Fluturi și furnici

De pe vremea anilor de gradinita ai lui Kiki,anumite mamici de baietei se laudau despre cuceririle amoroase ale godaneilor din ograda,cum erau ei inamorati tun de diverse godanele din grupa lor de prichindei.

Kiki nu numai ca nu era inamorat absolut deloc,dar tot timpul asaltat de fetitele din jurul lui,era chiar agasat de ele.

Fetitele au fost dintotdeauna mai indraznete si mai „grabite” spre cuceriri,astfel incat ele isi vedeau de treaba lor, incercand prin diverse mijloace sa il cucereasca pe micul meu visitor: de la pupaturi apasate pe obrajori,impletit parul atat de lung candva si ondulat, pana la imbranceli si ciupituri in semn de mare iubire ce ii nutreau :-).

Cred ca este o chestie general valabila pentru femei,manifestata inca din copilarie,mostenita de la Eva,cu cat barbatul ne respinge mai tare,cu atat mai mult ne inversunam sa il avem tocmai pe acela.Deh,fructul oprit!

Anii de gradinita s-au sfarsit,,Kiki a ramas in lumea lui Mickey Mouse si al sau club,visator,,constructor de lego si iubitor impatimit de masini.

La scoala,in clasa pregatitoare,,nici nu vedea si nici nu auzea ceva referitor la vreo fetita,,ba i se parea ceva ingrozitor sa socializezi cu fete.La un moment dat am discutat cu doamna invatatoare posibilitatea de a-l muta in banca cu o fetita si s-a produs la noi in casa o tragedie – cu plansete si urlete, cum ca el nu renunta la prietenul lui ca sa stea tocmai cu o fata?! Va dati seama, tocmai cu o fata – cel mai rau si groaznic lucru ce i se putea lui intampla! 🙂

Il intrebam in repetate randuri daca ii place si lui vreo mogaldeata de prin clasa, raspunsul, invariabil,era acelasi:” pe mine fetele nu ma intereseaza si nici nu imi plac”!

Doamne,ce m-au mai chinuit gandurile, ce m-am mai perpelit la foc mic ca lui nu numai ca nu i se pareau dragute fetele, dar il si deranja orice interactiune cu ele.In fapt, fiind extrem de timid nu reusea sub nicio forma sa relationeze cu ele si atunci alegea respingerea ca pe o forma de proprie aparare.Si cu cat le respingea mai tare, cu atat ele se inversunau sa il sicaneze si mai abitir.

Clasa intai si mersul la after school au adus in viata lui Kiki un alt capitol si anume -cel al gainei batrane care face ciorba buna, dar morcovul sa fie tanar!

O printesa cu nume celest, Norina, ii adora aerul de „surfer” si pletele-i ondulate si il sicana pana ii punea nervii pe toate bigudiurile cu care ea se impopotona, doar, doar i-o fi pe plac micutului din clasa intai.

Il manevra din vorbe si cu mesaje pe whatsapp, dandu-i mereu intalniri „romantice” la toaleta de la etajul intai a scolii.Asa ceva…zau ca nu mi-a mai fost dat sa aud, dar cum generatiile sunt altele, o fi si asta un mod de a-si manifesta iubirea, toaleta fiind un loc unde lasi inhibitiile si te descarci de toate…emotiile!

Cum eu l-am crescut ca momentan (pana la pubertate, dar lui nu i-am spus-o! ) sunt cea mai buna si de incredere prietena a lui, imi povestea tot, ca la o spovedanie.M-am amuzat copios o vreme de povestile lui in legatura cu intalnirile lor.

Cum decurgeau intalnirile de la aceeasi pauza mare, cand era convocat sistematic la wc? Well, domnita cu pricina, ii mangaia pletele, alteori se alergau pana le ieseau ochii ca la melc, cateodata se si bateau, ca junele avea nabadai si personalitate puternica asociata cu rebeliunea, el mereu mergand pe dictonul ” e viata mea si nu imi spui tu ce sa fac” !

Le-am stricat zenul si m-am pus in calea fericirii lor cand dom’sorul a uitat ca s-a sunat si a intarziat la ora ce abia incepuse.I-am interzis sa se mai prezinte la toaleta altfel decat in momentele de necesitate fiziologica.

S-a terminat definitiv idila celebra cand parintii au retras-o pe divina celesta de la after.S-au mai vazut prin scoala, dar el nu a mai acceptat nicio intalnire consumata la buda scolii, asa incat, pe principiul „ochii care nu se vad , se uita! „, s-a terminat si povestea lor.

