Dincolo de aparenţe

 

Pe C. l-am cunoscut in scoala generala, locuia in acelasi bloc cu una dintre prietenele mele de la acea vreme. Era cu doi ani mai mic decat noi, un baiat frumusel, cu o fata de papusica, un baiat dupa care multe fete aflate la inceputul pubertatii probabil suspinau.

In clasa a 8-a,in ultimul trimestru, eu m-am mutat  de la scoala unde am invatat atatia ani, la scoala maica-mii, invatam undeva intre ture ( de la 11 la 15: 30 parca ), eram aglomerata cu meditatii pentru treapta si am pierdut legatura cu prietenii mei de la fosta generala.

In liceu, pe C. l-am revazut de foarte multe ori, drumul meu catre casa de la liceu trecand prin fata blocului lui ( intre timp se mutase din acel bloc prietena respectiva ), ne salutam, povesteam si mai ales radeam mult de tot cu el.Era un tip haios tare, vorbea insa intr-un mod total diferit de restul baietilor pe care ii cunoasteam, gesticula mult de tot si era intr-un fel pe care saraca bunica-mea il numea „izmenit”.

In primul rand, de cate ori ma vedea ma intreba pe un ton grav : ” ce faci fataaaa ? ” , lucru care pe mine ma amuza teribil pe vremea aceea si ii raspundeam si eu :” bine fataaaa ” 🙂 . Apoi stateam la sueta si povesteam diverse, ii placeau mult hainele si tin minte ca tot timpul imi spunea ca ar vrea sa mearga la un liceu ca in serialul Beverly Hills 90210.

Cand a intrat la liceu, o perioada lunga de tot nu l-am mai vazut, rar daca ne mai intalneam, ma pupa pe obraz intr-un mod oarecum libidinos pentru gusturile mele, apoi ma intreba cu acelasi ton neschimbat : „ce faci fata  ?” , povesteam putin si asta era tot.Se facuse un tip misto,era imbracat super ok pentru vremurile alea, era tuns altfel decat restul baietilor ( mult mai chic! )  si  imi spunea mereu ca umbla prin cluburi, ca s-a anturat cu niste tipi super faini, ca abia asteapta sa termine liceul sa plece din tara.

Anii au trecut , prin facultate eu aveam niste prieteni greci cu care tot bateam cluburi si cafenele, la un moment dat nu-mi amintesc exact in ce context si cum am ajuns cu o prietena de-a mea, grecoaica,  la un croitor ( acum se numeste stilist, desigur ) sa ne facem niste pantaloni mai sui. In casa respectivului l-am regasit pe C., proaspat trezit din somn, s-a oferit sa ne pregateasca cafeaua, parand foarte familiar locului.

Daca nu stiam despre croitor stilist ca e gay ( umbla mereu prin cluburile cu greci, ii imbraca si era in voga atunci cu ideile lui extrem de futuriste pentru anii 2000 ), nu mi s-ar fi parut nicio smecherie ca l-am gasit acolo pe C., era ceva normal la varsta aceea sa dormim pe la prieteni, sa fim familiari cu casele lor, si eu dormeam foarte des la prietena mea grecoaica, ea la mine, etc.

Cand am plecat de la fashion -stilistul respectiv, am avut un soc, la vremea aceea subiectul „gay”era  tabu, oamenii se fereau de ei ca de uciga-l toaca, erau complet dezaprobati de societate si oarecum marginalizati.Mi-am explicat atunci anumite comportamente ale lui C., mi-am dat seama de ce niciodata in toti anii de cand il cunosteam nu il vazusem in prezenta vreunei fete ( cand eram adolescenti, ne mai plimbam prin cartier cu cate un baiat / fata, ne mai tineam de mana stangaci, etc  ), am inteles de ce mereu imi povestea numai de prietenii lui ( toti baieti ), am inteles de ce se perinda numai printr-un anumit cerc inchis.

O vreme indelungata ne-am invartit prin aceleasi locuri, ne intalneam extrem de des, ne reluasem vechile povesti si rasete, niciodata, dar absolut niciodata, nu am deschis subiectul despre faptul ca este gay.Imi spunea tot felul de chestii faine, vorbeam despre cate luna si in stele, imi povestea pe unde se plimba cu stilistul, prin ce insule grecesti isi facea vacantele scumpe, eu ii povesteam aventuri din ghidarie si nimic mai mult.

