Forumul e viaţa mea

Inainte cu un an si ceva sa ma casatoresc, am descoperit nebunia forumurilor.Mi-am facut repejor cont si am inceput sa citesc ( si ce-i mai grav sa si cred si sa iau de bun ce citeam) diverse pareri si diferite si felurite sfaturi despre cum ar fi trebuit sa arate ziua nuntii mele, despre obiceiuri, traditii si superstitii, despre felul in care trebuie sa-ti stea rochia, sa-ti faci machiajul, să şi să şi să…Totul trebuia programat in cel mai mic amanunt, totul trebuia sa fie ca la carte, totul trebuia insa sa-l faci asa cum dictau mai vechile si mai potentele in ale parerilor de pe forumul respectiv.Ohh si fereasca-te bunul Dumnezeu sa fi venit tu, un novice in ale forumurilor si sa-ti spui parerea, o parere care contravenea cu cele ale mayaselor forumului, ca te lua rapid mama dreacu’.Pfuuu, iti luai avertismente de la moderator, te scoteau “la lectie” in fata tuturor “batranilor” de pe forum,se dadeau in draci PM-uri prin care erai intrebaty si link-uit daca stii ce a zis rebela de X si ce blasfemie mare a putut sa-i spuna moderatoarei, de parca alea erau Dumnezei pe forumul ala si nu niste simple fumei.
De curiozitate mare m-am prezentat si eu la o intalnire d-asta lunara ( totul era pregatit lunar si minutios, exact ca la ciclu, stiai ca-n ziua de,la data de a lunii urmatoare te intalneai cu forumistele sa socializezi ) ca sa vaza si ochiu’ meu cine erau marile moderatoare ale forumului.Soc si groaza, frate! Unele mai naspa ca altele ( ca oameni, nu ca frumusete ), fix specimene cu care eu, personal, nu as fi socializat in real life ever, niste femei –soricei de biblioteca care statusera o viata intreaga numai si numai cu cartea in mana, primul venit a si fost inhatat de barbat, ele taiau si spanzurau, nimeni nu avea voie sa le contrazica, ba m-a contrariat tare faptul ca la restaurantul unde avusese loc intalnirea, ele hotarau si ce mananca majoritatea participantelor la intalnire.Adica, bai nene, daca Y-uleasca iti lua pe banii tai o limonada si o farfurie de paste, erai halita daca voiai tu nush ce cocktail, erai instant exclusa din casta superioara a forumului.
Ei si cum eu am o piele de drac ceva de speriat,cum mie nu mi-a placut niciodata sa ling lumea prin urechi, cum nu sufar spiritul de turma deloc, incet , incet am scos “coltii” si am spus pe forum parerile mele.Urmarea? Hmmmm…am fost scoasa in fata ca o scolarita si “urecheata” bine de mamuca forumului pe care, culmea, am contrazis-o si i-am spus ca eu nu voi accepta veci o idée cum ca e super ok ca acum la maturitate sa ne batem , injuram si scuipam parintii, fiindca si ei ne-au facut la fel cand eram noi mici.O fi asa, m-o fi batut pe mine mama cand eram mica, mi-o fi dat si tata de cateva ori niste bucati pe cocoasa, dar eu sa ma rascol acum si sa le dau niste bucati in gura dupa tot ce au facut ei pentru mine, ar insemna sa merg ulterior singurica,de bunavoie, la Socola, sa cer o relaxare la loc cu verdeata pentru ceva vreme.
Si nu am avut nimic nici cu faptul ca ea, marea moderatoare care acum traia in UK, credea ca e ok ca o batuse pe ma-sa de mai multe ori ca razbunare , dar de aici si pana la a impune parerea ta pe un forum public unde are acces la citit si adolescentul si scolarul aflat in plina hormoniada si certuri cu parintii lui ca acestia din urma “ nu-l inteleg”, mi se parea total aiurea.
