4 ani

Autobuzul opreste in statia Eroilor si stand mana-n mana cu mine ma intreaba candid aratand cu degetul spre geam:
“-Mami,ce este cladirea aceea inalta?
– Un spital mare din Bucuresti, raspund, mangaindu-i manuta mica si pufoasa ce zace linistit intr-a mea.
– Cumva spitalul de nebuni?”
Ma umfla rasul si ii pup obrajii catifelati ca matasea, obraji pe care nu contenesc sa-i dezmierd din ziua in care l-am vazut pentru prima oara.
“- Este o fetita superba, cretulina si cu ochii astia mari si verzi! – imi spune doamna ce sta in autobuz pe scaunul din fata lui.
-Vai , dar si ce desteapta este micuta dumneavoastra! “
Se revolta raspunzandu-i ca :” Eu sunt baiat si inca unul mare, nici vorba de fetita ! Mami nu are fetite, ma are doar pe mine, baietelul cel mare !”
Da, il am doar pe el si da, déjà este baiatul meu cel mare, lumina ochilor mei si sufletul sufletului meu.
Atat la sfat cat si la stat, Kiki s-a facut mare.
De anul trecut si pana acum copilul a crescut enorm, s-a dezvoltat si nu conteneste sa ne uimeasca pe zi ce trece, prin tot ceea ce spune si ce face.
Are 112 cm si 21 kg,poarta 28 la picior si il imbrac cu haine de 6 ani.Nu are nicio preferinta, niciun moft in ceea ce priveste vestimentatia lui, pot sa-i pun si-o pana in cap, increderea lui in gusturile mele vestimentare este atat de mare, incat nu se indoieste nicio clipa ca l-as imbraca vreodata in vreun fel caraghios, incat sa devina tinta unor mistouri ale celorlalti copii.Nu este crescut de noi cu notiuni de diferentiere gen “pantalonul ala este de firma si este frumos versus pantofii aia sunt de la piata si sunt urati”. Niciodata nu facem remarci de acest gen, astfel incat este complet dezinteresat de unde ii procuram hainele.Singura lui dorinta este aceea de a avea cat mai multe accesorii cu Mickey Mouse, iubitul si adoratul lui.
Se comporta si vorbeste exact ca un om mare,uneori raspunsurile lui sunt atat de serioase incat ma minunez ca un omulet de talia lui poate gandi atat de matur.
Este mega-super-extra tandru cu mine, cordonul ombilical nu s-a taiat cu siguranta intre noi, abia asteapta sa vin acasa si cum ma vede se lipeste de mine si pana la momentul cand il transportam in patul lui adormit sta ca o ventuza lipit de mine si facem diverse activitati.
In fiecare seara inainte sa adorm vrea “sa discutam si noi putin sa vedem ce am mai facut” 
Il observ de ceva vreme ca s-a schimbat enorm cu copiii, a devenit din timidul care se ascundea dupa fusta mea, impunatorul care face reguli in joaca si care vrea mereu sa fie lider.Are un simt al posesiunii extraordinar de dezvoltat, nu si-ar imprumuta / da lucrurile personale sub nicio forma.Si aici imi amintesc cum am fost plecati intr-o vizita, noi ducand respectivei familii o atentie, intr-o punga de cadou ce intr-adevar o primise el la un moment dat.Si cand sa ne luam ramas bun la plecare , se trezeste ca ii spune gazdei:
“- Va rog frumos sa-mi dati punga inapoi, ca aia este a mea, am primit-o eu cadou si nu vreau sa v-o dea mami!”.
Am intepenit, i-am spus ca nu e cazul si mai ales nu e ok sa ceara o punga inapoi, a insistat si a rugat-o pe respectiva sa-i inapoieze punga pana cand a obtinut ceea ce a vrut: punga inapoi.
Este extrem de insistent atunci cand doreste ceva, stie sa-si sustina cauza si sa -si apere drepturile, lucru ce ma bucura enorm.L-am invatat de mic sa spuna atunci cand ceva nu este adevarat si i se pune in carca, asa cum l-am invatat sa-si recunoasca intotdeauna greselile, cerandu-si scuze si sa nu minta, lucru ce nu-l face niciodata.
Ma intreaba mereu de unde stiu eu anumite lucruri chiar si atunci cand lipsesc de acasa, eu spunandu-i odata ca am un ochean fermecat care vede tot ce face si imi spune .De atunci a ramas ideea cu :’ vreau sa ma fac mai repede adult, ca sa am eu ocheanul ala fermecat!” 
Este harnic,deosebit de harnic si de muncitor, nu are stare nicio clipa, continuu este in actiune si dornic de cate o activitate.Ma ajuta la absolut tot, de la curatenie pana la carat sacose din piata, imi face masaj cand ma doare cate ceva si ma unge pe spate unde nu ajung cu crema mea preferata.
Canta.Si canta mult si de toate, incepand cu nu stiu de pe unde culeasa o melodie d-asta buricareasca cu la-le-le-la-le-le pana la “O, mio bambino caro!”.Canta de dimineata de la prima ora cand face ochi si pana noaptea cand adoarme o tine tot intr-o lalaiala, dar cu o urecehe muzicala perfecta, pica mereu pe ton si chiar pe semiton ( deh! ar fi fost nu stiu cum dintr-o intreaga familie de muzicieni al meu copil sa fi fost afon  )
Ii place mult sa danseze, a invatat sa dea nu stiu cum anume din fund si rade cu gura pana la urechi si tipa cat il tin plamanii :” sunt sexy mother fucker !”  Mdeah, o fi si asa, trebuie sa ma obisnuiesc si cu d-astea de acum in program…
A ramas insa acelasi greoi la tot ce inseamna activitate sportive.Desi caut s ail dezvolt in acest sens, cumparandu-i si bicicleta si trotineta si role mai nou primind de la iepuras, tot greu se misca, nu are agilitatea aia specifica copiilor inclinati spre activitati sportive.E greoi si tofolog, pe unde-l cauti e cazut pe jos, julit si vanat pe picioare si pe maini, vesnic pansat si cu coji pe niste rani mari.dar imi amintesc ca la fel eram si eu.Mereu aveam picioarele zdrelite, vanatai, taieturi si alte cele.Cand cade,nu plange niciodata aproape si deseori imi striga:” sunt bine, mami! “
Prefer insa vocabularul foarte dezvoltat, nu-s cioara si nu o scriu fiindca este al meu, dar vorbeste cum putini copii o fac la varsta lui, ma refer aici la bagajul lexical si nicidecum la debitul verbal.