Nu l-am acuzat niciodata de nimic, nu m-a deranjat absolut niciodata cu nimic, nu l-am privit altfel decat inainte dupa ce am aflat ca e gay, am continuat sa ne pupam pe obraji, sa dansam, sa bem si sa radem mult impreuna.

M-am mutat din cartier, s-a mutat si el, l-am revazut intamplator in tramvaiul 41, ne-am strans in brate dupa multi ani si am povestit cu fundul stand  pe un gard inca o ora si ceva, hlizindu-ne maxim. Arata super fain, era imbracat  impecabil, lucreaza intr-o banca, si-a luat un apartament, am intrebat discret de fashionistul din studentie, mi-a raspuns discret ca a pierdut contactul cu lumea aceea, si pentru prima data mi-a spus verde in fata: „acum am un prieten francez, lucram impreuna in banca”. Simplu, discret, fara alte comentarii nici din partea lui si nici din partea mea.

Lumea scrie mult zilele astea despre acest subiect, liberalizarea casatoriilor intre gay si a adoptiilor de catre cuplurile gay.Unii ii blameza, altii ii apara cu inversunare, biserica ii respinge complet ( desi din randurile monahilor se stie bine ca  sunt o multime de gay ), lumea este impartita in tabere.

Eu ii accept,nu ma deranjeaza catusi de putin, nu ma simt nicicum in prezenta lor, nu ma intereseaza cine cu cine isi imparte patul noaptea sau seara, nu ma priveste daca C. doarme cu o duduie sau cu prietenul lui francez, nu cred ca traind impreuna fac vreun rau cuiva, nu consider ca  e treaba mea cum le place anumitor oameni sa faca sex. Atata vreme cat nu sunt agresivi, cat nicio tipa gay nu m-ar agresa personal neintelegand ca eu sunt hetero, atata vreme cat niciun gay nu ar atenta la fiul meu, sunt absolut ok cu ei.

In toata aceasta deschidere pe care o am fata de ei, am insa anumite principii despre subiectul asta si nu am sa renunt la ele usor.Consider ca a fi gay nu este normalitatea mea  si modelul pentru un copil, copiii au nevoie de repere si de modele in viata, iar a fi gay nu este un model de urmat de catre un copil.

Familia model pentru un copil, dupa parerea mea,  este formata din mama si tata, procreerea se face intre femeie si barbat si nu intre oameni de acelasi sex si asta nu pentru ca asa se vrea, ci pentru ca asa se poate, fiziologic vorbind.Eu nu contest ca gay-ii ar putea fi parinti minunati, insa nu cred ca este un model sanatos pentru un copil sa aiba doi barbati pe post de mama si tata sau doua femei in aceste posturi.

La fel de inacceptabil pentru mine este expunerea publica a vietii lor intime, tandreturile si preludiile mi-ar placea fiecare sa si le faca  in budoarul sau ( e valabil si pentru hetero si nu numai pentru gay ) si as mai vrea sa nu se mai faca atata valva pe seama acestui subiect, sa dispara paradele alea oribile in care sunt vacsuiti si imbracati, ca ultimele japite, niste gay de factura proasta care deformeaza imaginea tuturor gay-lor.Exista oameni ca si C. care sunt gay si care sunt imbracati super ok, arata impecabil si se poarta ca atare,exista oameni brilianti in ceea ce fac care nu se feresc sa-si ascunda orientarea sexuala, dar nici nu fac din asta o bravada.

Faptul ca vor sa se casatoreasca ( nu neaparat religios, civil mai mult cred ca ii intereseaza ),  nu ma deranjeaza personal deloc, este treaba lor daca vor sa-si oficializeze relatia si sa-si poarte unul altuia numele, dar nu consider o greseala ca in constitutia tarii vor sa se treaca ca familia este formata din femeie si barbat care pot da nastere copiilor.

In Romania societatea este inca  intoleranta in privinta gay-lor, ei sunt fortati sa pastreze anumite aparente si sa traiasca oarecum in minciuna si marginalizati, majoritatea ii resping din start fara a cauta si dincolo de aparente, oamenii din ei, caracterul, profesionalismul lor.

Voi ce parere aveti, cum vedeti lucrurile astea, ii acceptati sau nu pe gay ( stiu ca barbatii sunt mai putin toleranti cu ei, inclusiv D. este destul de  rigid in legatura cu subiectul acesta ), sunteti sau ati fi de acord sa se liberalizeze adoptiile in familii de gay?Sunteti de acord cu casatoria intre persoanele de acelasi sex? Cunoasteti sau aveti prieteni din randul gay-lor? Ii acceptati, tolerati sau sunteti cu „uciga-l toaca ?”