Asa ca dupa ce m-a bannat foca aia de moderatoare, mi-am facut un alt cont ca sa nu-mi ramana politele neplatite, i-am zis numai de bine si de “mult noroc” si am terminat cu forumul cu pricina.
Dar am ramas gravida, la naiba! Si ma simteam singura si debusolata intr-o lume de negravide si am dat fuguta la un alt forum cu mamicute si gravidute.Ei, acolo a mai fost cum a mai fost treaba, pana ce am nascut.Si atunci s-a produs declicul.Primeam tot felul de pareri si sfaturi, ce trebuie sa-i fac si sa nu-i fac lui Kiki, imi amintesc ca odata m-a pus la zid una d-asta de se credea doctor honoris cauza in ale cresterii copiilor ( ea in viata reala stomatolog ) pentru faptul ca am spus ca eu o sa-i fac zilnic baie lui Kiki si asta nu este sanatos ca “se strica ph-ul pielii copilului”.S-o strica frate ph-ul cu totul, dar eu cu servetele umede nu l-am sters niciodata pana a intrat el in colectivitate si este obligat sa se stearga singur la fund, baie i-am facut zilnic cu exceptia zilei in care l-am botezat, fie ca a fost sanatos sau cu febra 40 grade.Si asa am sa-i fac mereu cat timp am sa mai am eu control asupra lui si a igienei lui personale.Ca ar avea ph-ul dereglat nu prea vad, in schimb am vazut niste doliu urias sub unghiile copiilor aleia de zicea cu ph-ul stricat si in urechi gem cu lopata de adunat.Eu prefer sa ne stricam toti din neam ph-ul, dar sa nu vad asa ceva ca mor instant si de greata si de rusine.
Asadar ,am pizdulit-o si pe madame care ma discuta si pe fata si pe spate ca ii rup pielea copilului meu si ca nu ma aliniez mirosurilor de pipi si am sters cu temei contul de pe forumul cu pricina.Ulterior grupul vesel de fete s-a mutat pe facebook, o vreme ma mai uitam ce mai scriu ( eu comentam rar ) dar apoi am obosit si sincer, chiar nu ma mai interesa de cate ori balea, partuiau sau urlau copiii altora.
A urmat blogoniada, oau mama mea, alta nebunie.Ore intregi pierdute in vinovatia ca nu am alaptat copilul, alte zbuciumuri interioare ca uite, eu nu alaptez ca X al carei copil are 4 ani si suge de la ma-sa inca, vai de mine, copilul meu nu va fi la fel de cool ca si copiii alora, cu care, daca nu erai in barca lor, erai pe langa barca rau, a urmat faza cu ele stiu tot si dau sfaturi tuturor, copiii lor erau cei mai destepti, frumosi si linistiti copii fiindca sugeau continuu si asta era lucrul cel mai zen de pe lume.Pana intr-o zi cand mi-au venit iar nebunelile si mi-am dat seama ca nu e deloc sanatos pentru mine sa imi fac atatea procese de constiinta, pana in ziua in care Ayan a crescut si toti medicii care l-au vazut m-au felicitat pentru felul in care s-a dezvoltat, pana in ziua in care am fost la un psiholog si am aflat ca Ayan, zurbagiul meu cel frumos are un IQ cu foarte mult peste media copiilor de 4 ani ( el avand acum abia 3 ani si 9 luni ), pana in ziua in care am contabilizat cati oameni imi spun si cat de des o spun ca Ayan este un copil frumos, vesel si super haios.
Si atunci am inceput sa fac comparatii intre copilul din batatura mea, crescut cu lapte praf ca asa a fost sa fie si copiii altora care ii alapteaza pana la 7 ani.Si ce-am descoperit?Ca asta al meu, desi i se prevestea un viitor negru si incert dpdv. al dezvoltarii sale, ce sa vezi?E mai destept, mai dezghetat, mai frumos si mai ok decat aia alaptati fara numar de ani.
