Despre atei si ora de religie ( postare spinoasa ca si coroana lui Isus )

Postarea de azi va deranja desigur anumite persoane , dar mie putin imi pasa daca ceea ce gandesc eu este sau nu convenabil pentru anumiti si anumite.

Ultimamente, citesc si ma ingretosez pe  masura ce parcurg diverse bloguri, despre ura furibunda pe care o au anumite mame in legatura cu religia si credinta si implicit cu Dumnezeu.Ok, eu pot inghiti ca si credincios ortodox ce sunt, faptul ca esti profan, ateu sau whatever vrei sa te numesti, dar imi sta tare de-a curmezisul cand vad cum hulesc si vor sa-i  detemine si pe altii sa creada ca ceea ce sustin ele este adevarul absolut si ca tot in ceea ce ai crezut atata amar de vreme este doar o minciuna.

Se fac comparatii cu Mos Craciun care nu exista, se scrie in cuvinte urate despre Tatal ceresc si al sau fiu, se arunca cu namol in copii care au credinta si se striga vehement ” afara cu religia din scoli !”, se vorbeste despre credinta si religie ca fiind ceva absolut dizgratios ,ca si cum ai umbla in curul gol pe la Romana.

Am mai scris si nu o data, desi evit de cele mai multe ori sa vorbesc despre credinta, religie si Dumnezeu ,  ca eu cred.Si nu cred in Dumnezeu doar pentru ca asa mi-a spus mama, tata sau mamaie cand eram eu mica, ci cred pentru ca mie mi s-au intamplat anumite lucruri care nu se pot numi altfel decat minuni.

Asa cum sunt convinsa ca exista viata de dupa moarte, dar nu in sensul ala in care ne plimbam pe nori pufosi si stam cu burta la soare discutand  cu sfintii balarii diverse ca sa ne treaca zilele si noptile de apoi.NU! Exista viata de apoi  in sensul in care spiritul traieste vesnic, asa cum ne invata religia aia de 2 bani pe care o critica toata lumea actualmente.

Revenind la inversunarea asta fata de orele de religie din scoli…

Acum 2 ani Kiki a frecventat o gradinita particulara la care nu ne-a intrebat nimeni daca suntem au ba credinciosi, daca suntem sau nu practicanti religiosi, daca avem sau nu vreun Dumnezeu pe lumea asta.Ne-am trezit brusc cu un copil de 2 ani si ceva care ne spunea la masa „Tatal nostru” mai bine decat un adolescent, se inchina si se aseza ulterior sa manance.

Prima oara am ramas siderata pentru ca noi nu suntem genul acela de religiosi care sa mergem saptamanal in casa Domnului,dar  suntem foarte credinciosi .A fi credincios si a fi religios sunt doua termene total diferite.Ok, prima oara m-a siderat, a doua oara l-am intrebat de unde stie asta, a treia oara l-am vazut ca era incantat si de la a patra oara in sus nu i-am mai spus nimic.Tot anul acela a continuat sa spuna la masa rugaciunea, ulterior o spunea si-n weekend , uneori si de 3-4 ori/zi.Atunci am intervenit si i-am explicat ca e suficient doar o data, inainte de masa,etc.

La fix o luna dupa terminarea gradinitei uitase complet de rugaciune, de inchinaciune si de tot, caci in vacanta nu a stat nimeni sa se inchine inainte de masa cu el.

M-a intrebat acum ceva  vreme, cand intelege altfel lucrurile, ce ar trebui sa faca ca sa devina preot.Auzise niste discutii pe tema popilor care sunt plini de bani si i s-a nazarit tam-nesam ca el se face preot.L-am descusut sa vad ce anume l-a atras din toata discutia la preotie si raspunsul a fost naucitor:”ei au multa vacanta in timpul saptamanii, au masini frumoase si bani multi !”Cand sunt discutii de genul eu inchei acolo discutia pe moment, urmand s-o redeschid alta data, cand are rabdarea necesara sa ii pot explica cum stau lucrurile.

