Azi, despre cosmeticale

Ma gandesc de mult timp sa scriu cateva vorbe despre niste produse minunate care ajuta cu adevarat in anumite momente cand nu gasim leac pentru problemele ce ne supara.
Pe perioada anotimpurilor reci, pielea de pe fata mi s-a iritat ani buni de zile, transformandu-se uneori, la geruri mari ,intr-o roseata uriasa care imi crea un disconfort general.Desi folosesc tot de atatia ani de zile, de cand am observat ca mi se pateaza pielea fetii la frig, diverse crème ca baza de machiaj peste care vin zilnic cu fond de ten, niciodata pana acum 2 ani nu am avut un ten curat si luminos chiar si la cele mai geroase clipe din iarna.Am incercat pe rand tot soiul de crème scumpe si de firma, crème mai grase, mai slabe, mai cu aloe vera ( la care eu am o mega alergie si mi se face inatreaga fata o carne vie ), mai cu coenzime, mai fara coenzime,cert este ca niciodata, dar niciodata nu am fost multumita de crema pe care o aveam. Intr-un final, satula de atatea incercari si recomandari, am ajuns la un alt dermatolog care mi-a recomandat simplu si fara prea mari pretentii cremele de la Gerocossen.
Avand un ten uscat, iarna mi se face pielea ca o scoarta, asadar am avut nevoie de o crema emolienta si hranitoare care sa-mi refacă structura epidermei.Am cumparat de la Gerocossen 2 crème:
– una pentru zi, ca baza de machiaj, crema cu miere, ulei de masline si vitamina A, ingrediente care ajuta la hranirea si revitalizarea tenului ( mierea hraneste intens pielea datorita continutului de vitamine si minerale ,uleiul de masline reface filmul protector al epidermei iar vitamina A ajuta la regenerarea celulara si imbunatatirea functiilor pielii )

– o crema de noapte ce o aplic zilnic, seara, inainte de culcare, dupa demachiere, crema de noapte antirid cu miere, vitamina A si coenzima Q10 (mierea hraneste, hidrateaza si regenereaza pielea datorita continutului de vitamine si minerale; vitamina A ajuta la regenerarea epidermei si reglarea functiilor pielii;coenzima Q10 are o contributie deosebita la reducerea ridurilor )

Niciodata nu am avut un ten mai curat, mai catifelat si mai luminos ca si in perioada asta de cand folosesc cremele respective.Eu le iau din supermaketuri, in general din Auchan unde costa o cutie in jur de 15 ron, dar imi ajunge cam 2 luni folosita zilnic.

Kiki ma mosteneste se pare si cum da frigul i se fac in jurul guritei si pe obrajori iritatii destul de mari care ii dau un aspect deranjant.Nu sunt numai de la frig iritatiile , ci si de la faptul ca dupa mese, la gradinita nu-l spala nimeni la gura si sosurile si resturile de mancare ramase la gura si pe obrajiori il irita.Lui mi-a fost teama sa ii aplic cremele mele, asadar, intr-una din vizitele noastre la alergolog am expus si aceasta problema cerand o solutionare pentru varsta lui.Mi-a recomandat o crema miraculoasa, orice zgaiba mica ar avea nu numai pe fata, dar si pe corp,in urma aplicarii acestei crème se vindeca pana dimineata.In fiecare seara ii aplic un strat subtire de crema pe fata si pana dimineata nu mai are nimic.
Crema lui se numeste Lipobase Repair, o crema speciala pentru tenul uscat si iritat, ce se gaseste in farmacii, costa in jur de 20 ron si ne tine cam 3 luni folosita zilnic.
Lipobase Repair adaugă pielii substanţe identice cu substanţele grase produse de piele.Aceste substanţe grase pătrund adânc în piele unde sunt reţinute pentru a fi eliberate la nevoie.
Acestea asigură o refacere eficientă a barierei de protecţie a pielii pentru mai mult de 24 de ore după numai o singură aplicare.Nu conţine parfum, coloranţi sau conservanţi.

Un alt produs despre care vreau sa scriu este un sampon antimatreata de care eu sunt efectiv indragostita.L-am descoperit anul acesta, cand am trecut la blond complet de la suvite, cand am parasit vopsitul la salon dupa ce o “stilista” m-a facut un blond cacanio-portocaliu in dungi,explicandu-mi ca asa voi fi in mare trend , in favoarea vopsitului acasa, singura, ieftin si bun, dar la primul vopsit, pana mi-am facut mana cum se spune, mi-am tras si o tura de arsura la pielea capului ca deh! asa-i cu incepatorii astia.Ulterior am inceput sa am matreata sau coji sau descuamarea scalpului sau ce oi fi avut, ideea era ca mi se umpleau bluzele de ceva ca si matreata de simteam ca lesin de nervi.Atunci am intrat in farmacie si am inceput cu Nizoral , am continuat cu Ducray, apoi cu Clear, Elmiplant si pana in final am incercat Vichy Durcos verde pentru matreata uscata si grasa.

El este samponul care a facut minuni cu scalpul meu, nu am mai avut niciodata de atunci vreo problema, sunt ceva luni de cand sunt blonda ( nu si la propriu ! )si nu am mai avut nevoie nicio clipa de sampon antimatreata dupa terminarea primului flacon.
Este un produs ce se gaseste in farmacii, este mai scump decat media,dar merita toti banii (eu l-am gasit o idée mai ieftin in lantul de farmacii Helpfarm ) .Nu are un miros prea placut caci contine disulfura de seleniu, nu face nici nu stiu ce spuma, dar iti lasa parul extrem de matasos si notabil mai este si faptul ca nu-ti mai cade parul ca si inainte.

Nu vreau sa inchei inainte de-a scrie si despre cea mai misto crema de corp si maini pe care am avut-o eu ever, a fost o dragoste la prima vedere, a fost cumparata ca si test dar mai apoi m-am in love rau cu ea si o iau pe repetir.Nu este o crema ieftina nici asta, dar tine mult, intra imediat in piele si o lasa atat de catifelata, cu un miros superb.Este vorba despre crema de maini, corp si fata pe baza de miere si ceara de albine, crema de la Bottega Verde.

Sper sa fie folositoare toate aceste lucruri si altor persoane cu probleme similare celor intampinate de mine si care au incercat mai multe tratamente si produse cosmetice, dar fara niciun rezultat !

