7 ani

 

Pisicuta mea draga si  iubita,

iti scriu azi aflandu-ma la mare distanta de tine.

Iti scriu ca sa te rog sa ma ierti ca te-am lasat singur atat de multe saptamani, sa te rog sa ma ierti ca te-am facut atatea seri sa ai lacrimi pe obrajorii aia de catifea pe care eu ii pup in nestire cand suntem impreuna, sa te rog sa ma ierti ca la scoala esti trist si in pauza nu te mai joci ca atunci cand e mami acasa ( conform celor relatate de doamna invatatoare ),sa ma ierti ca te-am lasat singur seara la culcare cand stiu ca tu fara mine nu prea poti adormi, sa ma ierti ca va fi prima ta aniversare cand eu voi lipsi de langa tine, nu te voi strange in brate tare si nu voi putea sa te vad cum te bucuri cand desfaci cu nesat cadourile, sa te vad cum te bucuri maxim cand sufli in lumanarile de pe tort, cum te bucuri cand copiii vin la tine si alergi in nestire jucandu-te ore in sir cu ei, nu vom putea sa facem poza de familie pe care am facut-o impreuna toti trei de cand te-am nascut.Te rog sa ma ierti pentru ca la ora 8:20, cand ai venit pe lume, mami va putea doar prin telefon sa iti cante ” La multi ani „.

Nu vreau sa mai vad ochisori tristi si plansi, nu vreau sa mai vad fatuca mea frumoasa trista, vreau sa redevii Kikisorul meu fericit si zapacit.

Dorul este mare, stie mami, la fel cum imi spui tu ca ti-e dor de mirosul si de imbratisarile si pupicii lui mami, la fel de tare imi lipsesti tu, daca ar fi fost posibil, asa cum ti-am spus la plecare, te-as fi ascuns intr-o valiza si te-as fi purtat cu mine continuu ca atunci cand inca erai in burta mea.Mi-e atat de dor de tine, incat,uneori, m-am plimbat pe strazi, fara sens, doar sa nu ma mai gandesc la asta, mi-e atat de dor de tine incat azi am stat intr-un colt, cu obrazul lipit de un geam de la Acvariul din Chicago, urmarind niste delfini, plangand mocnit fara sa ma vada nimeni, mi-e atat de dor de tine incat uneori as pleca pe jos pana la Bucuresti, doar sa stiu ca sunt in drumul spre tine si ca ne vom revedea curand.

In fiecare zi insa mai tai cate o zi care a trecut si ma bucur sa stiu ca numar doar inca cu una in minus fata de momentul cand voi veni acasa, langa tine.Ma supar ca am luat doldora valiza si nu-ti pot lua o multime de lucruri pe care le vad si mi-ar placea sa le ai.Ma supar ca nu iti pot arata si tie ceea ce vad eu frumos aici, sunt trista gandindu-ma la tine, singura mea mangaiere este poza pe care o am in portofel si jucaria mica pe care o tin in mana cand mi se topeste inima de dorul tau.Ca acum…

7 ani… este ireal cum au trecut toti anii astia.Ma uit la tine in fotografii cand erai un bot de om si nu-mi vine sa cred ca azi ai 130 cm si 30 kg, ca porti la pantofi 33 si imi ajungi mie pana la piept.Pana la pieptul in care inima mea bate numai si numai pentru tine de 7 ani.

Cu fiecare an cu care trece te faci si mai frumos si mai ales mult mai smart.Iubesc la nebunie discutiile pe care le avem, sunt fericita ca ai umor si esti sensibil, ca esti tandru si dragastos, dar mai ales sunt fericita pentru ca te faci placut oamenilor.

Ma bucur mult ca ai reusit anul acesta sa fi cel mai bun copil din clasa si ca doamna are incredere in tine si stie de ce esti tu in stare.Ma supar mult si ma doare sufletul cand esti nedreptatit, cand te bruscheaza altii, ma deranjeaza si atunci cand anumiti copii iti spun rautati, dar asa cum te invat mereu, o fac din neputinta de a fi ca si tine, din rautatea ce se naste in sufletele unora inca de mici, din frustrare.

Ma bucur enorm ca esti un om atat de bun,atat de pur si de dulce, insa stiu ca pe viitor asta nu iti va aduce multe beneficii si te va face sa si suferi, implicit si pe mine.