Stiu ca astfel de subiecte dau nastere deseori , in mod foarte usor, anumitor dispute.As vrea sa comentam pasnic, argumentat, parerile fiecaruia sunt binevenite chiar daca contravin cu ceea ce credem unii si altii, nu sunt de acord cu injurii sau cu tot felul de apelative care sa jigneasca si sa umileasca anumite categorii de oameni sau pareri.

 

 

 

Anunțuri

34 comentarii la “Dincolo de aparenţe

  1. Am cunoscut un gay, nu eram prieteni, ne întâlneam ocazional, vorbeam puţin şi la modul general. Dar, cum ai spus şi despre C., era îmbrăcat şi aranjat mereu. Avea gesturi feminine pe ici pe colo dar nimic care să deranjeze.
    Nu am absolut nimic cu ei. Despre adopţii, mda, e discutabil. Dar nu am studii psihologice să ştiu în ce măsură asta afectează dezvoltarea normală a unui copil. La cea afectivă mă refer. Aşa, exagerând puţin desigur, am putea spune că un copil crescut de un tată alcoolic, devine la rândul lui alcoolic. Sigur, normalul pe care îl ştim noi, asta spune: că o familie e formată dintr-o femeie şi un bărbat care dau naştere unui copil. Dar cam aici se opreşte normalul. Că după asta, cum creşte copilul în „normalul” ăsta, uneori e oricum numai normal nu. Dar asta e altă poveste deja.
    Societatea nu e pregătită pentru asta în totalitate. Pe nicăieri. Urmăream un documentar despre doi gay care au adoptat un copil. Copilul era perfect acomodat şi părea crescut în armonie. Însă spunea că pe la şcoală e privit ciudat pentru că are doi taţi. Aşa că şi de asta trebuie ţinut cont. Că degeaba acasă e totul bine dacă în societate se simte marginalizat. Greu…

  2. @Potecuto, ma bucur sa aflu ca impartasim aceleasi ganduri.
    Am vazut la un moment dat un documentar, despre o tipa care fusese crescuta de doua tipe gay si la maturitate respectiva ura cu patima tot ce era legat de gay si de viata lor.
    Se intampla si chestii d-astea.Greu de acceptat adoptia unui copil intr-un cuplu de gay, atat de societate cat si de copilul insusi, cred eu din considerentele scrise de tine.

  3. Ca si tine, consider ca nu este treaba mea ce face cineva cu propria lui viata. In masura in care alegerile unei persoane (alegeri de orice fel, nu numai sexuale) nu ajung sa ma afecteze in vreun fel, cred ca nu am dreptul sa tropai prin viata acelei persoane.
    In ceea ce priveste paradele, cel mai bine a punctat un prieten gay care a spus ca el nu intelege de ce si-ar face din propria viata un spectacol de circ, asa cum este cazul defilarilor.

  4. @Teodora: niciodata nu am inteles la acele parade, de ce acei gay trebuie sa se travesteasca,sa se boiasca si sa arate in halul ala.De ce nu se poate milita pasnic, civilizat, decent pentru drepturile gay-lor??

  5. Exact. În cazul ăsta trebuie pus accentul nu pe siguranţa copilului că sunt convinsă că e protejat şi de două mame sau doi taţi, cât pe stabilitatea emoţională. Copiii uneori se ruşinează şi dacă mama sau tata sunt mai în vârstă decât ai altor copii de la grădiniţă sau scoală în clasele primare. apăi în cazul ăsta. Şi copiii sunt răutăcioşi unii cu alţii. Şi asta poate fi un imens sentiment de complexitate care macină. De asta spun că societatea nu e pregătită să accepte. Îmi amintesc că la mine în clasă erau copii care erau învăţaşi de acasă să nu se joace cu ţigani. Şi aveam în clasă că pe atunci făceau măcar 4 clase. Ei, acum nu cred că toţi părinţii sunt pregătiţi să le explice copiilor de ce X are două mame.