Ii place mult sa picteze, sa deseneze, sa colorize.Se pare ca tot ce tine de arta si de frumos il atrage si il stimuleaza intr-un anume fel.Avem zilnic sesiuni de desen si de colorat, a reusit performanta de-a nu mai depasi deloc conturul desenului atunci cand coloreaza sic and picteaza.
Este suparacios si cu gura mare.Se revolta si bate din picior, striga cat poate si plange de ciuda.Nu stiu daca etapa asta va trece pentru ca si eu am plans multi ani de zile de nervi ca nu puteam sa fiu vulcanica acolo unde-mi venea tornada.Probabil este la fel, daca nu poate urla si nu se poate manifesta, atunci plange.Mult si cu cuvinte si suspine, cu boabe de strugure in ochi si nu cu lacrimi.Si imi si spune:” vezi ca am pus buzita aia de tristete” 
Pe ta-su il manevreaza cum vrea el si nu-l asculta deloc, ba il mai si ignora deseori cand i se adreseaza si nu are chef sa faca ce i se spune.Si apoi, cand apar eu acasa il parasite pe taica-su ca si cum D. ar fi copilul meu si nu el.
Dar “stapanul” lui absolut sunt eu.Stie ca sunt flexibila maxim, dar in acelasi timp la mine pedeapsa este pedeapsa, plansul nu ma emotioneaza cu nimic, crizele de tavaleala nici atat.Cu mine stie ca nu-I de gluma cand ma aprind si zbier, stie ca nu mai e loc de intors cand intru in priza.Si I s-a format asa un reflex ca oricine orice i-ar spune nu crede pana nu-i confirm eu.
Nu degeaba este geaman, cu personalitate d-asta dubla, frate.Cat este acasa doar cu unul dintre noi este cel mai minunat copil din lume, ascultator si de pus la rana.cand suntem cu amandoi si mai rau cu bunicii in preajma, se transforma in ceva greu de imaginat si descris in cuvinte, deseori imi vine sa-mi iau campii si déjà ma ia cu lesin cand ma gandesc ca ne mutam la bunici.HUH!!!
L-am invatat sa nu manance , sa nu bea , sa nu serveasca nimic de la nimeni daca nu ma intreaba sau nu sunt cu el, i-am explicat ca are anumite alergii si nu este ok sa manance anumite lucruri.Este atat de constiincios, incat chiar si la gradinita nu baga nimic in gura si aduce acasa tot, iar pana vin eu , chiar daca D. il asigura ca e ok sa manance, nu vrea.
Stie toate medicamentele pe care i le administrez in diverse situatii, posologia lor si la ce anume ajuta cand le luam, ia déjà de 2 ani Singulairul si eu deseori uit seara sa ii amintesc, niciodata nu s-a culcat in vreo seara fara sa-l ia.ma bucur enorm ca este atat de constiincios, sper ca si pe viitor sa ramana asa si sa-l ajute la scoala.
Nu e violent.Deloc.Nu ii plac pistoalele, bataile ( am vrut sa-l dau la gradio la karate si a refuzat cu indarjire pe motiv ca “acolo sunt batai si nu-mi place” ), nu se uita deloc la desene animate cu violente, este sensibil si bland.Nu sare la bataie, dar nici nu este un agarici fraier.Adica, la bile in parc, l-a lovit un copil cu bila in spate, a plecat de langa el si acela a continuat sa-I traga cu bile in spate.Deisgur ca dor, a doua oara cand la- lovit a racnit la ala si i-a dat si el cu o bila fix in cap.Sa spun ca ma bucur ca este asa?! O sa-mi iau rosii in cap, dar da, ma bucur ca nu e un fraier.Imi place ca e cerebral si nu sare imediat la bataie, ma bucur enorm ca nu este ca mine un nebun care daca as avea putere as frange multe capete, dar nici nu mi-ar placea sa stea ca blegul in papusoi si sa planga fara reactie daca il loveste cineva.
E atasat de bunicii materni, dar in egala masura o iubeste pe mamaia pe care o vede atat de rar ca “ ea sta foarte departe, in alta tara, in Ardeal “ 🙂
Ii plac mult cartile,stie literele deja pana la G, invatate din zbor singur, eu nu sunt pro alfabetizare inainte de scoala, mai cu seama la copiii destepti, caci se vor plicitisi de moarte la scoala si sistemul nostru de invatamant nu este facut sa se lucreze pe grupe de dezvoltare.
Kikisorul este un politicos din nastere, el spune tuturor cuvintele „magice” cum l-am invatat c sunt: te rog, scuze si multumesc.Este uimitor ( o vad pe fata adultilor) cand un copil te calca pe picior sa se intoarca sa-ti arunce :” scuze, v-am calcat!”.Sunt adulti nesimtiti care te imbrancesc si nu spun o vorba, dar un copil?!!
Stie absolut tot ce i se intampla,tot ce vorbim, e atent la orice detaliu, imi relateaza in cel mai mic amanunt diverse situatii la care eu, uneori nici nu sunt atenta.
Astazi e ziua lui, o zi frumoasa si calduroasa la fel ca si Ayanuchi meu, frumosul meu cel reusit, care desi e doar de 4 ai in viata mea, il simt de parca intotdeauna am fost impreuna.Si ma intreb cum de-am putut eu trai inaintea lui fara sa-l am ?!
Kiki, desigur, a fost doar creionat mai sus, nu mi-ar ajunge niciodata vorbele pentru a-l putea zugravi cu adevarat in cuvinte, el este ratiunea mea de-a fi, il iubesc nebuneste si bolnavicios ( stiu ca nu-mi face bine, dar asta este ), mi-e dor de el in timpul zilei cand suntem departe ca si cum nu l-as fi vazut o luna incheiata, e partenerul meu de plimbari, de somn, de mancare, de povesti,de nebuneli si de aiureli, ii place si-mi seaman mult la ghidusii si la nebuneli, ii place sa rada mult si e mereu vesel si optimist.
E carliontul meu, iubirea mea, dragostea si soarele meu, viata si Kikiluna mea, Kikiblu si Kikimou, e pusicel, e Bimbi, e iubirel, gurita mea mica, nasuc si puiculita mea, e tot ce am mai bun pe lumea asta, e aerul si gargarelul meu, e EL.E Kiki al meu care a mai adaugat inca un an la salba vietii lui, din inima mea ii doresc numai si numai sanatate.Nu ii cer nimic bunului Dumnezeu zilnic, decat sa mi-l tina sanatos si cu mintea intreaga.In rest…detalii.
La multi ani inima mea, sa cresti mare si iubirea ta sa-mi fie intotdeauna aproape ca si acum!
Te ador papusa mea frumoasa!

