La cumpăna dintre ani

Poimaine anul se-nnoieste… si 2015 se toceste…

Cativa ani nu am mai facut nicio retrospectiva si nici planuri de viitor, uneori planurile pe care le-am ticliut cu grija la finele unor ani au esuat lamentabil, asa incat nu am mai indraznit sa imi fac planuri.Le-am luat pe toate asa cum au venit.

Sa fac acum o retrospectiva a lui 2015, pe luni calendaristice mi-ar fi placut, dar  mi-ar fi dificil, astfel ca pot spune spicuind ca inceputul de an m-a gasit cu o talpa plina de lichid si inflamata ca abia mai mergeam.Lichidul asa cum a aparut, tot asa a si disparut ( ajutat desigur de multe antiinflamatoare si mult repaus).

Primele luni am muncit la fostul loc de munca pana am facut mai multe atacuri de panica, am muncit cat si pentru alte doua trantorite care nu faceau nimic ,dar sapau oamenii si imi urmareau fostii colegi mai ceva decat FBI-ul . Dupa atacurile de panica, de Paste, cand m-am despartit cu greu de mai multi fosti colegi de-ai mei care au fost pusi pe liber din cauza micimii si infectiei unora, am luat hotararea sa plec.Si dupa ziua lui Kiki ( petrecuta la Sinaia, intr-o atmosfera calma si calda ) am plecat.

Lunile de vara m-au prins acasa ,stand intr-o vacanta de o luna si jumatate,sculandu-ma tarziu, band cafeaua linistita pe tearasa mea, saturandu-ma de atatia pupici si imbratisari de la puiul meu mic, stand sa ma uit cum se jucau copiii  ore in sir si invatand pentru examenul de titularizare in invatamant.

Luna iulie, odata cu ziua mea, a venit si cu noul loc de munca, ivit de nicaieri, atunci cand nu mai speram decat sa ma reintorc la o gradinita cu copii, sa lucrez o perioada fara adulti, fara ura  viscerala a unora, fara competitii aiuristice intre oameni, fara pizma si fara cuvinte care uneori dor mai mult decat cateva perechi bune de palme.

Vara acestui an, m-a invatat sa-mi infrang mandria si sa-mi calc peste orgoliu, este prima oara in viata mea cand intr-un moment crucial am lasat de la mine si am iertat, sperand ca raul facut de unii li se va intoarce la un moment dat, de la Dumnezeu si nu de la mine( si le-a venit rasplata dupa fapte, acum in prag de Craciun ).

Am ales sa pierd bani dar sa plec cu capul sus, sa nu ma pateze escrocheria si mizeria unora.M-am desprins ( brusc, dar greu ! ) dupa multi ani de sindromul banilor.In ultimii ani ma lasasem stapanita de bani si nu mai eram eu in anumite contexte, ma conduceau banii in anumite situatii si asta e ultimul lucru pe care mi-l doresc de la viata mea, vreau sa conduc eu banii si nu ei pe mine, indiferent de circumstante.

Am pierdut vacanta in Grecia anul asta, am ajuns 5 zile chinuite si plouate ca vai de lume, la mare, si asta ne fuse tot anul concediul  cel de toate zilele.

Toamna lui 2015 a fost una pe care nu o s-o uit niciodata, unu la mana pentru ca este anul in care Kiki a inceput scoala, a pasit intr-o alta etapa a vietii lui,ne-am reorganizat, ne-am adunat puterile toti din familie si am purces la drum.

Doi la mana pentru ca a adus atata de multa suferinta prin tragedia din Colectiv, tragedie care pe mine, personal, m-a marcat profund.Nu-mi amintesc sa mai fi plans atat de mult si pe o perioada atat de lunga, din adolescenta, probabil dupa vreun iubit zanatec care m-a parasit.

A fost o toamna lunga tare anul asta, pentru ca desi sfarsit de decembrie  iarna abia azi s-a instalat cu adevarat.Ninge ca in povesti acum in sat la mine, cu niste fulgi uriasi,eu ascult Buddha Bar si as vrea ca anul ce se incheie sa spele toate relele ce au fost si altele sa nu mai vie.

2015 a fost un an agitat la nivel mondial, a fost un an al multor conflicte, un an in care multi oameni nevinovati au disparut,un an plin de o mare incarcatura emotionala pentru intreaga Europa si lume, in general.

Eu trag aici linie pentru 2015, in acest an mi-am curatat viata de niste oameni care imi produceau un disconfort si nu mai am nevoie de un stres in plus fata de cate am, am facut pace eu cu mine, am reinceput sa scriu pe blog dupa o absenta de un an, am cunoscut alti oameni minunati, am facut loc in viata mea altor oameni mai faini.

Pentru 2016 vreau doar sanatate pentru mine si toti cei dragi ai mei, nu fac planuri ( desi mi-as dori mult sa ne inchidem terasa ), in schimb am un singur mare obiectiv si ala tine de sanatatea mea.

Din ianuarie, dupa ce trec toti sfintii , indiferent de vremea de afara, ma voi apuca usor de alergat.Cand lucram in Pipera obisnuiam sa mai merg pe jos, zilnic aproape 1 kilometru dus-intors.Nu era mult, dar faceam putina miscare.De asta vara sunt mega sedentara, ma urc in masina in fata casei, cobor in fata biroului, stau cu fundul pe scaun toata ziua si cand urc scari mai multe deja simt ca ma sufoc.Ma simt ca la 70 ani, ma dor articulatiile, ma doare coloana, in ritmul asta sigur ma anchilozez.

Voi incepe cu alergare putina si usoara si la vara vreau sa vad unde ajung.6 luni e targetul meuș sa vad ce pot sa reusesc sa fac in acest interval de timp.

Altceva nu mai planuiesc, alt obiectiv nu mai stabilesc, le iau asa cum vin, sper ca 2016 sa fie mai bland cu noi toti, sper sa nu mai fie avid de vieti tinere, sper ca toti ai mei cei cunoscuti si necunoscuti sa fie sanatosi, sa ne citim cu drag si cu zambete pe fete, sa auzim unii de altii numai de bine si cu bucurii!

Dragii mei, toti cei care treceti pe aici, va urez pentru 2016 din suflet, ceea ce-mi doresc si pentru mine : sanatate voua si tuturor celor dragi ai vostri, sa aveti mereu zambete pe fete si sa ne citim cu bine.Petreceri frumoase de Revelion,mese imbelsugate si sa nu uitati sa va pupati sub vasc 🙂 !

glitter-graphics.com