O dilema cu mult sange

Scriam zilele trecute ca ma enervasem foarte tare la citirea unui anumit post de pe un blog.Ulterior am uitat de cretina aia si am zis pas unei postari pe blogul meu ce ar fi facut-o mai cunoscuta decat este cazul, dar azi, am vazut un comentariu din partea-i la adresa-mi , foarte malitios, comentariu ce m-a determinat sa scriu.
Este drept ca fiecare are dreptul pe blogul lui sa bata campii si campiile cat il tin bracinarii, dar bate-i frate in mod realist si nu incerca sa convingi oamenii de ceva ce suna a film horror, mai cu seama cand sunt miliarde de alte persoane care au trecut prin situatii similare ca cele descrise de tine.Atunci cand nu ai nimic de spus si dai luni la rand copy-paste de pe internet pe blog, te apuca un exces de zel ca sa devii interesant si sa infiori lumea, punand manuta pe tastatura si scriind un verset horror cu care poti baga la balamuc 100 in 1000 o muiere cu burta la gura ce trebuie sa nasca.
Iaca asa au facut si proastele astea ( ca-s 3 Doamne si toti 3 ! ) care semneaza cu copy-paste mesajele de pe blogul asta.
Nu stiu cum dracu’ am ajuns eu la ele pe blog ( sau la ea, oricum neinteresant daca -i una sau mai multe ) si cand am citit initial articolul ( acum l-a cosmetizat happymama pocaita ) cu cezariana, mai sa cad de pe scaun.Cum frate sa scrii asemenea ineptii?Mi-au reinviat in minte noptile lungi si grele de dinainte de cezariana mea, nopti in care nu puteam pune geana pe geana de frica intervenitei chirurgicale ce urma s-o fac si ma gandeam eu acum ce s-ar fi intamplat cu creierasii mei, daca gaseam la vremea respectiva articolul cu pricina? Mai mergeam eu ever de bunavoie si nesilita de nimeni sa nasc copilul asta?Hmmm…NO WAY fratiorule! Cum puii mei sa scrii in articol ca „ma apasa o asistenta pe burta de muream de durere ca sa imi scoata sangele din mine” ???? Haaaaaaaaa?Si cum i-o fi scos ei sangele ala din ea am si io o mare dilema?! Paradoxal, pocaita de happymama ( caci DA, imi place sa vorbesc urat de pocaiti si tare le-as mai da un flit intre ochi cand ii vad cum il invoca pe Dumnezeu in discutii de 2 lei si scriu fantasmagorii aducandu-l tot pe Dumnezeu in discutie :- (( ) scria inainte de modificarea articolului, ca nu stie cum se lasa operate femeile alea din Romania in niste „grote”, de unde am dedus eu ca madamma traieste prin ceva tari calde maritata cu vreun pocait de i-a pus broboada in cap si brusc a uitat ca nu putea sa se cace de foame in „grota ” unde a trait ani de-a randul pana sa ajunga o lady, dar s-a operat acolo in civilizatia ei la un spital de 5 stelisoare unde ” Apoi mi-au pus perfuzie care imi provoca contractii (ca un travaliu indus) care sa ma ajute tot la eliminarea sangelui care ramane in urma unei operatii de acest gen. ” ( cred ca se referea la lohiile care raman si in urma cezarienei si in urma nasterii naturale , zic si eu…)
