Cum a fost în clasa întâi

Dis de dimineata am pasit in racoarea curtii, cu o ceasca de cafea in mana si cu radio in surdina pe fundal, soarele asta bland imi mangaie toti porii, imi place mult de tot aerul de toamna care a inceput sa se simta in racoarea brizei ce vine dinspre lac.

Toamna este anotimpul meu de suflet, septembrie – luna mea preferata.Asteptam acum cativa ani cu mare fericire sa vina inceputul de septembrie,cu racoarea diminetilor si serilor lui, cu soarele lui bland si mangaietor, cu inceputuri de nou an scolar ( ani de zile viata mi-am masurat-o in ani scolari si nu calendaristici) si noi provocari.

Anul acesta, dupa clasa intai a lui fi-miu, simt asa un mare nod in gat cand ma gandesc ca vine septembrie.Sunt efectiv traumatizata dupa anul trecut scolar, ma gandesc cu groaza la inceperea unui nou an, la scoala, lectii, weekenduri pline de lucru suplimentar si toate celelalte activitati care nu ne lasa sa ne traim linistiti viata.

Ma gandesc ca sambatele vor fi iar pe sistem turbo, cu sculat devreme, spalat, lectii, lucru suplimentar, repetat la engleza, la pian, curat, piata si mancare. Duminicile cu vreo iesire si calcat maldare de haine, apoi jumatate de zi stat lati in pat, extenuati dupa o saptamana cumplita de alergatura.

Clasa intai a fost cea care mi-a declansat iar problemele cu tiroida, clasa intai a fost cea care m-a facut sa ma crizez maxim si sa am continuu o stare de nebuneala, clasa intai a fost cea mai grea clasa din viata mea de parinte reintors la scoala primara.

Si asta nu pentru ca as avea probleme cu Kiki, el, bietul este cel mai bun copil din clasa, ci fiindca ma stresez cumplit cu felul in care se face scoala in tara asta.

Se trece pe repede inainte peste toata materia, la scoala se lucreaza strict raportandu-se la manual, insa se cere sa fie pregatiti ca pentru Oxford, pretentiile sunt mari, copiii super incarcati, ceea ce implica lucrul suplimentar de acasa, din weekenduri, copilul obosit si parintii si mai si.

Poate ca se merge la clasa lui Kiki intr-un ritm alert, dar mi se pare complet neadaptat sistemul de lucru.Spre exemplu, in clasa pregatitoare li s-a cerut sa scrie numai cu pixuri Pilot pentru a putea sterge acolo unde se greseste.La inceputul clasei intai au intrat direct cu stilourile pe caietele speciale, fara o pregatire in avans, fara sa li se spuna ca penita stiloului este mult mai delicata decat varful unui pix si daca apesi se gaureste foaia, se strica penita si se fac celebrii “porci” pe caietele pe care nici nu le putem inlocui, rescrie. Ca o paranteza, am reusit sa cumpar 12 stilouri pe care le-a distrus pe parcusul intregului an, la jumatatea lui iunie, putin inainte de incheierea scolii l-a distrus pe ultimul.

La inceput de an am scris acasa, pagini intregi de caiete, atat pe tip II cat si pe patratele, cat mai caligrafic, cat mai frumos cu putinta si cat mai rapid astfel incat sa poata tine ritmul la dictarile din clasa si sa scrie si correct, apoi sa se poata incadra la after school in timpul alocat temelor .Daca scria super frumos, statea cate o ora la 4 propozitii de imi venea sa urlu, daca scria mai repede, scrisul se uratea, literele se deformau si nu mai iesea ceea ce solicita doamna.

Ufff, dictari peste dictari, scrieri peste scrieri, asta in conditiile in care copilul stie sa scrie si sa citeasca de la 4 ani.A plans bietul in acest an scolar cat in toata viata lui, eu il incurajam mereu ca va fi bine,ca toti copiii din clasele mici trec prin stari d-astea pana invata bine sa scrie,insa il cred ca uneori era mega stresant sa stai sa scrii atat de mult.

Au fost si zile in care am cedat nervos, am rupt pagini si a rescris, au fost si zile in care am tipat si am plans si eu, ne-am descarcat si am luat-o de la capat, insa nu a existat in timpul anului scolar nici macar o zi de weekend in care sa nu lucram suplimentar atat la romana cat si la mate.

La romana, nu e suficient ca stie sa citeasca, e nevoie sa stie semnele de puctuatie ca sa citeasca cu intonatie, asadar, rolul meu a fost sa il invat cum sa moduleze vocea astfel incat lectura sa fie pe placul doamnei, care il punea pe el sa citeasca lectia noua cu tot cu intonatia potrivita.Serile, inainte de culcare, mi-a citit carti intregi de povesti ca sa ajunga sa faca pauza dupa punct, sa traga scurt aer in piept dupa virgula, dar astfel incat sa nu se perceapa de catre interlocutor ca face asta, sa stie sa intrebe daca avem semnul intrebarii,etc. Chestiile astea pe mine m-au invatat la scoala parca, nu imi amintesc decat ca faceam dictari cu mama si citeam singura, dar nu voce tare.