Si i-am explicat, m-a intrebat unde e Dumnezeu si ce este Dumnezeu.Si i-am spus extrem de simplu si extrem de adevarat ca Dumnezeu este iubire si iertare si intelegere si alinare.Dumnezeu nu e cel ce pedepseste, nu e cel ce asupreste, EL este iubirea si adevarul si calea cea dreapta.Si i-am mai spus ca exista o carte numita Biblie in care se scriu povesti despre iubirea lui Dumnezeu pentru oameni.I-am explicat ca Dumnezeu este cel care a iubit atat de tare oamenii ( inclusiv pe ateii astia ) incat si-a sacrificat propriul fiu pentru iertarea noastra.S-a uitat lung si nu prea a inteles.Si l-am intrebat daca el, acum, iubindu-ma pe mine asa de tare m-ar putea da in schimbul iertarii tuturor celor care omoara, fac rau altor oameni ,etc.

Raspunsul a venit firesc si previzibil: nu m-ar da pentru nimic in lume.Si atunci i-am spus ca asta e diferenta intre un om si Dumnezeu, putini sunt cei care se pot sacrifica in numele iubirii adevarate.

Nu stiu ce a inteles, dar intr-o zi la gradinita au vorbit despre faptul ca daca nu esti cuminte te vede Doamne Doamne si te pedepseste.Nu la ora de religie, nu cu educatoarea, ci ei, copiii intre ei. Si raspunsul lui atunci a fost catre toti ca Dumnezeu este bun si iarta si ne iubeste pe toti asa cum suntem, o adunatura de rai sau buni, de credinciosi sau atei, de bogati sau de saraci, de sanatosi sau de bolnavi.Si le-a mai spus atat de frumos ca Dumnezeu inseamna iubire.

Acasa ,seara cand mi-a povestit, am inteles ca un copil de nici 5 ani a putut face diferenta intre ce spun altii si ce i-am explicat eu.

Nu am inteles din niciun articol scris pe blogurile cu pricina de ce acelor copii cu mult mai mari decat Kiki al meu nu li s-a explicat ca Dumnezeu nu inseamna sa te calce masina daca nu asculti si alte aberatii pe care le-am citit acolo si pe FB,ci Dumnezeu inseamna iertare, acceptare si pace.

Desigur ca e dreptul fiecaruia sa creada sau nu in ceva, exact asa cum e dreptul fiecaruia sa-si aleaga orientarea sexuala si felul in care vrea sa traiasca.Dar acest drept de-a alege nu da dreptul de-a striga ulterior, in gura mare, ca uite bah, eu sunt ateu si toti trebuie sa fiti ca mine.E ca si cum o tipa gay m-ar opri la metrou si mi-ar spune ca sunt anapoda in viata asta fiindca sunt hetero si nu lesbi.In capul meu este fix acelasi lucru.

Asa cum noi, cei care credem nu sarim la gatul niciunui ateu atunci cand puleste si aduce langa puleala pe sfatul Dumnezeu, tot asa nici ei, ateii, nu au de ce sa ne convinga ca e gresit ca noi credem.

Sunt sigura ca intr-un anume moment al vietii lor, cu totii cei atei isi vor intoarce fata catre Dumnezeu, dar ma enervez la gandul ca Kiki va fi coleg cu niste bieti copii indoctrinati de parinti sa nu creada ca nu exista.Si citesc bullshituri de genul „daca vrea o sa creada el cand va fi mare”.

Citesc cum se caiesc ca si-au botezat ( crestinat ) copiii, as vrea sa le intreb insa de ce sarbatoresc Craciunul , Pastele si alte asemenea sarbatori sfinte pentru ca atunci totul e legat de cel pe care il hulesc si dau in el.La ce te mai lauzi ca ai avut un Craciun misto?Ah, poate unul comercial, ti-ai umflat matul, ai cumparat jumatate de magazin sa vada lumea ce misto esti tu, dar nu ai nicio treaba cu ce inseamna in fapt Craciunul sau Pastele pentru credinciosi.

S-a facut o paralela in multe scrieri intre ora de religie de la scoala si fuga fetitei aleia de 15 ani.Si am citit undeva ca la 15 ani e normal sa vrei copii si nu sa pleci la manastire.Mah si am stat si mi-am analizat trecutul si sa mor io daca la 15 ani eu simteam ceva in sensul asta!Daaaa, simteam hormoniada umblandu-mi intr-un mare fel prin vine, sinteam ca mi-as fi tras-o de nu m-as fi vazut daca nu era colonelul de mama, dar sa visez la 15 ani ca vreau copii…asta nici prin cele mai naspa cosmare nu mi s-a intamplat!.Ba si am intrebat si niste fete d-astea mai destupate la cap daca ele la adolescenta lor , in clasa a 9-a visau sa aiba copii.S-au cacat de ras si m-au intrebat daca ma droghez la Paris.Nu,nici macar nu mai beau, dar mi se pare aberant sa scrii ca fata aia e cretina si proasta si however au scris despre ea pentru ca nu vrea copii la 15 ani si poate niciodata, pentru ca nu e visul ei de adolescenta neinteleasa de o tirana de mama ca aia pe care o are, sa se marite si sa aiba un copil( slava Domnului altele nici la 40 de ani nu sunt inca adunate cu toti boii lor acasa si inca nu li s-a trezit instinctul matern, asta inseamna ca-s cretine?!).