Interesant insa este faptul ca intrebat de amoruri timpurii, a negat ca i-ar placea celesta in mod special, desi era perfect integrata in tiparul lui de frumusete: blonde suedeze,ochii cat mai albastri si pe sistemul – sa nu fie paguba la casa omului, mancare o data pe zi!

Spre sfarsitul clasei intai, au inceput diverse intrebari de genul :” ce simti cand iti place tare de o fata, ce simti cand esti indragostit, cand incepi sa te pupi pe gura cu fete, etc”?

Nu cred ca va imaginati fericirea pe care am simtit-o auzind asemenea intrebari! Evrika, mi-am strigat, ii plac fetele! Inutil sa mai scriu ca in vara aceasta a descoprit ca cel mai mult ii plac sanii domnisoarelor de clase primare si gimnaziale, a facut o analiza amanuntita la bazinul de la Caciulata cand astepta sa se dea pe tobogane, astfel incat stie omu’ clar ce forma, culoare si marime prefera :-)))) !

De cand suntem mutati aici, se joaca cu 3 fetite, pe care eu le-am privit mereu fix ca pe surorile lui, caci au o relatie cumva frateasca.Poate si unde se joaca de mult timp impreuna, unde le vad zilnic aproape, unde imi sunt atat de familiare, nu le pot asocia altfel decat cu niste surori.

Una dintre fetite este cu adevarat o fetita foarte frumoasa, tiparul l-am descris mai sus, pe deasupra si foarte docila cu toanele craiului caruia cateodata, cand planetele lui se dezalinieaza si chakrele se strica, ea ii propune sa se joace un joc in care el este seful si ea face tot ce vrea el. Doh, asa noroc pe capul lui, rar se intampla! Asta cred ca e visul oricărui barbat, inca din frageda pruncie, sa aiba o femeie al carui sef sa fie, mai ales la cererea ei  :-)) !

Si uite asa, pe negandite, la sfarsit de clasa intai, m-am trezit cu un Kiki indragostit lulea, caruia ii bate inimioara si are fluturasi in burtica cand o vede pe draga lui vecina.

Fiind atat de apropiati, pupaturile si imbratisarile fac parte din jocurile lor zilnice, cateodata sora mai mica a printesei, cuprinsa de gelozie, il incaleca si ea si il pupa cu foc. Fetita cealalta, mai maricica putin ( de varsta cu celesta cu intalnirile din buda)  ii invata „cum se pupa oamenii mari”, le-a explicat ca mangaierile sunt mai ok ” piele pe piele” si ca unii fac si ” relatii sexuale”. Cateodata il mai inghesuie si ea, de multe ori il gasesc calarit de toate trei fetele, alteori cand frumoasa zanica se urca prea mult pe el si il mangaie cu foc, imi spune ca simte “asa ceva, nu stiu exact ce, dar …ca niste furnici”. Si eu ma gandesc cum sa ii spun si sa ii explic furnicile alea?!Cum sa il fac atent sa nu se stranga un musuroi ca apoi e de rau!

Toate astea,venite asa brusc in viata mea de mama de copil, ce era pana mai ieri in clubul lui Mickey Mouse, m-au cam bulversat, dar mi-am revenit brusc si am inceput sa am discutii cu el, discutii pentru care nu eram chiar pregatita la cei 8 ani ai lui si in principal se trateaza problemele cu relatiile sexuale si „pielea pe piele”. Geez, asta e mai rea decat furnicile!

Toata vacanta a fost plecat de acasa, dar intotdeauna a asteptat cu mare nerabdare revederea cu zanita lui, ma pistona la telefon daca ea intreaba de el, daca e acasa, daca il las afara cand vine acasa, in seara cu pricina, ca vrea sa o vada sa ii povesteasca nu stiu ce interesant de pe unde a umblat.

Iubirea ii este impartasita de dom’soara, suta la suta si mie-n suta, ea ii arata de multa vreme sentimentele-i curate si inaltatoare, dar el nu indraznea sa spuna nimic si nici sa arate ceva. Nici acum nu prea spune el si nici nu ii arata ceea ce simte, dar eu stiu ca acel Kiki caruia nu ii pasa de fete absolut deloc, s-a transformat acum intr-un baietas caruia ii plac fetele, fetele frumoase se pare, si care acum, in vacanta de vara dinainte de clasa a doua, a simtit primele “furnici” si primii “fluturi”  in stomacel.