Fa-i educatie cu joarda !!!

Fiecare om pe lumea asta are slabiciunile si punctele lui extrem de slabe.Oricat de dura este o fiinta umana, are un punct slab unde il poti face K.O. La mine acest punct extrem de sensibil este Kiki.Daca vrei sa ma termini zi-mi ceva de Kiki de rau si m-ai naucit.Ia-te de el, zi-mi rautati despre el si ai reusit sa ma termini.Desigur ca sunt rationala si am discernamant, stiu ca voi primi si observatii, voi primi „palme” peste bot de la viitorii lui dascali, voi asista neputincioasa la conflictele lui de mai tarziu, apoi la suferintele lui in amor, la deziluziile si la dezamagirile lui. Pentru ca a fi mama vine la pachet cu a-ti scoate inima din piept si a i-o da copilului tau, inima cu care vei simti de milioane de ori mai tare loviturile vietii lui.Asta-i cursul vietii, asa a lasat bunul Dumnezeu destinul femeii.Deci, faptul ca voi asista in tacere la ceea ce ii va da viata negativ , voi suferi in tacere si voi accepta situatiile respective, insa atata vreme cat el nu se poate apara singur, nu-si poate sustine cauza, atata vreme cat eu consider ca ceea ce face nu este un capat de tara, voi deveni o fiara in apararea lui si ma rog la toti sfintii din cer sa-mi tina cumpatul si firea sa nu fac ceva nebunesc in apararea lui.
Azi de dimineata mi-am dat seama ca in anumite situatii imi pierd firea atat de tare, incat nu e sanatos pentru mine, pentru Kiki, pentru neuronii mei…
Scena se deruleaza in piata de langa casa, unde am intrat cu un Kiki marait ca sa-mi iau un lac de unghii.Cat am discutat cu vanzatoarea si am cautat nuanta de oja, Kiki s-a invartit la taraba de alaturi unde se vindeau tot felul de acareturi pentru casa: de la castroane de plastic si fete de masa, pana la scaunele de plastic si tot felul de capace si capacele.La un moment dat cineva striga la mine ( care eram pierduta total in discutia cu vanzatoarea de cosmetice ) si cand imi arunc privirea vad un Kiki smucit de mana cu putere de o duduie de vreo 55 -60 ani care striga la el ca a daramat nu stiu ce la taraba de alaturi.In prima faza am crezut ca e vanzatoarea de alaturi ( desi o stiu pe respectiva patroana care detine taraba ) care0i nervoasa ca i-a spart ceva Kiki.Nici vorba! Era o nevropata care venise in piata sa cumpere oua si a deranjat-o Kiki cu cotrobaiala lui.
Trebuie sa recunosc ca Ayan este un mare scorbolicios, curios si cautator de tarabe, dar niciodata, absolut niciodata, n-a facut vreo stricaciune pe undeva, se uita, intreba ce-l intereseaza si le pune la loc.Taranii de la piata il stiu, ii ofera diverse legume drept bonus pentru vorbaria lui si pentru curiozitatea lui.
Pana sa ajung sa-l smulg din mana nebunei, ea m-a si facut o albie de porci ca am un copil ” needucat, prost si nesimtit” , ca si eu sunt ” o needucata care nu stiu sa-i dau o crestere cum trebuie, ca toate mamele de azi sunt la fel ” si iar mi-l facea ” nesimtit si prost si needucat”, apoi s-a luat de faptul ca nu-s o sirena trasa prin inel, ca sunt ” blonda si la piata nu se vine machiata ” ( curios , dar eu la piata merg numai nemachiata si destul de nearanjata, doar azi eram boita ca dupa aia plecam undeva cu D.).In acest timp Kiki se ruga de ea sa-l ierte ca ii promite ca el n-o sa mai faca niciodata asa ceva, sa ii dea drumul ca el nu mai face…
Ei bine, limitele mele nervoase nu-s ele din principiu foarte largi, oricum eu nu-s o calma si o zen din fire, nu-s una care sa o las asa pe o oarescare sa ma porcaie ea ca a venit la piata cu sindromul nefe, nu stau in genere cu obrazul celalat intors sa ma scuipe ca pe o buna crestina ce mi-s.NU!
Eu am zile si zile, am stari si stari, depinde enorm de locul si mediul in care ma aflu, daca pot sau nu sa ma transform in romaneza si sa-mi pun poalele in cap, depinde daca am chef sau nu sa ripostez.
Dar azi, cand am vazut-o pe aia ca il smucea pe Kiki de mana cat putea, cand am auzit-o cum mi-l facea si „prost si tampit si needucat” iar el se ruga am luat-o direct spre usa, i-am trantit 2 vorbe din care am aflat ca ea are un baiat mare foarte bine educat si ca pe Kiki ar „trebui sa-l educi cu joarda ca este un tampit!”.
Am iesit din piata ca nu am vrut sa se creeze un haos si am asteptat-o afara ca trebuia sa iasa.Si a iesit si s-a dus langa un pizder inalt si desirat,imbracat cu camasuta alba si puloveras cu anchior de culoare gri, cu pantaloni de birou negri , la dunga, dar scurti de parca avusese toata noaptea inundatii in casa, cu o fata de baietelul mamii cel onanist care o astepta supus cu o sacosica pe manuta lui slabuta, cu caninii ca un vampir si cu un aer de copil d-ala de care am ras toata clasa in generala.
Si m-am dus direct spre el si i-am spus cu aer asa vagabondesc ( mi-e greu sa-l descriu in cuvinte dar stiu sa-l arborez cand ma disperi cu nervii ).Si doar nu era sa ma iau doar de ea, trebuia sa o lovesc acolo unde m-a lovit si ea, in copil.Si l-am apucat smucit de brat pe fasulanul de fi-su si i-am spus pe un ton rastit:
– ” Bah pula, aia care da lectii in piata cum sa-si creasca lumea copiii e ma-ta?”
S-a uitat la mine ca un pampalau ce era si mi-a spus cu-n aer de soarece fricos:
-” Care-i doamna problema?”
Si mai apoi le-am expus amandurora „problema”, luandu-le pe rand mortii, neamurile si tot arborele lor genealogic la puleala, cretina aia striga ca ea e bibliotecara si am anuntat-o ca-mi bag p*** si-n cartile ei si-n tot si ca daca mai scoate o vorba ii dau o zmetie de-o las lac de sange.Si agariciul ala de fi-su statea langa ea fara sa zica nimic, i-am zis eu ma-sii ce piesa de copil a crescut ea cu joarda, ce bucata misto de pizder a facut din el!Si am si smucit-o bine de umar ca sa vada cum este sa pui mana pe copilul altuia.Desigur ca intre timp se mai adunasera ceva gura-casca, dar eram atat de virulenta incat nimeni nu scos o vorba, doar se uitau.Si chiar nu-mi mai pasa, a trecut si o vecina de-a mea care desigur ca-mi dadea dreptate.Si atunci am avut asa o pornire s-o bat mar, sa iau o joarda si s-o bat de s-o lesin, sa-i fie invatatura de minte sa nu mai atinga cate zile o avea pe lumea asta copilul nimanui.Lasand la o parte faptul ca mi l-a porcait fara niciun temei real ( are doar 3 ani si jumatate si e si el curios asa cum si noi adutii ne holbam in piata la diverse porcarii ! ), dar faptul ca a pus mana pe el si il smucea de parca avea ea vreun drept asupra lui mi s-a parut ceva abominabil.Cum sa-ti permiti sa pui mana pe copilul altcuiva si sa-l smucesti doar fiindca a daramat nu stiu ce la o taraba, care pe deasupra nu avea nicio legatura cu ea.Mi s-a parut nejustificata reactia ei, daca avea vreo legatura cu marfa tarabei probabil ca mi-as fi cerut scuze dar tot nu iertam faptul ca pune cineva mana pe Kiki.Daca ai vreo problema imi spui mie si iau eu masuri coercitive asupra lui, dar nu te apuci tu sa mi-l smucesti, tragi si porcai in gura mare ca esti tu miezul pietei.
M-am oprit insa din a o mai smuci ca ma gandeam ca se sperie Kiki si era si asa destul de speriat de ea.
Insa am continuat sa-l batjocoresc pe fi-su in cel mai abject mod pana cand a cedat scorpia si a zis:” dar el nu v-a facut nimic!”
Mdeah! Mititelul de el, la numai 30 de ani sau cati o fi avut malai mare ala, statea sa fie porcait de una fara sa aiba nicio reactie si mamica ce-l educase „cu joarda” ii sarise in ajutor.
Serios!!Si Kiki cu ce gresise ca sa mi-l pulareasca ea cum i-a venit la gura?!
Sper ca lectia de azi sa-i fie invatatura de minte comunistei care m-a invatat ca trebuie sa-mi educ copilul „cu joarda” ca sa nu mai intrebe nimic si nici sa nu mai puna mana niciodata in viata lui pe ceva ce-l intereseaza, sa ajunga un agarici stupid care sa ma astepte cuminte si dresat la iesirea mea din piata, imbracat in tinuta office aleasa cu grija de mamica ca altfel ii trag o joarda pe spinare daca are pareri si placeri proprii, sa fie pizderul meu care sa nu iasa din cuvantul meu si sa stea spasit si umil cand o femeie ii da si lui si neamului lui injuraturi ca la usa cortului ca daca scotea pe gura vreun cuvintel mamica biiliotecara scoteaa joarda si il educa imediat asa ca si-n copilaria lui.Iar daca mergeti la bibilioteca sa cereti neaparat cartea unde scrie ca educatia unui copil de 3 ani si jumatate se face numai si numai cu joarda!!!
Data urmatoare cand merg la piata imi iau si o joarda, clar!!! Dar nu pentru Kiki, ci pentru vreo alta nevropata care ar mai indrazi ever sa puna mana pe copilul meu!

