Un desen cat o mie de cuvinte de iubire

Cand eram mica, eu nu-i desenam maica-mii.Ca nu ma pricepeam.Si nu ma pricep nici acum la desene.Dar ma pricep sa vorbesc.Si vorbeam mult si-mi exprimam iubirea prin cuvinte si prin dependenta mea fata de persoana ei.Dar mai ales prin exprimarea fatisa a bucuriei mele atunci cand o (re)vedeam.Toate emotiile eu mi le exprimam prin imbratisari, pupaturi lunggiii si lipita stand de maica-mea.

Kiki nu e genul meu, este un tandru si un pupacios, dar nu este la fel de expansiv ca si mine.Si asta nu-i rau deloc, zic eu.

Kiki stie sa vorbeasca foarte mestesugit pentru varsta lui, dar stie la fel de frumos si bine sa deseneze si sa picteze.

Cand vin acasa, pe mine nu ma asteapta niciodata in hol ( asa cum o asteptam eu pe mama) un copil care sa ma imbratiseze si sa –mi sara in brate de cum ma vede.

Dar zilnic, la ceas de amurg, cand eu ma intorc obosita acasa si de multe ori stresata de la job, pe mine ma asteapta cuminti, pe dulapul din hol, desene reprezentand inimi si pe inimi in fiecare zi alt mesaj de iubire.

Si cand nu reactionez expansiv replicile lui sunt:

“ Bine, inseamna ca asta nu-ti place, pot sa fac alta si mai frumoasa maine.Maine vei avea o surpriza si mai frumoasa de la mine!”

 

Si stiu ca in felul asta Kiki isi exprima nemarginita lui iubire pentru mine.Am nu stiu cate desene de genul., am nu stiu cate mesaje de la el in care imi scrie “scrisori pentru iubita mea!”.

Azi am vazut un comportament similar la un baietel dintr-un scurt metraj si am plans de mi-a sarit camesa de pe mine.Si parca imi par mai inutile si mai fara rost cuvintele de iubire, mult prea banal imi pare modul in care eu ma manifestam cand eram copil, mi se pare extraordinar cum un omulet isi poate exprima iubirea si emotiile lui prin desene.

Un desen= cat o mie de cuvinte…

 

Va las sa bociti si voi aici:

Muzica de suflet

Nu am urmarit selectia de anul acesta pentru Eurovision, insa la un moment dat am citit in presa ca este posibil sa ne reprezinte Naomi, transexualul.M-am crucit, sincer, pentru o asa alegere.

Nu este vorba de nicio rautate, Florin ( Naomi) canta ok ca si…nu stiu daca femeie sau barbat, dar imaginea noastra ca si tara nu poate fi reprezentata de un transexual la un concurs international din punctul meu de vedere ( desi, gandindu-ma bine, cu niste ani buni inainte, prin 1998,  Dana International a reprezentat Israelul cu brio  si a si castigat Eurovisionul ).

Stau mereu si ma intreb de ce televiziunile si in general radiourile nu promoveaza extremd e mult oameni care canta si nu pupeze fara niciun Dumnezeu pe lumea asta si desigur nici in muzica cu vreun talent.

Una dintre fetele pe care eu o admir extrem de tare, ma uitam la pariu cu viata numai pentru a o asculta si acolo cum canta, este Monica Odagiu.Are o voce diafana, suava si puternica totodata, poate canta un registru muzical vast si interpretarile ei imi zbarlesc mereu parul pe mine de placere.

Oare de ce nu investim in oameni ca ea si ne pierdem timpul cu melodii aiuristice si voci nesemnificative?

Inainte de-a turna betonul, au fost multe zile, prea multe poate, dedicate etrierilor  (am pus un material care ajuta la documentarea asupra acestui termen ) si a fierului asezat pentru fundatie.

Odata cu inceperea cofrajelor a inceput si cheltuiala imensa pe care am avut-o cu cheresteaua.Nenea de la care am luat cherestea , mi-a spus la sfarsit ca puteam sa facem o casa de lemn cu respectiva cantitate pe care am achizitionat-o.Asa  o fi, am gresit enorm cand le-am livrat Doreilor mereu scanduri noi, asta i-a facut doar mai lenesi si mai putin atenti cu lemnul cofrat.