Nu am inteles niciodata de ce daca mie imi plac barbatii trebuie tuturor sa le placa.Daca eu nu am avut in adolescenta decat niste vise d-astea limitate sa am repede un copil si un sot, de ce trebuie toate muierile sa visam asta in adolescenta? Ma inec de ras cand imi amintesc ca eu la 14 ani ( eram asa mai handi! ) visam ca intr-o zi o sa mi-o trag cu George Michael.Nu stiam atunci, biata de mine, ca ar fi trebuit sa fiu Amir ca sa ma iubeasca prietenul Giorgios, asa cum il iubeam eu pe el .Sau poate ca intre doua prize de coca m-ar fi rezolvat si pe mine la scurt vorbind.Mai tarziu, ce-i drept visam la alte cele dar in niciun caz la copii.

Revenind la fetita aia care este asociata cu ora de religie ( ma rog, cica de acolo i se trage fuga de acasa, eu continui sa sustin ca ma-sa aia care o (s)m(s)uieste  de nshpe miliarde de ori pe zi: la urcare, la coborare , la emanarea de gaze a autobuzului, la intrarea, la iesirea si la mijlocul intrarii in liceu,etc. a disperat-o si copila i-a dat asa la scurt o (s) m(s)uiala ca sa inteleaga ca poate fi si altfel decat blajina care se spovedeste).Cu adolescentii nu trebuie sa te pui niciodata ca-ti fac o bucata de nu-ti mai revii cu nervii ever.

Din alt punct de vedere insa privind problema, poate ca fetita asta chiar simte si are chemare catre monahism.Si daca este asa, atunci este fix alegerea ei, asa simte, asa face!Nu e vorba aici de olimpiade si de invatat ( asta se poate face si in manastire, foarte multe / i dintre monahi au facultati si studii postuniversitare ), este vorba de un mod de viata pe care ea probabil ca si-l doreste.

Cu asta trebuie sa te nasti, trebuie sa ai chemare pentru asa ceva.Nu e ca si cum la 15 ani  imi spunea mie cineva ca e super ok sa ma calugaresc si clubberita si dementa din adolescenta mea m-ar fi lasat sa fac asta…No shit ! Eu la 15 ani abia imi gauream urechile cu jde de cercei, fumam de rupeam si eram in plina hormoniada visand cum o sa-l intalnesc eu pe Georgica Poponica  Michael in carne si coca si o sa ne iubim frenetic de platonic .

Deci… m-ar fi vazut pe mine cineva la manastire????

Nu ai chemare pentru asa ceva nu se poate.Ba da, se poate si atunci cand esti foarte sarac si nu ai ce pune pe masa, sa mergi de mic copil acolo si sa dai ascultare maicilor sau calugarilor din manastire, sa muncesti pana nu mai stii ce e noapte si ce e zi, sa nu ai pareri, ganduri si trairi proprii, sa nu ai niciun cuvant de spus ca esti halit.

E vorba de alegerea fiecaruia, nu de spalare de creier…Am cunoscut oameni calugariti din varii tragedii pe care le-au trait, am cunoscut calugari care au simtit ca trebuie sa faca pasul asta dupa o viata laica traita intr-un mare desfrau, am cunoscut si laici care fusesera candva calugari si au renuntat la tot ce a insemnat manastirea si si-au luat lumea in cap.

Nu putem sa judecam si nu putem sa aruncam cu rahat chiar asa in oricine si orice doar pentru ca am impresia ca ce cred eu este valabil pentru toti.Iaca nu !

