Am o casa mititica

Anunțuri

Weekend la Moeciu de Sus

In luna ianuarie nu prea am mai ajuns sa postez pe blog deoarece oboseala m-a cuprins, seara cand vin de la job sunt arhi-saturata de calculator si de tot ce inseamna internet,in weekenduri nu stiu ce sa fac mai intai ca sa-mi pot termina treaba mai repede si sa fac intr-o zi ( respectiv sambata) tot ce nu ajung sa fac intr-o saptamana intreaga.Iar duminica…mmmmmm…duminica zac in pat si ma uit la filme,vad multe filme frumoase de care m-am privat o buna perioada pana a crescut Pusicul.Mi se pare ca weekendul trece ca o rasuflare mai adanca si nu apucam sa facem mai nimic.
Insa, in tot acest ritm alert, am reusit acum 2 saptamani sa ne smulgem din nebunia Bucurestiului si sa dam o fuga la munte.Mi-am dorit din septembrie sa pot evada o sambata si o duminica din oras, sa vad toamna ce culori nebunesti imbraca natura la munte, sa stau si sa-mi trag sufletul in mijloc de natura tomnateca.Nu am ajuns intai din cauza faptului ca nu aveam bani, apoi pentru ca nu am mai avut niciun chef sa merg la munte cand stiam ca sunt jobless si ulterior dupa ce m-am angajat am fost o luna si ceva arsa ( atat am tras cu nenorocirea aia de la apa fiarta cazuta pe mine !).De Sarbatori nu am avut concediu,apoi am intrat iar in valtoarea programului zilnic, super stresant si incarcat.
Acum 2 saptamani imi intreb intr-o doara un coleg plimbaret daca stie vreo pensiune faina la Moeciu.Noi am fost in Moeciu de multe ori dar nu am fost cazati acolo niciodata.Ii spun ca ma bate gandul sa dau o fuga intr-un weekend la munte, sa vada si copilul asta al meu zapada pe anul asta ( cine stia atunci ca va veni omatul asta in Bucuresti ?! ) , sa facem o bulgareala si un sanius.
Imi da site-ul asta sa caut pensiuni, a doua zi imi spune si el si sefa-mea ( una dintre multii sefi pe care ii am in companie 😀 ) ca vor si ei la munte, batem palma si incepem sa sunam la pensiuni.Totul ocupat, full, ca doar era Revelionul pe stil vechi si toti credinciosii de acest rit erau in par pe Valea Prahovei si la Bran.
Gasim finalmente o pensiune unde m-am simtit fix ca acasa.Am avut acces la bucatarie, camere mari si curate luna, bai cu apa calda si curatenie ca-n paharul de sticla, caldura, oameni draguti si primitori, bucatarie mare si complet utilata, curte imensa ferita de masini si de drumul principal, acces usor din drumul principal.
Pensiunea Casa Gyulia din Moeciu de Sus este pe lista mea de recomandari la ASA DA !!
Am plecat din Bucuresti vineri seara dupa serviciu,in jur de 18:30 era ceasul cand am parasit Pipera, am ajuns la Moeciu fix dupa 3 ore si la ora 21:40 eram deja in camera calduroasa cu-n pat imens care ne imbia la odihna.
Cele 2 zile de aer curat, sanius, bulgareala, friptureala pe disc si vin si tuica fiarta ne-au priit si ne-au remontat pregatindu-ne pentru un an nou lung si speram si plin de lucruri bune.
In februarie am zis ca mai repetam figura, nu stiu daca in aceeasi formatie, noi trei insa sigur mai bagam o iesire la aer curat, dar dupa ce trec gerurile astea si se mai dezmorteste putin.
Aventura ne-a costat ieftin, cazarea 120 ron, motorina ne omoara ( bat-o sfantu’! ), undeva la 250 ron,carnea toata a fost 60 ron partea noastra.Daca nu ar fi cheltuiala cu motorina ar fi parfum o iesire d-asta la munte cu numai 200 ron tot weekendul.
Data viitoare poate luam trenul ( sa vedem unde va fi destinatia ), ca sa vada si Pusicel cum e cu trenul( cu metrou, troleibuz, tramvai, autobuz, masini mici s-a plimbat ).
Pana la o data viitoare insa va sfatuiesc din suflet, daca aveti cumva de mers la munte, daca va doriti un weekend sau mai multe intr-o zona superba si linistita cum este Moeciu, nu ezitati sa mergeti la Casa Gyulia unde cu bani putini stati la comfort si la caldurica in toate sensurile cuvantului.

Această prezentare necesită JavaScript.