O zi cacaoasa

Astazi sunt nervoasa…din motive fiziologice lunare, din motive de inceput de gripa, viroza, din motive de stres cu cacatul de cadastru pe care nici acum nu am reusit sa-l depunem, din motive de frig si toate cele.
Booon ! Si dimineata, colac peste pupaza, nu am auzit soneria de la telefon si am dormit ca o valiza in gara pana la ora 07:00 cand am sarit ca arsa din pat, luand in picioare tot ce-am gasit in calea-mi pana la baie.Micul dejun pe care il servesc obligatoriu de vreo 6 saptamani ( asta-i o alta postare ampla pe care o s-o scriu cand voi avea timp! ) l-am indesat in geanta, pe Kiki, cu care m-am trezit alaturi nestiind cand si cum a ajuns langa noi in pat, l-am strigat militareste sa se dea jos in goana mare, ca azi suntem in graba maxima.
Cu periuta de dinti intr-o mana si mascara-ua in alta, am reusit ca-n 5 minute sa ma boiesc si sa ma incadrez totusi cu 5 minute peste ora la care eu trebuie musai sa ies din casa ca sa ajung la ora 9 in nenorocita de Pipera care-mi face naveta un iad de un an de zile.
Pe strada trag un Kiki lenes de mana, il vad cum nu poate tine pasul cu ritmul meu de nebuna stresata ca intarzie la job, il vad cum fuge pe langa mine si ma gandesc ca-i face “ maxim de bine “ alergarea asta matinala.
Pe drum, nu stiu ce necurat il impinge sa-mi spuna ca ieri a dormit cu dresul pe el, pe sub pantalonii de pijama, ca doamna “ nu e pusa acolo sa schimbe copiii !”.Si s-a pornit atunci copilul si da-i si spune-mi ca el la baie merge mereu singur, ca se sterge singur la fund si ca nu face caca de teama de-a nu se murdari.
Zbang- crash-zbung! M-a lovit fix in nervul al’ mai iritat si cum colerica de mine vede negru in fata ochilor in momente de furie, mi-am zis ca azi nu va fi chiar the lucky day a doamnei care nu-i pusa acolo sa schimbe plozi.La naiba, in puii mei !
Il las totusi fara dres in grupa, dar nervii nu-mi scad in intensitate , ba mai rau…
Si indraznesc si-i zic educatoarei mai in varsta ca as ruga-o sa nu mi-l mai culce pe Kiki cu dresul pe el din motive de tuse actuala si transpiratie maxima in timpul somnului.Si de parca as fi exorcizat-o in dimineata asta, m-a luat in primire ca si cum as fi fost eu copilul lui fi-miu si m-a pus la punct de nu m-am vazut in prima clipa ( caci eu inca eram la faza de amabilitate si calm, bestia din mine astepta clocotind sa iasa ) ca ea nu a invatat carte ca sa dezbrace copiii de dres, ca si ca…spumega la mine doamna cea mai pana ieri extrem de zen.
Hm si ca un facut am pus iar o intrebare la fel de calm ca si anterior:” dar ingrijitoarea ce face????? “ Pfff, pana acolo mi-a fost! Mi-a explicat ca ingrijitoarea spala vasele si nu poate ajuta copiii la mare lucru.Really??? Adica eu platesc 13 lei pe luna in plus ( nu suma e aici povestea, ci principiul! ) ca sa avem ingrijitoare la grupa, iar ingrijitoarea in fapt le ajuta pe bucatarese sa spele vasele? No way !
Si am incercat sa strang bestia de gat sa nu iasa, mi-am muscat buzele sperand ca pot ramane zen in fata aleia care ridicase tonul la mine si ma rugam in sinea-mi sa taca dracului odata ca va fi naspa pentru ea.Si a fost! Caci nu am putut sat ac, nu am putut sa stau ca o balega pe holul gradinitei si sa ascult niste ineptii de-ale unei doamne pana mai ieri extreme de amabila si azi, la cea mai mica problema transformata in monstru.
Si i-am zis, i-am zis ca nu ma mai opream, i-am zis de am crezut ca asa coioasa cum s-a manifestat initial o sa ma sfasie,dar …a lasat garda jos, a tacut si se uita la mine care ridicasem si eu tonul la randu-mi , care i-am spus ca eu nu-i permit sa ridice tonul sub nicio forma la mine cand ii expun o problema, i-am spus ca ma deranjeaza si ca-l lasa singur la baie,ca se abtine de la o nevoie fiziologica de teama de-a nu se murdari, ca le gaureste bluzele cu insigne fara sa intrebe daca imi convine sau nu ca i se fac 2 gauri fix pe centrul bluzelor, ca si ca nu-mi place felul in care ma trateaza atunci cand am o problema si ca atitudine de catelus ascultator fata de educatoarea copilului meu eu nu voi avea nicicand.Din smardoaica de mai inainte care ma luase la trei pazeste, a ramas o duduie deodata zen si extreme de amabila, auzind ca fix la doamna director merg sa rezolv conflictele grupei daca cu ea nu se poate.
Si fiindca m-a clocotit dis-de-dimineata, mi-am adus aminte si de sedinta la care ne-a cerut fondul clasei 300 ron / copil, bani care pentru unii oameni sunt o suma mare cu care-si fac alte treburi, bani pe care urma sa-i foloseasca la shimbarea mobilierului si pentru care la cea de-a doua sedinta “ ne-a tras de urechi ” ca nu s-au strans toti banii si este luna noiembrie.Fucking shit ! Ce nerusinati suntem…Nicio serie de-a ei nu a mai facut asta.La naiba!
Si am plecat, i-am intors cu gratie spatele si am plecat fara ca macar s-o salut.Caci mi se falfaie de ce-ar putea zice, crede sau gandi.La mine nu tipa nimeni, atata vreme cat eu sunt respectuoasa, zambitoare si pe deasupra le mai si “ung” in permanenta.caci daca taceam cream precedentul, iar la urmatoarea mea solicitare, poate ma si punea la colt sau pe scaunul rusinii.