Uneori insa, sa stii ca ma oftic pentru ca as vrea sa fi putin mai incisiv in anumite situatii si nu atat de impaciuitor, as vrea sa inveti sa iti sustii punctul de vedere, sa vorbesti atunci cand esti nevinovat si esti pedepsit in numele altora care tac malc si nu isi asuma ceea ce fac.Mi-ar placea sa fi  mai sigur pe tine si sa te uiti mereu in oglinda ca sa intelegi cine si cum esti.Increderea si stima de sine sunt foarte importante pentru un om.

Apreciez faptul ca esti saritor, ma ajuti mereu, iti tii promosiunile si ma pot baza pe tine in multe situatii. Stiu sigur ca vei  fi un barbat nu numai frumos, ci si de toata nadejdea.Stiu ca vei fi un tatic bun pentru ca te vad cum le iubesti pe Lore si cum le vorbesti dragastos.

Ah, acum mi-e atat de dor de niste fraze pe care mi le spui tu razand cu gura pana la urechi :” mami, mami, bo-bo-bo ”  si ” da, iubito, spune-mi ! ” 🙂

Imi place la nebunie sa ma alinti si sa imi spui de cate ori te sun ” iubito”, iar atunci cand inchiem conversatia sa imi spui ” pa, te pup si ai grija de tine ! „.Este adevarat ca tu ai copiat totul de la mine, multe bune dar si suficiente rele, de exemplu cand esti nervos si tipi, cand plangi ca un toddler pentru anumite prostioare ( la fel de plangacioasa am fost si eu mica ), cand te rasfeti si nu iti intra nimeni si nimic in voie, cand esti incapatanat ca un catar si faci numai si numai ceea ce vrei tu, indiferent cat vorbim si povestim pe subiect.

Unul dintre putinele lucruri pe care nu le ai de la mine este perseverenta de a face anumite lucruri, fara a te plange niciodata, fara a vrea sa renunti, fara a-mi spune macar o data ” ce greu imi e ! „. Tragi de tine chiar si cand nu ai chef, esti constiincios, nu esti genul care ar mai trage si cate un chiul, nu esti genul care sa minta doar pentru a sta o zi acasa.Mereu inainte, mereu constiincios!

M-am intristat teribil fiindca ai renuntat la petrecerea pe care ti-o aranjasem doar pentru ca lipsesc eu de la party.Puteai sa mergi si sunt sigura ca ar fi fost o reusita, dar daca nu te-ai simtit ok sa mergi acolo fara mami, e in regula.

Azi mi-as fi dorit sa fiu acolo cu tine, sa primim impreuna musafirii, sa va vad pe toti in jurul mesei, sa taiem amandoi cu un cutit lung tortul dupa ce iti puneam pe nas putina ciocolata, sa te fotografiez in mii de feluri si ipostaze ca sa te revad de cate ori mi-e dor de tine la anumite stadii din viata ta, sa bem impreuna sampania pentru copii si sa spargem toate baloanele pe care ti le-a cumparat tati, sa mancam pizza si apoi sa ne prefacem ca ne cade burta de la atat de multa mancare.Mi-as fi dorit….insa sunt atat de departe incat nimic din toate astea nu le voi putea face acum cu tine.

Promit solemn sa nu mai lipsesc niciodata de la vreo aniversare de-a ta, am sa pun conditie de baza tuturor angajatorilor care vor mai fi in viata mea sa nu fiu plecata de ziua ta de nastere.Daca eram undeva prin Europa ( oriunde)  veneam negresit acasa, insa atat de departe cum as fi manageuit situatia asta ca sa nu fie o aniversare atat de trista pentru amandoi? Nicicum…nu as fi putut veni nici macar in zbor ca sa fim impreuna la 7 ani.

Dar vom recupera, cu siguranta vor urma multe alte aniversari la care vom sta imbratisati si vom face tot ce am pierdut acum la cea de 7 ani.

Acum nu pot decat sa-ti spun ca te ador imens ( asa cum iti spun in fiecare zi de cand te am ),ca esti lumina ochilor mei, ca nu as putea sa traiesc fara tine nicio secunda a vietii mele, ca esti nepretuit pe lumea asta pentru mine, cea mai importanta persoana, esti mai presus decat mine, decat sufletul meu, decat tot.

Vreau sa ai multa sanatate si putere , restul …vom face impreuna totul ca sa fie bine !

La multi ani papusa mea frumoasa, vreau sa fi vesel nevoie mare azi si sa te distrezi maxim de ziua ta !