Dorinţa si credinţa lui Pusicel

In putinul timp pe care-l mai petrecem impreuna eu si Pusicel,seara, avem discutii „filosofice” ultimamente, cu rugaciuni inaltate spre cer pentru a ne aduce un bebelus.Acum cateva luni, bebelusul lua drumul gunoiului- dupa spusele Pusicelului de atunci – daca cumva se gandea vreo barza sa ni-l lase pe la usa.Azi, isi doreste cu ardoare un bebelus ( ” o fetita cu paiul lung si chiet si pe caie o s-o plimbam cu un caiut iosu asa cum a fost al meu ! ” ), ma roaga si se targuieste cu mine zilnic, a inteles ca bebelusii nu vin de la berze, din pastile sau din alte fantasmagorii, ci ei vin pur si simplu de la Doamne Doamne care ni-i da atunci cand crede El de cuviinta ca trebuie sa intre in vietile noastre.Si numai bunul Dumnezeu este cel care aseaza farama de om in burta la mami si acolo bebelusul sta la caldurica , inconjurat de iubirea noastra si de burta lui mami care-i este casa, masa si hainuta timp de 9 luni cat se pregateste sa ne cunoasca.
A fost o poveste plina de culoare si de sentimente frumoase care i-au atins corazonul tare de tot, a inteles ca raspunsul la faptul ca seara de seara inainte de culcare la ceas de liniste cand ii spun rugaciunea este ca numai rugandu-ne constant si neconditionat bunul Dumnezeu ne poate indeplini acele dorinte care stie ca ne fac bine.
Eu am incetat de mult timp sa ma mai gandesc la clipa cand voi fi sau daca voi mai fi vreodata insarcinata.Las timpul sa-si vada de treaba lui impreuna cu mana iscusita a Tatalui si daca intr-o zi va fi sa vina bebelusul cel mult asteptat, il voi primi cu toata dragostea mea si a lui Pusi la un loc.
Pana atunci, ii multumesc Domnului pentru ce am,si traiesc intens putinul timp din fiecare zi ce mi-a ramas sa il petrec cu Pusi seara.
Surprizele mele la adresa lui Pusicel sunt colosale.dar aseara initial am ramas muta de uimire, dupa care am repetat scena imbatat de fericirea de-a fi mama unui baietel extrem de destept.
Stateam lungiti in pat si povesteam iar si iar despre bebelusul pe care mi-l cere zilnic.Am ajuns aproape sa ma supar pentru faptul ca bebelusii nu se pot lua de undeva anume ca sa-i pot aduce mult visatul bebe Pusicului mic.
Mi-a spus la un moment dat, din senin, ca el stie ca numai daca ne rugam, intr-o zi Doamne Doamne ne va trimite ” fetita bebeius”.Si atunci a inceput sa-mi spuna rugaciunea ” Tatal nostru” si la sfarsit mi-a spus ca el se roaga seara de seara la culcare ( dupa ce ii spun si eu rugaciunea o data ) ca stie rugaciunea si daca o spune el atunci ne va trimite bebelusul Doamne- Doamne.
Mi-a venit sa plang, m-am gandit cat de mult isi poate dori o surioara daca el , la nici 3 ani se roaga seara de seara ca sa i se implineasca o dorinta.Si m-am crucit , cum un copil de nici 3 ani a invatat incet incet de la soaptele mele spuse in liniste la ceas de noapte o rugaciune pe care nu o stiu multi elevi de scoala primara de la cap la coada.
Sper ca intr-o zi tot acest efort al sau sa fie rasplatit de Dumnezeu si sa-i aduca fetita mult visata de el, de mine, de noi toti !

Weekend-ul celor mai frumoase filme

Weekendul acesta, fiind unul cu si de sarbatoare, nu am facut nimic altceva decat am stat si am vizionat filme.Nu mi s-a mai intamplat de foarte multa vreme sa nu am nicio activitate casnica si sa stau pur si simplu tolanita la tv sa urmaresc filme misto.Am o stare de super bine in acest sfarsit de saptamana.
Filmele pe care le-am vazut fac parte dintr-o lunga lista pe care mi-am creat-o intr-o seara ascultand un colaj de muzica care reprezenta coloanele sonore a mai multor filme de epoca sau filme romantice, drame in genere.
In 2 zile am vazut urmatoarele filme pe care vi le recomand din suflet daca aveti preferinte ca cele enumerate de mine mai sus in privinta genurilor de film.Precizez ca nu este niciun dintre ele film nou, sunt toate filme destul de vechi pe care eu, insa, nu le-am vazut niciodata pana acum:
1.The cider house rules este un film din 1999, un film care mie mi-a placut cel mai mult din seria celor vizionate pana acum