  6. Am venit iute și scurt sa-ți spun ca esti o mare curajoasa ca poți vorbi despre astfel de lucruri. Eu am scris candva doar ceva literar cu un subiect asemănător ”Ape repezi, ape tulburi” și am avut și sprancene ridicate in jur. Sunt la servici, revin la noapte sa iți spun ce cred, dar in primul rand sunt total de acord cu ce spui, insa sunt convinsa ca vom parea invechite si atat. Sper sa ma insel.

  7. Sunt la fel de nedumerita :))) dar uite ca am certitudinea ca exista cel putin un barbat gay care e la fel de nedumerit privind manifestarea. Oricum, societatea romaneasca este foarte traditionalista si mult prea putin dispusa sa accepte diversitatea, mai ales cand nu ii afecteaza cu absolut nimic. Mai e o faza care ma distreaza maxim: ipocrizia de a fi entuziasmat cand vezi doua femei sarutandu-se, dar profund scarbit de doi barbati care fac acelasi lucru. It’s the same thing! 😀

  8. @Potecuto, eu sunt atat de deschisa la cap incat nu stiu daca unii parinti ma blameaza sau nu, dar copilului meu i-am explicat in termeni mai soft si ce inseamna „homosexual” si ce inseamna „pedofil”, etc.Aude termenii si mie chiar nu imi place sa il cresc asa intr-o bula de sticla ca si cum astea nu fac parte din viata.Sunt lucruri care exista, lucruri care fac parte din viata si nu am de ce sa il mint sau sa cosmetizez.De aflat va afla oricum,ideea este ca eu vreau sa ii explic cum stau lucrurile si nu alti copii care ii deformeaza realitatea.

  9. @Adriana: eu am vorbit intodeauna liber despre lucrurile astea pe care unii le considera anormale.Asa cum ii scriam si Potecutei, sunt lucruri firesti ce fac parte din viata, chiar daca noi ne ferim sa vorbim deschis despre ele, exista si raman acolo.
    Te astept sa-mi spui si parerea ta, chiar daca invechita 🙂

  10. @Teodora: Nu numai societatea romaneasca,sa vezi in Grecia de exemplu cat de vehementi sunt impotriva lor.
    Intr-adevar, femeile gay sunt mult mai usor acceptate decat barbatii, poate pentru ca femeia in genere este mult mai gratioasa si atunci intregul act il fac sa para mai altfel?! In plus, stiu o multime de barbati care au tot felul de fantezii cu femei gay, femeile nu cred ca au fantezii cu barbati gay.

  11. Nu am cunoscut niciun gay, deși existau bănuieli asupra câtorva persoane din anturajul meu. Mă consider o persoană fără prejudecăți, astfel că nu m-ar deranja nici dacă mi-ar fi vecini sau chiar prieteni. Atâta timp cât nu-și fac un titlu de onoare din asta și nu caută să-i corupă pe alții.

  12. @racoltapetru6: ce ma bucur sa citesc asa din partea unui barbat.Asa cum spuneam, barbatii sunt foarte reticenti la acest subiect 🙂

  13. Eu inca nu am cunoscut vreun gay.Sau daca am facut-o habar nu am avut ca este gay.Pemine nu ma deranjeaza deloc orientarea sexuala a unora , atata vreme cat totul se produce in intimitatea lor si in societate nu au comportament deviant si nu sunt voyeristi sau altele…. Nu am cunoscut cupluri de gay sau lesbiene sau daca am facut-o eu habar nu am si inseamna ca se purtau firesc si normal de nu am bagat de seama.
    Personal nu am nimic contra cuplurilor de gay sau lesbiene sa infieze copii. Atata vreme cat acestia pot oferi un copil fara parinti chiar si pseudo-parinti , o casa,o masa si tot ceea ce un copil are nevoie sa se dezvolte armonios , gasesc ca mai bine ii este unui copil sa creasca intr-o familie chiar si de gay , decat la casa de copii.
    Cunosc un cuplu normal ,hetero , care au infiat un copil si cu care copils-au chinuit sa il faca un om apt de a merge in societate cu fruntea sus. Si am auzit despre o familie de gay care au infiat un copil pe carel-au crescut armonios si frumos , copil care este casatorit cu o femeie , are o familie armonioasa si proprii lui copii. Unul din tatii sai este fratele unei cunostinte.Este adevarat , acestia locuiesc in Spania.
    Eu nu judec si nu dau cu parul. Si daca ,te intrebi , ce as fi facut daca unul dintre copiii mei ar fi fost gay sau lesbi , iti raspund sincer : -ar fi durut inima, mintea si sufletul,insa l-as fi acceptat asa cum este si i-as fi acceptat partenerul . Mi-as fi acceptt copilul asa cum este.