4 ani

Autobuzul opreste in statia Eroilor si stand mana-n mana cu mine ma intreaba candid aratand cu degetul spre geam:
“-Mami,ce este cladirea aceea inalta?
– Un spital mare din Bucuresti, raspund, mangaindu-i manuta mica si pufoasa ce zace linistit intr-a mea.
– Cumva spitalul de nebuni?”
Ma umfla rasul si ii pup obrajii catifelati ca matasea, obraji pe care nu contenesc sa-i dezmierd din ziua in care l-am vazut pentru prima oara.
“- Este o fetita superba, cretulina si cu ochii astia mari si verzi! – imi spune doamna ce sta in autobuz pe scaunul din fata lui.
-Vai , dar si ce desteapta este micuta dumneavoastra! “
Se revolta raspunzandu-i ca :” Eu sunt baiat si inca unul mare, nici vorba de fetita ! Mami nu are fetite, ma are doar pe mine, baietelul cel mare !”
Da, il am doar pe el si da, déjà este baiatul meu cel mare, lumina ochilor mei si sufletul sufletului meu.
Atat la sfat cat si la stat, Kiki s-a facut mare.
De anul trecut si pana acum copilul a crescut enorm, s-a dezvoltat si nu conteneste sa ne uimeasca pe zi ce trece, prin tot ceea ce spune si ce face.
Are 112 cm si 21 kg,poarta 28 la picior si il imbrac cu haine de 6 ani.Nu are nicio preferinta, niciun moft in ceea ce priveste vestimentatia lui, pot sa-i pun si-o pana in cap, increderea lui in gusturile mele vestimentare este atat de mare, incat nu se indoieste nicio clipa ca l-as imbraca vreodata in vreun fel caraghios, incat sa devina tinta unor mistouri ale celorlalti copii.Nu este crescut de noi cu notiuni de diferentiere gen “pantalonul ala este de firma si este frumos versus pantofii aia sunt de la piata si sunt urati”. Niciodata nu facem remarci de acest gen, astfel incat este complet dezinteresat de unde ii procuram hainele.Singura lui dorinta este aceea de a avea cat mai multe accesorii cu Mickey Mouse, iubitul si adoratul lui.
Se comporta si vorbeste exact ca un om mare,uneori raspunsurile lui sunt atat de serioase incat ma minunez ca un omulet de talia lui poate gandi atat de matur.
Este mega-super-extra tandru cu mine, cordonul ombilical nu s-a taiat cu siguranta intre noi, abia asteapta sa vin acasa si cum ma vede se lipeste de mine si pana la momentul cand il transportam in patul lui adormit sta ca o ventuza lipit de mine si facem diverse activitati.
In fiecare seara inainte sa adorm vrea “sa discutam si noi putin sa vedem ce am mai facut” 
Il observ de ceva vreme ca s-a schimbat enorm cu copiii, a devenit din timidul care se ascundea dupa fusta mea, impunatorul care face reguli in joaca si care vrea mereu sa fie lider.Are un simt al posesiunii extraordinar de dezvoltat, nu si-ar imprumuta / da lucrurile personale sub nicio forma.Si aici imi amintesc cum am fost plecati intr-o vizita, noi ducand respectivei familii o atentie, intr-o punga de cadou ce intr-adevar o primise el la un moment dat.Si cand sa ne luam ramas bun la plecare , se trezeste ca ii spune gazdei:
“- Va rog frumos sa-mi dati punga inapoi, ca aia este a mea, am primit-o eu cadou si nu vreau sa v-o dea mami!”.
Am intepenit, i-am spus ca nu e cazul si mai ales nu e ok sa ceara o punga inapoi, a insistat si a rugat-o pe respectiva sa-i inapoieze punga pana cand a obtinut ceea ce a vrut: punga inapoi.
Este extrem de insistent atunci cand doreste ceva, stie sa-si sustina cauza si sa -si apere drepturile, lucru ce ma bucura enorm.L-am invatat de mic sa spuna atunci cand ceva nu este adevarat si i se pune in carca, asa cum l-am invatat sa-si recunoasca intotdeauna greselile, cerandu-si scuze si sa nu minta, lucru ce nu-l face niciodata.
Ma intreaba mereu de unde stiu eu anumite lucruri chiar si atunci cand lipsesc de acasa, eu spunandu-i odata ca am un ochean fermecat care vede tot ce face si imi spune .De atunci a ramas ideea cu :’ vreau sa ma fac mai repede adult, ca sa am eu ocheanul ala fermecat!” 