Si am zis pas tuturor mamelor (h)eroine, eu oricum nu sunt pasionata de niciun curent d-asta de parenting care te invata sa-ti cresti copilul atarnat de gatul tau non-stop, sa-i dai suzeta si cu biberonul pana la 4 ani, sa-l lasi sa faca pe el pana pe la scoala si sa-l alaptezi pana prin clasa a 5-a asa ca sa nu iasa cumva vreun frustrat sau mai rau, cu probelme psihopupu.
Asa ca am abandonat blogurile cu mame, mi-am vazut de ale mele si citesc alte mame mai ca mine asa ( in genere nu mai citesc bloguri de mame decat vreo cateva alese pe spranceana mea ), in rest citesc oameni normali, care nu tind spre perfectiune, le las pe altele sa isi creasca copiii perfect, eco, bio, raw si numai dupa curenti in trend, ii las pe altii sa-si “indoape” copiii de la 2 ani cu poezii de Eminescu, cu lieduri de Schubert cantate la pian la 3 ani, cu alte si alte lucruri care le va face si Kiki la momentul potrivit, ca nu ramane el fara scoala si nici fara pian ca doar ma-sa mare a invatat zeci de plozi sac ante si are si nush cati premianti, iar daca nu o sa vrea sac ante pace buna, ca doar nu suntem toti nascuti sa cantam la pian si e musai sa facem, pian ca asa-i acum trendul.Am nu am ureche muzicala, am sau nu talent e obligaotiru sa cantam la pian.Fas!Pe mine m-au meditat la germana vreo 5 ani,a investit mama bani grei intr-o profesoara care nu-mi placea nici de frica, de limba nici nu mai vorbim ca nu-mi place nici acum si iata ca dupa 5 ani de meditatii si alti 5 de liceu in care am facut germana intensiv, eu stiu doar saluturile si ce faci?Iar greaca vorbesc ca si limba-mi materna, cu accent si tot tacamul, limba pe care am invatat-o singura, fara meditatii, ajutor si alte cele.Asta asa, ca fapt divers, cand omu’ vrea sa invete ceva o face si fara a fi indopat de la 2 ani.
Asa…sa nu mai divagam, sa revenim la forumuri…
Acum ne facem casa, ce dracu’ era sa fac?Sa nu ma aliniez si eu trendului cu forumul de case?Neah…Repejor cont pe softpedia, sa citesc si sa aflu pareri despre sarpante,pazii, tigle, fundatii, armaturi, betoane si alte cele necesare constructiilor.
Aici nu scriu nimic, nu am chef si rabdare sa stau sa scriu, doar citesc.Si citesc cu stupoare la orice subiect deschis de un om de buna credinta cum aceeasi nebuni ai forumului copmenteaza numai aiureli, sunt total off-topic, dar facand observatii.
De exemplu, intreaba unul ceva despre betonul pe care ar vrea sa si-l ia.Ii raspund cativa oameni cu parerile lor, din proriile lor experiente si harst, apare Gigica marele invatat care ii combate pe toti, se ia de modul in care unul sau doi nu scriu corect gramatical, ii spune celui ce a deschis subiectul ca intrebarea lui e prea puerila, etc.
Bai si am stat si am citit diverse jurnale de case, ale total diversilor useri de pe softpedia, useri fie din Bucuresti, fie din alte orase, useri care intreaba si ei diverse, sperand ca vor afla niste raspunsuri ajutatoare si de fiecare data, pe langa oamenii de buna credinta care raspund si ei saracii ce stiu, prin ce au trecut si de ce s-au lovit, apar frate, invariabil, Gigeii si Maricicile care stau la panda sa faca observatii, sa corecteze si sa-si impuna ei punctul lor de vedere.Si zau daca exista macar un jurnal d-asta fara certuri, fara misto-uri si glume de cacat, fara oameni ironizati si pusi la zid de d-astia cocosi pe forum, fara moderator care sa potoleasca spiritele incinse.