Această prezentare necesită JavaScript.

Pascale si ardeleneşti

Hristos a inviat!
Anul asta am hotarat sa primim lumina sfanta in Ardeal.Desi sunt cu D. de niste ani buni, niciodata nu am reusit sa ne mobilizam si sa petrecem un paste ardelenesc, fiind mereu plecati prin alte zari sau stand pur si simplu in Bucuresti.
Legandu-se atatea zile libere si cu un Kiki marisor care intelege ce se ( i ) se intampla, anul acesta am hotarat sa o intindem cateva zile bune din metropola, probabil si datorita faptului ca la anul cu siguranta nu vom mai pleca nicaieri fiind primul Paste in casa noua si la sat.
Am incarcat totul in masina si am pornit la drum in jur de ora 10:30 dimineata.Ca de obicei, cand mergem in Ardeal, am pornit pe ruta Bucuresti-Ploiesti-Brasov-Sighisoara-Tg.Mures- Reghin-Bistrita.Intotdeauna asta a fost drumul cel mai scurt, parcurs cam in 9-10 ore de mers continuu, cu exceptia unei pauze de masa de maxim jumatate de ora, pauza ce o luam intotdeauna in padurea Bogatii.De data asta, drumul de la Reghin inspre Bistrita este in lucru si am facut pe drum fix 11 ore si jumatate, lucru care ne-a coplesit de oboseala.Surprinzator este cum Kiki, agitat maxim in cele mai multe moment ale sale, pe drumul cu masina sta nemisact in scaunelul lui, discutand diverse, cantand, dormind sau admirand peisajele.Din acest punct de vedere pot spune ca putini dintre copiii de varsta lui au un asemenea echilibru psihic incat sa stea aproape 12 ore nemiscati intr-un scaunel de masina.
Revenim insa la oile noastre, fragmentand in mai multe postari sederea noastra in Ardeal, pentru ca sunt mai multe chestii interesante despre care vreau sa scriu.
In acest prim post am sa descriu putin viata ardelenilor mei ( spun ai mei pentru ca este majoritatea familiei lui D. acolo si implicit si a mea ), felul total diferit de trai decat ceea ce traim noi,desigur in perceptia mea, felul lor de-a fi, de-a se purta, de-a primi omul.
De cum ajung in acel orasel de pe malul Somesului, ma invaluie instant o liniste, greu de descris in cuvinte, liniste care seamana cu cea din statiunile balneare.Este atat de multa pace incat absolut toti nervii ti se linistesc.De fiecare data cand ajung in Ardeal ma umplu de bine, de frumusete si de liniste, multa liniste.Nu degeaba iubesc ardelenii locurile lor de bastina, pline de verdeata multa, de pasuni intinse, de flori multe, tril de pasarele si multe animale.
Cum ii percep eu pe ardelenii mei?Ii vad blanzi si asezati, cu vorba lor domoala si cuvinte rulate, spuse unele fara de intelesul meu de oraseanca din sud, molcomi in tot ce fac si cumpatati in tot si toate, multumiti de putinul pe care-l au, dar fericiti sa-si vada “copchiii” oraseni, azi cu multe pretentii total de neinteles pentru ei.
Cu ce suntem diferiti noi de ei?Strambam din nas ca drumurile-s proaste, ca la animale miroase urat,suntem nemultumiti ca au asfaltat drumul si au facut podete noi in fata caselor si nu mai avem unde parca masinile mari si scumpe in care ne plimbam dosurile pe bani grei, facem observatii copiilor sa nu se murdareasca prin curtile pline de pasari, sa nu mearga desculti prin iarba de teama vreunei capuse, sa nu puna mana pe caine sau pisica de teama microbilor si de teama de a nu inghiti vreun fir de par.
Traim cu salarii duble, triple sau qvadruble fata de ei, avem masini si haine mai luxoase si mai scumpe decat ale lor, avem fite ca majoritatea copiilor nostri sunt dusi de mici pe te miri ce meleaguri straine la ski,la mari cu ape cristaline si foarte limpezi, vorbim cu emfaza de activitatile extracurriculare pe care majoritatea copiilor din orasele mari le fac dupa orele de gradi sau scoala, despre cat de bine si de elegant si-au petrecut zilele de nastere, despre mancarea bio-eco-raw-vegan spre care marea majoritate a mamicilor tinde sa le-o ofere copiilor lor, despre isterii nefondate si despre fite aiuristice.Dar nu avem timp sa ne bucuram de mai nimic din tot ce ne ofera frumos si calitativ viata asta.
Cu tristete trebuie sa recunosc ca in Bucuresti ( nu stiu de alte orase mari din tara), traim o viata cu mult mai slaba calitativ decat cea a ardelenilor mei si ca aceasta capitala ne ia cu mult mai mult din viata decat ne ofera.Tot ce-am scris mai sus nu are nicio valoare, dupa parerea mea, atunci cand te uiti cum isi traiesc in tihna altii vietile.
Se simt bine merci, “no binie, dară” cu salariile lor mici, cu haine cumparate de pe te miri unde( atatea magazine SH ca in oraselul asta nu am vazut niciunde !) ,cu mai putine fite si laudarosenii ca si noi, dar traind calm si asezat, intr-un mediu de vis, bucurandu-se tihniti de viata. Au joburi care se termina normal , la ora 16:30-17:00 ( si nu ca la noi de uneori cand ai inchideri de luna pleci si la ora 2 noaptea de la minunata multinationala unde esti sclav pe plantatiile strainilor), au distante mici de parcurs pana acasa si nu cu orele sau schimband ca mine fix 4-5 mijloace de transport la un drum), au prieteni cu care se vad dupa serviciu, pe la care trec uneori si zilnic intr-o pauza scurta de “un cafei”, au timp sa se uite pe la magazine, prin piete, sa-si faca linistiti o programare in timpul saptamanii la un coafor ( unde nu costa un tuns si un coafat cat o zi de munca dintr-o luna ), stau in curte si povestesc linistiti, hlizindu-se de chestii simple si perfect normale, mananca mancare sanatoasa din curtile lor sau direct de la producatorii care vin de 2 ori /saptamana in oras cu marfa proaspata si la preturi mai mult decat decente si chiar si carnea si mezelurile sunt cu mult mai ieftine decat la noi.
Este o lume in care eu, sincer, mi-as dori sa traiesc, desi D. isi doreste acum cu nesat nebunia asta de oras in care traim pe principiul ca “ai atatea oportunitati” la care as adauga eu, nu ai niciodata suficient timp sau buget necesar ca sa mergi, sa participi, sa si sa.
Mi-e drag rau Ardealul, l-am descoperit odata cu viata mea alaturi de D., ( desi m-am plimbat in tara asta in lung si-n lat cu maica-mea si taberele ei, in Ardeal mai departe de Alba Iulia nu fusesem niciodata ), mi-s dragi rau oamenii aia binevoitori cu graiul lor atat de fermecator, mi-e drag de frumusetea naturii, de gospodinele care pregatesc minunatii, de linistea si calmul lor, de taragoatele din muzica ardeleneasca si de cuvintele frumoase si intelepte din cantecele lor.
Desigur ca au si ei defecte si imperfectiuni, desigur ca si oamenii de acolo au problemele si ciudateniile lor, dar per ansamblu, Ardealul este o alta lume, o lume de vis si de basm pentru bucuresteanca de mine.