Scurta descriere:
Homer este un tanar crescut in orfelinatul din St. Cloud, Maine. Nefiind adoptat, el ajunge preferatul directorului casei de copii, Dl. Larch. Dl. Larch incearca sa ii ofere cunostiintele sale despre medicina lui Homer si sa faca din acesta un doctor iscusit, chiar daca nu e licentiat. Dar Homer are dorinta de a cunoaste lumea de dincolo de orfelinat, ceea ce il face sa plece impreuna cu Wally si sotia lui, Candy, pentru a lucra la ferma de mere a lui Wally. Dupa un timp, Wally va pleca la razboi , iar Homer ramane singur cu Candy. Ce va invata Homer despre viata, despre dragoste si despre munca in aceasta situatie? Si ce se va intampla cu viitorul lui, pa care Dl Larch il avea planificat?
sursa : aici

2.The piano, un film din 1993, care te face sa reflectezi foarte mult la faptul ca suntem liberi in ziua de azi sa ne alegem singuri partenrii de viata, parteneri care sa corespunda unor idealuri, vise si mai ales cu care sa vem in comun lucruri care ne pasioneaza si fac ca relatiile sa fie durabile.

Scurta descriere a filmului:
Actiunea se desfasoara in Noua Zeelanda a mijlocului de secol nouasprezece, unde o tanara femeie scotiana, muta, soseste impreuna cu fiica sa pentru a se casatori cu un colon. Mariajul de convenienta nu o incanta deloc pe Ada McGrath (Holly Hunter), astfel ca aceasta se dedica in totalitate pasiunii ei pentru pian.
sursa: aici

3.Am revazut Dying young cu Julia Roberts, film din 1991, la care eu plang de fiecare data cand il vad, este incarcat de atata drama si atata sensibilitate incat nu se poate sa nu miste orice caracter uman.

Scurta descriere:
Hilary O’neil este o tanara ce afla ca este inselata de prietenul ei. Astfel, ea hotaraste ca e timpul sa schimbe ceva in viata ei. Incepe cu slujba, devenind asistenta la domiciliu pentru un tanar bolnav de cancer. Curand, cei doi se indragostesc, traiesc clipe minunate impreuna, insa stau tot timpul cu teama si cu senzatia ca dragostea lor nu va rezista din cauza bolii. Cu greu ce doi se vor impaca cu ideea ca, pana la urma, lui ii este destinat sa moara.
sursa : aici

4.Tuck everlasting este ultimul din cele 4 filme destinate acestui weekend, un film din anul 2002, o superba poveste romantica despre cum poate schimba iubirea si mai ales despre ceea ce ne dorm toti: sa ramanem mereu tineri si puternici.

Scurta descriere:
Winnie Foster este o tanara fata dintr-un orasel din Winesap. Parintii ei o protejeaza foarte mult si Winnie simte nevoia de libertate si aventura. Intr-o zi, in timp ce explora padurea din apropierea casei, Winnie se pierde, dar are norocul de a ajunge la familia Tuck, care locuiesc in apropiere. Membrii familiei sunt oameni buni la suflet si placuti, iar Winnie se simte la ei ca acasa. Ea se indragosteste de Jesse, unul din baieti, si nu mai vrea sa se intoarca. Winnie descopera ca familia Tuck are un secret: Jesse si ceilalti beau apa dintr-o fantana magica si nu imbatranesc niciodata.
sursa : aici

Weekend-ul urmator continuam seria vizionarilor dintr-o prima astfel de lista a celor mai frumoase filme ever, lista ce cuprinde momentan 15 filme.Mai avem de vazut sau de revazut inca 11.