Este harnic,deosebit de harnic si de muncitor, nu are stare nicio clipa, continuu este in actiune si dornic de cate o activitate.Ma ajuta la absolut tot, de la curatenie pana la carat sacose din piata, imi face masaj cand ma doare cate ceva si ma unge pe spate unde nu ajung cu crema mea preferata.
Canta.Si canta mult si de toate, incepand cu nu stiu de pe unde culeasa o melodie d-asta buricareasca cu la-le-le-la-le-le pana la “O, mio bambino caro!”.Canta de dimineata de la prima ora cand face ochi si pana noaptea cand adoarme o tine tot intr-o lalaiala, dar cu o urecehe muzicala perfecta, pica mereu pe ton si chiar pe semiton ( deh! ar fi fost nu stiu cum dintr-o intreaga familie de muzicieni al meu copil sa fi fost afon  )
Ii place mult sa danseze, a invatat sa dea nu stiu cum anume din fund si rade cu gura pana la urechi si tipa cat il tin plamanii :” sunt sexy mother fucker !”  Mdeah, o fi si asa, trebuie sa ma obisnuiesc si cu d-astea de acum in program…
A ramas insa acelasi greoi la tot ce inseamna activitate sportive.Desi caut s ail dezvolt in acest sens, cumparandu-i si bicicleta si trotineta si role mai nou primind de la iepuras, tot greu se misca, nu are agilitatea aia specifica copiilor inclinati spre activitati sportive.E greoi si tofolog, pe unde-l cauti e cazut pe jos, julit si vanat pe picioare si pe maini, vesnic pansat si cu coji pe niste rani mari.dar imi amintesc ca la fel eram si eu.Mereu aveam picioarele zdrelite, vanatai, taieturi si alte cele.Cand cade,nu plange niciodata aproape si deseori imi striga:” sunt bine, mami! “
Prefer insa vocabularul foarte dezvoltat, nu-s cioara si nu o scriu fiindca este al meu, dar vorbeste cum putini copii o fac la varsta lui, ma refer aici la bagajul lexical si nicidecum la debitul verbal.
Ii place mult sa picteze, sa deseneze, sa colorize.Se pare ca tot ce tine de arta si de frumos il atrage si il stimuleaza intr-un anume fel.Avem zilnic sesiuni de desen si de colorat, a reusit performanta de-a nu mai depasi deloc conturul desenului atunci cand coloreaza sic and picteaza.
Este suparacios si cu gura mare.Se revolta si bate din picior, striga cat poate si plange de ciuda.Nu stiu daca etapa asta va trece pentru ca si eu am plans multi ani de zile de nervi ca nu puteam sa fiu vulcanica acolo unde-mi venea tornada.Probabil este la fel, daca nu poate urla si nu se poate manifesta, atunci plange.Mult si cu cuvinte si suspine, cu boabe de strugure in ochi si nu cu lacrimi.Si imi si spune:” vezi ca am pus buzita aia de tristete” 
Pe ta-su il manevreaza cum vrea el si nu-l asculta deloc, ba il mai si ignora deseori cand i se adreseaza si nu are chef sa faca ce i se spune.Si apoi, cand apar eu acasa il parasite pe taica-su ca si cum D. ar fi copilul meu si nu el.
Dar “stapanul” lui absolut sunt eu.Stie ca sunt flexibila maxim, dar in acelasi timp la mine pedeapsa este pedeapsa, plansul nu ma emotioneaza cu nimic, crizele de tavaleala nici atat.Cu mine stie ca nu-I de gluma cand ma aprind si zbier, stie ca nu mai e loc de intors cand intru in priza.Si I s-a format asa un reflex ca oricine orice i-ar spune nu crede pana nu-i confirm eu.
Nu degeaba este geaman, cu personalitate d-asta dubla, frate.Cat este acasa doar cu unul dintre noi este cel mai minunat copil din lume, ascultator si de pus la rana.cand suntem cu amandoi si mai rau cu bunicii in preajma, se transforma in ceva greu de imaginat si descris in cuvinte, deseori imi vine sa-mi iau campii si déjà ma ia cu lesin cand ma gandesc ca ne mutam la bunici.HUH!!!