Noutăţi de grădinilă

Au trecut 2 luni si jumătate de când Kiki merge zilnic la grădiniţa de stat.In acest timp, toţi copiii au fost si sunt bolnavi copţi, Kiki are doar actualmente o tuse uşurică, pe care o duce pe picioare, bine merci.Nu ştiu dacă în ecuaţia asta a contribuit cel mai tare tratamentul de la Sărata Monteoru, nu ştiu dacă Singulairul este cel care-l ajută, Bronhovaxomul, siropul natural de cătină sau pur şi simplu a căpătat o imunitate foarte bună fiind al treilea an de colectivitate, cert este că mă felicit zilnic pentru inteleapta mea hotărâre de a-l duce în colectivitate de foarte mic.Mă uit şi aud în juru-mi cum povestesc mămicile celorlalţi copii prin ce chinuri cumplite trec cu ei ( de altfel, aceleaşi prin care am trecut si noi acum 2 ani!), otite grave, spitalizări, bronşite, tuse cumplită si febră interminabilă.Sunt uşurată că am scăpat de calvarul ăsta al primului an de colectivitate!
Revenind la Kiki, el este zilnic pe baricade, aproape mereu cam al doilea copil din grupă dimineaţa şi tot aşa printre ultimii pe care îl luăm seara.Mă tot întreb ce meserii au ceilalţi părinţi care îşi aduc dimineaţa copilul la grădi dupa ora 08:20 şi îl iau după masa imediat după ora 16 cand se trezesc.Gândul că rămâne printre ultimii, mie nu-mi da chiar aşa o stare confortabilă, însă, pe el, se pare că nu-l deranjează.A se inţelege ca D. îl ia zilnic la ora 17, oră la care mai rămâne el si încă 2 băieţei, restul fiind plecati de circa o oră la casele lor.Asta este un aspect negativ in privinta gradinitelor de stat, ora 17 mi se pare o ora foarte nepotrivita pentru parinti, ca sa-ţi iei copilul, in conditiile in care majoritatea companiilor private funcţioneaza cu un program de la 9 – 18 cel putin, fără a lua in calcul faptul ca majoritatea stăm peste program să ne terminăm treaba.
Noi am facut un artificiu si D. lucrează de la 7 ca sa poata ajunge sa-l ia la 17, iar eu am renuntat la pauza de masa si angajatorul meu a acceptat sa plec si eu la 17, desi n-o fac niciodată, căci trebuie sa-mi termin treaba.
Zilele trecute am avut sedinta cu părintii, sedintă la care ne-am prezentat 7 mămici din totalul de 14 copii care frecventează grupa.Intâlnirea a fost programată in ideea de-a ne pune de acord in privinta cadourilor si a serbării de Crăciun.
Nu am înţeles niciodată de ce majoritatea educatoarelor, la grupa mică fac serbarea fulgilor de nea,le cer băieţilor camasi albe si pantaloni negri, mi se pare aşa că această vestimentaţie le dă un aspect de chelneri mici, care stau aliniaţi aşteptând să ne servească.Eu nu am cămaşă albă si acum stau si mă dau peste cap de unde sa-i cumpar ca sa-l imbrac o data la serbare si atât.Eu nu suport cămasa albă la bărbati, nici D. nu are decât o singură cămaşă de culoarea asta.Costumele se asorteaza perfect cu camasi de alte culori, asadar obsesia asta a baieteilor imbracati cu pantaloni negri si camasa alba ma depăşeşte complet.Mai apoi ni s-a cerut 100 ron pentru cadoul de Crăciun.Mi s-a părut mult, in condiţiile în care anul ăsta va trebui sa cotizăm atât la grădi cat si acasă, mai apoi luăm un cadou ( ce-i drept ,se va deconta ! ) pentru petrecerea de la serviciul lui D., vine si moş Nicolae, deci trai pe vătrai neneacă, cu cadourile, anul asta!
La şedinţă s-a mai adus în discuţie activitatea copiilor la grupă, în timpul activităţilor, moment în care am fost extrem de mândră de Pusicel, spunându-mi-se că este cel mai bun din clasă.Dar cum eu nu mă las copleşită de o laudă, am întrebat care este nivelul grupei, căci într-un fel mă bucură sa fie Kiki cel mai bun dintre cei buni şi altfel simt ştiind că este cel mai bun între copii cu mult mai slab pregătiţi ca şi el.Desigur că varianta deloc îmbucurătoare pentru mine este cea de-a doua, aşadar nu sunt deloc mirată că este cel mai bun.Este si normal având în vedere că si anul trecut a fost tot la o grupă mică, deci programa ii este cunoscută, ceea ce are Kiki extraordinar faţă de alţi copii este memoria şi şi limbajul foarte dezvoltat plus deprinderi pe care văd cu stupoare că foarte mulţi copii de varstă mică nu le au.
Există în grupa lui fetiţe de 4 ani care sug suzeta la clasă, alţi copii care nu ştiu sa manânce singuri cu lingura, etc. lucruri care nu sunt tocmai ok intr+o colectivitate pentru ca ei imita mult la varsta asta si se deprind cu niste chetii nasoale pe care nu le+au obisnuit inainte.De exemplu, Kiki nu a supt degete deloc,niciodata, suzeta a lasat-o la 10 luni cand i-am ascuns-o şi mă trezesc hodoronc-tronc că începe să-şi sugă degetul mare, că “aşa face Eva “ de care îi place lui.