Cum va fi viata noastra

In fiecare sambata si duminica calda ne luam dis de dimineata talpasita si ne carabanim cu de toate la tara, la satul nostru ( caci da, acolo unde ne vom muta este sat ) unde invatam sa traim, sa ne integram, sa ne acomodam cu viitoarea noastra viata.
Si incepem cu binetea data la intalnirea fiecarui satean, fie ca ne stie sau nu ( mai mult ca sigur ca nu ne cunoaste nimeni, ca noi avem „fete si maini de oraseni cu carte” cum ne-a spus azi o mamaie cu basma in cap ), cu faptul ca lumea merge cu sfintenie la slujba de duminica, apoi daca este sarbatoare merg si impart pe la vecini mancare buna si aburinda,acoperita cu stergare albe si curate ca spuma laptelui,invatam sa ne acomodam cu vecinii care sunt oameni cu totul diferiti de viperele astea de la bloc, pana si batranii de la sat sunt altfel decat mosii si babele astea de la noi din bloc ( nu stiu in alte blocuri ce se intampla dar la noi e jale cu babaciunile si cainii lor ), invatam sa nu mai ferecam masina si sa fim suspiciosi la fiecare neinchidere de poarta, invatam sa dam si sa primim diverse chestii de la vecini pentru ca asa este normal, invatam sa fim mai deschisi cu oamenii, sa nu ne mai mire faptul ca ies din casa si ne spun unde pleaca, ca il invita pe Kiki sa manance la aceeasi masa cu copiii lor, ca ne spun sa il lasam pe Kiki la ei si noi sa plecam sa ne facem treaba, ca se ofera sa ne ajute la muncile de la santier, ca pe strada noastra e liniste de se aud pasarile in copaci cantand, ca este aer curat si ca padurea este la o strada distanta de noi, iar lacul cel mare la capatul strazii noastre, ca dimineata la prima ora se aud cocosi si caini, ca acum primavara copacii sunt infloriti si miroase divin pe toate stradutele satului, ca am continuu eu nostalgii din copilaria mea cand ne jucam o gramada de copii pe strazi, ceea ce se intampla aici, copiii ies pe stradute si sunt multi de tot, se joaca in diverse si felurite moduri, ca Kiki e fericit si liber, ca nu mai stau la orice secunda cu gura pe el de frica sa nu cada pe undeva, sa nu treaca masini, sa il loveasca cineva prin parcuri din neatentie.Este liber si toata lumea e a lui, intreaga strada si curtea vecinilor momentan este doar a lui, se joaca in iarba, in noroi, in nisip, schimbam cate doua randuri de haine in fiecare zi dar e atat de misto si mie, oraseanca care spuneam mereu ca eu la tara nu m-as duce niciodata, invat sa ma obisnuiesc cu sentimentul de indragosteala ce ma stapaneste de la o vreme.Seara tarziu abia venim acasa, abia astept sa traiesc prima mea primavara la casa mea de la tara, imi place enorm ce traim si ce trai au oamenii aia acolo, D. mi-a spus ca el se „detasez complet de tot si de toate, ma simt mega zen acolo „.Nu pot sa-mi dau seama cum exista o asa mare diferenta intre viata de acolo si viata din Bucuresti, de ce acolo se poate si in oras nu, de ce acolo lumea este altfel si la bloc nu?!
O zi din viata noastra de la sat prin poze:

Primul portret de mama

Ultimamente Kiki este mega pasionat de desen, ceea ce pe mine, una, ma bucura din suflet, caci eu nu-s capabila sa desenez nimic si nici in spatiu nu vad.
Primul meu portret, desenat de iubitel, va rog sa-l aplaudati la scena deschisa:

Primul jogging

Aseara, tarziu, dupa o zi de umblat care incotro cu diverse, mi-a traznit o idee in timp ce Kiki alerga nauc dintr-o camera intr-alta, daramand diverse in calea lui si ridicandu-mi nervii la fileu.Si atunci am zis ca de ce nu ar alerga pe afara si noi cu el ca si-asa tot imi promit eu de cateva luni bune , de cand cu dieta, ca ma apuc sa si alerg.Ce-i drept, peisajul in care alergam este unul complet dezolant, praf inghitim cu duimul si ochii sunt in nshpe mii de directii sa nu cadem dreq prin vreo sapatura de la metrou sa ne mai si rupem vreun crac, acum cand suntem mega aglomerati cu celelalte.
Asadar, am imbracat una bucata copchil in trening, cu o geaca mai subtirica si cu un fes ( ala cu tigru, desigur, ca sa se simta tigru cand alearga si sa aiba putere! Deh…e grele rau, cine n-are plozi mici, nu mai stie cred,ce inseamna sa fi cand tigru, cand Pluto adevarat, cand Pluto transformat, cand sotul lui Minnie,cand un caine oarecare, cand si cand…), ne-am imbracat si infoliat si noi ( mai exact eu m-am facut ca un salam celulitos, impachetat in folie alimentara 🙂 ) si i-am dat bataie.
De la inceput, i-am precizat lui D. cel cu corp de sirena si cu pasul ca voinicul, ca eu nu pot sa alerg ca la maraton, asta daca nu are vreun gand ucigas la adresa-mi.I-am explicat ca el poate alerga fix ca un atlet de performanta si sa se si intoarca, eu alerg cu Kiki in ritm de taratoare carora ne iese limba de-un cot.
Mey, dar cum niciodata socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, acum desi sunt usoara ca o gazela tot ca un melc tuberculos alerg, insa copilul, buey, copilul m-a dat pe spate.Adica eu si cu ta-su eram distrusi dreq la un moment dat si la un colt de strada, timp in care Kiki cel cu motor la cur alerga si ne mai si striga cat putea :” nu va mai opriti ca ma enervezzzzzzzzzz !”
Bai si am alergat aseara cum n-am facut-o in viata mea, adica eu mai alerg, mai merg, ma mai holbez pe la un geam de la bloc, mai vad in vreo bucatarie de la vreun parter vreo faianta care-mi face cu ochiu’, mai o mobila care-mi place, d-astea fac eu la alergat, imbin placutul cu utilul :-).Aseara m-au gasit toti dracii, imi crescuse pulsul de ziceai ca-mi iese sufletul pe nari si Kiki nu voia sa se opreasca.
In seara asta, mi-a spus ca :” e clar stabilit ca vom alerga iar, da?”
Pai… da, am de ales?Desi ma dor picioarele de zici ca am dat la sapa si ma dor si salele si toate alea, am alta varianta cu alergatorul de cursa lunga?Neahhhhh…
Dupa jogging, baie generala si multa apa, o banana si in 10 minute sforaia dus.I love jogging, I love Kiki sportivul 🙂 !
Ia luati de vedeti si tigrul desfigurat de la atata trap:

Iubire neconditionata

Ieri am avut o zi cumplit de grea, o zi in care nervii mei au fost intinsi la maxim, o zi in care am cedat nervos de oboseala, stres, ganduri si anxietati ce le traiesc in perioada asta, o zi in care m-am ascuns in toaleta la job si am tras o portie de plans cand am aflat ca ieri constructorul nu a trecut deloc pe la santier, desi una vorbisem cu el si alta ne-am inteles ( desigur, cu un avans de 2.000 euro platiti deja ), o zi in care managerul general de la compania unde lucrez ( manager care mi-a promis acum ceva vreme ca tot overtime-ul facut de mine ca sa pun la punct idioteniile pe care le-am gasit la venirea mea aici, mi-l pot lua in zile libere sau mi-l va plati corespunzator ) mi-a dat un mare flit si m-a refuzat categoric cu zilele libere, iar despre bani nici nu se pune problema, o zi in care D. m-a anuntat ca cineva mi-a stricat yala masinii, yala de la usa soferului, cel mai probabil inceracnd sa-mi sparga masina, o zi in care am alergat cu Kiki la orl-ist ca i-a curs sange din ureche la gradinita, o zi in care m-am simtit ingrozitor de obosita, stresata, o zi in care am regretat din suflet pasul facut cu constructia casei, o zi in care seara la ora 20:30 au venit niste fufe sa vada apartamentul si m-au cautat in dulapuri, o zi in care am rabufnit si m-am razbunat pe Kiki,dupa ce l-am trecut si pe D. prin foc si para.La ora 22:00 eram deja epuizata, efectiv am avut o stare ca si cum pluteam deasupra organismului meu, am luat niste magneziu sa ma mai linistesc, dar eram nervoasa infiorator.Si a venit atunci Kiki, care a varsat pe mocheta din sufragerie un cos cu fructe…
Si am tipat atunci ca o scelerata,el a ridicat tonul la mine si atunci m-am repezit si l-am zguduit cu putere tipand atat de tare ca m-am auzit cum tipam la el si m-am mirat si eu de mine .Copilul s-a speriat tare si a inceput sa planga in hohote…Asta in contextul in care cu alta ocazie m-as fi amuzat si ar fi strans linistit fructele si le-ar fi dus la locul lor…
I-am dat drumul din zgaltaiala cand D. m-a apucat de brat si l-a chemat de langa mine, luandu-l in brate si adunand cosul cu fructe de pe jos.M-am dus in pat si mi-am ingropat fata in perna gandindu-ma cat de tare am putut sa tip si sa-l zgudui pe Kiki daca el s-a speriat?!Si mi-am dat seama cat de deplasata am fost atunci…
Am simtit la un moment dat o mana mica pe parul meu care ma mangaia si-mi spunea :”- linisteste-te mami, iti dau un pupic sa treaca!”
I-am spus ca nu merit pupici pentru ca m-am purtat urat, l-am zgaltait si am tipat la el si fiindca eu sunt suparata tare asta nu inseamna ca el este vinovat.
Raspunsul lui m-a facut sa plang:
„- Mami, poti sa ma si bati daca vrei, eu tot am sa te iubesc cel mai mult, tu esti marea mea iubire! :
M-am rusinat tare de mine si de incapacitatea mea de autocontrol in preajma copilului meu atat de tandru si de iertator.
Am adormit imbratisati strans si cu lacrimile siroind pe obraji.
Te iubesc Kiki si iarta-mi iesirile necontrolate!

Mărţişor Prinţişor

Te-am chemat intai usor,
dar uituc tu la mine nu ai venit
Astazi iar, martisor, ti-oi canta cu mai mult dor
poate asa vei sti ca esti dorit
Tu esti mic, nu-i nimic
Doar stai mandru la rever
Laudand pe cel ce te-a adus in dar
Eu privesc si doresc sa nu astept in zadar
Poti veni la mine cu sau fara snurulet
Mărţişor Prinţişor
daca nimeni nu te-o da, atunci eu mi te voi procura
Poti sa vii cu om bun si-n ajunul de Craciun
Sa te asezi in brad sa luminezi frumos
Sau mai stii intr-o zi
Cand va fi si ziua mea
Tot asa m-as bucura fiindu-mi de folos
…………………………………
Martisoare,daruri, daruri
Faceti cadouri celor pe care ii iubiti !