Revenind la religis in scoli…am inteles ca sunt anumiti popi d-astia, profi de religie, care vorbesc aiureli cu cei mici.Ma scuzati mamelor care sunteti impotriva religiei, dar eu as fi impotriva melteanului care preda religia si care sta in fata copiilor vorbind cacaturi gen te calca masina ,etc. daca nu esti cuminte.Eu ti l-as lua pe ala la intrebari si l-as face de cacao, sa-mi spuna mie unde scrie cacatul asta ca Dumnezeu este razbunator si face rau si rpoduce suferinta.Deci, in my opinion nu religia este vinovata de asa ceva, ci boul/vita care o preda.Pentru ca eu daca as citi asa ceva intr-o carte le-as spune copiilor ca acea carte e un bullshit si Dumnezeu este cu totul altceva.Si m-as caca pe ea de carte si le-as povesti si le-as arata frumosul din credinta,iubirea din Dumnezeu si din faptele lui.

Si le-as face tot felul de lectii faine prin care sa le arat ce ofera frumos credinta ortodoxa.Iar faptul ca se picteaza icoane pe sticla in care Maica Domnului isi plange fiul, nu am vazut pana acum niciun copil traumatizat din  asta, sincer vorbind, iar la catolici baietii care canta in biserica nu pare niciunul damblagit din faptul ca toate icoanele/statuile infatiseaza o Maica sfanta ce-si plange  durerea.

M-am intins cu scrisul cat o zi de post, sunt pareri personale si trebuie luate ca atare, am simtit nevoia sa scriu ca o eliberare a furiei ce o simt de cateva zile bune cititind si minunandu-ma de cat venin pot emana unii oameni.Si de cata aiureala e nevoie sa crezi ca hulind vei convinge ca esti mult mai ok ca altii, ca ai un grad superior de intelepciune si de  desteptaciune.

Dar unde e toleranta, unde e pacea, unde e linistea si multumirea de sine?Ca-n tot ce scriu sunt numai critici si iar critici si iar critici la adresa tuturor…

 

 

