Consola și motivația

Acum vreo cincisprezece ani, am primit cadou de la iubitul meu de atunci, o consola Playstation.La vremea aceea, eram mare ” cartofora”  (cica as semana leit cu bunicul meu matern , de acolo tragandu-mi-se nu numai al doilea prenume, ci si placearea asta nebuna de a juca carti,  cum imi spune maica-mea razand ) .

Pasiunea mea pentru jocurile de carti a trecut in online datorita faptului ca era mult mai la indemana sa joc un pocker oricand aveam eu chef si nu depindeam de nimeni, nu asteptam pe nimeni sa aiba chef si timp ca sa ne strangem la o partida de carte.De la jucatul pe consola, ulterior am trecut la jucatul online pe diverse site-uri, imi amintesc de o perioada de iarna in care ma culcam obosita, pe la 3-4 dimineata, de la atata whist si rentz online, ca sa ma trezesc si mai obosita sa ajung la job la ora 7-8. Au fost ani faini, am cunoscut oameni foarte misto,oameni cu care, cu cativa dintre ei, m-am intalnit si in realitate, jucam pe un site grecesc unde mi-am exersat si perfectionat limba greaca.

Dar nu despre mine am vrut sa povestesc , ci despre Kiki.

La ultima rascolire prin dulapuri, a dat peste aceasta consola.Initial nu am vrut sa ii spun si sa ii arat ce face pentru ca pasiunea lui pentru masini este nemasurata si majoritatea jocurilor de pe consola sunt cu diverse curse de masini.M-am gandit insa ca va rascoli singur sa vada ce si cum, posibilitatea de a strica consola fiind una foarte mare.

Precizez ca el nu se joaca pe tableta, telefon sau pc ( laptop) mai deloc, insa gustul pentru asa ceva l-a prins deja.Doar in vacanta are la dispozitie tableta si telefonul lui , cu masura insa.

Eu in timpul scolii nu il las pe tableta, telefoanele noastre niciodata nu au stat in mana lui, pe laptopul meu nu umbla ca am diverse chestii salvate si la pc ca si la tableta doar in vacanta.

Oricum toata povestea asta cu gadgeturile este pe timpul iernii cand nu poate iesi afara, cum da firul ierbii si se incalzeste, pe el nu il mai iei de la joaca din curte si de la copii.

Revenind la consola…i-am montat-o si i-am aratat ce se poate face cu ea.A innebunit de placere. Clar si previzibila atitudinea !

Si l-am lasat sa se joace intr-o zi, doua ore, dupa care a avut o criza de isterie si de plans ca de ce ii opresc jocul ( mentionez ca niciodata nu a plans nici la tableta, nici la pc, nici la telefon ).

A doua oara cand i-am dat playstation-ul, i-am impus o ora si bineinteles ca nu a respectat-o, fiind absorbit in totalitate de joc a uitat de ceas.

A fost pedepsit si a treia oara cand a folosit-o, s-a jucat fix o ora, a oprit-o singur si a venit la fix ora la care i-am spus sa inchida sa ma anunte ca a terminat jocul.

Si am luat hotararea atunci sa folosesc aceasta placere / pasiune in mod pozitiv, asa ca un fel de recompensa pentru lucrurile bune pe care le face.

Intreaga saptamana trebuie sa vina acasa cu rezultate foarte bune la scoala, fara pedepse, fara observatii de la doamna de canto, fara buline negre de la profa de engleza.

Avem un panou de pluta unde trecem faptele bune si faptele rele, cele bune le notam prin abtibilduri frumos colorate, celor negative le punem un „x”.

pluta

Am facut o intelegere asadar, este extrem de stimulat de gandul ca la sfarsit de saptamana se poate juca pe consola daca merg lucrurile ok.Iau feedback si de la pian si de la franceza si ulterior vedem daca merita sau nu consola.

Pana acum a dat roade bune, e foarte motivat sa se joace in weekend-uri, eu sunt linistita ca are o motivatie puternica si primeste o ora de joaca virtuala sambata.

Am impacat si capra si varza, toata lumea e fericita, motivata si fara tantrumuri si alte bazaconii.

Voi folositi in anumite perioade anumite stimulente motivationale cu piticii vostri sau au voie cu gadgeturile astea fara nicio conditie si fara masura ?