Revenind la cofraje si la fier, toata fieraraia din fundatie este PC 52 si etrierii sunt facuti din OB 37.Cantitatile nu le mai stiu exact, stiu ca toata casa are 9 tone de fier, e foarte important atunci cand se cumpara fierul sa fiti atenti ca niciodata cantitatea din proiect nu va corespunde cu ceea ce va vor vinde depozitele.Pe proiect sunt folosite niste unitati standard de masurare a fierului, pe cand in magazin au alte unitati ( acolo ne fura depozitele la greu! ). Din 9 tone cat am bugetat noi ( dupa proiect ) am luat in final vreo 10 tone si jumatate.

Tot fierul l-am cumparat de la depozit online ( lucreaza haotic total, ne-au livrat fierul dupa ce am tipat ca toti dracii la agentul de vanzari ), dar pana in final am facut treaba buna cu ei si fierul chiar l-am luat la un pret super bun in primavara trecuta.

Am uitat sa precizez ca la inceputul casei ne-am facut un buget in mare si dupa calculele noastre ne ramaneau si bani sa plecam la New York o tura :-))).

Nu numai ca nu am plecat nicaieri, dar am sfarsit prin a face si 2 credite :-).

Niciodata, dar niciodata bugetul planuit la inceput nu se va pupa cu realitatea si fierul este doar unul dintre multele exemple de nebugetare corecta.

In fundatie fierul si cofrajele aratau cam asa:

Această prezentare necesită JavaScript.

 

 

 

Radierul casei

Pentru a intelege mai bine ce este radierul, am gasit o definitie a acestuia si anume :

” Radierul general este format dintr-o placa din beton armat monolit, prevazuta sub toata constructia, placa ce asigura o suprafata maxima de rezemare pe teren a constructiei. Pe radier reazema toate elemen­tele structurale verticale si acesta le trans­mite terenului de fundare.”  ( sursa aici )

Dupa ce s-a turnat elevatia, echipa de atunci s-a apucat sa pregateasca turnarea radierului.

Etapele premergatoare turnarii au fost:

– se umple cu pamant sanatos golul fundatiei pana la o cota stabilita prin cofrare, se  taseaza bine pamantul

-peste acesta se adauga un stratde 15-20 cm de pietris,16-32 mm ( balasat cum se cunoaste denumirea in popor ) pentru a crea un strat de rupere a capilaritatii

-se aseaza  membrana bituminoasa etansa

– se aseaza peste membrana plasa de Buzau de 6

-se toarna placa de beton armata , betonul a fost C16/ 20 ( aproximativ 26 mc )

Radierul este extrem de important pentru ca pe el se sprijina practic intreaga greutate a casei, trebuie foarte bine hidroizolat,  ca sa nu aveti ulterior probleme cu infiltrari de apa sub casa.

Această prezentare necesită JavaScript.

La multi ani, femeie!

Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte „ele” ce slujesc pe „ei”.

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.

Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi…

 

(Adrian Păunescu)

A venit aseara mama

A venit aseara mama, din satucu-i de departe,
Ca sa-si vada pe feciorul, astazi domn cu multa carte.
A batut sfios la usa, grabnic i-am iesit în prag,
Mi s-a umezit privirea, de iubire si de drag.

Sarutîndu-i mâna dreapta, ea m-a strâns la piept sfioasa,
Si întrebând-o câte toate, a intrat apoi în casa.
Înlauntrul casei mele, câta bruma am adunat,
Da prilej ca biata mama, sa se creada-ntr-un palat.

Nu-ndrazneste nici sa intre, cu opincile-n picioare,
Si cu multa grija calca, doar alaturi de covoare.
Eu o-ndemn sa nu ia seama, si sa calce drept în lege,
Ca doar e la fisu-n casa, nu e-n casa vre-unui rege.

Si abia o fac sa sada, pe-un divan cu scoarta noua,
Mi-era dor de tine maica, ti-am adus vreo zece oua.
Nitel unt i-a colea-n traista, niste nuci, vreo doua sute,
Si cu ochii plini de lacrimi, prinse iar sa ma sarute.

Poate mor ca sunt batrâna, si-aprins dorul sa ma-ndrume,
Sa mai vad odata maica, ce mi-e azi mai drag pe lume.
Caierul mi-e pe sfârsite, mâine poate-si curma firul
Si-ntre patru blani de scânduri, sa ma cheme cimitirul.

Jale mi-i de voi maicuta, si visez chiar si desteapta
Cum pe-o margine de groapa, bietul taica-tu m-asteapta
Tu cu dorul mamei în urma, sa te-aduni cu frati-acasa
Si sa-mparti agoniseala, de pe urma ei ramasa.