Nu sunt multe cantece de-ale Corinei care sa-mi placa mult,desi in copilarie ma asasinau copiii de la bloc sa le cant si lor cantecele ei, crezand bietii de ei ca sunt fanul ei numarul unu ( iar eu o iubeam pe biata Madalina Manole la nebunie ! ) si de cate ori venea la noi, se facea coada pe aleea blocului s-o vada de aproape si ma asteptau afara iar copiii sa le povestesc despre ea absolut tot ce se intampla cat era la noi, crezand ca e un fel de alien.Si nu intelegeam asa cum nu inteleg nici acum de ce multi oameni au impresia ca persoanele publice sunt mai cu mot decat noi, ceilalti?! Despre Corina chiar nu as putea vreodata vorbi altfel decat ca despre un om perfect normal, ca despre persoana cu care eu seman cel mai tare pe lumea asta ( de la fizic pana la fire, pana la felul in care mancam, hachitele pe care le avem la fel, visele la care visam ,romantismul, umorul nebunesc, nebuniile si vivacitatea, etc.), ca despre nasa lui fi-miu, ca despre cea pe care bunica-mea a divinizat-o si cu care se mandrea enorm, ca despre orice alta matusa de-a mea dintre alea pe care le am.Nu pot spune ca simt altfel pentru ca am o ruda „vedeta”, sunt momente sau au fost momente cand intr-adevar mi s-au deschis usi bine ferecate doar pentru ca spuneam a cui nepoata sunt ( singura, unica si inegalabila pe lumea asta :-)))))).dar sunt si oameni cu care ma cunosc de ani de zile si care habar nu au de rudenia mea, nu spun niciodata, la job nu stie nimeni, nu o spun decat rar.
Singurul cantec pe care il ador din repertoriul ei, pe care il fredonez an de an invariabil, singurul cantec care ma face sa vibrez cu adevarat si mi l-am dorit sa mi-l cante si la nunta, dar eram ca dreq de deplasata sa-mi cante la nunta in octombrie, melodia cu martisorul printisorul :-))))) Martisorul este insa in fiecare an in sufletul si in gandul meu, asa cum si ea de fiecare 1 Martie imi napadeste sufletul si inima ( culmea , pe 1 Martie e nascuta o alta matusa de-a mea, ironia sortii ! ), asa cum la fiecare 1 Martie, Corina imi aduce primavara in suflet, in ganduri si-n viata.Imi aduce speranta unui nou inceput,unei primaveri frumoase si insorite, imi aduce lumina si calea unui nou an.Primavara renasc, capat culoare si contur si tot ce visez iarna incepe sa dea roade.
An de an sarbatoarea de 1 Martie, ne readuce speranta, optimismul, credinta in mai bine si spor la toate. Din inclestarea frigului cu razele soarelui, a intunericului cu lumina, dupa ultimele zvarcoliri din zilele babelor, invinge viata, primavara, soarele si iubirea.
La fel va doresc si voua, dragii mei dragi,va doresc ca martisorul printisor sa va aduca o primavara superba,bogata, insorita, plina de iubire si de noi inceputuri alaturi de toti cei pe care ii iubiti!
La multi ani de 1 Martie !

Sacrificiul

Viata noastra cea linistita s-a transformat intr-o nebunie fara margini de cand am hotarat sa demaram proiectul cu noua casa.
Daca inainte veneam de la serviciu, primul lucru pe care il faceam era sa il imbratisez si pupacesc , apoi vorbeam , ne jucam, radeam,mancam impreuna, acum , din toate astea nu mai am timp decat sa-l pup sis a-l imbratisez pe Kiki, dupa care ma arunc disperata fie pe telefoane, fie stam in intalniri cu constructori, fie discutam amandoi analizand bugetul, fie vin diversi indivizi si individe sa vada apartamentul ce-l vindem, oameni care ma calca pe toti nervii cu intrebarile si pretentiile lor deplasate ( ne-a spus una ca “aveti foarte multa mobila de bebelus si mie nu-mi place !”, un alt individ ne-a intrebat si ne-a impus” vreau sa aruncati dulapul asta din hol!” , oameni care nu spun daca vor sau nu sa cumpere, dar bat din gura ca sa se afle in treaba…).
In weekend , sambata dimineata alergam prin diverse suburbia ale capitalei ca sa vedem casele marilor mesteri, apoi alergam pe la depozite de usi, termopane, faiante,gresii, parchet, centrala termica si alte cele.Sambata seara ma apuc de spalat, calcat,curatat, aranjat, gatit.Duminica o luam de la cap cu vizionarile, cu bugetul si cu socotelile, asta daca nu ne mai vedem cu vreun constructor.
Efectiv de Kiki am timp zero.S-a obisnuit bietul meu micut sa stea la desene animate cat vorbim cu domnii constructori, s-a obisnuit mititelul meu sufletel sa manace singurel in sufragerie la masuta lui,a inteles sa nu ne deranjeze cat vorbim cu domnii constructori, a inteles ca dureaza o perioada faza asta nasoala cat mami si tati nu mai au efectiv timp de el pentru ca sunt mega aglomerati.
Am ajuns cu Kiki al meu in casa sa-mi fie dor de el de mor, de parca nu l-as vedea cu zilele. Dar trebuie sa facem sacrificiul asta acum, altfel nu se poate.Offff !