Hr-ul, internetul si maturitatea

Citind titlul ,aparent nu exista nicio asociere intre cei trei termeni si totusi, postarea de azi va fi in asa fel scrisa incat, la sfarsit, titlul va fi perfect explicabil si liantul ce leaga cei trei termeni complet inteles si lizibil.
Citesc, nu de foarte mult timp, un blog care initial mi-a placut foarte mult, nu ca azi mi-ar displacea, m-am bucurat si m-am intristat deopotriva de randurile scrise acolo cu mare maiestrie.In ultimul timp din cauza faptului ca la job abia apuc sa-mi citesc mailul intru pe blogurile mele dragi numai la sfarsit de saptamana.Si aseara am citit o postare si comentariile muuuuulte tare ( vreo 200 si ceva) pe tema respectiva.Departe de mine gandul de-a dezbate aici cele intamplate cu posesoarea blogului ( d-asta nici nu am dat link catre blogul ei),ceea ce vreau sa scriu astazi este legat de unele dintre comentarii si de unele opinii care vizeaza hr-ul.
La un moment dat, in noianul de comentarii s-a adus in discutie faptul ca ar fi fost mult mai intelept ( si parearea mea este asijderea ) ca posesoarea blogului sa o ignore pe o userita care-i provocase neplaceri si totodata o si jignise, lucru ce nu s-a intamplat si ca sa-si reverse furia ce cu siguranta a stapanit-o la momentul la care a postat, bloggerita i-a dat toate datele personale ale useritei pe blogul sau cu scopul (si aici abia intra in discutie tema mea de azi ) de-a nu se mai putea anagaja, de-a o cunoaste viitorul angajator pe cea care o jignise drept fiind o persoana de joasa speta si-n felul asta sa nu-si mai gaseasca respectiva niciun job.
Mi s-a parut putin cam deplasat, sincer, sa faci asa ceva.Eu am crezut ca oamenii care sustin anumite lucruri si au cerinte ca cei din jurul lor sa se comporte cu ei matur si intr-un mod intelept, la randu-le sa ofere acelasi lucru.
Scriau niste doamne in comentariile lor, ca in ziua de azi, toti cei din HR ( generalizand la modul absolut ) cand recruteaza oameni, le cauta istoricul ( folosesc termeni de la job 😀 ) pe net, mai ales pe FB, urmand ca abia apoi sa se decida daca X-ulescu e bun sau neperformant viitor anagajat.M-am amuzat gandidundu-ma cum o companie care are 3000 sau 5000 de angajati isi pune HR-istele sa-i caute pe net pe candidati, cand duduile abia au timp sa citeasca cap coada cv-urile ce se depun pe site-urile de recrutare pentru posturile deschise din comapnia lor. 😀
Mai apoi m-am intrebat cum naiba se poate crede cu tarie faptul ca daca un blogger , doi, trei, zece scriu despre un altul ca e naspa ca si om, o companie mare care-l cheama la interviu si candidatul e as in meseria lui ii va da cu flit doar pentru ca ala a intrat in conflict pe net cu alti bloggeri.Mi se pare pueril sa crezi ca un IT-ist de exemplu va fi refuzat pe o pozitie deschisa doar pentru faptul ca s-a dat pe net drept altcineva, ca i-a imprumutat nick-ul altei persoane, etc.Eu le numesc astea balarii sau pierdere de timp, aiureli de umplut vremea atunci cand nu ai ce face.
Si eu am avut un conflict acum vreun an si ceva parca, cu o imbecila notorie care a stat ea sa ma caute pe net, sa il caute pe D., a scris ea un articol amplu despre noi, ne-a citit tot blogul, s-a interesat unde stam, etc.Si cand i-am spus ca o dau in judecata pentru ca mi-a publicat pe net datele personale fara acordul meu si o acuz si de calomnie si-a sters blogul cu totul.
Nu mi se pare normal sa reactionezi in felul acesta.Pe bloguri, mai ales in blogosfera mamiceasca au avut loc diverse „dispute” sau divergente de opinii soldate cu certuri, unele mai blande, altele incheiate cu pizduleli si jigniri.Ok, te certi, te balicaresti, o dai dracu’ pe persoana care te-a enervat atunci, scrii pe blogul tau despre balariile care contravin parerilor tale, dar…dar folosesti nickul pe care si l-a dat persoana pe blog.Daca respectiva nu vrea sa se stie adevarata ei identitate chiar iti poate face rau ( asta mi-au confirmat-o la politie atunci cand, daca nu era D., eu chiar ii faceam reclamatie si o dadeam in judecata pe printesa aia a noptii 😀 ).