Este adevărat că eu am un mare noroc cu al meu copil, în sensul că este suficient de inteligent încât atunci când îi explic că nu este deloc în regulă să imităm alte persoane, trebuie să avem propria noastră personalitate, să-i lăsăm pe alţii să ne imite dacă vor şi nu noi pe ei, căci niciodată nu ştim dacă modul în care alţii acţionează este cel potrivit pentru noi.Aşadar suptul degetului este numai pentru bebeluşi, copiii mari ( aşa cum se vrea el mereu a fi ) nu bagă mâinile în gură şi oricum nu-i igienic să stăm cu mâinile în gură mereu.A înţeles dintr-o discuţie şi a renunţat la suptul degetelor.Dar ce te faci cu copiii care nu percuteaza ca şi Kiki şi îi duc părinţii la o grădiniţă ca să înveţe câte ceva şi le vin acasă cu obiceiuri total nesănătoase pentru vârsta lor ( căci pe mine nicio mamă d-asta “ model „ nu mă va convinge că e ok sa sugă suzeta şi biberonul să-l folosească până la 4 ani.Exclus! ) ??
Asta este însă colectivitatea, cu bune si cu rele, la grădinita asta imi place cum se desfaşoară lucrurile ( oricum noi nu o să stăm până la sfârşit aici ,caci daca ne vom muta vom fi obligati sa schimbam si grădiniţa ), educatoarele au o abordare sanatoasa, sunt foarte multumita de felul in care se poarta cu copiii, de felul in care se ocupa de ei, sunt nemaipomenit de incântată de profesoara de engleza ( am mai spus-o,asa-i? ) de la care Kiki ştie o sumedenie de chestii, imi place ca se duce cu drag la grădi, imi povesteste singur tot ceea ce se intâmplă acolo si aş fi ipocrită sa nu recunosc faptul ca sunt mandra si mi-au gadilat tare orgoliul la şedinţă când mi l-au laudat că e cel mai cel ! Te simti intr-un mare fel cand iti spune lumea că in afara faptului că e un copil foarte frumos, este si foarte destept si descurcareţ, copilul de bază al clasei ! Pupa-l-ar mama de pui de cioara ce e el ! 
Acum aştept cu mare interes serbarea fulgilor de nea, vom face comparaţie cu cea de anul trecut si vom veni şi cu poze si poveşti de la eveniment.
Pana atunci vă pup pe mustăţi şi să auzim de bine, sa ne treaca răceala şi tusea că suntem toţi hodorogiţi si betegiţi !

Suntem prin zona cu ciupercute vesele…

Nu am disparut si nici nu m-am dat la fund doar ca zilele mele trec intr-o goana nebuna, intre notari, cadastrieri, metrii pe care trebuie sa-i vindem sa ne recuperam niste bani, arhitecti, case si proiecte.
Vorba unui fost coleg de-al meu:” si ce face bah, fetele?E grele rau de tot !! ”
Ajung acasa terminata de oboseala, nu am chef sa vad si sa aud nimic, as sta sa zac asa intr-o stare de inconstienta totala pana la terminarea tuturor alergaturilor.Alergaturi pe care le face sarmana mama, mai cu nervi, mai cu ragete, dar le facem usurel.Drumul va fi lung tare si anevoios, dar cu rabdare le rezolvam pe toate…
Suntem fericiti ca macar am gasit arhitect( un ardelean caci cu bucurestenii in afara de mutre, ifose si o gramada de bani nu am putut gasi altceva ), proiectul il vom avea gata saptamana aceasta( a costat super putin , doar 1000 euro cu tot ce inseamna un proiect de casa: structura, instalatii si arhitectura), am dat avansul si asteptam cadastrul in maximum o luna, am gasit echipa cu care vom construi casa.M-am mirat de mine ca m-am hotarat atat de repede si nu m-am mai sucit, mi-a picat modelul ala de casa cu tronc, asa cum iti pica dragostea pe un barbat si stii atunci sigur ca el va fi mereu al tau.Asa si cu casa, mi-a facut fal-fal la inimioara cand am vazut-o si am stiut ca ea va fi.
Nu va fi o casa foarte mare , dar nici mica, vom avea la parter o bucatarie cu terasa, un living,o baie, un hol si o camera de oaspeti / birou, la etaj o baie, 3 dormitoare si un dressing.Lipit de casa vom avea si un garaj.
Am gasit deja si modelul de mobila din bucatarie, din living, din camera lui Kiki, culoarea bailor, a parchetului, etc.Stiu exact totul cum va fi.
Singurul morcov ce-mi sta in fund este legat de apartament, oare vom reusi sa-l vindem astfel incat sa nu trebuiasaca sa ne oprim din construit si sa mergem snur cu totul?Daca vom vinde si apartamentul in timp util, anul viitor pe vremea asta voi fi in casuta noastra, in fata seminului de unde voi butona la laptop si il privi pe Kiki cum a alerga in voie intr-un spatiu cu mult mai mare decat actualul.
Pana la noi vesti, va las cu Kiki si ale sale ciupercute delicioase 🙂

