioada de vara, am plecat la mare eu si cu mama doar ( tata era dus in nu stiu ce cantonament prin strainataturi), invatasem atunci sa dau in carti pasiente, eram sigura ca ele imi vor arata daca dorintele mele de la acea vreme se vor realiza.Ce credeti ca am facut eu la mare zilnic , pe plaja? ( vai daca as fi avut acum niste filmari de atunci ce m-as mai fi amuzat, cu gura pana la urechi )
Nu mi-a trebuit mare, soare, apa, nimic, nimicuta, eu aveam treaba la plaja zilnic cu pasientele.Fireste ca dorinta pentru care dadeam de zor cu cartile de joc era sa-mi cumpere mama bebelusul acela de 300 lei.Ea se tinea tare pe pozitie ca nu mi-l ia, ca e scump ( cat o pereche de pantofi la acea vreme), ca am distrus tot ce mi-a luat, etc. in timp ce pasientele mele imi aratau clar ca mi se va indeplini dorinta.Faza era ca dupa ce-mi iesiea pozitiva pasienta, ii comunicam mamei ca au aratat cartile ca o sa-l am ( aveam o mutra extrem de victorioasa cand ii spuneam asta, ca si cum” oricum te fac pana la urma si mi-l iei! ” ), ea imi spunea ca nu mi-l ia in ruptul capului si ma puneam pe un plans de ziceai ca sunt ranita de moarte.In fiecare seara, ne plimbam pe langa o librarie ( era in drumul nostru prin centru, nu, nu ma ducea mama special pe acolo sa ma terorizeze ), librarie unde se afla bebelusul respectiv ( se gaseau in toata tara).Plimbarea mea lua sfarsit acolo! Ma postam in fata vitrinei si admiram bebelusul, plangeam in fata lui si-l chemam la mine, ii spuneam ca-i copilul meu si trebuie sa fie al meu. 😀 ( Geez, eram putin pa cu capul la acea varsta, clar! )
Buey si n-a cedat maica-mea deloc, la naiba! Intoarse insa, la Bucuresti, cand i-a povestit mama lui taica-miu ca mai aveam putin si o luam razna la mare cu bebelul ala ( urat rau de altfel , daca stau acum sa ma gandesc ) omul s-a induiosat, nu putea s-o lase pe fie-sa sa ramana marcata pe viata ca nu a avut nush ce jucarie si-a dorit-o mult.Mi-a dat bani si imi amintesc ca mai mult zburam decat mergeam pana la librarie ca sa-l cumpar.Am venit cu el pe strada de parca era copilul meu, ulterior mi-a mai dat tata niste bani si-i cumparasem niste hainute noi noute de nou-nascut, il imbracam, il hraneam,, il iubeam de parca ar fi fost cu adevarat viu.Nu l-am mai distrus si de atunci nicio alta jucarie.
Ultima chestie faina, de care-mi amintesc sa mi-o fi cumparat-o ai mei, este o papusa mare de tot care mergea singura si avea o fata frumoasa tare , cu-n par negru de tot, ochii mari si albastrii si o gura rosie si frumos conturata.Papusa asta o are si azi mama ( cred ca-n sufletul ei a luat locul papusii ei dij copilarie, asupra careia am comis eu crima de neiertat ) , este imbracata in rochia mea de la botez, o tine pe un scaunel si o iubeste si ea mult.Cu ceva zile in urma a luat-o Guguluf s-o decapiteze si a sarit mama ca arsa:” semeni leit cu ma-ta, un distrugator, p-asta insa nu mai puneti mana ! ” 😀 😀
Toate jucariile mai sus amintite ( cu mici exceptii de care nu-mi mai amintesc ), stau aruncate in saci mari de plastic la o cabana pe care o avem in afara orasului.Sunt acolo de ani de zile depozitate, n-am mai umblat nimeni niciodata la ele, mi-ar placea sa am timp intr-o vara sa le iau la mana si sa le spal cu-n furtun, sa vad ce a mai ramas exact din copilaria mea, cu exceptia unor amintiri superbe pe care le port in suflet.

Leapşa constă în a-ţi aminti, mai mult sau mai puţin la liber, de jucăriile copilăriei.
– trebuie precizate cel puţin 3 categorii
– trebuie numite jucăriile longevive – cele care au supravieţuit (sub o formă sau alta); cele pe care le mai păstrăm şi acum;
– trebuie numită şi jelită una din jucăriile pierdute sau distruse
– trebuie spusă o poveste. povestea uneia dintre jucăriile pomenite mai sus.
Predau leapsa mai departe: Cojocarilor, Anei Maria , Carliont cu ochii negri, Oanei si Laurei

11 luni

Azi e iar o zi de 22 ale lunii, numai ca azi Puchitel face 11 luni.Doamne, cand a trecut tot timpul asta?Nu-mi vine sa cred ca luna viitoare e deja copil de 1 an.Ce progrese a mai facut?Merge binisor in picioare,sprijinit de maini ( de ambele), se da jos din carut singur , se lasa ca o rama pe sub bara caruciorului si aluneca pe jos, merge in 4 labe toata casa cap-coada si pe la toate magazinele si institutiile und intram ar vrea sa se tarasca si sa mearga in 4 labe pe jos.Are 10600 gr si 77 cm ( a slabit 400 gr cand a fost bolnav ) si 2 dinti iesiti in partea de jos ( incisivii inferiori).Cei de sus i-au crescut in gingie ( sunt 4 crescuti, ca se vad clar ) dar n-au perforat inca gingia toti si in perioada asta ne chinuim cu perforari de gingii.Sta in picioare foarte bine, si-a corectat si mersul ( de la premergator mergea cu-n picior, respectiv dreptul, aiurea tare), merge singur tinandu-se de paturi, dulapuri si pereti.Mananca la fel de bine ca inainte ( cat a fost bolnav de gripa a refuzat mancarea si ma apucasera toate nebunelile), primeste toate alimentele cu exceptia pestelui.Nu suporta nici mirosul de peste, daramite gustul?! Noaptea doarme la fel de bine, trebuie insa sa adoarma langa mine si apoi merge in patutul lui, in timpul zilei doarme in 2 reprize, pe la 12-13 doarme o ora si ceva , apoi se mai culca pe la ora 16 pana la 18 ( asta daca sunt eu cu el acasa si stau cu el in pat, altfel somnul de la 16 nu-l mai face deloc si daca nu doarme dupa-masa plange de ne capiaza).Este ingrozitor de mamos, cand spun asta inseamna ca este ca o lipitoare.Daca am disparut 1 minut din raza lui vizuala plange de nu mai poate ( seara cand merg sa-mi duc prosopul in baie, urla pana nu mai are aer ca am plecat 😀 ).Ii plac copiii, se joaca cu ei, e vesel si vorbeste tot timpul, absolut toata ziua nu-i tace gura:” ghe-ghe, ghi-ghi, ma-ma, da-da, nie-nie, pa-pa, ca-ca, ba-ba, bie-bie, de-de si cam astea imi amintesc acum.Este foarte atent la detalii, poate apuca intre degetul aratator si degetul mare firimituri, hartiute mici, bilute mici,etc. Pe scurt, se dezvolta in parametrii normali, nu cred ca la 1 an va atinge insa greutatea tripla de la nastere caci a avut atunci 3850gr si intr-o luna nu poate lua 900 gr.Eh, sanatos sa fie ca nu buli vreau sa-l fac!
Asa cum ne-am obisnuit lunar, ii facem o dedicatie scumpicului nostru iubit, ii spunem La Multi Ani si il iubim tare -tare de tot.