Eu am crezut ca numai la mame, la gravide si la viitoare mirese se cearta fumeile, ca nah, stresul mare, fumei multe si gata scanteia de scandal,dar neahhhh, n-ati aflat mai nimic!Asa cum se cearta barbatii , nu o face nimeni in lumea asta, nicio mama si nicio gravida din lume nu ii poate concura pe mesterii de barbati care le stiu ei pe toate si vor sa conduca forumul numai dupa ideile lor.
Cum ar fi mah sa vina acu’ unu’ d-asta sis a-mi zica mie cum anume sa ne construim casa, ha?
Pai doar la un click distanta sunt sa aflu, la un simplu click si lansarea in eter a unei intreabri puse, si de o femeie.Si gata explozia!
Deci, forumul e viata mea mai lume, mai !

Sunt o doamna, ce culoarea mea!

In ultima vreme am tot citit in blogosfera si pe diverse forumuri acest lucru: ” minunat raspunsul tau, esti cu adevarat o doamna!” La inceput, respectivele comentarii m-au amuzat, apoi ma iritau gandind ca in lipsa unui comment destept sau a unui argument solid, se baga din top faza cu doamna.Ulterior, stand intr-un autobuz cu gandurile pierdute aiurea ( mi-a facut bine sa merg cu RATB-ul dupa mai bine de 10 ani ) mi-a venit ideea: buey, dar de unde puii mei stie una d-aia care te face sau nu doamna, cum esti de fapt in viata reala?Se catalogheaza unele pe altele, se domnesc sau nu, in functie de raspunsurile delicate sau mai putin delicate, discrete sau mai putin diplomate.
M-am gandit cat de simplu ti se aplica o eticheta fara ca macar respectiva persoana sa te fi vazut vreodata live.Sa fi vazut daca plescai cand halesti sau daca te scobesti intre dinti dupa ce ai terminat masa.
M-am gandit si intrebat totodata cate din astea care pun ele etichete pe banda rulanta sunt cu adevarat ele insele niste doamne.Sau daca macar au notiunea termenului atat de usor si frecvent uzitat in comentariile lor?!
Mi-am dat seama ca eu nu as putea eticheta oamenii in felul asta, nu as putea sa le spun tam-nesam unor muieri ca-s sau nu doamne, atata vreme cat nu as sta in preajma lor o perioada, ca sa le observ.Am inteles clar, ca-n acceptiunea mea, termenul de „doamna” are cu totul si cu totul alta conotatie decat ceea ce inseamna pentru unii acest cuvant.
Cand spun despre o femeie ca este o cucoana sau o doamna ( deseori folosesc cuvantul „cucoana” ca-mi place mult cum suna! ) atunci respectiva se incadreaza in niste standarde si apartine unui mediu elevat.
In primul rand ca nu toate femeile carora ne adresam cu „doamna” ( doh, asta-i teremenul uzitat in limba romana pentru politete si pentru femeile care si-au pus saiba pe dejt, automat cand te mariti devii si doamna :-D) sunt si doamne.Eu le spun multora tanti si muieri pentru ca le merg manusa aceste apelative.Ca sa devii o doamna, cred ca trebuie sa te nasti cu o anume finete.Domnia nu se capata, cu ea te nasti!
Pentru mine doamnele sunt rafinate, fine si elegante.Nu am sa pot niciodata sa-i spun uneia cu fata de lopata „doamna”.Nu, nu are nicio vina ca s-a nascut la tara sau ca trasaturile ei sunt mai abrutizate decat ale unei talpi de pamant, dar nici ea sa nu aiba pretentia de-a fi o doamna!