Deci mi se pare putin cam riscant sa te apuci sa-i publici pe net unui om ( fara voia lui ) date personale, sa te apuci sa ameninti cu privire la faptul ca nu-si va mai gasi job doar pentru ca ti-a imprumutat un nickname cu care semnezi pe un blog.
Mai apoi, oamenii din HR ( si eu sunt hr-ista dar fac cu totul si cu totul altceva decat face departamentul de HR in genere ) chiar nu au timp ( si aici nu ma refer la firmele de cartier care au 5-10 anagajati) sa caute pe net cine-i X-ulescu sau si daca da o cautare vreo domsoara de la recrutare nu sta apoi sa citeasca pagini intregi de conflicte intre bloggeri 😀 ( ce mseserie faina ar fi asta, sa mergi la job si stai sa citesti cum se balicaresc pe bloguri viitorii candidati 😀 iar apoi sa pregatesti o raportare ampla despre faptul ca Y-ulescu nu e tocmai candidatul ideal pe postul de programator, de exemplu, caci i-a dat o muie unuia pe blogul lui 😀 ).
Cred ca e nevoie de maturitate mai multa cand te apuci sa dai cu noroi in identitatea unora, cred ca putina stapanire de sine in momentul in care simti ca scoti flacari pe nas ar fi mult mai de ajutor pentru toata lumea.
Pentru ca asa cum lui M. Badea care puleste la greu pe toti si toate ce contravin parerilor lui ( si o face public pe un post TV intrand in joc persoane cu coaie grele , nu d-astia nevinovati )nu i s-a facut nimic si nici dat afara nu a fost,tot asa, nici-un hr-ist nu i-ar putea ( si nici nu ar avea voie ! ) sa-i spuna ever vreunei pustoaice ca nu corespunde postului fiindca „fura nickname-uri pe net” , daca interviul scris e de nota 20 si corespunde ca si profesionalism postului pentru care a aplicat.
Vreau sa se inteleaga clar ca pe mine acel conflict m-a amuzat teribil, chiar nu mi s-a parut ceva extrem de serios, atata vreme cat nici eu si nici altii ca mine nu ne-am inregistrat la OSIM si nu suntem de „neimprumutat”.
E urat sa n-ai originalitate si idei proprii si sa le imprumuti / furi de la alti oameni care chiar isi rapesc din timpul lor propiu sa scrie niste ganduri pe un blog personal, e infiorator de nesimtit sa-i strigi unei femei insarcinate ca „are 40 de ani si abia acum face copil ” ( fiecare ni le stim pe-ale noastre si toti avem probleme mai mici sau mai mari asa incat motivele unui om pentru care savarseste o actiune la un moment dat nu le poate judeca / acuza nimeni atata vreme cat nu stii ce este in spatele unui anunt pe un blog ca „sunt insarcinata si am varsta x” ( oricum tipa cu pricina nu are nici pe departe 40 de ani ), e de cacat sa scrii comentarii rautacioase si jignitoare la adresa altora semnand cu nickul unei alte persoane, e de prost gust sa furi pozele ( asta se si pedepseste conform legii din header-ul meu ) oamenilor si sa le postezi ca si cum ar fi ale tale, dar…repet, atata vreme cat nu esti marca inregistrata, orice pusti care vrea sa se distreze pe seama-ti sau care e dus cu pluta poate face asta.Si asa cum ii spuneam cuiva aseara, in momentul cand devii persoana publica pe blog iti asumi atat contactul cu oameni misto , cat si contactul cu loaze, tacnti, obsedati, cretini care n-au altceva mai bun de facut decat sa te injure sau sa-ti scrie idiotenii prin comentariile lor,etc.Cel mai intelept si desigur ca cel mai ok pentru aceste ultime categorii enumerate este sa le sai un mare IGNORE.
Fara sa raspunzi, fara sa intri cu ei in certuri,fara sa te ambalezi aiurea.Ei oricum o vor tine pe-a lor, ei oricum vor continua sa fie in acelasi fel idiot, deci…ignoratul lor este cea mai buna solutie si-n felul acesta se vor potoli si ei caci nu gasesc stimulentul care sa-i tina in priza.