Buey,deci io am o mare problema ! Unde i-a ramas asteia sangele ala mult de care tot vorbeste aici?Ca sa mor daca io am avut sau am vazut vreun sange dupa ce m-a taiat ca pe Ghita de Craciun! Eu, singurul lucru pe care l-am vazut la cezariana mea, in prima zi de dupa operatie cand am ajuns in rezerva ( deh! ma manca la bascheti sa vada ochiu meu cat de killarit mi-a fost burtalau si am rugat-o pe tanti asistenta sa-mi puna o oglinda sa vad ce am acolo ) a fost un bandaj alb pe o portiune de 25 cm ( cezariana are 20 cm pe masurate, pe unde s-a scos un vlajgan de aproape 4 kg ) si sub bandaj am avut un singur fir lung de guta.NU tu sange mult, nu tu apasari pe burta, nu tu perfuzii dupa.Ahhhhh, mi-au pus o punga cu gheata care m-a durut ingrozitor, caci ma trezisem atunci din anestezie si simteam ca o sa capiez de durere, mai exact imi amintesc ca ma credeam pe masa de operatie cu anestezia dusa la ce dureri aveam, apoi mi-au tinut perfuzia prin care imi faceau calmante dar asta numai in prima zi cat am stat la ATI si dureri nu am avut niciodata.In primele zile de dupa cezariana au bagat in mine la calmante ca intr-un cal si mai apoi cand am venit acasa nu am avut dureri deloc.Am spus-o si o mai spun ca la o saptamana fix de cand nascusem, eu eram cu copilul in brate , caram deci 4 kg si dadeam cu aspiratorul de mama focului.Singura senzatie neplacuta in toata afacerea a fost mersul la toaleta cand eram in spital, spalatul si coboratul din patul de spital care era inalt ca dreq.In rest…o operatie usurica care este o alternativa la chinuri groaznice si la suferinte fetale sau chiar decesul fatului in cazul in care acesta este pelvian, cu esarfe de cordon sau mai rau cu alte probleme unde se impune musai aceasta operatie.
Revenind…oare daca citeam inainte sa nasc, epopeea nasterii traita de pocaita happymama, mai mergeam eu fericita foc cum m-am dus la Giulesti-„grota” ca sa nasc?Vai mama, pai numai la gandul ca m-ar fi apasat dupa operatie una pe burta si-mi vedeam nu numai sangele tasnind din mine dar si matele , uterul si stomacul iesindu-mi prin cei 20 cm care se tineau intr-un firicel de guta ma faceau sa-mi pierd creierii si sa vreau sa blestem ziua in care m-am decis sa devin mama.Nici lu’ stramamaie , biata, care a nascut pe camp in ploaie, copil de 5, 5 kg nu i-a scos nimeni -nimenea „sanjele din ea”, dar in ziua de azi?!
Mey, dar cat traieste omu’ afla…si uite-ma pe mine afland acum, dupa ce am mai intrebat si eu pe unu si pe altu’ ( ca io am fost nesimitita d-aia de care zice pocaita in postarea ei, m-am culcat bine merci si m-am trezit mama cu copil fain ) ca ma gandeam ca poate pe mine m-au golit aia de sanje, in timp ce dormeam ca vita la lampa, fara sa stiu cum imi luau ei mie sangele meu clexanat si subtiat timp de 9 luni…am intrebat deci, daca altor mame care au fost operate doar cu rahi, le-a dat drumu’ careva la sange dupa ce le-a cusut.Buey si se holbau muierile la mine ca la balamuc, doar nu mi-am luat-o peste ceafa ” cu asemenea caterinci” , spuneau ele.Degeaba m-am jurat ca este o tanti care scrie ca i-a dat drumu’ la sange, direct din burta operata, ca ele radeau ca nebunele si or fi zis ca-s pa cu capu’.Mdeah…ce tri-e si cu lumea asta din „grota” , la naiba, ” pentru ca femeile nu inteleg cat de complexa si solicitanta este pentru ele si copil aceasta interventie. Nu inteleg ca isi taie burta, ca isi taie uterul, ca uneori pot ramane cu urmari.”
Neah….femeile astea, ale dracu’ rumunce din „grota” ca proaste-s, nu inteleg ele ca decat sa le moara fetii mai bine merg civilizat si fac o interventie chirurgicala si se termina cu happy…end ( caci cu happymama e naspa cand se termina… ca da cu sange), Si nici nu inteleg femeile astea mey, ca fix acest lucru l-a spus Isus…” fara operatii ca va scoate sangele” !