Herastrau park by night, in November

Această prezentare necesită JavaScript.

…si apoi a fost cadastrul

Cu terenul pe care il avem ne-am inhamat la un drum spinos pe care il presupune obtinerea autorizatiei de constructie a unei case.Sunt o multime de acte de obtinut si de facut, singurul nostru avantaj fiind acela ca nu lucram cu primariile din Bucuresti, ci cu una din Ilfov, in caz contrar cred ca am fi preferat varianta de-a plati pe cineva si a ne obtine toate actele.Avand avantajul cu o primarie din Ilfov unde lucrurile sunt mult mai relaxate, a hotarat D. sa alerge el dupa acte ca sa mai economisim niste bani.Suntem norocosi si cu vremurile actuale caci absolut toate materialele de constructie s-au ieftinit si mana de lucru la fel,nu mai este scumpetea si nebunia boomului imobiliar de acum 4-5 ani.
Primul pas a fost cadastrul, pe care nu l-a facut nimeni, niciodata, nici macar atunci cand a vandut mama 2 bucati din suprafata de 1600 m cat am avut initial.Atunci nu era cu cadastre, cu nimic.Nici eu nu am la apartament cadastru, nici ai mei n-au, asadar cum era sa fi avut la teren?
Am discutat cu un coleg de-al meu, un topograf de exceptie pe care il recomand cu incredere, lucreaza excelent si la preturi foarte rezonabile, pe noi ne-a costat cadastrul cu totul 920 ron, din care 800 ron cei doi care au masurat si s-au ocupat de depunerea actelor + 120 ron taxa cadastrala.
Aici incepe iar spectacolul, niciun demers in privinta viitoarei noastre case nu este usor, vanzarea casei bunica-mii a fost un calvar,cu o multime de acte si incurcaturi, cu o multime de pretentii din partea cumparatorului, cu o gramada de nervi, drumuri si bani dati.
Inainte de masuratori, noi aveam pe actele detinute de maica-mea 670 metri ramasi.Dupa masuratori am constat ca avem numai 543 metri.M-am ingrozit, lipseau totusi 127 metri, lipsa ce ne aducea un prejudiciu mare, intr-un loc unde metru patrat se vinde acum, la pret de criza cu 250 euro/mp.Asadar aproape 32000 euro nu-i mai aveam, bani cu care ai putea sa-ti achizitionezi o garsoniera.
Am pus lucrurile cap la cap si maica-mea si-a adus aminte ca a luat la vreun an si ceva de la vanzarile initiale niste bani pe niste metrii insusiti de noii proprietari fara sa anunte, insa totdeauna exista si un al treilea vecin binevoitor care i-a dat in gat si au fost nevoiti sa ne achite in plus inca 64 metri.
Primul care a cumparat, a avut vanduti initial 300 metri, apoi a mai achitat inca 24, astfel incat el ar fi trebuit sa aiba pe cadastrul lui 324 metri.Surpriza insa, la el figureaza pe cadastru 345 metri ca suprafata totala.Problema mare este ca acela care a cumparat de la maica-mea a vandut la randul lui altuia si ulterior si ala le-a vandut actualilor proprietari care sunt dusi cu capul, nu deschid usa nimanui, nu vorbesc cu nimeni si nici nu poti socializa nicicum cu ei.Deci cei 21 metri in plus furati de primul proprietar sunt pierduti si cu asta basta.
Ajungem acum la vecina de langa gardul meu , din stanga, femeie singura cu un copil din flori, foarte abila si smechera cu cifrele ca doar e contabil sef,nu? Ea nu are cadastru, asta a fost avantajul nostru, si ea a luat in prima faza dupa ce a achitat tot 300 metri pe care i-a vandut maica-mea, inca 40 metri luati abuziv.In total ar fi trebuit sa aiba o suprafata de 340 metri, cand colo, are si asta luati abuziv inca 15 neplatiti si nedeclarati.
Maica-mea, mai virulenta de felul ei, s-a crizat cand a auzit ca i-a mai furat inca 15 pe langa aia 40 de care ii spusese un alt vecin si nu insasi contabila ( mie asa mi se parea fair, mi-au pus aia gardul aiurea, cum motiveaza ea, hai sa vedem cum facem ca sunt pe pamantul tau bai fraiere,nu? ) si a cam tipat la ea, aia a facut pe ofuscata ( tot ea! ) si atunci am intervenit eu care i-am spus clar ca nu stau la tiganeli cu ea, asta-i masuratoarea, sa-si aduca si ea om sa-i masoare suprafata si daca nu-si muta gardul eu o dau in judecata.Scurt si la obiect! Din agitata si ofuscata care era, a devenit deoadata blandul Ben si se roaga de mine cu cerul si cu pamantul sa-i vand inca 15 metri ca sa nu-si demoleze gardul.Si nu, n-am sa-i vand, nu pentru ca cu aia 60cm cat a intrat ea cu gardul ei pe proprietatea mea as face eu o mare branza, ci pentru faptul ca a fost o catea care a mintit pana in ultima clipa si a mai facut si pe ofuscata cand maica-mea i-a strigat ca a furat 55 metri din pamantul ei.
Am aflat si ca primaria, la momentul cand a asfaltat strada si au tras canalizarea, au intrat si aia cu trotuarul si ne-au mai pagubit de inca 13 metri.
Asadar din aia 127 care nu ne ieseau la socoteala, pentru 64 metri mama incasase banii, dar nu avea niciun act pentru asta, 13 metri ne-a luat primaria si inca 36 sunt furati de cele 2 specimene carora mama le-a vandut cele 2 bucati de teren ( caci a mai vandut si aluia din spate vreo 272 metri care sunt fix atatia cati si-a platit omul).
Am umblat pe la notarul de acum 12 ani, in prima faza notarita nu a gasit actele, ulterior le-a dat de urma si in sfarsit, avand absolut totul la fel ca in masuratori, am facut copii legalizate pentru actele in original, am dat o declaratie la notar ca renuntam la aia 21 metri furati de primul vecin, am luat un certificat fiscal cum ca detinem un numar la teren si platind taxa cadastrala de 120 ron, am putut sa depunem actele pentru a ne iesi cadastrul.Peste o luna aproape de la depunerea actelor vom avea in mana cadastrul terenului care actualmente masoara 560 metri ( suficient in viziunea mea caci avem si aici noroc ca este un patrato-trapez si se poate aseza foarte fain casa pe el, astfel incat sa ne ramana si loc de gradina).
Dupa cadastru, va putea incepe aventura proiectului casei, pana atunci insa trebuie sa ne hotaram exact cum si ce vrem, ce model am dori, ce dependinte sa aiba casa, cate bai, camere, daca bucataria sa fie inchisa sau open space,etc.
Ma astept ca la proiect sa fie cu mult mai greu decat a fost pana acum, ma astept sa il tot modificam ca nah! pana la final te mai razgandesti de nshpe mii de ori.
Dupa proiect urmeaza gasirea unei echipe de muncitori care sa fie seriosi, sa nu fure, sa ne lucreze bine si nu intr-o vesnicie.
Odata facut proiectul si gasita echipa purcedem la obtinerea avizelor.Pana acolo insa, sa vad in mana noastra cadastrul si proiectul.