Sunt suparata pe mine !

Acest post ma chinui de ceva vreme sa-l scriu, dar din lipsa acuta de timp, nu am avut cand si uneori nici puterea de-a ma mai mobiliza sa scriu ceva pe blog seara, dupa 12-14 ore de munca continua.
In drumul spre job ma gandesc insa la anumite situatii care ma deranjeaza teribil si imi vin in minte diversi oameni cu care paradoxal pana la un punct m-am inteles ok si par a fi oameni la fel de ok.Numai ca in situatia despre care vreau sa vorbesc azi in ochii mei scad enorm si astfel de caractere si comportari fata de mine ma dezgusta total in privinta lor.Si stau cu ochii pe geamuri si ma gandesc daca toti acestia merita efortul de-a mai socializa si pe viitor cu ei.
Am mai spus-o, scris-o aici ca eu sunt o persoana de mare cuvant, niciodata nu promit ceva fara sa ma tin sau fara sa-mi onorez promisiunea cu pricina, sunt la fel de corecta cu absolut toti cei apropiati mie, la fel cum sunt cu familia mea, daca apuc si vorbesc o vorba, apoi ma dau peste cap si chiar daca mi-e greu sau extrem de greu, cuvantul mi-l onorez.Greseala mare este ca astept de la oamenii din jurul meu sa fie la fel.Si ,in ciuda faptului ca mi-am luat tepe mari, de la unii dintre astia care se numesc ei „apropiatii mei”, nu ma linistesc si nici nu ma lecuiesc de a-i mai ajuta.
In ultima vreme mi-am luat 2 tepe mari care m-au suparat foarte tare si de data asta mi-am jurat ( in felul asta ma voi tine sigur de promisiunea facuta mie , sunt singurele promisiuni de care nu ma pot tine, cele pe care mi le fac mie, insumi ) ca indiferent de situatie de acum incolo nu voi mai promite ca ajut pe nimeni cu nimic.
Nu i-am inteles niciodata pe oamenii care te suna sau vin la tine sa se planga despre o anumita situatie extrem de grea prin care trec, nu-i pot intelege sub nicio forma de ce cer ajutorul ca mai apoi sa se razgandeasca si atunci cand li se ofera ajutor, sa se dea la fund facandu-te de rahat fata de cei in fata carora iti faci obligatii.Pentru ca DA, eu intotdeauna cand m-am rugat de altii sa-mi ajute cunostintele sau prietenii, automat mi-am pus eu in joc obrazul si automat mi-am creat obligatii fata de cei carora la randu-mi am cerut ajutor.Caci nu e nimeni obligat fata de mine sa-mia jute mie in vreun fel cunostintele.Ma supara foarte tare, nu faptul ca astia de mi-au cerut ajutorul si-au schimbat intre timp punctul de vedere, si-au gasit alt job, si-au rezolvat in alt fel problemele, dar macar da-mi frate un telefon sau anunta-ma dracu’ in vreun fel astfel incat si eu la randu-mi sa-i anunt pe aia de care m-am rugat sa le intinda o mana „amaratilor ” mei.
Ei bine, marele cacat este atunci cand astia pe care eu ma zbat sa-i ajut nu numai ca nu le raspund celor in fata carora mi-am pus obrazul, dar nu mai dau niciun semn de viata si daca ii sun nu raspund.
Bah, pe bune, mie efectiv mi-e sila de cacati d-astia de oameni.Adica imi iau peste bot replici de genul” bah, ce dracu’ mi-ai recomandat un d-asta care nu raspunde veci la telefon?” sau ” de ce ati promis ceva daca stiati ca persoana este neserioasa?”.Si cum sa le explic ca habar nu aveam ca persoana cu pricina are un caracter de rahat, ca eu cand am cerut ajutorul cuiva ( uite, spre exemplu, cand am fost jobless si m-am rugat de unul sau altul sa ma ajute cu vreun job, stateam cu telefonul ala in palma) nu numai ca am fost prompta cand m-a sunat cineva din partea lor, dar daca nu am putut sa ma prezint am dat telefon sa anunt, m-am scuzat in fel si chip, am lasat loc de buna ziua intre noi si mi-am cerut scuze si de la omul care si-a pus obrazul ca sa ma ajute.
Adica de ce niste cacati d-astia de oameni sa-mi strice mie relatiile pe care mi le-am facut greu si incerc din rasputeri sa nu-i supar pe oamenii aia care ma ajuta neconditionat? Cum se pot numi prieteni aia care te fac de cacat parand a fi eu o neserioasa si o hahalera care sa par ca vorbesc ca sa ma aflu in treaba?