Cel mai tare este insa epilogul 😀
Ma intreb acum daca merita sa va supuneti corpurile la asemenea cazna doar din comoditate, ca dupa acel somn scurt urmeaza zile si saptamani de suferinta. Pe cand travaliul si nasterea nu sunt un capat de tara si dureaza indiscutabil mai putin decat durerile de dupa operatie. Nu ascultati povesti de genul ca merg acasa dupa operatie si sunt ca nsite gazelute intre o treaba si alta, nu asculati povesti care va prezinta aceasta poveste a cezarienei in niste termeni care va induc un sentiment de relaxare. Orice operatie, oricat de banala, nu e ceva simplu!!! „
Stau tot eu in nemernicia mea si ma cuget iaca asa: oare tu happymamo de unde mama dracu’ poti da sfaturile astea pline de sens si intelepciune din moment ce tu ai nascut ca si mine prin cezariana?Adica ma intreb eu asa cum as putea acum sa-i spun unei gravide:” pfuu, lasa mah ca travaliul e o floare la ureche, nasterea vaginala idem, mergi fata mea acolo ca e totul ca-n vacanta!” ????? Daca nu treci prin asa ceva cum poti tu sfatui pe altii sa faca cum spui tu ca-i bine?!
Nu seamana o nastere naturala cu alta la aceeasi mama daramite de la o muiere la alta?!
M-am revoltat atat de tare pentru ca e plin netul ( ca si forumurile) de mame heroine care detin adevarul absolut despre tot ce este inainte si dupa momentul nasterii, despre felul in care se creste un copil, trebuie musai sa faci ca ele ca altfel ai belit-o in fericire, trebuie neaparat sa mananci ce au mancat ele in timpul sarcinii, sa feti asa cum te invata ele ( ca nah! ele au rendezvous cu Cristosel zilnic si le invata cum e bine sa nasca ), apoi sa fereasca Cristosel daca nu-ti cresti plodul dupe regulile lor, probabil si cand va merge la prima buca va trebuie sa faci consulting cu madamma happymama sa vedem daca e unda verde sau il tine tot pe giocodimano.
Buhuhuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu! Treziti-va fumeilor nebune si nu mai dati sfaturi altora despre ce e bine pentru ei.Fiecare stie exact cum trebuie sa faca ca sa-i fie mai bine, fiecare traieste dupa propriile reguli si conduite, fiecare isi creste plodul cum vrea si cum considera ca este bine.
Cat despre faptul ca am intrebat daca esti pocaita si raspunsul tau a venit ca un bumerang ” sa iti fie rusine pentru ca esti foarte obraznica jignind indirect practicanti ai altor religii ” … Foarte obraznica sunt cu prostii care bat campii rau de tot, cu idioatele care uita de unde pleaca si se cred happymama a Universului ca nu mai traiesc in Romania, cu aberantele ca tine care scriu lucruri mai mult decat nebunesti, urasc pocaitii ( am si argumente, dar asta-i subiectul altei postari ) si urasc genul asta de femei, ca si tine, care-si vara coada in existenta altora, urasc femeile nebune care nu au toate tigelele pe casa.Fraza asta spune tot , cred
” As da orice din lumea asta sa pot convinge mamicile sa nu isi faca rau voluntar „.
Ah si in incheiere, am uitat sa-ti spun ca ador sa ma autoflagelez so…si la urmatoarea nastere voi alege tot cezariana…I’m a sado yeah, yeah, yeah !!

A fi sau a nu fi…credincios

Pornind de la o postare aflata pe un blog pe care eu,una, il citesc foarte des, pornind de la o disputa aprinsa pe care a generat-o o pustoiaca fara creier pe acelasi blog, jignind pentru a convinge restul lumii ca e super a fi ateu, m-am decis sa scriu azi aceasta postare.
Ca sunt credincioasa am mai scris-o, o spun si acum si o voi repeta de cate ori este nevoie.Aceasta credinta pe care o am, nu mi-a fost impusa nici de catre parintii mei, nici de orele de religie pe care le faceam la scoala ( facultativ, ce-i drept), nici de bunici, nici ca asa trebuie sa cred eu in ceva, nici ca suntem o tara majoritar crestin-ortodoxa.Cred foarte tare in Maica Domnului pentru ca am avut „semne” ca sa le zic asa, am simtit pe propria-mi piele ca exista ceva care ma vegheaza in clipe grele si ma ajuta sa gasesc calea cea dreapta in momente de cumpana.Faptul ca eu cred foarte tare nu imi da dreptul sa le impun si altora credinta mea, nu pot obliga pe nimeni ( nici macar pe Ayan, cand va mai creste) sa creada la randul lui in ceea ce cred eu, nu fac din asta discutii interminabile si nici nu incerc sa conving pe cineva ca e bine sa aiba frica de Dumnezeu pe lumea asta.Fiecare e liber sa creada sau nu, fiecare e ok sa isi aleaga in viata Dumnezeul in care crede sau dimpotriva, fiecare e liber sa se alieze cu Satana si sa faca ce-i dicteaza mintea.
Ceea ce ma deranjeaza enorm, nu-s ateii pasnici, cei ce ma calca pe nervi cu adevarat sunt aceia dintre atei care hulesc si care braveaza, care merg la biserica numai sa strice atmosfera si sa faca caterinca ieftina, cei care incearca prin agresivitate sa ii convinga pe cei din jurul lor ca e ok sa fi ateu.Asa o fi, pastreaza pentru tine daca esti ateu si nu vorbi blasfemii, mai cu seama in preajma unor sarbatori mari precum Pastele.
O alta categorie care ma seaca la fel de mult ca ateii aia de i-am descris mai sus sunt personajele care se „plimba” de la o secta la alta, de la un cult la altul sustinand sus si tare ca sunt credinciosi.Cum poti fi credincios cand azi imparatsesti un cult si maine altul, in functie de ajutoarele care sosesc din State sau de cati banuti si pungi cu mancare imparte lunar cultul respectiv?De astia mi-e cu adevarat sila, ii numesc farisei si nu-i pot inghiti.
Mai este a 3-a categorie care ma calca rau pe nervi si anume sectantii-racolatori , carora le spui ca nu te intereseaza speech-ul lor si totusi ei continua sa-ti bage pe gat diverse abureli, le spui ca tu crezi puternic in Maica Domnului si ei continua sa ti-o huleasca, spunanadu-ti ca nu a fost decat o femeie normala.Pe astia eu ii injur.Direct.Le spun o data frumos ca nu-s interesata, daca ii vad ca insista, i-am carnuit direct ( in general astia umbla pe la usile oamenilor, cate 2-3 cu diverse pliante si au niste fete de ingerasi cand deschizi usa).
Revenind la ateii aceia care braveaza si hulesc in gura mare, pana acum am „cunoscut” numai pustani facand parte din aceasta categorie, am auzit hulind oameni care nu au niciun argument solid in a-si sustine ateismul asa cum eu imi sustin credinta, rataciti d-astia carora le joaca inca hormonii feste si braveaza crezand ca-s mai interesanti.Fac afirmatii de genul:” Ateii sunt mai logici, mai reci si mai chibzuiti, sunt mai altfel.Fireste ca-i asa, ateii trec totul prin minte, pe Dumnezeu nu il gasim in minte, ci in inima.D-asta se si spune mereu:” cautati-l pe Dumnezeu in inima voastra! „, Dzeu. nu are nimic de-a face cu logica si cu mintea, credinta inseamna sentiment, suflet si puritate.Astea nu se gasesc in logica si-n mintea omului.In mintea noastra poate salaslui numai diavolul, asa cum spuneau inalti prelati ai secolului XIX :” Diavolul este cea mai brilianta minte fara suflet”.
Imi vine in minte acum o faza ( asta apropos de atei ) pe care o scriu aici tocmai pentru a-i pune pe ganduri pe unii.