A fi sau a nu fi…credincios

Pornind de la o postare aflata pe un blog pe care eu,una, il citesc foarte des, pornind de la o disputa aprinsa pe care a generat-o o pustoiaca fara creier pe acelasi blog, jignind pentru a convinge restul lumii ca e super a fi ateu, m-am decis sa scriu azi aceasta postare.
Ca sunt credincioasa am mai scris-o, o spun si acum si o voi repeta de cate ori este nevoie.Aceasta credinta pe care o am, nu mi-a fost impusa nici de catre parintii mei, nici de orele de religie pe care le faceam la scoala ( facultativ, ce-i drept), nici de bunici, nici ca asa trebuie sa cred eu in ceva, nici ca suntem o tara majoritar crestin-ortodoxa.Cred foarte tare in Maica Domnului pentru ca am avut „semne” ca sa le zic asa, am simtit pe propria-mi piele ca exista ceva care ma vegheaza in clipe grele si ma ajuta sa gasesc calea cea dreapta in momente de cumpana.Faptul ca eu cred foarte tare nu imi da dreptul sa le impun si altora credinta mea, nu pot obliga pe nimeni ( nici macar pe Ayan, cand va mai creste) sa creada la randul lui in ceea ce cred eu, nu fac din asta discutii interminabile si nici nu incerc sa conving pe cineva ca e bine sa aiba frica de Dumnezeu pe lumea asta.Fiecare e liber sa creada sau nu, fiecare e ok sa isi aleaga in viata Dumnezeul in care crede sau dimpotriva, fiecare e liber sa se alieze cu Satana si sa faca ce-i dicteaza mintea.
Ceea ce ma deranjeaza enorm, nu-s ateii pasnici, cei ce ma calca pe nervi cu adevarat sunt aceia dintre atei care hulesc si care braveaza, care merg la biserica numai sa strice atmosfera si sa faca caterinca ieftina, cei care incearca prin agresivitate sa ii convinga pe cei din jurul lor ca e ok sa fi ateu.Asa o fi, pastreaza pentru tine daca esti ateu si nu vorbi blasfemii, mai cu seama in preajma unor sarbatori mari precum Pastele.
O alta categorie care ma seaca la fel de mult ca ateii aia de i-am descris mai sus sunt personajele care se „plimba” de la o secta la alta, de la un cult la altul sustinand sus si tare ca sunt credinciosi.Cum poti fi credincios cand azi imparatsesti un cult si maine altul, in functie de ajutoarele care sosesc din State sau de cati banuti si pungi cu mancare imparte lunar cultul respectiv?De astia mi-e cu adevarat sila, ii numesc farisei si nu-i pot inghiti.
Mai este a 3-a categorie care ma calca rau pe nervi si anume sectantii-racolatori , carora le spui ca nu te intereseaza speech-ul lor si totusi ei continua sa-ti bage pe gat diverse abureli, le spui ca tu crezi puternic in Maica Domnului si ei continua sa ti-o huleasca, spunanadu-ti ca nu a fost decat o femeie normala.Pe astia eu ii injur.Direct.Le spun o data frumos ca nu-s interesata, daca ii vad ca insista, i-am carnuit direct ( in general astia umbla pe la usile oamenilor, cate 2-3 cu diverse pliante si au niste fete de ingerasi cand deschizi usa).
Revenind la ateii aceia care braveaza si hulesc in gura mare, pana acum am „cunoscut” numai pustani facand parte din aceasta categorie, am auzit hulind oameni care nu au niciun argument solid in a-si sustine ateismul asa cum eu imi sustin credinta, rataciti d-astia carora le joaca inca hormonii feste si braveaza crezand ca-s mai interesanti.Fac afirmatii de genul:” Ateii sunt mai logici, mai reci si mai chibzuiti, sunt mai altfel.Fireste ca-i asa, ateii trec totul prin minte, pe Dumnezeu nu il gasim in minte, ci in inima.D-asta se si spune mereu:” cautati-l pe Dumnezeu in inima voastra! „, Dzeu. nu are nimic de-a face cu logica si cu mintea, credinta inseamna sentiment, suflet si puritate.Astea nu se gasesc in logica si-n mintea omului.In mintea noastra poate salaslui numai diavolul, asa cum spuneau inalti prelati ai secolului XIX :” Diavolul este cea mai brilianta minte fara suflet”.
Imi vine in minte acum o faza ( asta apropos de atei ) pe care o scriu aici tocmai pentru a-i pune pe ganduri pe unii.
Bunicul meu, Tataita despre care am scris, a fost ateu.Convins.Ateu cerebral insa, fara sa huleasca si sa jigneasca pe cineva, ateu care avea explicatii solide de ce nu crede.Era un om de stiinta si cum stiinta nu se pupa ever cu misticul avea argumente solide si destepte care-l impiedicau sa creada.Era singurul ateu din tot neamul, restul erau toti cu frica lui Dumnezeu.Intamplarea face, ca un sef de-al lui de la Bucuresti, sa ii pricinuiasca nu stiu ce probleme legate de serviciu ( pe nedrept insa) si peste ani la o reintalnire de-a lor tataita sa-i vada in portofel respectivului sef o iconita.Cum atunci erau reguli stricte impotriva credinciosilor, cand a fost chemat intr-o zi de Ministru, Tataita s-a gandit sa-l aranjeze bine pe respectivul sef si l-a turnat ministrului despre iconita.Fireste ca respectivul a fost anchetat, a fost retrogradat si a si fost numit in functie in alt oras.Adica i-a facut un mare rau respectivului om care pana la urma n-avea nicio vina ca era credincios, putea sa-i plateasca polita in alt fel mai soft si nu asa de dur.
Povestea asta a continuat asa: la o luna dupa ce s-a intamplat chestia cu seful respectiv, Tatita a aflat ca are leucemie.A venit acasa, a luat Larrouse-ul si s-a documentat ce anume boala este leucemia si dupa ce a citit, a cazut plangand in genunchi si a spus:” De ce Doamne, daca existi, m-ai pedepsit atat de crunt?”.Ulterior a devenit din ateu convins, un om care ii multumea zilnic lui Dumnezeu ca a mai apucat sa vada inca un rasarit de soare.
Concluzia la care am ajuns eu?Fiecare om, mai devreme sau mai tarziu, isi va intoarce fata catre Dumnezeu.Ca o va face impins de anumite evenimente nefericite sau pur si simplu isi cauta in inima si-l gaseste pe EL, intoarcerea catre cele sfinte se face intotdeauna.Dumnezeu si credinta noastra nu are nimic de-a face cu faptul ca toti murim si putrezim, ceea ce este inaltator la noi este spiritul si nu trupul cel pacatos, nu are nimic de-a face cu faptul ca popii din ziua de azi sunt marsavi si interesati mai mult de bistari si nu de credinta in sine, nu are nimic de-a face Dumnezeu cu faptul ca am facut din marile sarbatori crestine niste adevarate momente comerciale de unde obtinem mult profit, nu are nimic de-a face cu rautatea semenilor nostri.A crede in Dumnezeu nu inseamna a respecta tot ceea ce am insirat in fraza precedenta, nu inseamna a umbla cu batic pe cap si a fi zilnic prezent la biserica, asa cum Dumnezeu nu este intruchipat de calugari, preoti si alte fete bisericesti care sunt lucrarea diavolului de multa vreme.
Pe Dumnezeu il porti cu tine zilnic, in inima, il rogi atunci cand ai si bucurii dar si necazuri, iti amintesti de el mereu si nu numai la nevoie, il iubesti pentru ca simti si nu pentru ca asa trebuie.Nu ne obliga nimeni sa iubim ceva in care nu credem, la fel cum intre pamanteni e valabil dictonul:” dragoste cu sila nu se poate”, perfect se aplica si-n cazului de fata cu iubirea pentru Dumnezeu.
Mai cred ca latura asta spirituala a fiecaruia, trebuie sa fie respectata de aceia care nu cred, asa cum si cei credinciosi ar trebui sa-i respecte pe cei care din motive stiute de ei, au renuntat la credinta sau n-au putut ajunge niciodata sa-l cunoasca pe Dumnezeu sau sa-l gaseasca in inimile lor.Este vorba de toleranta si de intelegere, de bun simt si de respect.Nu-i greu si se poate educa acolo unde exista vointa !