Stati ca de fapt sunt 3 tepe pe acre mi le-am luat la sfarsit de an si pentru care sunt suparata rau.Una este cu o doamna pe care am trimis-o la medicul meu si care doamna ( poate citeste pe aici si isi simte nesimtirea pana-n suflet ) nu numai ca l-a facut pe omul ala s-o astepte degeaba, dar l-a mai facut sa vina si special pentru ea in spital desi el nu avea nicio treaba la ora aia ca sa mai fie acolo.Ei bine, pentru faza asta am plans, si m-am consumat rau.Pentru ca eu pe omul asta nu numai ca-l admir si il iubesc de nu mai pot, nu numai ca fata de el am un comportament mai mult decat cu manusi, dar el este un medic cu reputatie la care se stie ca nu ajungi usor, e un medic destul de scarbos care insa, pe mine ma place la fel de mult cum il plac eu.Si cand m-a sunat sa-mi spuan ca nesimtita aia l-a adus de acasa in spital( ca duduia nu si-a permis o consultatie la cabinetul privat unde merge medicul) si a mai si stat de lemn tanasa s-o astepte, efectiv am crezut ca mor! Nu am stiut cum sa ma scuz, ce cuvinte sa-i spun si cum sa dreg borsul ca sa nu-mi iau si eu un mare reject de la el.Slava cerului ca ma stie bine ce fel de om sunt si a trecut peste faza dar mi-a spus-o verde in fata ca lui sa nu-i mai trimit pe nimeni ca nu mai face asemenea gesturi.Adica, o nesimtita ca asta, mi-a inchis total poarta pentru a-i mai putea ajuta si pe altii pe viitor care probabil vor avea nevoie urgenta de un asa medic.De cacat zic eu faza asta.Este evident ca nu mai vorbesc niciodata cu duduia care mi-a facut cadou asa un gest de prietenie!
Mai apoi, mi-am pus obrazul la o gradi pentru o tanti care m-a rugat cu cerul si cu pamantul sa o ajut sa-l inscrie pe copil in conditiile in care toate gradi de stat gem de copii si nu gasesti un loc la grupa nici daca dai cu tunul ).OK, am fost si am povestit cu cine trebuia, am sunat si m-am rugat, am explicat situatia, am primit in sfarsit un raspuns pozitiv si cand o suna pe mamica cu pricina, ea nu mai raspunde la telefon.Si ma suna si X-uleasca de care m-am rugat sa ma ajute, mi-a batut si asta obrazul, m-am simtit iar de tot cacatul si iar mi-am mai stricat putin si relatia asta.Evident ca idioata aia nici in ziua de azi nu mi-a raspuns la telefon ( si bine a facut! ) ca sa-mi spuna ce a apucat-o de nu a mai raspuns dupa ce trecea prin focurile Gheenei ca n-avea unde sa-si lase plodul.
Ultima faza este cu o tipa pe care m-a rugat o alta prietena s-o ajut cu jobul.Cum la noi se angajeaza masiv in perioada asta, am recomadat-o, m-am gudurat pe langa sefa-mea mare si cand in sfarsit au tot sunat pentru a o chema la un interviu, nu el raspunde, nu suna inapoi, nu mai da niciun semn si nici macar prietena asta a mea nu ma suna sa-mi spuna ca aia nu mai are chef sau s-a razgandit.Azi mi-am luat-o peste bot si de la sefa-mea ( putin cam mult spus) , mai in gluma , mai in serios, mi-a spus ca „recomandari d-astea cu oameni seriosi sa-mi tot faci!”.Si eu care ma pregateam sa-i dau si cv-ul lui D. , mai da-i acum fata , cv-ul lui barbata-tu daca mai poti!
Bai si am niste nervi, deci chiar nu-i pot intelege pe oamenii astia, chiar nu pot pricepe cum dracu’ nu se gandesc la consecinte, la faptul ca fiecare avem niste relatii, obligatii, avem o imagine in ochii alora unde ne punem obrazul, iar niste hahalere d-astea te fac de cacao si-ti strica treburile?Ce dracu’ de oameni sunt astia care azi se plang si au nevoie si apoi cand vor altii sa-i ajute ei ignora ajutorul sau te flituiesc in cel mai naspa mod? Ce caractere sunt astea si ce inteleg ei prin prietenie cand afirma ca-s prieteni?
Deci azi mi-am jurat,… si de data asta chiar ca ma tin de promisiune, la mine sa nu mai vina in veci nimeni cu nicio rugaminte de ajutor ca eu nu mai trimit pe nimeni la nicio relatie / cunostinta de-a mea, imi vad de treaba-mi si cu asta basta!