Iara tu ca mai cu stare, decât fratii tai pe lume
Sa iei casa-n care tie, ti-a fost dat sa vi pe lume
Când si când în miez de vara, sau de Pasti sa vada satul
Cum îmi vine ca-n toti anii, la casuta mea baiatul

Si-având tihna si-odihna, la venire sau plecare
S-aprinzi si la groapa maichii, cât-un pai de lumânare.
A tacut apoi batrâna, si-a plâns mult cu lacrimi grele,
Ce curgându-i lin în poale, se-ntâlneau cu ale mele.

Cum ne-am „curentat” la reteaua locala

Acum fix un an incepeam marea aventura a constructiei casei noastre.Vremea tinea cu noi, era cald si numai bine pentru muncit.Astazi e vreme de rememorat si de asternut pe blog, ploua si e frig…

Ramasesem la fasonatul fierului…

Paralel cu fier si indoit de fier, de facut etrieri , multi etrieri , am contactat o firma agreata de Enel care sa ne puna curent ( in primul rand un bransament de santier si mai apoi bransamentul final).Am avut nevoie de un stalp in poarta, caci nu puteau sparge asfaltul strazii si atunci costul s-a ridicat.Si ne-au facut un contract ( care expira anul asta si trebuie reinoit, pana acum am platit curent ca si o persoana juridica ) in loc de doua, asta pentru ca am avut si noi un cunoscut la locul potrivit.

Actele necesare pentru a obtine bransamentul de la Enel sunt:
1.C.I
2.ACT DE PROPRIETATE
3.CERTIFICAT DE URBANISM
4.PLAN DE INCADRARE IN ZONA
5.PLAN DE SITUATIE
6.AUTORIZATIE DE CONSTRUcTIE
7.AVIZ DE AMPLSAMENT ENEL
8.ADRESA POSTALA ( daca avem numarul luat de la primarie )

Firma ne-a spus ca ne costa 200 euro remuneratia lor si la Enel am platit suma de 5.245 ron.Mi s-a parut exrem de scump la momentul respectiv, dar nu stiam ce voi plati la gaze 🙂

Si iata si curentul la noi in poarta :-), la foarte scurt timp dupa ce am depus dosarul.

Pe nenea cu dosarul si cu intreg bransamentul il recomand din tot sufletul ( vor fi putini cei pe care ii voi putea recomanda pe parcursul intregii constructii, domnul asta insa e jos palaria ! ).

Iar atunci cand ai utilitatile astea de-a gata, ti se pare ca totul e normal, cand nu ai curent, stai in bezna si deodata ti se lumineaza totul in cale, poti folosi diverse scule atat de necesare in santier, te orgasmezi mental la prima bagare in priza a stecherului.

Au fost utile lucrurile astea prin care am trecut, ne-au invatat sa apreciem altfel faptul ca avem toate utilitatile la botul calului, in timp ce altii traiesc inca in secolul 21 fara curent, gaze, apa, etc.

Optional, faci pipi pe tine !

Ca-n fiecare seara controland ghiozdanelul pentru a doua zi, am dat de o punguta cu niste chilotei uzi fleasca si pantalonii de trening la fel.Am facut ochii mari si Kiki mi-a spus soptit:

–       “ Am pe mine alti chilotei decat cei de dimineata!”.

Nu sunt obisnuita cu “accidente” de acest gen, asa incat am facut pe detectivul sa aflu de ce anume a facut pipi pe el la aproape 5 ani.

M-a intrigat faptul pentru ca el niciodata nu da drumul, urla, plange sic ere cat il tin plamanii, dar nu s-a intamplat niciodata sa faca pe el.

Ceea ce mi-a povestit m-a enervat la culme si aseara, contrar principiilor mele de a nu vorbi de rau in fata copilului cadrele didactice, am dat cu rauri si rauri de injuraturi.

Se face ca la inceputul anului, presedinta comitetului de parinti – o duduie ce este medic si nu uita la orice intalnire sa ne reaminteasca acest lucru – sa ceara in sedinta cu parintii reintoarcerea profesoarei de Mind Lab, profesoara cotata de dna.doctor ca fiind “the best one” dintre toate cele.Fiind un pom atat de laudat, fireste ca ora de activitate optionala de mind lab costa aproape dublu fata de  toate celelalte optionale.