Ce frumoasa-i copilaria si cat de minunat este sa retraiesc alaturi de el aceste minunate senzatii atat de pure si de nevinovate!

Voi cand ati avut primele “furnici’, la ce varsta v-au invadat furnicile si fluturii? 🙂

 

Anunțuri

Fizioterapia – mit sau realitate in herniile de disc?

La mijloc de luna martie, in plin preaviz la celalalt job, mi-am luat o zi de recuperare pentru un overtime din lunile trecute.

Si cum copilul era la scoala pana la pranz, m-am hotarat sa merg fuguta la cumparaturi ca mai apoi sa imi petrec tot timpul cu al meu cupiloi.Si ma inham cu 3 sacose uriase si cumpar, iau tot ce gasesc in piata, mai intru si in supermarket, cumpar de toate ca asa e viata, cand se termina ceva, se termina toate.

Si ca un facut, in ziua respectiva, am gasit un locsor mic de parcare fix la mama pustiului.Asadar,  in magar transformata, cu 3 sacose pe umeri ( doua pe cel drept ), am mers cale lunga sa-mi ajunga pana la masina.

Ziua a decurs normal, nimic nu ar fi prevestit nenorocirea ce urma sa se intample.

In miez de noapte, la o miscare in pat, am simtit ca un cutit care mi-a strapuns piciorul stang.Dar mi-am continuat somnul, caci lungita fiind ,nu am constientizat ce avea sa urmeze.

De a doua zi a inceput calvarul.Undeva pe fesa stanga a existat un punct care m-a durut initial suportabil, dupa care durerea a devenit groaznica.

In prima faza, am luat repejor Arcoxia si vazand ca nu imi calmeaza absolut deloc durerea, am trecut la artileria mai grea din spectrul antiinflamatoarelor: Doreta, Aulin si Ketonal Forte.

Dupa inca o saptamana in care durerea se mutase pe piciorul stang, pe pulpa, si ma paraliza la orice miscare,  am mers la medicul de familie care mi-a recomandat atunci, pe loc, sa merg la farmacie si sa cumpar Dexametazona injectabil, ca sa ma reintorc si sa-mi faca aceste injectii.

In capul meu si desigur ca si datorita experientelor destul de triste pe care le-am avut cu medicul de familie precedent, am ales sa nu ascult si sa merg totusi la un specialist reumatolog sa vada de ce nu imi cedeaza deloc durerea.

Doar ca programare la specialist am gasit abia dupa vreo doua saptamani, timp i care m-am indopat cu tot felul de antiinflamatoare.

Am ajuns la Regina Maria la doctorul Chicos Bogdan, un medic bland si amabil care mi-a spus ca e posibil sa am o hernie de disc si sa merg sa imi fac un RMN, iar pentru durere sa iau Prednison si sa incetez cu antiinflamatoarele.Mi-a confirmat ca daca ascultam medicul de familie si faceam atunci injectiile cu Dexametazona eram pusa pe picioare de multa vreme si nu ma mai chinuiam in halul asta.

Toata lumea imi recomanda repaus total si liniste, eu proaspat anagajata la actualul job, cu un deadline care ma presa maxim si cu oameni care aveau asteptari de la mine, am stat si am lucrat de acasa, ce-i drept, dar stand in sezut sau pe o parte si cu nervul incordat.In acea perioada am avut niste zile de foc cand a trebuit sa lucrez pana la ora 23:00, lucrul acesta nefacand altceva decat sa imi inrautateasca starea coloanei si sa-mi amplifice durerile cumplite.

Inainte de Paste am avut musafiri si ma simteam ceva mai bine dupa 3 zile de stat numai la orizontala si dupa Prednison.Un alt analgezic care m-a ajutat fantastic este Nalgesinul care imi lua durerea cu mana, pentru o scurta perioada ce-i drept, dar cel putin o calma.

Dat fiind ca am avut musafiri, am vrut sa fiu la inaltime si am stat in sambata Pastelui in bucatarie sa gatesc, in picioare, toata ziua .Mare greseala!

A doua zi s-a produs recaderea, mai agresiva si mai violenta decat oricand, cu niste dureri cumplite care nu ma lasau sa stau nici lungita, nici in sezut, nici in picioare, nicicum.A fost o noapte de cosmar, am plans continuu, durerile erau de nesuportat si niciun calmant nu isi mai facea efectul.Am o patura electrica pentru impachetari, m-am bagat 2 ore la temperatura maxima si spre 5 dimineata am reusit sa adorm cu chiu cu vai.