La mate, treaba e simpla la noi; Kiki e nascut sa inteleaga cu usurinta matematica.Are o logica foarte buna, rezolva rapid si se pare ca este o joaca pentru el sa faca calcule.Problema pe care am intampinat-o a fost ca nu i s-a explicat asezarea in pagina a unei probleme, in schimb s-a taiat cu rosu atunci cand nu a asezat cum s-a dorit.

De unde sa stie daca nu i se explica, de unde sa cunoasca cerintele cuiva daca nu au fost spuse cu voce tare? Am rupt iar pagini si am rescris caietul asezand in pagina, dupa cerinte, explicandu-i cum si ce se doreste de la el.

La una dintre sedinte ni s-a spus ca i-ar placea sa invete copiii scaderea pe de rost, ca mereu  10-5=5  si nu se va schimba ever lucrul asta.M-am revoltat maxim, dar am rabufnit acasa, cu sotul meu, este prima oara in viata mea cand aud ca se cere ca si scaderea sa nu mai fie gandita, ci invatata ca un papagal.Eu sunt complet impotriva acestei invatari mecanice fara a gandi deloc, deoarece importanta este logica si ordinea in gandire, pentru asta exista matematica.

Am lucrat iar, multe exercitii si probleme, am asezat atat adunarile cat si scaderile in forma pe care o dorea doamna, aici am avut mult de tras pentru ca Kiki vrea sa socoteasca in cap ( si chiar nu stiu cum naiba reuseste sa faca niste calcule grele doar in minte, fara sa puna mana pe creion?!), la teste desi rezultatul perfect i-a taiat exercitiul pentru ca nu lucrase asa cum le ceruse, desfasurat. Si iar m-am crizat, iar am simtit ca nu mai pot, iar am luat-o cu probleme si culegeri, iar si iar lectii.

In plus, la fiecare sfarsit de trimestru li s-a cerut pentru a fi notati ,caietele cu munca suplimentara.Really?Si daca copiii nu lucrau, caci nu ne-a anuntat nimeni ca trebuie s-o facem, ce se intampla? S-a luat insuficient pentru neprezentarea caietelor.

Nu stiu, sincer, cum am rezistat in clasa I, atat eu , dar mai ales Kiki.Rezultatele lui sunt extraordinare, munca suplimentara se vede clar in formarea unui copil, punctajele maxime de la concursuri au vorbit clar despre performanta lui, faptul ca in orice cerc de copii de varsta lui in care am testat cunostintele lui cu ale altor copii el este peste medie, insa pe mine lucrul asta m-a obosit teribil, iar pe el l-a turbat definitiv, bietul copil.

La ora de engleza nu se preda absolut nimic, coloreaza niste fise, dar la sfarsitul anului le-a cerut sa citeasca un text si sa il scrie in engleza.Pe bune? Daca nu faceam acasa, ce scriau si ce citeau? Cam asa se face scoala azi in Romania.

Singura salvare a mai venit de la after school, macar venea cu cea mai mare parte a lectiilor facute acolo, seara doar “retusam” anumite chestii conform cerintelor doamnei de la clasa.

Clasa intai este intr-adevar o clasa foarte importanta,copilul odata pornit si intrat pe un fagas, merge in directia buna daca tii aproape, anumite deprinderi s-au format deja, s-au automatizat unele dintre ele, asadar gandindu-ma inapoi consider tot efortul facut a nu fi in zadar.

Ce este de mentionat este faptul ca nici in vacanta nu am abandonat ideea de a lucra zilnic cate putin.Desi la scoala nu le-a dat absolut nimic de facut pe perioada verii, eu am cumparat niste caiete de vacanta si a lucrat zilnic, chiar si plecat fiind in vacanta.Acum, in maxim jumatate de ora, termina tot ce are la un test, dar in felul asta m-am asigurat ca nu a uitat sa scrie corect si caligrafic, am inceput si pe caietele tip I sa scriem pentru ca trecerea de la tip II la tip I sa nu mai fie atat de brutala, scrie doar cu stiloul,nu mai mananca din graba nicio litera, asezarea in pagina este perfecta si in sfarsit scrie curat, fara mazgalituri, stersaturi, porci si alte asemenea.

Anul acesta scolar, l-am informat si pe el,  lucrurile vor fi mult mai relaxate din partea-mi, nu mai vreau si nu mai pot sa ma stresez atat de tare iar pe el vreau sa il las linistit, asa intrat in ritmul lui.

Vreau ca in weekenduri sa nu mai lucram atat de mult suplimentar, vreau sa ne plimbam si sa ne bucuram de viata.Anul trecut scolar sa spunem ca a fost o piatra de incercare pentru amandoi, de anul acesta imi propun sa chill out.