  14. Copiii, în general, de la o anumită vârstă îşi neagă oricum părinţii.
    Nu cunosc gay, dar cred că oamenii au dreptul să-şi trăiască viaţa aşa cum simt, indiferent de orientările lor de orice fel. sexuală, politică, religioasă, etc, atâta vreme cât aceste orientări, oricare ar fi ele, nu duc in zona infracţionalităţii şi nu lezează dreptul la viaţă al celorlalţi din jur.
    Cam asta este părerea mea, fără a considera că este prea bine articulată.
    Şi mai cred că homosexualitatea nu este o alegere personală, ci doar un dat al persoanei respective. Medicina a explicat foarte bine, nu o voi face eu, evident.

  15. „femeile gay sunt mult mai usor acceptate decat barbatii, poate pentru ca femeia in genere este mult mai gratioasa si atunci intregul act il fac sa para mai altfel?! ”

    piesă de colecție :))

  16. Acum 20 de ani, as fi gandit și tratat subiectul cu o privire și cam atat. Imi părea ca destul fusese un subiect tabu, iar oamenii oricum sunt puși in situatia de a fi cine sunt și a nu incerca sa se disculpe pentru asta. Până cand, cu trecerea timpului experientele din jurul meu au devenit fapte concrete, nicidecum pasagere și am reactionat la fel cum reactionezi cand un om e ok dar nu inseamna ca trebuie sa imi și placa. Si am ajuns la concluzia ca mai bine mi-as dori sa nu stiu mai nimic despre anumite persoane pentru ca cele despre care stiu imi influenteaza perceptia si imi aduc in fata o agresivitate și un tip de comportament de care m-as fi lipsit bucuroasa. Stiu, nu poti eticheta orice persoana gay după cate un specimen doritor de atentie, dar, din momentul acela, mi-am dorit sa stiu la fel de putin despre viata lui amoroasa pe cat as fi vrut sa stiu despre o alta viata la fel de explicita chiar daca protagonista/ul ar fi fost heterosexual. Nu știu dacă sunt de modă veche, nu imi repugna cand vad filme cand sunt amintite personajele ca fiind gay, dar nu-mi doresc sa vad manifestari de acest gen in public, fie ele atingeri, saruturi sau nunti cu pupat de mire-mire sau ce or fi ei doi. Cred ca oricum nu sunt prea coerenta, dat faptul ca citind comentariile de aici știu ca la nivel teoretic nu ar trebui sa mai adaug niciun cuvant in plus. Faptul ca exista persoane de acest gen nu schimba cu nimic lucrurile. Eu nu am copii, nu sunt nici chiar eu un exemplu bun și un reper de urmat, nu stiu de ce, dar rasuflu usurata ca nu a trebuit sa fiu pentru cineva anume, asta, dar cred ca daca nu ține de orgolii și demonstratii, orice om poate creste un copil, daruindu-i mai multe sanse decat unui copil abandonat. Si totuși, ….eu vad in comportamentul meu urme al copilului marcat de părinții lui. Sa dea Dumnezeu ca cei ce cresc, intr-un mediu ALTFEL, un copil ,sa le și reușească. Eu sunt sceptica. Si asa raman. Ma bucur insa sa aflu de aici ca pana si celor din aceasta comunitate circul paradelor le este de prost gust. Cred totuși, că nu sunt atât de modernă pe cât mi-as fi dorit sa fiu. Înțeleg, cunosc explicatile, știu ca viața nu e doar în alb și negru, dar cred ca sunt precum struțul sau,mai rău, vad doar ce-mi convine. Stiu…dezamăgesc, dar îmi asum cele spuse.

  17. @Adriana: nu dezamagesti deloc, sunt oameni si oameni, fiecare cu tolerantele sau intolerantele sale, cu gusturi si placeri diferite, cu fobii si manii de tot soiul, cu vicii si apucaturi diverse, asadar in aceasta imensa plaja, e loc pentru toata lumea sub soare atata vreme cat exista respect.