Prima oara a fost terenul…

Povestea terenului-actualmente parlog-crang, pe care il am cadou de la mama ( nu numai terenul, ca si casa tot de la ea o s-o am !) incepe in anul 1954 cand bunica mea,nascuta pe 15 octombrie 1916, l-a primit in dar de la bunicul meu cand a implinit ea 38 ani.A iubit-o enorm asa cum a iubit si terenul de 1600 metri pe care i l-a cumparat in dar,nestiind ce altceva sa ii faca cadou.Peste fix 3 ani, in ziua cand i-a facut cadou terenul a aflat ca are leucemie si ca va muri, lucru ce s-a si intamplat 4 ani mai tarziu tot toamna si tot in apropiere de ziua ei.Din atat de multa iubire pentru terenul de atunci, ce era ingrijit, cultivat cu pomi multi fructiferi, nuci, vita de vie multa si alte legume, a cerut sa fie ingropat in cimitirul satului unde se afla terenul.Dorinta i-a fost respectata si dupa moartea lui ani buni, pana la aparitia lui taica-miu in viata maica-mii terenul a fost un parlog uitat de toti si toate, caci pe bunica-mea nu a interesat-o nicicand acest teren, pe care de altfel i l-a si donat maica-mii in intregime cu ani de zile in urma.
Taica-miu a preluat de la ai lui dragostea pentru agricultura si ani de zile – peste 25 ani- noi am mancat ceea ce se omoara toata lumea acum bio-eco-natural.Ani si ani de-a randul tata a cultivat pamantul cu tot felul de legume si am avut fructe la discretie fara sa dam bani pe fructe si legume aproape 3 decenii.
Eu nu am vrut sa aud niciodata de acest subiect-casa pe pamant, asadar acum 12 ani avand nevoie de bani pentru prima mea masina si gandindu-ma sa fac un credit la banca, mama a vandut o parte din teren si mi-a dat cadou de ziua mea la 20 ani masina mult visata.Daca se lua dupa capul meu de atunci ca eu nu ma mut nicicand la tara, ar fi trebuit sa vanda tot terenul.
Numai ca asa cum bunica-mea l-a avut pe bunica-miu, maica-mea pe tata, tot asa si eu il pe D. care iubeste pamantul si iubeste casa pe pamant mai mult decat o mie de blocuri cochete si centrale.Nu-i mai trebuie bloc oricat va trai, mi-a demonstrat, desenat, inoculat ideea ca decat sa dam zeci de mii de euro pe un apartament intre 4 ziduri , cu banii astia ne facem o super casa si avem libertatea de a face ce dorim, mi-a atins corazonul cu Kiki, mi-a aratat cat de altfel s-ar dezvolta copilul intr-o casa la curte.Si am cedat si am acceptat sa facem pasul asta.Sunt si acum destul de indoita de faptul ca nu avem in apropierea terenului magazine, banci, posta,desi suntem la doar 1 km de metrou, de hipermarketuri, avem microbuze in zona, dar nu este ca aici la bloc unde cobori si ai totul la indemana.
Este o schimbare mare pentru mine vesnicul copil de asfalt, vesnica indragostita de blocuri si cei 4 pereti ai lor, ma gandesc cum am sa ma obisnuiesc eu cu o curte, cu caine, catel si purcel ( vorba vine ), cum vom mai putea sa plecam in concedii, cu cine vom lasa cainele, catelul si purcelul, cum va mai veni maica-mea la noi toata ziua, cum am sa ma obisnuiesc sa fac curat in toata casoaia aia cand aici in 2 camere imi iese sufletul pe gat sambata de sambata?
Pe de alta parte, ma gandesc cu mare drag cum am sa vin de la serviciu vara, pe arsita ingrozitoare si-n curtea mea plina de flori ma va astepta un balansoar unde ma voi odihni, vom avea un gratar in curtea unde am sa-mi chem oamenii dragi sa stam la o vorba si la o poveste fara sa ne inghesuim intr-un coltisor asa cum o facem acum, cum va avea Kiki o camera frumoasa, cum am sa am o bucatarie mareeeee si o baie la fel de mareeeeeee plus o camara in care am sa-mi pun eu toate conservele mele, iar D. in sfarsit un garaj si un birou numai al lui.
Si uite imi amitesc acum un alt vis ce l-am avut, in care bunica-miu imi spunea ca ” nu mai e mult si o sa veniti aici! ” iar eu zambind i-am spus” da, vom veni langa tine”.S-a uitat la mine lung si mi-a spus hotarat:” nu, nu langa mine, ci alaturi de mine, veti veni toti 4!”
Casa in sfarsit o s-o construim, al 4-lea nu stiu care este si cand va veni, caci pana la anul cand preconizam sa ne terminam casa si sa ne mutam ar trebui sa apara.Oare…??????
Modelul casei nu l-am hotarat, vrem un parter + mansarda, nu vrem o casa foarte mare si nici una mica, vrem sa folosim util tot spatiul.
Mi-ar placea ceva de genul asta:

dar trebuie sa ne incadram si cu interiorul, deci nu stiu daca poate iesi exact asa ceva.
Pana una-alta, urmeaza povestea cu cadastrul si cu gasitul unui arhitect.Deja mi-e rau numai la gandul constructiei, este o treaba , in viziunea mea, mai mult decat dificila,dar de plantat un pom am facut-o, de facut copil am facut, de construit o casa ne-a ramas si gata, suntem in targetul vietii :-)) !

Despre parinti, vise si iubire

Nu cu mai mult de 2 luni in urma scriam aici de visele mele nocturne care intotdeauna se indeplinesc, fie in scurt sau in timp mai indepartat.
Sunt convinsa ca nici intr-o alta viata parintilor mei nu le voi putea multumi in niciun fel pentru ceea ce au facut ei pentru mine.Nu stiu cati parinti pe lumea asta au facut pentru copiii lor ceea ce au facut ai mei pentru mine, nu stiu cati dintre parintii de pe lumea asta le-au fost si le sunt alaturi copiilor lor asa cum au fost si sunt ai mei.
De multe ori am fost intrebata de ce nu am plecat din tara sa-mi fac un viitor departe de aici.Ei bine, in multe cazuri m-am gandit la ai mei, la faptul ca ei mi-au dat absolut tot si niciodata nu mi-au cerut nimic in schimb.Si nu, eu nu gandesc ca parintii imi sunt datori in vreun fel mie, nu ma cred buricul pamantului, nu am gandit niciodata ca parintii imi sunt obligati in vreun fel fiindca mi-au dat viata,de cand am terminat liceul eu nu le-am mai cerut niciun ban alor mei, nu ridic pretentii si nici nu astept sa se poarte cu mine ca si cu un ou clocit caci sunt mare si pe picioarele mele, nu i-am judecat nicicand in vreun fel pentru modul cum m-au crescut, asa au putut ei, atat s-au priceput, chiar daca mi-au mai dat si cate o bataie zdravana nu am iesit nici handicapata, nici nu sunt psihopata, nici nu am probleme comportamentale si nici nu sunt vreo criminala cu accese de violenta necontrolata.
De multe ori mama ma repede si ma mai da la coarda, dar eu am maturitatea sa inteleg ca acum, la varsta ei, nu mai are nervii necesari sa-mi cante in struna, are zilnic cate o durere si cate o neputinta, stari ce nu ii dau mereu cea mai buna dispozitie.La fel este si tata, ceva mai calm insa si mai ingaduitor in anumite privinte, insa ambii, la orice ora din zi sau noapte ii sun si ii rog anumite lucruri, se executa fara sa cracneasca atat in privinta mea, a lui Kiki sau a lui D.Si, pe cuvant de om, ca nu cer chiar putine lucruri la care sa ma ajute.Niciodata, dar niciodata, nu m-au refuzat si nu m-au lasat de izbeliste cu vreo treaba neterminata.
Sunt anumite situatii cand sunt depasiti, dar am calmul sa le explic cum sta treaba, imi musc limba uneori cand imi vine sa urlu sa-mi cada dintii de furie, dar ma gandesc mereu ca asa voi ajunge si eu si daca Kiki ar urla la mine m-as simti ca un cacat in ploaie.
Si nu, nu-i inteleg pe cei care-si chinuie parintii crezand ca le sunt datori pana la moarte cu anumite lucruri, cu bani si cu alte servicii.Nu ne sunt datori cu nimic, ba, din contra, noi le suntem indatorati infinit pentru ca ne-au crescut ( asa cu au putut si au stiut ei la vremea lor ), ca am iesit toti niste oameni normali, ca suntem sanatosi si pe picioarele noastre.Le suntem datori cu un zambet si cu o vorba calda si blanda macar la doua zile daca nu zilnic.
Sunt curioasa cati dintre astia care arunca cu rahat in proprii lor parinti vor fi in stare sa-si creasca niste copii macar la nivelul la care i-au crescut ai lor pe ei.Le spun ca sunt batrani si prosti, depasiti de situatie, de modern si de nou.Asa or fi, dar si noi vom fi la fel peste niste ani de zile.Si viata isi va lua tributul sau, iar cei care acum se cred highlanderi vor fi si ei rosi de dureri si de neputinte si atunci ai lor plozi ii vor „palmui” exact cum fac ei acum.Sau poate nu, ca sa se chinuie zinic cu gandul la cei ce nu vor mai fi atunci sa le ceara iertare.
Revenind la ai mei, ma gandesc mereu cui sa-i multumesc ca am avut norocul sa fie ei parintii mei, cum sa fac sa le pot rasplati bunatatea de care au dat dovada?!
Si ma rog mereu sa pot sa fiu si eu pentru Kiki macar jumatate din cum a fost mama mea cu mine.Nimic mai mult.Iar Kiki sa poata fi cu mine asa cum am fost si sunt eu cu ai mei!
Asta e o dedicatie pentru mama, exact cum spun versurile:” si cand cu viata nu am sa ma impac, stai langa mine mama si spune-mi ce sa fac!”

Pana acum au fost visele, de-acum vor trebui puse in aplicare si vor trebui sa devina realitate, o realitate dificila si spinoasa, dar la care ne inhamam si speram ca la anul pe vremea asta sa scriu pe blog din casa noastra cea noua, cu o curte frumos aranjata si un catel care sa ne pazeasca.Acum totul este doar un parlog, ca un crang ,care va trebui sa devina un locsor de vis unde Kiki sa traisca si sa creasca liber.