O doamna, pentru mine, este impecabila din cap pana-n varful degetelor, este mereu aranjata, parfumata discret, asortata si eleganta, cu un ton placut al vocii, care vorbeste incet si rade la fel de incet, mananca cu o gratie perfecta, stie sa-si traga fusta atunci cand se aseaza pe uns caun, stie cum sa stea picior peste picior, cum sa aranjeze servetelul de masa, cum sa foloseasca tacamurile, cum sa se ridice de la masa, stie cum sa-i intinda mana unui barbat spre a-i fi sarutata, stie sa fie delicata si feminina.Mai apoi, in viziunea mea o doamna e scolita, este frantuzita ( sau englezita, dupa caz), are cultura, sarm si stie cand anume sa vorbeasca si cand sa taca.O doamna este aceea care stie sa respecte si sa fie respectata, care impune respect prin simpla-i prezenta.O doamna nu este o tata, nu se baga in discutii fara a avea nimic de spus, o doamna vorbeste despre diverse subiecte interesante, face actiuni de caritate, isi ajuta semenii, este empatica cu cei din jurul ei.O doamna stie sa vorbeasca si cu vladica si cu opinca, adaptandu-si vocabularul astfel incat sa nu se simta nici opinca si nici vladica deranjati de actul de comunicare.O doamna se invarte in cercuri elevate, printre oameni la fel de rafinati ca si ea, se plimba in locuri de bun gust si cu oameni cu bun gust.
Ma lasa complet rece faptul ca te catalogheaza o Ghergina d-asta ca nu esti doamna, dar oare ea este o doamna?Si-a pus ever intrebarea daca exceptand faptul ca are un limbaj cumpatat mai intruneste vreuna din calitatile unei doamne?
Eu,una, nu am frate pretentia sa-mi spuna nimeni „doamna” atata vreme cat circul zi de zi in adidasi ( pantoful meu cel mai elegant de cand il am pe Ayan ), cat bag si scot carnuri din si pe gura, cat nu respect anumiti idioti care ma calca pe bataturi, nu am pretentii sa imi linga nimeni baschetii spunandu-mi:” pfuu, esti o adevarata doamna!”
Ca sa raspund unor marghioale d-astea pe care le coloreaza grija ( de acum am sa copiez expresia unei tipe ce-mi place mie mult cum scrie si n-am sa mai folosesc jargoane, ci am spun in loc de a f**e, „a colora ” ) daca sunt eu o doamna sau nu ( desigur ca nu-s) !
Nope, dar…Dar niciodata nu umblu pe strada, desi in adidasi, nevopsita, cu radacinile crecute mai mult de juma’ de cap, nu am avut in viata mea oja sarita de pe unghii ( adica mi-am gasit un minut oricand si-n orice circumstanta sa-mi sterg cu diluant oja de pe unghii), nu am umblat ever cu parul slinos, nu am avut unghiile la picioare de jumate de metru si calcaie d-alea de nici mama pietrei ponce nu le mai curata, nu am umblat sifonata si neasortata, chiar daca am un colac la burta suficient de maricel nu port diverse accesorii de vestimentatie care sa mi-l scoata si mai tare in evidenta.Apoi, nu-s maritata cu-n macelar ( nu am nimic cu oamenii aia dar sper ca n-au si ei pretentia ca-s domni! ), nu am prieteni romanezi, desi m-am distrat maxim in viata mea, inainte de-a ma marita, nu exista nimeni sa ma arate cu dejtu’ aratator ca i-as fi violat barbatul din dotare sau ca m-ar fi vazut zacand pe te miri unde imbibata in alcool, am avut si am suficienta mandrie incat sa nu devin vreodata in viata mea atarnache la vreunul care m-a colorat si nu puteam trai fara markerul lui cel gros si rosu, desi vorbesc extrem de colorat ma exprim foarte logic si am coerenta in ceea ce scriu si vorbesc, am limite in situatii in care altii mai au de povestit doar de cate ori se coloreaza ( sau nu ! ) si in rest le-au spus pe toate.
Ce este si mai important am umor.Si am umor de calitate.Si nu am trecut la my favourite music pe Gheorghe din Galati si nici pe Gigi manelistu’, merg la opera si la teatru, la muzee si la Ateneu.