  18. @lucillette: fraza asta cu copiii care isi neaga parintii cred ca se refera doar la perioada de pubertate furibunda, de adolescenta nebuna.Ulterior, copiii revin la sentimente frumoase si bune fata de parinti.Cel putin, mie asa mi s-a mi s-a intamplat ! 🙂

  19. @Ana: e clar ca daca la mijloc e copilul tau, il accepti asa cum este.Chiar daca la unii parinti intervine negarea, dezaprobarea, supararea, rusinea si departarea pentru o vreme,ulterior, copilul tot ti-l accepti si mergi inainte.
    Am vazut un interviu cu mama lui Freddy Mercury.Intrebata fiind daca au discutat vreodata ea si fiul sau despre orientarile lui sexuale, a raspuns: „eu cu copilul meu discutam ceea ce discuta toti parintii cu copiii lor.Subiectele zilnice nu erau oprientarea lui sexuala si nici a mea sau a surorii lui.Freddy era baiatul meu, eu, mama lui si relatia mama – copil nu este in functie de orientarile sexuale „. Foarte frumos si delicat raspuns!

  20. Heeey….m-ai pus la zid 😁😁😁😁
    Da , tu ESTI o persoana inteligenta si un model de urmat de mama minunata , asta cred eu si stiu ca este asa. Nu exista nici un dubiu pentru mine si am sa sustin asta in fata oricui spune altceva.
    Iti raspunsesem la comentariul legat de interviul cu mama lui Freddy Mercury.😃

  21. @Ana: scuza-ma, am citit intr-o dunga ca fac si alte treburi la birou in timp ce tastez :-))))))))), ulterior mi-am dat seama ca mama lui Freddy era.
    Despre mine…nu stiu daca e ok sau nu cum il cresc pe Ayan, vreau sa vad si eu rezultate cum s-au vazut la tine cu Alex. Asta vreau sa vad, ce va ajunge el !

  22. O sa vezi. Este firesc sa ai ganduri , toate suntem asa…dar ca un strain ce vede din exterior cum il cresti pe Ayan ,eu stiu ca o sa iti plesneasca inima de mandrie. 😊

  23. Exact la aceasta perioada faceam referire.
    Dar trebuie sa recunoastem ca atat ptr.copil cat si mai ales ptr. parinte, este o perioada tare grea. Dar ai dreptate, revenirea exista si este ca un balsam ptr.amandoua partile. Experienta mea cuprinde ambele ipostaze.

  24. @lucillette: experienta e grea de ambele parti, de acord.Important este ca revenirea sa se faca in conditii normale si copiii sa se intoarca pe drumul cel bun.

  25. Eu nu am nimica cu ei, ca si tine. Nu ma deranjeaza cu nimica, fiecare in patul lui face ce vrea. Sa se casatoreasca din partea mea, nu ma deranjeaza nici aia, desi nu inteleg de ce atita scandal si de ce cauta ei aprobarea bisericii (cel putin aici, nu stiu cum e in Ro) . De ce nu le ajunge casatoria la sfat ? ca la urma urmei ,in ochii legii aia conteaza ( dpdv al numelui, al proprietatilor comune , al asigurarilor medicale, etc etc) . Sau de ce trebuie sa ”dea la ziar” ca sunt gay, who cares? daca esti bun la jobul tau, daca esti o persoana cu bun simt, om in societate, educat si cu caracter, de ce trebuie sa stiu eu ce faci tu in pat?Aia e treaba ta. Daca eu ca persoana heterosexuala, m-as lauda cu ce am facut aseara in pat cu barbatu-mio as fii numita nesimtita.
    Eu cunosc persoane gay si n-am nimic cu ele, sunt persoane simtite. Dar am vazut si gay foarte nesimtiti,foarte pushy , care strigau ”discriminare!!!” imediat de cum li se parea lor ca cineva s-a uitat la ei cis.
    Sunt two sides in toata discutia asta, ca in orice subiect dealtfel. Cu ceea ce eu nu sunt deacord insa, este sa li se bage asta pe git copiilor de la o virsta foarte frageda ( aici de la 3-4 ani ii invata la preschool despre gay) . Da, copilul trebuie sa stie, copilul trebuie invatat sa fie tolerant and all that good stuff. Dar consider ca trebuie lasat sa se bucure de inocenta copilariei,ca copiii oricum nu discrimineaza intre culoare, orientare sexuala sau nivel social. Toate la timpul lor.

  26. …excelent punctat, AT. Mulțumesc, parcă nu mă mai simt asa ciudat ca nu am reușit sa scriu cam ceea ce cred, am fost total anosta in exprimare, dar prin tine, am si zambit pe alocuri.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s