Acea noapte a fost hotaratoare pentru mine, auzisem de la mai multe persoane ca fizioterapia ajuta si calmeaza insa nu m-am gandit ca va fi colacul meu de salvare.

Am cautat ceva prin zona Militari, nu eram in stare sa conduc ( in toata aceasta perioada stand si lucrand numai de acasa) asa ca depindeam foarte tare de masina lui D. si de programul lui.

La Centrul Medical Gorjului mai fusesem cu ceva ani in urma cand isi facuse D. o ecografie abdominala.Am sunat la ei si din pacate fiind foarte aglomerati am gasit un loc liber abia spre sfarsitul saptamanii, vinerea.

Dar ceea ce vreau sa subliniez este felul in care mi s-a raspuns la solicitare, cata amabilitate, cata dorinta de a ma ajuta si de a-mi rezolva problema,cate informatii am cerut si toate mi-au fost furnizate in cel mai amabil mod posibil.Nu mai vorbesc de consultatia cu doamna doctor Gusita – un om minunat!

Vazandu-ma in starea in care ma aflam si auzind ca era deja o luna de zile de cand eram mai mult moarta decat vie de dureri , m-a sfatuit extrem de prieteneste sa incetez si cu Prednisonul,dar mai ales cu antiinflamatoarele si zecile de tuburi de creme cu care m-am tot uns si m-a ajutat sa pot intra la prima sedinta in acea seara.

Nu mai stiu exact ce proceduri am avut – au fost unele cu niste curenti, de diferite intensitati, cert este ca de la prima sedinta mi s-a mai relaxat piciorul ( am uitat sa scriu ca aproape nici nu puteam sa calc pe el ), weekendul acela am putut sa stau in sezut.

La fix a patra sedinta punctul dureros de pe fesa a cedat complet, la a saptea sedinta durerea din picior, de la baza coloanei a disparut complet si am fost un om nou, refacut complet.

Nu am cuvinte sa le multumesc acestor oameni draguti ( atitudinea asistentilor, a medicilor, a doamnelor de la receptie este una de exceptie) pentru faptul ca intr-o saptamana si jumatate m-au pus pe picioare.

In octombrie am de gand sa ma reintorc la dumnealor sa fac profilactic o alta tura de fizioterapie, caci tare bine mi-a prins si nu as vrea sa mai am parte curand de asemenea chinuri prin care am trecut.

RMN-ul zice ca am o hernie intre L4 si L5 plus o scolioza urata, insa criza de sciatica am avut-o de la elanul meu de a cara atatea greutati odata.

Daca aveti probleme cu spatele si nu numai si va este la indemana sa vizitati Centrul Medical Gorjului, va spun cu inima pe inima ca este un loc minunat unde esti tratat cu respect, cu atentie si mai ales cu amabilitatea care lipseste in foarte multe locuri din tara asta.

Pentru orice intrebari sau nelamuriri, daca va pot ajuta, cu drag sunt aici!

 

 

Cum a fost în clasa întâi

Dis de dimineata am pasit in racoarea curtii, cu o ceasca de cafea in mana si cu radio in surdina pe fundal, soarele asta bland imi mangaie toti porii, imi place mult de tot aerul de toamna care a inceput sa se simta in racoarea brizei ce vine dinspre lac.

Toamna este anotimpul meu de suflet, septembrie – luna mea preferata.Asteptam acum cativa ani cu mare fericire sa vina inceputul de septembrie,cu racoarea diminetilor si serilor lui, cu soarele lui bland si mangaietor, cu inceputuri de nou an scolar ( ani de zile viata mi-am masurat-o in ani scolari si nu calendaristici) si noi provocari.

Anul acesta, dupa clasa intai a lui fi-miu, simt asa un mare nod in gat cand ma gandesc ca vine septembrie.Sunt efectiv traumatizata dupa anul trecut scolar, ma gandesc cu groaza la inceperea unui nou an, la scoala, lectii, weekenduri pline de lucru suplimentar si toate celelalte activitati care nu ne lasa sa ne traim linistiti viata.

Ma gandesc ca sambatele vor fi iar pe sistem turbo, cu sculat devreme, spalat, lectii, lucru suplimentar, repetat la engleza, la pian, curat, piata si mancare. Duminicile cu vreo iesire si calcat maldare de haine, apoi jumatate de zi stat lati in pat, extenuati dupa o saptamana cumplita de alergatura.

