Discutii medicale si alte cele la 3 ani si 2 luni

De multe ori stau la povesti cu Ayan, in cele mai multe cazuri ma amuz foarte tare si ador aceste conversatii.Nu am mai postat de foare mult timp o discutie de-a noastra:

Sarituri la saltea

In parcul unde-l ducem noi cel mai adesea pe Pusic, exista o saltea unde ii promitem de vreun an incoace ca „atunci cand te faci mai marisor te punem la saltea sa sari”.Si s-a facut mai marisor, dar de bagat la saltea mi-a fost teama, ma gandeam ca-si poate rupe coloana ( mama ipohondra ce sunt !! ), vreun picior sau sa se loveasca tare in cadere neputand sa-si mentina echilibrul.

Ce-i drept, la salteaua asta mare nu am vazut copii atat de mici ca si Ayan, dar el aratand si fiind dezvoltat ca un copil de 4 ani cel putin, am mintit ca este mai mare si l-am bagat la saltea.

Fericirea lui este greu de descris in cuvinte, amuzamentul nostru si mai si , imaginile spun totul despre o seara reusita in parc, la saltele :

Gerakini Beach – Halkidiki

Am tot promis ca ma mobilizez sa scriu, in fiecare zi m-am gandit sa deschid blogul sa astern in el gandurile mele.Si am apucat zilnic sa ma iau cu alte ganduri, alte treburi si alte prioritati si iar nu am scris.
Acum o sa scriu despre vacanta in Grecia ( am promis ca o fac, nu :-)? ), vacanta de anul asta pe care am planuit-o in fel si chip incepand din ianuarie cand primul impuls a fost Zakynthos, ulterior am vrut s-o petrecem in Turcia , apoi m-am sucit, am vrut Spania,ba Portugalia, am revenit la Turcia in Marmaris, am achitat avansul unei agentii de turism, ca mai apoi sa ma sucesc iar ( nu voit insa , ci printr-o conjuctura nefasta de evenimente ) si sa pierd 180 euro si sa ajungem tot de pe booking in Grecia, dar nu in Zakynthos, ci in Halkidiki la Gerakini.
In Halkidiki am fost prima oara cu multi ani in urma, intr-o fuga de un weekend cand am avut liber la biroul de turism unde lucram si cand gagiul meu de atunci mi-a propus un weekend “torid”.Mi s-a parut atunci nemaipomenit de frumos, mi se parea ca e totul zugravit intr-o culoare a dragostei, a soarelui si-a marii, dar asta pentru ca atunci gandeam doar cu inima si cu ochii sufletului si nicidecum cu mintea.Atunci am cutreierat in acele 3 zile toate cele 3 brate care formeaza Halkidikiul si atunci cel mai mult mi-a placut Kassandra.La 25 de ani ce era sa-mi placa cand in Kassandra e viata turbata de noapte, e galagie, atmosfera de si cu nebunii, baruri si cluburi cu muzici pana-n zori.
Din start am exclus Kassandra anul asta pentru ca eu voiam liniste, multa liniste, fara aglomeratie si fara oameni forfotind pe plaja in jurul nostru, fara prosoape puse unul cu picioarele in gura celuilalt, fara muzica pe plaja, fara romani care vin cu lazile frigorifice burdusite cu beri si cu alte mancaruri si rad zgomotos, scot tot felul de dume pe care nu le gust deloc si una – doua tantile se dezgolesc si isi ung cracite toate coltisoarele corpurilor bronzate dinainte pe la solar.
Am vrut un loc unde sa fim doar noi si marea, unde sa ne plictisim efectiv de atata pace si liniste.
Mi-am adus aminte ca acum nspe mii de ani cand am fost eu in Halkidiki, am poposit la o bere si un gyros cu un prieten de-al gagiului de-atunci ( pe toti exii mei ii numesc cu acest apelativ pentru ca iubit il numesc numai pe D. 🙂 )in Gerakini Beach.
Si am avut flashul de care aveam nevoie ca sa plecam.Este un sat ultra linistit in luna iunie, de anul trecut s-a inchis si hotelul cel mai mare care aducea atat turisti multi cat si banuti localnicilor, numai ca eu m-am bucurat sa aflu asta fiindca prevestea o vacanta odihnitoare acest lucru pentru noi.