La voi cum au stat lucrurile cu clasa intai? Lucrati suplimentar cu copiii?Va stresati pentru ca la scoala nu fac nimic in afara manualului, dar li se cer cunostinte suplimentare? Copiii sunt stresati de cantitatea mare de teme sau saracutii s-au obisnuit si nu mai zic nimic? As vrea mult sa citesc si alte comentarii, sa stiu daca numai eu am avut un an cumplit sau tot asa au mai simtit si alti parinti.

Anunțuri

12 comentarii la “Cum a fost în clasa întâi

  1. Off, dragii de ei! Nu vreau să mă gândesc la cât de solicitaţi sunt şi micuţii elevi şi, aşa cum ai scris, părinţii. Baftă multă vă doresc în noul an şi răbdare cu carul!

  2. Asa, de incurajare inaintea clasei 1 :)). Acum am inceput si noi. Cica teme nu mai, doar daca nu face copilul fata la volumul de munca din clasa. Si orar fix nu, la alegerea invatatoarei. Si a celorlalti 9 profesori de diverse. Deh, dupa ororile de la gradinita, sunt deosebit de circumspecta cu scoala si balivernele lor de anesteziat parinti creduli. M-am dotat cu antidepresive si calmante, deocamdata, si am facut pregatire psihologica intensiva cu juniorul. Om vedea.
    Va dorim (la plural) un nou an scolar mai bun si mai relaxat.

  3. @Ioana:ce misto ca ii obisnuieste de mici cu diversi profesori, ce misto ca e fara teme, desi anumite chestii trebuie exersate si acasa ca sa se fixeze mai bine! Mult succes, sper sa folosesti cat mai putin antidepresivele alea si copilul sa nu fie stesat.Sa auzim numai de bine!

  4. Buna! Din ce scrii aici, ma regasesc. La fel a fost in mare si pentru mine (adica noi). Eu am turbat langa copil, copilul a plans mult. Doamna lor (stii in clasa a II a in aceeasi scoala) le-a interzis cu desavarsire Pilot-ul. A zis ca e moartea scrisului: si au scris cu creion si stilou. Cu creionul a scris si in clasa a IIa , in clasa, a lasat la alegerea fiecaruia cu ce vrea- creion sau stilou. A interzis cu desavarsire pic-ul, dar pentru ca al meu nu a vrut in ruptul capului sa rescrie, am luat pic. Pana la urma, daca exista aceasta varianta, de a corecta din mers, de ce sa rescrie jdemii de pagini, logica lui m-a convins. Cat despre intrumentul de scris , doamna le-a explicat ca stiloul este delicat, nu trebuie apasat ca la creion, dar ca le trebuie o penita serioasa (asa cum erau cele chinezesti din copilaria noastra, nu stilou cu rola, pentru ca acela aluneca). De fapt instrumentul de scris trebuie sa opuna rezistenta pe hartie, sa scrii tu cu el, sa-l dirijezi, nu el pe tine. Creionul este cel mai bun instrument, dar cum trebuie si stilou, acela e modelul, cu penita „chinezeasca:. A stricat 2 stilouri cu rola si altul fara rola. Am gasit un vechi stilou Parker, cu o penita super potrivita in problema scrisului si asa a reusit sa invete sa scrie. Este stiloul „ACELA” , asa cum si eu am scris cu UNUL dintr-a intaia pana intr-a 12a si dupa…
    Din tot ce descrii tu aici, problema mi se pare la cadru si nu la copil.
    Materia este sub orice critica si manualele si auxiliarele sunt „moartea pasiunii”.
    Mai vorbim..
    Multa putere in clasa a IIa cand va memora tabla inmultirii 😦

  5. Citind ce ziceti voi aici de stilouri, parca ma bucur acuma ca nu i-am luat fiica-mii unul, asa cum vroiam. Sotul a zis ca nu , ca la virsta asta le strica , e ok creionul si io m-am cam deranjat asa oarecum,da am zis ca ok hai nu iau, mai astept un an-doi. Eh, acu sa-i zic ca a avut dreptate,sau ramine intre noi? 😛

  6. Draga mea sunt invatatori care exagerează. Eu sunt de cealalta parte, disperata ca aveau teme doar 3 randuri. Cu greu făceam în plus ptr ca dacă știa de ce sa mai facă? Poate avea dreptate copilul,poate nu . A luat locul 2 la concursuri naționale deci e suficient cât s a lucrat la clasa,puțin și bine. Când a dat testele venea după 2 sapt în care nu lucrase nimic în plus și absentase de la școală, deci ce a învățat i a rămas în cap. Viorel Pop a zis sa nu mai forțam copii ca vor fi probleme în viitor și m am mai potolit cu munca suplimentara. Sunt totuși clasa I.

  7. Draga mea simlia,sunt de acord cu ceea ce spui,insa lucrandu-se cu ei la scoala si nivelul clasei fiind ridicat si cerintele sunt asisderea!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s