Clasa intai a fost cea care mi-a declansat iar problemele cu tiroida, clasa intai a fost cea care m-a facut sa ma crizez maxim si sa am continuu o stare de nebuneala, clasa intai a fost cea mai grea clasa din viata mea de parinte reintors la scoala primara.

Si asta nu pentru ca as avea probleme cu Kiki, el, bietul este cel mai bun copil din clasa, ci fiindca ma stresez cumplit cu felul in care se face scoala in tara asta.

Se trece pe repede inainte peste toata materia, la scoala se lucreaza strict raportandu-se la manual, insa se cere sa fie pregatiti ca pentru Oxford, pretentiile sunt mari, copiii super incarcati, ceea ce implica lucrul suplimentar de acasa, din weekenduri, copilul obosit si parintii si mai si.

Poate ca se merge la clasa lui Kiki intr-un ritm alert, dar mi se pare complet neadaptat sistemul de lucru.Spre exemplu, in clasa pregatitoare li s-a cerut sa scrie numai cu pixuri Pilot pentru a putea sterge acolo unde se greseste.La inceputul clasei intai au intrat direct cu stilourile pe caietele speciale, fara o pregatire in avans, fara sa li se spuna ca penita stiloului este mult mai delicata decat varful unui pix si daca apesi se gaureste foaia, se strica penita si se fac celebrii “porci” pe caietele pe care nici nu le putem inlocui, rescrie. Ca o paranteza, am reusit sa cumpar 12 stilouri pe care le-a distrus pe parcusul intregului an, la jumatatea lui iunie, putin inainte de incheierea scolii l-a distrus pe ultimul.

La inceput de an am scris acasa, pagini intregi de caiete, atat pe tip II cat si pe patratele, cat mai caligrafic, cat mai frumos cu putinta si cat mai rapid astfel incat sa poata tine ritmul la dictarile din clasa si sa scrie si correct, apoi sa se poata incadra la after school in timpul alocat temelor .Daca scria super frumos, statea cate o ora la 4 propozitii de imi venea sa urlu, daca scria mai repede, scrisul se uratea, literele se deformau si nu mai iesea ceea ce solicita doamna.

Ufff, dictari peste dictari, scrieri peste scrieri, asta in conditiile in care copilul stie sa scrie si sa citeasca de la 4 ani.A plans bietul in acest an scolar cat in toata viata lui, eu il incurajam mereu ca va fi bine,ca toti copiii din clasele mici trec prin stari d-astea pana invata bine sa scrie,insa il cred ca uneori era mega stresant sa stai sa scrii atat de mult.

Au fost si zile in care am cedat nervos, am rupt pagini si a rescris, au fost si zile in care am tipat si am plans si eu, ne-am descarcat si am luat-o de la capat, insa nu a existat in timpul anului scolar nici macar o zi de weekend in care sa nu lucram suplimentar atat la romana cat si la mate.

La romana, nu e suficient ca stie sa citeasca, e nevoie sa stie semnele de puctuatie ca sa citeasca cu intonatie, asadar, rolul meu a fost sa il invat cum sa moduleze vocea astfel incat lectura sa fie pe placul doamnei, care il punea pe el sa citeasca lectia noua cu tot cu intonatia potrivita.Serile, inainte de culcare, mi-a citit carti intregi de povesti ca sa ajunga sa faca pauza dupa punct, sa traga scurt aer in piept dupa virgula, dar astfel incat sa nu se perceapa de catre interlocutor ca face asta, sa stie sa intrebe daca avem semnul intrebarii,etc. Chestiile astea pe mine m-au invatat la scoala parca, nu imi amintesc decat ca faceam dictari cu mama si citeam singura, dar nu voce tare.

La mate, treaba e simpla la noi; Kiki e nascut sa inteleaga cu usurinta matematica.Are o logica foarte buna, rezolva rapid si se pare ca este o joaca pentru el sa faca calcule.Problema pe care am intampinat-o a fost ca nu i s-a explicat asezarea in pagina a unei probleme, in schimb s-a taiat cu rosu atunci cand nu a asezat cum s-a dorit.

De unde sa stie daca nu i se explica, de unde sa cunoasca cerintele cuiva daca nu au fost spuse cu voce tare? Am rupt iar pagini si am rescris caietul asezand in pagina, dupa cerinte, explicandu-i cum si ce se doreste de la el.