Am rezervat o camera dubla la hotelul Decauville, am rezervat 10 nopti si 11 zile care ne-au costat cu tot cu mic dejun 350 euro.Mi s-a parut mai mult decat rezonabil avand in vedere ca la noi pe litoral sunt niste preturi uluitor de mari pentru serviciile nasoale de care ai parte.
Am plecat la drum pe 20 iunie dis-de-dimineata ( pe la ora 7 a.m. ), inghesuind intr-un geamantan hainele pentru toti 3, inarmati cu colac, lopatele, galetuse, mingii, jucarii si alte balarele pentru copchilandrul nostru.
Intotdeauna conducem si eu si D. cand mergem in Grecia, impartind traseul in 2 parti inegale si anume: el conduce pana la Giurgiu, apoi conduc eu vreo 350 km de Bulgarie, apoi el, eu conduc iar in Grecia la intrare pana la Salonic si de acolo iar conduce D.In total au fost vreo 770 km pe are i-am parcurs in 12 ore pentru ca am facut cu mult mai multe orpiri decat anul trecut cand am mers aproape snur dar era si mama cu noi si l-a tinut ocupat pe Pusicel.
Anul asta nu a mai avut atat de multa rabdare la dus, s-a foit, s-a intors, a tipat, s-a plictisit, a cantat, a mancat, a baut, s-a jucat si a dormit.Fix dupa 12 ore de mers am ajuns in Gerakini, la Decauville Hotel.O caldura apusa prevestea o racoare minunata a unei de vara, intr-un satuc grecesc unde se aud greieri, miroase a sarea marii si a curat, a leandrii si a mancare buna gatita pe loc la cererea turistului la cele cateva taverne aflate in aces satuc.
Am primit o camera uimitor de mare si de bine utilata, cu-n A/C care a racorit pe loc aerul incins al camerei batuta de soarele grecesc intreaga zi, cu un pat urias acoperit de-o cuvertura portocalie si alaturi de patul urias un patut de copil unde avea Ayan sa doarma cele 10 nopti de stat in Gerakini.
Apa calda si cu presiune, balcon mare unde seara jucam remi si mancam ce mai cumparam de la singurul supermarket din sat dar super aprovizionat, fier de calcat si masa de calcat, ata si ac, sapun si hartii igienice, lenjerii si prosoape schimbate la 2-3 zile, curatenie facuta in camera in fiecare zi si un mic dejun extrem de proaspat si super copios mancat dis-de-dimineata sau mai tarziu in zilele in care eram lenesi si dormeam mai mult.Nu a existat nicio zi sa mancam aceleasi sortimente care desi extrem de variate erau zilnic schimbate si rotite astfel incat sa nu simti monotonia.
Marea cu apa limpede si plaja cu nisip curat si fin, aflata la o aruncatura de bat, cu chezlonguri gratuite si daca aveam pofta de-un frappe plateam 2,5 euro, bani in care primeam si bonus o apa plata la jumate.Dar asta nu-i un must pentru a putea sta tolanit pe chezlong, ci un moft de-al nostru.
Programul nostru era cam acelasi zilnic, dimineata pana la 11 la plaja, apoi mancam si ne culcam, dupa-masa la plaja iar, dupa ora 17:30 si seara fie ne plimbam, fie stateam pur si simplu gura casca prin sat, fie plimbari pe faleza, fie remi, fie mancam la cate o taverna sau stateam la palavre cu grecii.
Nu am avut de foarte multi ani o vacanta atat de…vacanta in adevaratul sens al cuvantului.Deja pentru mine , cuvantul vacanta are o cu totul alta conotatie decat acum 5 ani de exemplu cand imi placea sa ma distrez, sa pierd nopti, clubbing, etc.Acum, vreau somn, liniste, o plaja libera, apa calduta si cristalina, soare si calm, mult calm.
Asa este Gerakini Beach, un satuc grecesc aflat la numai 70 km de Thessaloniki, unde se poate ajunge repede ca si timp, fara trambalare mare, unde sunt conditii minunate de cazare si mancare, oameni extrem de ospitalieri, personalul hotelului de-o amabilitate rar intalnita de mine prin Romania.
Ne-am cumparat si ulei de masline neimbuteliat, caci proprietarii hotelului au si plantatii de maslini, ne-au facut cadou la plecare un borcan de dulceata de portocale si o sticla mare de otet balsamic cu ierburi.Minunati si minunata vacanta am avut anul asta!