Si respect.Respect omu’ ca uneori imi vine sa imi colorez cate una peste ochi de cat de frumos vorbesc cu anumiti ghiolbani care nu merita nimic.Dar o fac si dau o sansa.Si stiu sa multumesc si sa fiu recunoscatoare ( cei care ma cunosc personal stiu bine asta ), stiu sa ma port impecabil in situatii in care alte matracuce d-astea habar n-ar avea sa indruge 2 vorbe.Si am incredere in ceea ce mi-au spus oameni minunati atunci cand am luat o cina impreuna.Si m-am invartit in cercuri sus puse in care neveste de macelari si alte doamne d-astea inchipuite probabil ca viseaza ca la o vacanta all inclusive in Cancun.
Deosebirea intre mine si doamnele astea de carton este ca eu merg pe burta si nu ma laud, in timp ce ele isi striga in gura mare faptele de domnie.
Si daca maine ii vine vreo idee vreuneia dintre Gherghine si peste noapte face vreo transformare a fizicului sau, uluitoare, spre dezamagirea ei o anunt ca doamna tot nu va fi!
Domnia vine din interior, asa cum spuneam mai sus, daca nu te ajuta trasaturile si daca n-ai rafinament, daca nu esti nascut sa fi domn, poti si pene in cap sa-ti pui ca tot degeaba!
Rezumand ceea ce am scris la o singura imagine, pentru mine termenul de doamna este reprezentat perfect de o adevarata cucoana si anume :Angela Lansbury.Actrita aceasta este un exemplu clar a ceea ce poate defini o adevarata doamna.

Restul? Pitpalac intr-un copac…hai fuga la colorat ca s-a inserat…si ma visez o doamna! O doamna a forumurilor si a blogosferei romanesti 😀 caci da, sunt o doamna, ce culoarea mea ! 😀

Noile mele nebuneli

A dat dambalaua iar peste mine!
De cand sunt mica imi gasesc diverse damblale d-astea nebunesti, cu care imi omor uneori timpul :-D.
In timpul iernii mi se pare „ziua” extrem de lunga, se intuneca devreme, este frig si eu stau ca un urs polar ( asta acum, inainte stateam ca o…sirena 😀 ) in casa, la caldurica si bum! ma lovesc diverse tacneli.
Ani de zile mi-am distrus nervisorii cu un site ( este si-n ziua de azi la fel de bestial dar nu mai intru decat foarte rar ) de jocuri, din Grecia, aici.Cum ma trezeam dimineata ( buey ma trezeam cu jumatate de ora mai devreme zilnic ca sa ma pot juca pe site-ul ala), repede stacana cu cafea, repede tigara aprinsa si dai joaca si da-i socializare ( eu credeam ca-s singura sonata care la 7 dimineata jucam intens, da de unde?Grecii sunt mai sonati ca mine,era plin site-ul la ora aia… deci jucam, ma enervam, fumam la greu, mai aflam ce se inatampla prin Grecia, se termina stacana, mai faceam una si uite asa plecam la serviciu satisfacuta dis-de-dimineata ( de joc, ma refer ).In pauza de masa ce credeti ca faceam?Repede pe zoo sa socializez si la pranz, intre 2 jocuri.Devenisem capie de cap cu site-ul ala.Asta numai in perioada de iarna insa, am specificat.Buun!
Povestea s-a incheiat cand a intrat D. in viata mea si timp de un nu am vazut si nu am auzit nimic, nu mi-a mai trebuit net ( fireste ca a trebuit sa rup legaturile mele vechi de socializare ca deh! nu se facea si nu se cadea ), incet-incet insa mi-a instalat el un joc pe pc „Casino”. Intre timp ma lasasem de fumat si de cafea dar…dar nu si de jucat.Well, dimineata la prima ora da-i cu fresh-ul de fructe si cu „Casino”.
