Revenire

Au trecut fix 3 luni de cand eu nu am mai scris, timp in care oamenii m-au vizitat continuu, s-au abonat si ne asteapta istoriile.
Pentru unii poate timpul asta inseamna o vesnicie, pentru mine e ca o bataie din aripi a unei pasari.Nici nu stiu cand si cum imi trec zilele, viata noastra din ultimele luni este una de totala nebunie.Am sa incerc insa sa ma mobilizez, sa scriu despre cum a terminat Kiki inca o data grupa mica, despre cum am ajuns la a patra echipa de mesteri, despre ce am invatat eu din experienta asta cu meseriasii, despre finisajele casei pe care le facem acum, am sa scriu despre scurta vacanta in Cipru, despre cum ne-am jucat de-a avea sau a nu avea varicela si eu si Kiki, despre herpangina pe care a contactat-o peste un prurigo alergic, despre scurta mini-vacanta de Sf.Maria pe care am petrecut-o la Sarata Monteoru, despre cum alerg sa imi cumpar un semineu si de ce il aleg electric si nu unul cu cos, despre cat de mult a fost de cand ne luptam cu constructia casei, cat ne-am certat si ne-am amarat in perioada asta, despre cat de putin mai este pana vom pasi cu tot calabalacul nostru depozitat pe te miri unde acum, despre cum este sa te reintorci sa locuiesti cu parintii dupa 16 ani de convietuit fara ei, despre cum a trecut vara asta pe nesimtite si iata-ne la sfarsit de august ajunsi, despre multe si de toate, timp sa am !
De maine promit sa ma mobilizez si sa scriu zilnic macar putin, cateva randuri, dar sa nu mai neglijez blogul.
Va imbratisam cu drag pe toti si keep in touch !

Anunțuri