La una dintre sedinte ni s-a spus ca i-ar placea sa invete copiii scaderea pe de rost, ca mereu  10-5=5  si nu se va schimba ever lucrul asta.M-am revoltat maxim, dar am rabufnit acasa, cu sotul meu, este prima oara in viata mea cand aud ca se cere ca si scaderea sa nu mai fie gandita, ci invatata ca un papagal.Eu sunt complet impotriva acestei invatari mecanice fara a gandi deloc, deoarece importanta este logica si ordinea in gandire, pentru asta exista matematica.

Am lucrat iar, multe exercitii si probleme, am asezat atat adunarile cat si scaderile in forma pe care o dorea doamna, aici am avut mult de tras pentru ca Kiki vrea sa socoteasca in cap ( si chiar nu stiu cum naiba reuseste sa faca niste calcule grele doar in minte, fara sa puna mana pe creion?!), la teste desi rezultatul perfect i-a taiat exercitiul pentru ca nu lucrase asa cum le ceruse, desfasurat. Si iar m-am crizat, iar am simtit ca nu mai pot, iar am luat-o cu probleme si culegeri, iar si iar lectii.

In plus, la fiecare sfarsit de trimestru li s-a cerut pentru a fi notati ,caietele cu munca suplimentara.Really?Si daca copiii nu lucrau, caci nu ne-a anuntat nimeni ca trebuie s-o facem, ce se intampla? S-a luat insuficient pentru neprezentarea caietelor.

Nu stiu, sincer, cum am rezistat in clasa I, atat eu , dar mai ales Kiki.Rezultatele lui sunt extraordinare, munca suplimentara se vede clar in formarea unui copil, punctajele maxime de la concursuri au vorbit clar despre performanta lui, faptul ca in orice cerc de copii de varsta lui in care am testat cunostintele lui cu ale altor copii el este peste medie, insa pe mine lucrul asta m-a obosit teribil, iar pe el l-a turbat definitiv, bietul copil.

La ora de engleza nu se preda absolut nimic, coloreaza niste fise, dar la sfarsitul anului le-a cerut sa citeasca un text si sa il scrie in engleza.Pe bune? Daca nu faceam acasa, ce scriau si ce citeau? Cam asa se face scoala azi in Romania.

Singura salvare a mai venit de la after school, macar venea cu cea mai mare parte a lectiilor facute acolo, seara doar “retusam” anumite chestii conform cerintelor doamnei de la clasa.

Clasa intai este intr-adevar o clasa foarte importanta,copilul odata pornit si intrat pe un fagas, merge in directia buna daca tii aproape, anumite deprinderi s-au format deja, s-au automatizat unele dintre ele, asadar gandindu-ma inapoi consider tot efortul facut a nu fi in zadar.

Ce este de mentionat este faptul ca nici in vacanta nu am abandonat ideea de a lucra zilnic cate putin.Desi la scoala nu le-a dat absolut nimic de facut pe perioada verii, eu am cumparat niste caiete de vacanta si a lucrat zilnic, chiar si plecat fiind in vacanta.Acum, in maxim jumatate de ora, termina tot ce are la un test, dar in felul asta m-am asigurat ca nu a uitat sa scrie corect si caligrafic, am inceput si pe caietele tip I sa scriem pentru ca trecerea de la tip II la tip I sa nu mai fie atat de brutala, scrie doar cu stiloul,nu mai mananca din graba nicio litera, asezarea in pagina este perfecta si in sfarsit scrie curat, fara mazgalituri, stersaturi, porci si alte asemenea.

Anul acesta scolar, l-am informat si pe el,  lucrurile vor fi mult mai relaxate din partea-mi, nu mai vreau si nu mai pot sa ma stresez atat de tare iar pe el vreau sa il las linistit, asa intrat in ritmul lui.

Vreau ca in weekenduri sa nu mai lucram atat de mult suplimentar, vreau sa ne plimbam si sa ne bucuram de viata.Anul trecut scolar sa spunem ca a fost o piatra de incercare pentru amandoi, de anul acesta imi propun sa chill out.

La voi cum au stat lucrurile cu clasa intai? Lucrati suplimentar cu copiii?Va stresati pentru ca la scoala nu fac nimic in afara manualului, dar li se cer cunostinte suplimentare? Copiii sunt stresati de cantitatea mare de teme sau saracutii s-au obisnuit si nu mai zic nimic? As vrea mult sa citesc si alte comentarii, sa stiu daca numai eu am avut un an cumplit sau tot asa au mai simtit si alti parinti.

Weekend la Balcic

Unul din obiectivele mele pe anul 2017 a fost sa ne plimbam cat mai mult.