Bunicul meu, Tataita despre care am scris, a fost ateu.Convins.Ateu cerebral insa, fara sa huleasca si sa jigneasca pe cineva, ateu care avea explicatii solide de ce nu crede.Era un om de stiinta si cum stiinta nu se pupa ever cu misticul avea argumente solide si destepte care-l impiedicau sa creada.Era singurul ateu din tot neamul, restul erau toti cu frica lui Dumnezeu.Intamplarea face, ca un sef de-al lui de la Bucuresti, sa ii pricinuiasca nu stiu ce probleme legate de serviciu ( pe nedrept insa) si peste ani la o reintalnire de-a lor tataita sa-i vada in portofel respectivului sef o iconita.Cum atunci erau reguli stricte impotriva credinciosilor, cand a fost chemat intr-o zi de Ministru, Tataita s-a gandit sa-l aranjeze bine pe respectivul sef si l-a turnat ministrului despre iconita.Fireste ca respectivul a fost anchetat, a fost retrogradat si a si fost numit in functie in alt oras.Adica i-a facut un mare rau respectivului om care pana la urma n-avea nicio vina ca era credincios, putea sa-i plateasca polita in alt fel mai soft si nu asa de dur.
Povestea asta a continuat asa: la o luna dupa ce s-a intamplat chestia cu seful respectiv, Tatita a aflat ca are leucemie.A venit acasa, a luat Larrouse-ul si s-a documentat ce anume boala este leucemia si dupa ce a citit, a cazut plangand in genunchi si a spus:” De ce Doamne, daca existi, m-ai pedepsit atat de crunt?”.Ulterior a devenit din ateu convins, un om care ii multumea zilnic lui Dumnezeu ca a mai apucat sa vada inca un rasarit de soare.
Concluzia la care am ajuns eu?Fiecare om, mai devreme sau mai tarziu, isi va intoarce fata catre Dumnezeu.Ca o va face impins de anumite evenimente nefericite sau pur si simplu isi cauta in inima si-l gaseste pe EL, intoarcerea catre cele sfinte se face intotdeauna.Dumnezeu si credinta noastra nu are nimic de-a face cu faptul ca toti murim si putrezim, ceea ce este inaltator la noi este spiritul si nu trupul cel pacatos, nu are nimic de-a face cu faptul ca popii din ziua de azi sunt marsavi si interesati mai mult de bistari si nu de credinta in sine, nu are nimic de-a face Dumnezeu cu faptul ca am facut din marile sarbatori crestine niste adevarate momente comerciale de unde obtinem mult profit, nu are nimic de-a face cu rautatea semenilor nostri.A crede in Dumnezeu nu inseamna a respecta tot ceea ce am insirat in fraza precedenta, nu inseamna a umbla cu batic pe cap si a fi zilnic prezent la biserica, asa cum Dumnezeu nu este intruchipat de calugari, preoti si alte fete bisericesti care sunt lucrarea diavolului de multa vreme.
Pe Dumnezeu il porti cu tine zilnic, in inima, il rogi atunci cand ai si bucurii dar si necazuri, iti amintesti de el mereu si nu numai la nevoie, il iubesti pentru ca simti si nu pentru ca asa trebuie.Nu ne obliga nimeni sa iubim ceva in care nu credem, la fel cum intre pamanteni e valabil dictonul:” dragoste cu sila nu se poate”, perfect se aplica si-n cazului de fata cu iubirea pentru Dumnezeu.
Mai cred ca latura asta spirituala a fiecaruia, trebuie sa fie respectata de aceia care nu cred, asa cum si cei credinciosi ar trebui sa-i respecte pe cei care din motive stiute de ei, au renuntat la credinta sau n-au putut ajunge niciodata sa-l cunoasca pe Dumnezeu sau sa-l gaseasca in inimile lor.Este vorba de toleranta si de intelegere, de bun simt si de respect.Nu-i greu si se poate educa acolo unde exista vointa !