A trecut si nebuneala asta, a venit nebuneala cu un forum de mirese ( urma nunta),acolo nu am putut sa stau prea mult ca era forum de fascisti, frate niste moderatoare…orice cuvant spuneai iti dadeau fie avertisment, fie nush ce kkt.Si cine erau moderatoarele?Niste balene esuate, unele plecate de prin Militari-city si maritate cu distrusi de prin satele Angliei( dar erau fetele maritate cu straini, nu ca noi cu „romanasi” ), care ne priveau pe restul forumistelor ca pe niste muste verzi care traiam in Romania si habar n-aveam de nici unele pe lumea asta.Clar ca m-am luat de-o toapa d-asta de moderatoare care imi facea ea mie educatie ca trebuie s-o bat si s-o injur pe maica-mea, s-o urasc de moarte ca m-a batut cand eram mica.Iaca asa, ca eram eu singura care o luasem pe coaja de la mama cand eram mica.I-am spus de dulce ce am avut de zis,mi-a dat block si mi-am bagat picioarele in el de forum hitlerist, am ramas in povesti cu femei zdravene la cap cu care povestesc si azi.Iar am renuntat la o alta dambla.
In timpul sarcinii, de prin luna a 5-a, alta tacneala ma loveste, ma inscriu pe un forum de mamici ( nu mai fac greseala asta in veci ), cat am fost gravida si stateam in pat cu orele a fost totul ok.Dupa ce-am nascut, s-au schimbat macazurile, o perioada de timp ( destul de multe luni) intram numai pe fuga, uneori treceau si cate 5-6 zile sa nu am timp sa intru pe forum, in plus ma sufocam putin la discutiile alea de mamici care povesteau numai de cati rahati faceau plozii, de cum aratau rahatii lor, etc.Totul s-a sfarsit printr-o discutie, intr-o buna zi, in care eu scriam ca nu-s de acord sa-mi las puradelul sa isi bage mainile pana la cot in gura, sa-si suga degetele ,etc.Frate, in afara faptului ca si-au permis niste jagardele de pe la Cocarlatii din sud ( eu habar n-aveam de unele cine sunt si ce le freaca icra pe ele de copchilul meu ) sa ma faca mama -monstru, denaturata, nebuna, si-au arogat ele si dreptul de a-mi spune ca nu-s de acord cu modul cum imi cresc eu copilul, o sa-mi cheme Protectia Copilului acasa,etc.Mi-am scuipat in san ( asta dupa ce le-am scuipat bine pe ele ), mi-am jurat atunci ca nu mai intru pe forumuri de mame veci (sunt si femei misto pe forumuri, dar prefer blogosfera, ca sa aleg eu pe cine citesc si cu cine imi face placere sa socializez sau nu in viitor), am rupt legatura cu toate mamele ( e mai sanatos asa pentru toti ) si mi-a trecut si nebuneala asta.
Iaca am ajuns la actuala tacaneala pe care o am:concursurile.Da, m-a lovit damblaua participarii la concursuri.Particip eu si nu copilul ( ca sa nu zica cineva altceva! ), particip pe un site concursuri online.ro la absolut tot ce se gaseste acolo.Bai, da sunt nebuna fratilor, ma trezesc dimineata, repede toaleta, cafeaua facuta, deschis calculator si repede ma inscriu la un catralion de concursuri.Nu va ganditi ca o fac pentru premii, neah…oricum se castiga cate o carte, un dvd, balarii d-astea usurele, o fac pentru adrenalina pe care o traiesc in timpul concursurilor.Sunt dusa, stiu ! 😀
Offf, abia astept primavara aia sa iesim afara, sa caut salata sau carioci ( stie, cine stie, care-i treaba cu cariocile 😀 ) si sa termin odata si cu damblaua asta pe care am capatat-o ultimamente!
Deci dragii mei credeti ca as putea sa va trimit linkuri de la mai multe concursuri undeparticip ca sa ma votati?Nu de alta, dar tare as vrea sa castig cate o carte sau un dvd, sa am orgasm mintal cand vad pe monitor acolo negru pe alb numele meu !
Atat!