Mickey’s Magic Show

Am fost si la spectacolul atat de mult mediatizat si atat de scump vandut in Bucuresti.Am luat acum vreo luna si ceva 2 bilete ( nu ne permiteam sa mergem toti 3 si chiar daca am fi fost dispusi sa dam si pentru D. inca 100 ron pe bilet, acesta din urma e mult prea ocupat cu altele ca sa stea sa piarda timpul 3 ore la un spectacol cu personaje din desene animate), la pretul de 200 ron ambele, am gasit in sectorul F, in partea dreapta a salii Palatului, dar locurile au fost in randul 10 si s-a vazut si auzit perfect..
Am ajuns la Sala Palatului cu putin inainte de inceperea spectacolului, la garderoba aceleasi acrituri de fete ca si acum 100 de ani cand mergeam eu la spectacole cu maica-mea,aceleasi tonuri neprietenoase din partea plasatoarelor ne-au indicat unde avem locurile.In sala, o mizerie pe jos de nedescris, cred ca dupa spectacolele din zilele precedente nu s-a sinchisit nimeni sa faca curatenie, de la floricele pana la napolitane strivite pe mocheta, gaseai ce meniu doresti.
A inceput spectacolul, Kiki a fost mega fericit sa-si vada personajele preferate, eu ma enervam pentru ca nu inteleg cum dracu’ anumite mame vin la spectacol cu plozii lor si vorbesc tareeeeee, rad ca proastele la telefon vorbind, plozii se urca in capul tau si nu le zice nimeni nimic caci mamele lor sunt mega ocupate sa vorbeasca la blana, mai apoi cumpara ceva de rontait si tot spectacolul ai impresia ca sunt soareci langa tine si nu oameni.
Deci aglomeratia de la spectacole si de la cinema o urasc, clar !
In holul salii, am gasit la pauza, niste vanzatori nebuni, cred eu, dar parintii si mai nebuni decat aia fiindca cumparau de la ei ( ma numar si eu printre nebuni, nicio grija!)Se vindeau sub marca Disney floricele de porumb intr-o galetusa mica de plastic la „numai ” 40 ron, vata de zahar- 2 bucati colorate in roz si bleo alaturi de care primeai o palarie kitchoasa maxim la ” numai ” 40 ron, jucarii de plus de dimensuni mici la 50 ron, cani de plastic cu pai si cu Mickey la 55 ron, niste jucarii invartitoare la 60 si 75 ron, niste nebuneli.Am un mare noroc ca Kiki nu cere nimic niciodata.Imi arata anumite lucruri care-i plac ( eu stiu atunci ca si le doreste) dar niciodata nu insista daca ii spun ca nu avem bani sa cumparam obiectul ala.Si azi asa a fost, si-a dorit niste vata colorata, nu-i dau sa manance vata de zahar cu coloranti niciodata, azi cu atat mai putin cu cat costa 40 ron.A inteles copilul dar si-a mai dorit niste dulciuri cu ciocolata si alune, care desi erau 60 ron / kg i-am luat de 30 ron 3 alune si-o maslina, vorba vine, dar i-am luat ceva si lui.Un suc 7-8 ron,o apa plata 6 ron, deci te lua cu ameteala ce preturi aveau aia acolo.marketingul asta roman nu l-am inteles niciodata, de ce atunci cand sunt evenimente preturile cresc ca nebunele astfel incat sa te frustrezi cumplit ca si copil ca mamicile nu au bani sa cumpere toate acareturile ce se vand acolo.Eu le-as impuen vanzatorilor un pret normal ca sa poata sa-si ia orice copil jucaraia preferata sau ceva de rontait.dar si cu preturile astea fantoma era coada la standurile cu ceea ce am enumerat mai sus,
Spectacolul in sine nu m-a dat pe spate, la 115 ron biletul meu si la 92 ron pretul unui bilet pentru un copil de 4 ani, putea sa fie mult mai spectaculos!Au fost niste numere frumoase cu personajele din povesti, dar prea multa magie, as fi dorit sa vad si altceva decat magie si iar magie.Per ansamblu a fost ok, Kiki a fost extrem de incantat si pana la urma asta e tot ce conteaza, nu?Duca-se de bani, duca-se de preturi, fericirea lui Kiki este cea mai importanta pentru mine !
Va las niste franturi din spectacol sa va delectati si sa-mi spuneti daca credeti ca a meritat pretul sau nu.

Mami, tu te masturbezi?