Florile si Floriile

” Cu o saptamana inainte de Paste, pe 28 martie 2010 sarbatorim Duminica Floriilor care simbolizeaza Intrarea Domnului in Ierusalim. In Roma antica aceasta zi era dedicata zeitei Flora. Legat de aceasta zi speciala exista multe obiceiuri, superstitii si traditii pe care credinciosii pe respecta cu sfintenie. Chiar si poetii au cantat in versurile lor aceasta importanta zi din calendar. Vasile Alecsandri scria: Lumea-i toata-n sarbatoare, / Ceru-i plin de ciocarlii. / Vin Floriile cu soare / Si soarele cu Florii.
Anemona, Brandusa, Camelia, Crina, Iris, Lacrimioara, Margareta, Narcisa, Romanita, Violeta si Viorica sunt cateva din numele persoanelor care poarta nume de floare si-si serbeaza in aceasta zi onomastica.
In calendar ziua de Florii este cu o saptamana inainte de Paste. Se sarbatoreste intotdeauna Duminica si dupa ea urmeaza Saptamana patimilor. De Florii, credinciosii ortodocsi se duc la biserica cu flori si ramuri de salcie, obicei care simbolizeaza sarbatorirea renasterii naturii. Atunci cand a intrat in Ierusalim, Isus a fost intampinat cu flori si ramuri de maslin. Dupa ce sunt sfintite de preot, ramurile de salcie se iau acasa si se impodobesc cu ele icoanele, usile, portile si ferestrele casei. Se pastreaza pana la urmatoarea sarbatoare de Florii, protejandu-i pe credinciosi de diferite boli.

Ce obiceiuri si traditii implica aceasta zi?

– se crede ca asa cum este vremea in ziua de Florii, asa va fi si in ziua de Paste.
– este ziua in care se agata in pomii infloriti snurul de Martisor.
– in aceasta zi infloresc urzicile si nu mai sunt bune de mancat.
– credinciosii care se impartasesc in Duminica Floriilor li se vor indeplini dorintele.
– cei care tin post, de Florii pot manca peste.
– animalelor domestice li se dau sa manance crengi de salcie pentru a fi sanatoase tot anul.
– in seara de Florii, fetele nemaritate pun o bluza curata si o oglinda langa un copac si o lasa acolo pana dimineata. Bluza le va purta noroc sa-si gaseasca ursitul.
– in seara de Florii, fetele nemaritate isi pun busuioc sub perna pentru a-si visa ursitul.
– este cea mai potrivita zi pentru a scoate zestrea la aerisit.
– se zice ca nu e bine sa va spalati pe cap in ziua in care infloresc copacii, fiindca veti albi mai repede.
– in aceasta zi de sarbatoare, nu se lucreaza. Cei care nu tin si nu serbeaza se vor umple de pistrui. ”
sursa: aici

La Multi Ani tuturor mamicilor care poarta nume de flori, sanatate si numai bucurii alaturi de cei dragi lor ! Si o dedicatie muzicala pentru toate ” florile ” din lumea asta mare: