S-a furat mireasa,rochia de mireasa!

Intotdeauna mi-am dorit ca lucurile mele sa nu fie ca a marii majoritati, nu-mi place lucrul comun, nu-mi place sa fac ceea ce fac si ceilalti, nu-mi place sa fiu la fel pentru ca asa e moda sau pentru ca asa trebuie, da bine sau asta imi aduce mai multi prieteni.
Poate ca d-asta am si un nume nu atat de comun, am vrut ca si pe Ayan sa nu-l cheme cu un nume foarte des intalnit,in general gandesc lucrurile asa incat sa nu fim la fel ca si ceilalti in anumite privinte.
Tot asa am vrut si la nunta, sa am o rochie de mireasa care sa fie iesita din comun.In primul rand nu mi-am dorit o rochie alba, consider ca albul este fix culoarea puritatii si a castitatii, iar mie, una, dupa ce traisem cu D. si cu altii in pacat, dupa ce puritatea mea se dusese de cand haul la momentul cununiei religioase, as fi fost o farisee sa ma prezint ca o floare de lotus din cap pana in picioare.Asa incat am ales culoarea ivoire atat la rochie cat si la voal.Apoi am vrut ceva deosebit,m-am gandit ce anume sa aiba rochia ca sa fie deosebita fata de alte rochii.Si am cautat si am vazut zeci de modele de rochii, am probat mai multe modele pana am ajuns la Mariage Couture, unde am vazut cele mai frumoase rochii de mireasa din viata mea.
Si intr-atat de multe modele pe care mi le tot prezenta o doamna mi-a facut clickul ala de care am eu nevoie, una ivoire cu o broderie mov cusuta manual cu cristale swarovski si cu o funda mare mov, prinsa cu o brosa.Mi s-a parut atat de frumoasa, inca o iubesc din suflet la atata vreme de la nunta, imi va ramane mereu undeva in inima rochia respectiva.Trebuia adusa pe comanda din Spania, pretul m-a dat pe spate initial dar D. m-a incurajat s-o iau, o singura data in viata eram mireasa si meritam o rochie pe masura.Initial m-am gandit ca e o suma foarte mare pentru bugetul nostru ( desi atunci D. avea firma si bani garla ), dar el mi-a spus ca 2000 euro nu este o suma imensa si o pot lua.
Am comandat-o si cand am primit-o am avut un moment de fericire maxima.La nunta m-am simtit ca o printesa, chiar si parintele care ne-a cununat mi-a spus ca „esti una dintre cele mai frumoase mirese pe care eu le-am vazut!”
Rochia nu a avut o viata prea lunga caci la valsul mirilor un tembel de chelner s-a impiedicat de trena mea si mi-a tras-o peste artificiile care ardeau pe marginea ringului de dans, arzandu-mi-se toata broderia cusuta manual de pe spatele rochiei.
Dar am pastrat-o, nu am vrut s-o dau, am zis ca o vreau acolo undeva, cand imi va fi dor sa ma mai imbrac cu ea s-o pot face.Maica-mea m-a tot batut la cap s-o dau, s-o arunc, ca o rochie de mireasa arsa nu aduce decat ghinion, ca bunica-mii i-a ars voalul la nunta si fiindca l-a pastrat in casa a ramas de tanara vaduva, bla bla bla.Ca sa scap de gura ei am depozitat-o la bunica-mea in casa goala, i-am spus ca sta acolo , am scos-o din casa.Cand am vandut casa cel care a cumparat-o si-a adus niste muncitori sa-l ajute la debarasare si atunci mi-au „debarasat” si rochia.Mi-am adus aminte dupa ce vandusem casa ca rochia ramasese acolo si am cerut sa mi-o inapoieze proprietarul, dar mi-a explicat ca au luat-o muncitorii.
Avea vreun rost sa fi facut ancheta sa gasesc muncitorul care mi-a sterpelit-o?Zic ca nu, dar rochia mea de mireasa o sa-mi ramana mereu la suflet si am sa ma gandesc mereu cu nostalgie la momentele cand am purtat-o.

Această prezentare necesită JavaScript.