In primul trimestru ,copilul din dotare nu a dorit sa participe si la aceasta ora optionala, spunandu-mi ca “eu stiu sa vorbesc foarte bine si nu am nevoie sa merg acolo”.  I-am explicat in zadar ca la mind lab se joaca si nu il invata nimeni sa vorbeasca.Nu s-a lasat induplecat si eu am spus pas acestei activitati.

Dupa vacanta de iarna a vrut sa incerce sa vada cum se desfasoara o ora de mind lab.Si mi-a spus ca vrea sa se duca, nu stie cum o cheama pe doamna “ fiindca ea nu s-a prezentat asa cum am facut noi “, dar ii place.

A venit apoi, in alta zi, cu o poveste despre Andru cel nazdravan, colegul lui de grupa,care “ a fost evacuat “ din timpul orei ca “o supara mereu pe doamna si ea nu mai are nevoie de banii lui, vrea liniste”. Formularea asta nu mi-a placut si chiar am comentat atunci ca nu e ok sa I se spuna unui copil asa ceva.Vorbesti cu ma-sa, ii spui ca te stergi la cur la o adica cu 50 roni ai ei pe luna, dar copilului nu ii spui povesti cu si despre banii ma-sii.

Nu am mai bagat de seama si nici Kiki nu mai comenta nimic de la mind lab.

Aseara am insistat sa aflu de ce a facut pe el.A cerut voie la toaleta si doamna “e tanara mami, nu e deloc batrana si nu are nici copii! “ i-a taiat-o scurt :” nu acum ! “.

A revenit cu aceeasi cerinta, explicandu-i duduii ca nu mai poate tine si I s-a raspuns pe un ton si mai apasat, usor ridicat :” am spus, nu acum la toaleta!”

Si mi-a spus copilul ( ma mangaia pe mana – cand e foarte emotionat face diverse gesturi d-astea de tandrete excesiva ) ca el chiar nu a vrut sa faca pipi pe el, ca l-a facut de ras in fata copiilor si a trebuit sa faca caci “eu chiar nu mai puteam , mami, oricat de tare m-am fortat .Mi-a venit tare sa plang si m-am gandit la tine,dar nu am mai putut! “

Mi s-a parut umilitor faptul ca obligi un om, mai cu seama un copil care-i la mana ta, scarba, sa se pise pe el , doar pentru ca tu esti o idioata care nu intelegi ca nevoile fiziologice ca pisarea si cacarea  nu pot astepta pana atunci cand vrei tu sa-i dai voie.

Si i-am spus si educatoarei de dimineata, ca tare mi-as dori sa dau cu ochii de domnisoara “cea mai buna profesoara de optionale”, cand va avea o zi diareica si sa-i spun cand o taie cacarea cumplit ca “ nu acum ,am spus, tine bine stransa rozeta  sau da-i drumu’ in chiloti!” Si s-o vad cum strange din dinti scrasnind maxim, cum o trec transpiratii la gandul ca se va umple toata de cacat, cum ii vine sa moara de rusine ca e inconjurata de o multime de adulti,care o vor privi mirati ca se caca pe ea, apoi cacata toata sa o imbrace in pijama si sa stea asa pana vine ta-su sa-i aduca o pereche de pantaloni de schimb.

Educatoarea cea batrana s-a uitat lung la mine si i-am explicat ca in alte conditii mi-as cere scuze multe daca as avea o scapare cu un  limbaj de genul folosit la nervi, dar atata vreme cat eu platesc din buzunar optional ca al meu copil sa fie umilit si indirect sa i se transmita “pise-te mah pe tine, ca eu oricum ii iau banii proastei de ma- ta!” , nu am s-o fac, ba, din contra !

Educatoarea mi-a dat dreptate, nu a inteles nici ea gestul profesoarei, am aflat intre timp ca nu a vrut sa lase copilul la baie pentru ca “ trebuia sa lipim o ureche de hartie, pe tabla, in dreptul animalelor “.

De azi am terminat asadar cu mind lab si cu pomii laudati.

Lui Kiki i-am spus ca orice s-ar intampla, in momentul cand are nevoie la toaleta, pleaca chiar daca doamnele nu-i dau voie,ii dau eu voie si orice om normal la cap nu se va opune in veci sa foloseasca toaleta si nu pantalonii proprii. Daca cineva ii va spune ulterior ceva, l-am invatat replica :” vorbiti cu mami!”

Iar doamnei profesoare chiar ii doresc din suflet o cacare d-asta inoportuna, ca sa vada cum e cand nevoia fiziologica nu poate astepta !