Asa m-a intampinat aseara Kiki, cand am ajuns acasa.In prima faza, nepronuntand corect sunetul “r” ,am avut impresia ca-mi joaca feste mintea si cu perversiunea specifica adultului, ma gandesc la alte cele cand copilul meu imi cere cine stie ce.Numai ca , desi am anumite perversitati nu-mi juca feste mintea si ceea ce ma intreba Kiki era cat se poate de real.
Pentru o secunda m-am blocat.Numai ca eu am fost inzestrata de la mama natura cu o super prezenta de spirit si am tras de timp pentru a gasi raspunsul salvator, prefacandu-ma ca nu inteleg ce ma intreaba, ca nu inteleg cuvantul ultim.
Si apoi, binisor si fara ocolisuri am purces la a discuta despre masturbare.Nu m-am gandit ca la 3 ani si 9 luni, Kiki ma va intreba asa ceva ( ce o sa mai rada peste ani ,cand am sa-i povestesc ce ma intreba el seara, abia venita de la serviciu  ), mai cu seama cu cat eu, desi ultra sloboda la gura, cu-n limbaj deloc orthodox in multe situatii, acasa nu vorbesc si nu ma “declansez” decat pana la anumite limite, D. nu scoate pe gura asemenea porumbei, ai mei in niciun caz nu ar discuta inca cu copchilul asemenea subiecte “tari”, iar momentan nu socializeaza prea mult cu alti copii cu exceptia godaneilor de la grupa lui mica, godanei ce eram convinsa pana aseara ca nu discuta despre asa ceva.
La intrebarea mea daca stie ce inseamna cuvantul “masturbare’, Kiki a raspuns calm si surazator ca habar nu are.
-Pai si de unde il stii?Unde ai auzit tu cuvantul asta?
Atunci s-a derulat povestea, insir-te margarite…poveste cu iz de telenovela, dar una de Felentari haoleoooo.
Se facea ca ieri dimineata, pe usa clasei si-a facut aparitia una bucata mama ( de altfel foarte mandra de ea si de progenitura ei, cu aere de distinsa duamna si cu ifose de nu-i ajungi cu prajina la nas, duamna care-si aduce insa copilul la gradi inca cu caruciorul, duamna care s-a oripilat toata ca al ei copil se spala cu sapun lichid “d-ala care nu face spuma, ca ea acasa asa e obisnuita.,mititica ”.), mama care a luat-o pe educatoarea mai tanara la un super perpulis in fata copiilor ca ar fi vinovat acdrul didactic ca fie-sa se masturbeaza si ca asta a invatat de la gradinita.
Sincer, mie mi s-a taiat filmul aseara, mai de groaza, mai de nervi, mai de …cum dracu’ mah, om normal, sanatos la cap, sa intri intr-o incapere in care auditoriul nu depaseste mai mult de 4 ani si sa-ti pui poalele in cap acuzand o educatoare ca ti-a invatat-o pe fii-ta sa se frece la pasarica?! Bah, lumea asta ori a innebunit definitiv, ori nu le mai inteleg eu pe mamele astea deloc si nu pot sa fiu si eu in trend cu ele.
Si cine i-a dat dreptul aleia s ail invete pe fi-miu cel receptive la toate, la numai 4 ani, cum sta treaba cu masturbatul?Ca acum daca a intrebat copilul, ce sa-i spun?S-o dau in dude cu el? Si iaca cum de puta stim care-I treaba cu ea si cu urinatul,mai nou insa stim si cum e cu masturbatul.
Varianta kikileasca a sunat asa:
“ Deci fetita X, se cam foiceste la somn in pat si nu adoarme.Doamna o vede, merge la ea, ii da patura la o parte si o gaseste cu pantalonasii de la pijama la genunchi dati jos si o vede ca se joaca cu pasarica.Doamna ii spune sa se intoarca pe burta si sa scoata mainile afara din patura si sa stea linistita sa se culce.”
Am marsat si am intrebat ce face fetita si de ce face asa si mai ales ce zic ceilalti copii?
Kiki imi raspunde cu aceeasi inocenta copilareasca : “ eu i-am spus sa nu mai puna mana la putica ca face infectie si o duce mamica ei la doctor, dar ea nu m-a ascultat.Ceilalti copii nu zic nimic ca unii dorm si altii se culca.”
Daca ma intrebati pe mine, care am avut in fiecare serie de copii cateva exemplare d-astea de copii ( in special fetite)care s-or fi atins cine stie cum prin partile intime si au descoperit ca e misto sa te mai joci pe la pasarica si s-o mai utilizezi si altfel decat la urinat, nu vad lucrurile nici extreme de complicate, nici fara rezolvare si in niciun caz sa facem un capat de tara din asta.Este vremea cand se descopera, cand se ating, cand se descopera ca si sex, este vremea la care incep sa si sa-si puna anumite intrebari cu si despre sexualitatea lor, vreme si intrebari care necesita raspunsuri cat mai naturale si mai firesti, in discutii la fel de firesti caci DA, oameni buni, sexul nu este nici rusine, nici tabu, nici ceva de care sa te temi, nici un subiect pe tema caruia sa nu poti discuta la fel de liber precum discuti despre o reteta de mancare, nici o blasfemie sau o infamie,nici prohibit, nici si nici…
Sexul este ceva natural, ceva simplu si minunat daca il percepi, traiesti si ai educatia necesara inca din copilarie.
De exemplu, ai mei ( desi generatie ceausista, mult mai inchistati ca si noi ) niciodata nu au facut din asta un subiect pe tema caruia nu puteam discuta, niciodata nu mi-au ascuns faptul ca voi avea ciclu, ca imi vor creste sanii, parul pubian, etc.Ulterior m-au destelenit la cap cum este si cu sexul, nu mi-au impus ever cand, cum si cu cine ar trebui sa ma culc, m-au prevenit doar asupra unor consecinte nefaste pe care le adduce sexul., caci DA, el aduce nu numai placer ci si durere, ca nah! asa-i in viata, “unde-i placer e si durere si lacrimi “ 
Si stau eu si ma gandesc ( oricum am sa am o discutie tete a tete cu cucoana respectiva ca sa-mi spuna si mie daca eu i-am dat ei dreptul sa-l informeze pe Kiki de pe acum despre masturbare, si nu asta m-a revoltat de moarte, ci modul cum a avut loc prima lui perceptive despre acest lucru.Pentru ca , cu cat mai brutal le sunt prezentate anumite lucruri sexuale, cu atat viata lor viitoare sexual va fi umbrita de anumite lucruri nefiresti.
Imi amintesc cum mi se spunea mie de cei din exteriorul familiei ( ca nah! daca nu aflai in casa, aflai afara, la joaca sau la scoala tot ce te interesa, dar in varianta mega deformata) ca la deflorare am sa vreau sa mor de durere, am sa urlu pana la etajul 10, imi va curge tot sangele din corp si probabil ca urma sa si mor. ( bine, la mine a fost ceva de genul, dar despre asta intr-o alta postare, si nu era sa mor din cauza sexului , ci a unei peritonite! )
Noroc ca eu aveam informatiile primite oarecum de la ai mei si pe mama super deschisa si am putut s-o intreb daca deflorarea asta seamana mai degraba cu o cezariana decat cu o partida de sex.
Asadar, supararea mea pe idioata aia de mama, nu este pentru ca si-a expus copilul in fata intregii clase ( in primul rand a umilit-o pe cea mica infiorator), caci acum fi-miu stie ca “a se freca la pasarica” este echivalent cu a se masturba si probabil ca peste niste ani o sa faca o mare caterinca cu alti golanasi cand o va vedea-o pe strada ca “uite, asta-i aia care la gradinita se masturba!” ( ca deh, asa-s plozii rautaciosi si probabil ca nici fi-miu nu va face o exceptie de la regula indiferent cat de bine am sa-l educ si invat eu sa se poarte), nici ca a urlat in gura mare ca fii-sa se masturbeaza, ci pentru ca uite asa copilul meu afla niste lucruri brutale despre ceva firesc si normal care trebuie sa-I fie prezentat cat mai soft, mai delicat si mai tandru, ca nah! mai tarziu se intreaba anumite mame de ce ii lasa pe baietii lor nevestele pe motiv de “nebun la pat”.Pai da, ca si sexul asta are si el niste “reguli” de tandrete, de delicatete, de dulceata,etc.Iar daca lucrurile le afli brutal, distorsionat, infiorator prezentate, daca ti se spuen ca sexul e “murder si scarbos”, hai sa vad cum peste ani aceste lucruri inoculate de mic se pot schimba si poti fi tu mega orgasmic.
Iar aceste “ traume” create chiar de proprii parinti, nu se vindeca nici daca schimbi unl, doi sau patru parteneri caci acolo, undeva in creieas, mereu ai sa traiesti cu impresia ca sexul e cah, ca aia e voie sau nu s-o faci cu partenerul, ailalta e scarboasa, aia nu face nush cine, ailalta o face altfel si nu asa bla bla bla.
In locul individei aleia, eu imi luam fetita si o descoseam sa aflu ce anume ii place cand pune mana acolo, ii explicam anumite chestii, ii spuneam cum i-am spus si lui Kiki care intr-o vreme si-o lungea si tragea de ea mai s-o rupa de la cotor, ca va face o infectie naspa, punand mana murdara mereu la putica si nu cred ca i-ar placea ca domnul doctor sa intervina pe acolo cu medicamente.A inteles copilul, i-am explicat ca nici eu si nici ta-su ( slava cerului! ) nu stam cu mainile prin chiloti toata ziua si nici ma-sa mare sau ta-su mare nu si-o lungeste asa cum proceda el.Si gata! End of story…
Pacat ca exista asemenea parinti obtuzi, parinti care vin cu dume d-astea ca “ aia mica doarme cu mine in pat si noaptea nu face asa ceva!” ( pai normal duduie, ca ea nu se masturbeaza din nevoia de-a avea orgasm si de a-si elibera hormoniada, copilului ii place si o face cand si cand, nu e focusata pe asta si e ca si cum eu, adult, abstinent, ma duc diseara acasa , in baie si ma masturbez pana am 5 orgasme, inclusiv mentale ), pacat ca mai ales fetitele cresc cu asemenea mamici total aiurite care nu numai ca sunt deplasate prin comportament, ci le si p[roduc anumite probleme legate de sex pe viata.
In episodul viitor am sa scriu despre o fetita pe care am avut-o eu la grupa si care se “ocupa” cu chestiuni de genul.
P.S: postarea am scris-o ultra raid si e plina de greseli, scuze, pana la urmatoarea editare rog clementa din partea audientei! )