L-am invatat sa nu manance , sa nu bea , sa nu serveasca nimic de la nimeni daca nu ma intreaba sau nu sunt cu el, i-am explicat ca are anumite alergii si nu este ok sa manance anumite lucruri.Este atat de constiincios, incat chiar si la gradinita nu baga nimic in gura si aduce acasa tot, iar pana vin eu , chiar daca D. il asigura ca e ok sa manance, nu vrea.
Stie toate medicamentele pe care i le administrez in diverse situatii, posologia lor si la ce anume ajuta cand le luam, ia déjà de 2 ani Singulairul si eu deseori uit seara sa ii amintesc, niciodata nu s-a culcat in vreo seara fara sa-l ia.ma bucur enorm ca este atat de constiincios, sper ca si pe viitor sa ramana asa si sa-l ajute la scoala.
Nu e violent.Deloc.Nu ii plac pistoalele, bataile ( am vrut sa-l dau la gradio la karate si a refuzat cu indarjire pe motiv ca “acolo sunt batai si nu-mi place” ), nu se uita deloc la desene animate cu violente, este sensibil si bland.Nu sare la bataie, dar nici nu este un agarici fraier.Adica, la bile in parc, l-a lovit un copil cu bila in spate, a plecat de langa el si acela a continuat sa-I traga cu bile in spate.Deisgur ca dor, a doua oara cand la- lovit a racnit la ala si i-a dat si el cu o bila fix in cap.Sa spun ca ma bucur ca este asa?! O sa-mi iau rosii in cap, dar da, ma bucur ca nu e un fraier.Imi place ca e cerebral si nu sare imediat la bataie, ma bucur enorm ca nu este ca mine un nebun care daca as avea putere as frange multe capete, dar nici nu mi-ar placea sa stea ca blegul in papusoi si sa planga fara reactie daca il loveste cineva.
E atasat de bunicii materni, dar in egala masura o iubeste pe mamaia pe care o vede atat de rar ca “ ea sta foarte departe, in alta tara, in Ardeal “ 🙂
Ii plac mult cartile,stie literele deja pana la G, invatate din zbor singur, eu nu sunt pro alfabetizare inainte de scoala, mai cu seama la copiii destepti, caci se vor plicitisi de moarte la scoala si sistemul nostru de invatamant nu este facut sa se lucreze pe grupe de dezvoltare.
Kikisorul este un politicos din nastere, el spune tuturor cuvintele „magice” cum l-am invatat c sunt: te rog, scuze si multumesc.Este uimitor ( o vad pe fata adultilor) cand un copil te calca pe picior sa se intoarca sa-ti arunce :” scuze, v-am calcat!”.Sunt adulti nesimtiti care te imbrancesc si nu spun o vorba, dar un copil?!!
Stie absolut tot ce i se intampla,tot ce vorbim, e atent la orice detaliu, imi relateaza in cel mai mic amanunt diverse situatii la care eu, uneori nici nu sunt atenta.
Astazi e ziua lui, o zi frumoasa si calduroasa la fel ca si Ayanuchi meu, frumosul meu cel reusit, care desi e doar de 4 ai in viata mea, il simt de parca intotdeauna am fost impreuna.Si ma intreb cum de-am putut eu trai inaintea lui fara sa-l am ?!
Kiki, desigur, a fost doar creionat mai sus, nu mi-ar ajunge niciodata vorbele pentru a-l putea zugravi cu adevarat in cuvinte, el este ratiunea mea de-a fi, il iubesc nebuneste si bolnavicios ( stiu ca nu-mi face bine, dar asta este ), mi-e dor de el in timpul zilei cand suntem departe ca si cum nu l-as fi vazut o luna incheiata, e partenerul meu de plimbari, de somn, de mancare, de povesti,de nebuneli si de aiureli, ii place si-mi seaman mult la ghidusii si la nebuneli, ii place sa rada mult si e mereu vesel si optimist.
E carliontul meu, iubirea mea, dragostea si soarele meu, viata si Kikiluna mea, Kikiblu si Kikimou, e pusicel, e Bimbi, e iubirel, gurita mea mica, nasuc si puiculita mea, e tot ce am mai bun pe lumea asta, e aerul si gargarelul meu, e EL.E Kiki al meu care a mai adaugat inca un an la salba vietii lui, din inima mea ii doresc numai si numai sanatate.Nu ii cer nimic bunului Dumnezeu zilnic, decat sa mi-l tina sanatos si cu mintea intreaga.In rest…detalii.
La multi ani inima mea, sa cresti mare si iubirea ta sa-mi fie intotdeauna aproape ca si acum!
Te ador papusa mea frumoasa!

Această prezentare necesită JavaScript.