Pentru ca anii trecuti, din varii motive (insa principalul ramane cel cu constructia casei ),  am reusit cu greu sa facem cate o iesire pe ici, pe colo, de scurta durata si in limite banesti destul de reduse.Asta este unul din aspectele mutarii la casa, anual investesti bani, desi casa e terminata, curtea la fel.

Asadar, in acest an, am hotarat ca tot ce mai aveam de facut sa mai astepte, prioritatea noastra este sa ne plimbam sis a petrecem cat mai mult timp posibil impreuna.

Prima jumatate a anului insa ne-a dat planurile peste cap, abia de la 1 iunie eu putand fi apta de plecari cu masina in care sa stau un numar bun de ore in pozitia sezand.

Dar tot de atunci am reusit sa bifam dupa cum urmeaza: vacanta de Rusalii la Clisura Dunarii, sfarsitul de iunie l-am petrecut in Halkidiki – la Sarti, un weekend in iulie la Caciulata, un weekend la Sarata Monteoru, in august am bifat deja un weekend la Balcic.

Am sa incep sa scriu despre ultima destinatie care este si cea mai proaspata in mintea noastra, impresiile fiind cele mai puternice, weekendul la Balcic.

M-am lasat foarte greu convinsa sa aleg ca si destinatie Bulgaria, nu mi-a placut niciodata aceasta tara, desi in perioada ghidariei am trecut prin ea de jdemii de ori si o cunosc foarte bine, la fel de bine cum ii stiu si pe bulgari.Mi-am dorit insa sa vad castelul Reginei Maria, mi-am dorit mult sa merg la Balcic la Gradinile Reginei.

Rezervarea am facut-o pe booking ( este primul site unde ma reped sa gasesc cazare ) intr-o pauza de masa la birou, dupa o discutie despre locuri frumoase de vizitat intr-un weekend.Initial ne-am gandit sa fi ales acest weekend prelungit, insa teama de aglomeratia infioratoare care ar fi fost, teama de A2 care va colcai de masini pe drumul de intoarcere, ne-a facut sa renuntam si sa optam pentru weekendul trecut.

Distanta de 315 km am parcurs-o la ducere in numai 4 ore, am mers pe A2, am iesit de pe autostrada spre Medgidia, am trecut granita pe la Negru-Voda si de la vama am mai avut 40 km pna in Balcic.Ca si costuri de drum, taxa de pod pentru Fetesti am platit-o la un OMV ( 32 de lei dus-intors ), vignieta am luat-o fix din granita, pentru o saptamana 8 EUR.

Am ales ca si cazare hotelul Elite Palace and Spa, un hotel de 4*, unde pentru 2 nopti  cu mic dejun inclus si cina am platit 3 persoane – 740 ron.

Alegerea a fost una extrem de neinspirata, hotelul decorat intr-un stil opulento-kitchos, ofera camere foarte mici ca si spatiu, un pat dublu cu un pat pliant pe langa care trebuie sa treci cu grija sa nu te lovesti.

La baie presiunea apei este foarte scazuta, halatele si papucii despre care se povesteste pe booking, in descrierea hotelului, lipsesc cu desavarsire.

Curatenie nu s-a facut absolut deloc in cele 2 zile, prosoapele neschimbate, lenjeria de pat de asemenea neschimbata.Nu am o problema cu asa ceva in conditiile in care mergem doar un weekend, nu stiu intr-un sejur mai lung la ce interval de timp se fac toate acestea.

Am o problema insa cu gandacii de pe holul hotelului.Asa ceva este inadmisibil la 4*.

Restaurantul arata bine, este si o terasa larga unde se poate manca, micul dejun variat si bogat, se poate servi zilnic intre orele 7-9 a.m. si puteti alege mai multe variante de oua, mezeluri, branzeturi, fructe, dulceturi, lapte/ cafea/ ceai, cereale si diverse produse de patiserie, salate.

