Despre morti, numai de rau !

Ieri dimineata, noi ca si natie, am mai pierdut un om valoros, un om de cultura si de cinematografie, un om care ne-a marcat copilaria multora dintre noi cu filmele sale realizate.
Ca a fost sau nu culpa medicala, ca a murit cu zile sau atat i-a fost efectiv mosorul, inapoi nu-l mai intoarcem si nici nu mai putem face nimic ca maestrul Nicolaescu sa revina printre noi.Insa putem sa-i respectam memoria si sa respectam durerea celor apropiati lui, nu sa-l terfelim si sa-i jignim pe cei deja aflati in clipe grele.
Ieri am urmarit destul de mult pe posturile de stiri discutiile ce au avut loc pe seama mortii domnului Nicolaescu si mai ales pe seama felului in care domnia sa a ales sa paraseasca aceasta lume.Sunt idioti care-si spun jurnalisti care m-au lasat efectiv fara grai vazand cum se pune problema mai nou in Romania: domne’ nici felul in care vrei sa parasesti aceasta lume nu-l mai poti hotari singur daca esti persoana publica ! M-am intrebat cat de cinic sa fi ca om ca sa arunci cu noroi si sa latri ce-ti vine la gura despre cei ramasi in urma lui, fara ca macar o singura data sa fi stat de vorba cu persoanele respective.
Intamplator, pe Dana Ionica, sotia marelui regizor eu o stiu din liceu, am fost colege de generatie, la clase si specializari diferite, dar in aceeasi serie am impartit zilnic , timp de 5 ani bancile unui liceu.Si imi aduc aminte ca eu aveam la ea in clasa mai multe amice cu care tot povesteam.Inca de pe atunci Dana a fost o prezenta extrem de discreta, de serioasa si de introvertita.Mi-aduc aminte de ea ca de o tipa care isi vedea de teaba ei, nu relationa foarte mult cu nimeni din afara clasei, nu facea parte din gasti care fumau, care radeau si se hlizeau, isi vedea de treaba ei si atat.
Am aflat prin clasa a 12-a ca s-a cuplat cu Sergiu Nicolaescu.Desigur ca la vremea respectiva mi s-a parut ceva deplasat, asa cum si acum, cu minte matura nu sunt pentru relatiile cu diferente mari de varsta, mai cu seama cu o diferenta ca a lor de 46 ani.Consider ca e pacat pentru tineretea si prospetimea unei femei sa si-o iroseasca alaturi de un om batran care si-a trait la vreamea lui tineretea sa in mod normal, cu carne tanara si tare alaturi de el.Dar, este fix alegerea fiecaruia cum traieste,cu cine vrea sa-si imparta budoarul , atata vreme cat eu nu sunt afectata.Poate din acest motiv ii accept cu atata usurinta si pe cei cu alte orientari sexuale decat a mea,pe barbatii care se cupleaza cu diverse batrane ( vezi Israela cu Liviu, etc.) si pe toti cei care isi schimba amantii si barbatii cand si cum vor.Este fix o chestie ce tine de felul in care fiecare vrea sa-si traiasca propria viata, de felul in care fiecare om vede viata, de scara lui de valori, de ceea ce are o mai mare importanta pentru el.Sunt oameni ca si mine care pun familia pe primul plan, care isi doresc copii, nepoti, o viata de familie linistita si implinita, sunt altii care nu vor copii sub nicio forma, nu-i intereseaza mariajul, nu vor decat cariera si atat, altii aleg sa traiasca cu anumite persoane ca sa aiba anumite beneficii, altii fac compromisuri ca sa acceada in anumite functii,etc.De ce i-as condamna eu, de ce ar trebui sa traiasca toata lumea dupa modul in care eu traiesc si gandesc?
Aceeasi situatie se intampla si cu plecatul din lumea asta…Stiti probabil ca eu sunt o persoana credincioasa, o persoana care tin si traditiile legate de cununie, botez si moarte, de pomenirea mortilor si de respectul cuvenit acestora.Insa,o buna bucata de vreme, am cochetat cu ideea de-a ma incinera atunci cand voi pleca de aici.Si nu pentru ca nu as sti ca biserica nu e de acord cu incineratul, nu pentru ca nu as cunoaste faptul ca sufletul omului nu se odihneste timp de 7 ani dupa incinerare, nu pentru ca nu as fi convinsa ca nu e crestineste normal sa ma ard, ci pentru ca eu sunt claustrofoba si gandul ca ma baga intr-o cutie batuta in cuie si ca ma acopera cu pamant ma sufoca instant.Chiar si acum cand scriu, desi am depasit ideea cu incineratul, ma iau fiori gandindu-ma la felul in care ne ingropam crestineste.
Fiecare functionam in alt fel, fiecare avem acest drept, sa ne alegem cum si unde vom sta pentru eternitate, fiecare este liber sa-si creioneze viata vesnica dupa bunul sau plac.
Discutiile despre felul in care maestrul a ales sa plece nu-si aveau rostul si locul, blamarea Danei ca a stat cu el pentru bani si ca numai averea lui a contat…iar nu era contextul potrivit sa se discute asemenea lucruri.O fi stat si pentru banii lui, dar nu cred ca un om poate rezista atatia ani langa un batran ( se stie ca orice batran este dificil, inclusiv parintii ce ni-i iubim atat de mult sunt uneori atat de dificili de-ti vine sa iti iei campii ), nu cred ca nu l-a iubit pe maestru si nu cred ca a rezistat 18 ani alaturi de un om doar pentru banii lui fara sa aiba si sentimente profunde.Si pana la urma cine suntem noi sa judecam si sa despicam firul in patru de ce a stat Dana Ionica cu Sergiu Nicolaescu?Este sotia lui legitima, el neavand alti mostenitori declarati este normal sa-i ramana toata mostenirea ei, mi se pare normal ca ea sa-i respecte ultima dorimta si sa-l incinereze, chiar daca domnia sa nu a lasat scris in mod special, pentru presa de 2 bani din tara asta,felul in care doreste sa paraseasca scena vietii sale.
Sunt personaje abjecte care urla in media si cheama la apel, in zilele in care toti cei dragi ai sai ii stau alaturi pentru ultimele momente impreuna, sa spuna in fata natiunii ca asta a fost dorinta maestrului in legatura cu incineratul.Oare personajele astea sunt normale la cap, mai au macar o farama de respect pentru un om care a lasat in urma sa o valoare cinematografica?Invoca balarii d genul ” sa aiba unde sa mearga lumea la mormantul actorului!” Hai, zau?! Pai de cate ori or fi fost nesimtitii astia care azi urla si blameaza la mormitntele actorilor Jean Constantin, Gh.Dinica si alte nume mari ale scenei romaesti ca sa le aprinda o lumanare?Sunt sigura ca niciodata, asa cum nici oierul de Gigi Becali care in zilele astea urla si e vehement ca „Nicolaescu a avut o dorinta satanica” nu s-a dus in viata lui la vreun mormant al vreunui mare actor sa cinsteasca memoria acestuia.
Ba aseara am auzit cum a fost si dracuit ( chiar daca nu-ti place de un om, cand moare incerci sa te abtii de la asemenea ineptii declarate si public) si terfelit ca a fost un „regizor comercial” si ca nu a facut mai nimic.
Si ma gandesc ca in Romania de azi, ti-e si teama sa mai mori daca nu o faci asa cum vor hienele astea, ti-e si frica ca cenusa nu-ti va sta linistita ca i-ai deranjat pe agaricii din media cu felul in care ai ales sa dispari de pe acest pamant.
Eu, fiindca am o persoana publica in familie, voi cere in mod special sa-si scrie cu majuscule felul in care va trebui sa moara, sa fie ingropata sau incinerata, cui si de ce ( cu motivatii clare) isi va lasa si ultimul banut si mai ales sa ceara scuze presei ca nu le-a fost pe voie cu toate cele.Iar eu, va trebui sa fiu extrem de abila si sa nu cumva sa supar vreun jurnalist, sa nu cumva sa apara vreun fiu sau fiica nelegitima si sa aiba pretentii la avearea ce-mi va reveni mie integral.
Ufff, ca-n tara ce am ales sa traim si de morti, numai de rau!
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace si sa-l aiba in paza sa, fie-i drumul lin maestrului si jurnalistilor iertare sa le faca pentru aiurelile si abjectiile lor, din zilele astea atat de dureroase!