43

De cand am pasit in 2012 o tinem intr-o sarbatoare continua, Revelionul, ieri am fost la un sf.Vasile unde ne-am veselit pana-n noapte, azi sarbatorim acasa, dar e o zi foarte importanta pentru noi, e ziua lui D.
Nu am scris niciodata cum a fost cu D., cum ne-am cunoscut, iubit, placut, mutat si luat, desi la vremea casatoriei noastre civile presa a scris despre asta aici.Mi-e lene sa mai scriu si eu inca o data intreaga poveste desi ea este cu mult mai ampla si mai romantata, clipele pentru care m-am hotarat sa spun un DA hotarat sunt mult mai complexe si mai frumoase dar articolul ala sintetizeaza destul de bine povestea, pe scurt.
Se spune ca o iubire dureaza 3 ani, nu stiu daca doar 3 ani ca eu il iubesc tare de tot pe omu’ asta al meu si-au trecut mai mult de aia 3 ani, si o fac nu pentru ca uite in clipa asta mi-am amintit ce a facut el pentru mine in ultimele luni de sarcina, de la spalat , imbracat, incaltat, mi-a dat sa manance in gura, ma urca in masina in brate ,etc., la spital a stat cu mine zi si noapte in salon ajutandu-ma continuu si mirand astfel prin comportamentul lui intreg personalul din spital cat si pacientele, nu pentru ca atunci cand ne-am cunoscut mi-a spus sa pun degetul pe harta oriunde in lumea asta mare si el ma duce acolo unde vreau si visez eu, nu pentru ca am trecut amandoi prin greutati mari in anii astia, am pierdut mult de tot si ne-am ridicat din propria noastra cenusa, nu pentru ca m-a ajutat mereu cu Ayan si nu mi-a spus niciodata ca nu mai poate desi uneori era ajuns la capatul puterilor, pentru ca e de acord cu toate tacanelile mele desi unele stie foarte bine ca nu ar fi ok sa le facem,nu pentru ca nu e genul ala care umbla „la bere cu baietii” lasandu-ma singura in casa cu catel, purcel, copil, etc., nu pentru ca la absolut toate ocaziile speciale imi aduce flori si un cadou oricat de mic, nu pentru ca face curat, spala vase, calca , face cumparaturi cu mine, imi da absolut toti banii pe mana fara sa ma intrebe macar o data ce am facut cu ei, ci pentru ca il vad la fel de misto ca-n ziua aia de 9 martie, pentru ca ii iubesc mirosul si exista o chimie perfecta intre noi, pentru ca are cel mai misto zambet si cele mai frumoase degete pe care le-am vazut eu vreodata, pentru ca la varsta lui deseori ma intreaba lumea daca are 3 si ceva de ani facandu-ma sa fiu mandra de el, pentru ca mi-a facut cel mai frumos si mai reusit copil ever, ca-i place sa dormim in fiecare noapte imbratisati si de ani de zile nu a sarit nicio seara fara sa ma pupe de noapte buna, ca ma pot alinta cat vreau eu si cum vreau eu fara sa spuna nimic, ca e plimbaret si merge in orice loc , cu oricine fara sa comenteze, ca nu vorbeste mult si deseori lumea il crede mai mototol probabil, dar el este spirt, observa tot si apoi acasa ne amuzam copios pe aceasta tema, ca nu ii place sa socializeze mult si despre familia lui nu povesteste nimanui nimic nici de bine, nici de rau, ca e super tehnic si ca are o cultura vasta din toate domeniile, ca respecta femeia, familia si tot ce inseamna institutia casatoriei, ca e mereu de partea mea indiferent ca-i vorba de straini sau de cei din familie, ca de fiecare data cand am plans mi-a sters cu dosul palmei lui lacrimile mari si mi-a mangaiat fata ca unui copil mic si prostuc, ca ma face sa rad tare de tot cand sunt trista, ca ma sustine mereu si-mi da aripi sa pot zbura deasupra viselor mele, ca ma protejeaza mereu si ma simt ocrotita, ca stiu ca daca am nevoie de el oricand el este aici pentru noi, ca e tatal copilului meu, ca m-a iertat mereu cand nedreapta fiind mi-am urlat pasul in gura mare prietenilor vorbindu-le de probleme ce nu trebuiau spuse , ca l-am acuzat pe nedrept de unele fapte pe care nu le-a facut niciodata si totusi nu mi-a reprosat niciodata nimic si nici nu mi-a aratat mahnirea din sufletul sau facandu-ma doar sa inteleg ca am gresit si sa ma caiesc singura,si mai ales , mai ales il iubesc pentru ca …
pentru ca E AL MEU , la bine si la rau, la greu si la usor, in nevoie si in bucurie, in tristete si in fericire, in saracie sau in bogatie,aici sau in orice alt loc din lume, acum si de-a pururi. La multi ani tati, te iubesc mult de tot si sa-mi traiesti intru’ multi ani fericiti alaturi !

La mulţi ani 2012 !

Primul post de pe anul 2012 este unul plin de voiosie , optimism si fericire.Exact asa cum am pasit in acest an.M-am simtit extrem de bine de Revelion, am pasit in noul an razand cu gura pana la urechi si sper ca tot anul sa ne fie unul pe masura veseliei noastre.Schimbarea dintre ani ne-a prins cu masa imbelsugata, cu paharele pline si cu artificii in maini, ne-a prins veseli si plini de dorinte care mai de care mai optimiste.Ne-a prins pe toti intr-o uriasa imbratisare, ne-a prins cu saruturi sub vasc si promisiuni de mai bine.Desi acasa facut, acesta a fost unul dintre Revelioanele la care m-am simtit cu adevarat bine si in care am pasit in noul an asa cum mi-am dorit.
Anul trecut , de Revelionul trecut am plans, motivul nu mai are nicio importanta, dar intregul an am tinut-o intr-un plans.Se spune din batrani, ca ceea ce faci in noaptea dintre ani, asa cum te gaseste noul an, asa iti va merge in toate cele 365 zile ce vor veni.Si ne-a gasit cu lenjerie rosie, cu bani multi in buzunare, cu vasc la usa, cu dans si muzica dar mai ales cu zambete si ras pe buze.Asta-i cel mai important.Si ne-a gasit impreuna pe toti !
Petrecerea nu a durat pana la ziua, din motive de copil obosit mort, dar care a rezistat glorios pana la ora 2 a.m.Si care s-a bucurat nemasurat de tot ce a vazut si a constientizat anul acesta de Revelion.
De cand il avem pe Pusicel si facem toate revelioanele acasa, asta a fost cel mai reusit, fericit si implinit moment la trecerea dintre ani.
Incepem invers cronologic cu fotografiile:

Revelion 2011 – 2012

Revelion 2010- 2011

Revelion 2009 – 2010

Asadar, noul an sa va aduca tuturor starea de bine pe care o simt eu la inceput de an, sa ne scriem mult si multe lucruri bune si de bine, sa ne mearga totul struna in 2012 !