Cu cina lucrurile nu au mai stat la fel, imi pare extrem de rau ca am platit-o in avans.Cei de la receptie spun ca se poate servi in intervalul 19-21, insa la ora 19:45 cand am ajuns noi, nu mai erau decat putine lucruri de mancat, gen resturile de la masa celorlalti ( 3-4 bucati de carne, salate, o singura portie mica de garnitura de legume ).Cand am intrebat de ce nu putem si noi sa beneficiem de restul mancarurilor pe care le vedeam in farfuriile celorlalti, la mese, brusc toti cei care lucrau in restaurant nu au mai vorbit engleza sau romana ( majoritatea bulgarilor din Balcic vorbesc destul de bine in romaneste), mama patroanei hotelului mi-a facut un gest de lehamite cu mana ca si cum m-a si injurat. Dar noua oricum nu ne mai era foame, asadar nu m-am tiganit cu ei, as fi putut sa fac scandal, sa ii intreb ce se intampla daca veneam la ora 20:45 cand inca se poate manca, sa nu fi mancat si sa le cer banii inapoi, insa m-am gandit ca imi fac nervi, imi stric mini vacanta si pe bulgari nu am sa ii schimb eu, dar nici ei nu vor reusi sa-mi alunge senzatia de greata pe care o nutresc.

Desi scrie pe site-ul hotelului ca in pretul platit putem beneficia de SPA, pe caldura aia noi numai sauna nu am mai vrut, deci nu pot da amanunte despre ce se intampla acolo, daca lucrurile chiar sunt asa cum sunt descrise pe booking.

Ca si locatie, hotelul este destul de departe de mare, daca insa se coboara pe scarile hotelului Bisser, drumul este mai scurt.Noi nu ne-am dus neaparat pentru plaja si mare, ci pentru castel, asadar nu am fost decat sa vizitam marea, nu sa ne si scaldam.Ne-am scaldat insa la piscina hotelului, asta este intr-adevar un punct forte, am facut plaja si baie chiar la botul calului, nefiind nevoiti sa mai umblam pana la mare.Chaise longurile sunt gratuite, apa curata, piscina mare.Cel mai fericit in aceasta ecuatie, copilul.Sarituri si balaceala maxima, cateva ore bune pe zi.

Despre castel si Gradina Botanica am sa incerc sa scriu cat mai pe scurt, s-au scris pe net atatea si atea impresii despre aceste locuri, mie mi-a placut la nebunie in aceste gradini si consider ca au meritat toti banii.Intrarea la castel costa 6 leva si in Gradina Botanica 8 leva pentru adult, copii platesc 1 leva la gradina si 4 la castel sau invers, per total stiu ca noi am platit 33 leva.Harta aflata la inrarea in Gradina Botanica nu ne-a fost de mare ajutor, astfel incat am pornit singuri sa descoperim frumusetea acestui loc.

Castelul in sine nu este ceva spectaculos, este o constructie destul de mica, varuita in alb, imbinand stilul arhitectural bulgaresc cu cel turcesc, cu un minaret si acoperis mediteraneean.Incaperile sunt putine ca si numar, nu foarte mari,mobilate cu lemn masiv dar nimic incarcat.

Gradina Botanica este ceva unic in centrul si estul Europei datorita minunatei colectii de cactusi si a frumusetii sale.

Din pliantul Gradinii Botanice  aflu ca a fost infiintata în 1955 de catre academicianul prof. Daki Yordanov, rector al Universitații St. Kliment Ohridski din Sofia intre 1956-1962. Gradina este frumos amenajata in terase cu flori anuale de primavara si vara, vegetatie alpiana si acvatica, ferigi, specii protejate si rare, liane, flori si arbusti vesnic verzi.

Trebuie neaparat sa ajungeti sa vedeti aceste zone de interes:

  • Izvorul Sfant
  • Gradina lui Allah
  • Gradina Ghetsimani
  • Coltul Magnolia
  • Templul Apei
  • Aleea Vinului
  • Tronul Reginei Maria
  • Mormantul Reginei Maria

Drumul prin Gradina Botanica este unul in trepte, deci cea mai buna alegere ar fi nu o zi calduroasa ca cea in care am fost noi, ci o zi de primavara sau toamna dulce, in care sa poti face linistit plimbarea de cateva ore prin aceste locuri minunate.

Unde am mancat la pranz? La restaurantul „The Castle” de langa Gradina Botanica, un loc pe care il cotez la 5*, mancare excelenta, preturi mici, servire impecabila.Am luat si niste specialitati bulgaresti: ciorba Tarator, ardei kapia umpluti cu branza de vaci si prajiti, berea Kamenitza, toate foarte bune si proaspete, portiile extrem de mari.Am vizitat si restaurantul Ariciu, insa preturile mari nu justifica calitatea mancarii, nu l-as pune pe lista mea de recomandari.

Balcicul in sine este un orasel mic, un port la Marea Neagra, un orasel linistit, cu stradute inguste si in panta,cu mancare buna, cu liniste si frumoase locuri de vizitat, unde sa te retragi cateva zile ( un weekend este perfect in opjnia mea).