Welcome to America ( 2)

Dupa obtinerea vizei, a inceput planificarea in amanunt a cazarilor si a avioanelor.Avand in vedere ca trebuie sa calatoresc mult, mi-am dorit sa ma uit si eu inainte de a da ok-ul pentru rezervari.Caci exista o agentie de turism care face rezervari in numele companiei si trebuie sa ne dam ok-ul pentru ceea ce considera ei optim.

M-a interesat in privinta avioanelor sa nu zbor cu low cost, sa nu am escale uriase intre zboruri si am preferat iar din Romania sa zbor in US cu Lufthansa.Nu stiu voi ce parere aveti, insa eu am zburat si in Franta si in Belgia de fiecare data cu ei si niciodata nu m-au dezamagit.

Plecarea de pe Otopeni a fost intr-o zi de luni, la pranz, zborul a durat 2 ore in cap pana la Munchen,nu mai povestec aici ca era sa pierd avionul deoarece la securitate si verificare pasapoarte am stat la o coada imensa, iar atitudinea alora de la Lufthansa Romania este de mare cacao,m-am si crizat putin la o tantica care tipa la mine ca trebuie sa vin la aeroport cu 4 ore inainte.Pe bune, mah? Bine ca nu mi-a cerut sa dorm acolo in aeroport.En-fin, atitudinea aleia nu m-a afectat cu nimic, sunt obisnuita sa se tipe si sa tip, conteaza ca am prins avionul si am ajuns super ok la Munchen.

In avion, pana in Germania am povestit cu o duduie  care locuia la Washington si am si facut impreuna trecerea catre terminalul de unde urma sa ne imbarcam catre USA ( se aterizeaza in terminalul 1 si se pleaca spre State din terminalul 2, ceea ce inseamna ca urmezi sagetile foarte explicite catre poarta de imbarcare si iei si un tren pret de cateva minute pana la terminalul 2 ).Aeroportul din Munchen nu este unul mare, dar eu m-am grabit si am preferat sa astept la imbarcare ca sa nu mai repet figura din tara.

Escala mea a fost de  2 ore, timp in care am baut o cafea si m-am dat pe net gratuit ( exista wi-fi liber la Munchen ).

In timp ce asteptam sa ne imbarcam, un tip la vreo 65 ani impreuna cu sotia au intrat in vorba cu mine, m-au intrebat unde merg si ce am sa fac in State.Super draguti ambii ( american style ), mi-au povestit ca ei sunt violonisti, locuiesc in San Francisco si zboara continuu in Europa.

A fost prima oara cand m-am urcat intr-un avion atat de mare, am zburat cu o aeronava Airbus A340 -600, zbor operat tot de Lufthansa ( nemtii sunt nemti si pace buna ! ).

Am crezut ca va fi crunt zborul de 12 ore, mi s-a parut extraordinar de mult sa stau blocata intr-un scaun atatea ore, in aer , citisem pe net ca ajungi distrus de oboseala,  insa lucrurile decurg cam asa, astfel incat nici nu stii cand trec orele alea multe de tot care ti se par interminabile la urcarea in avion.

Dupa decolare, incep stewardesele sa-si faca aparitia cu diverse bauturi si snacksuri, eu am primit niste covrigei si un suc de portocale pentru inceput.

Apoi ne deschidem televizoarele si ne punem castile si incepem sa vizionam ce filme, muzica sau emisiuni tv dorim.Daca nu ai chef de vizionat, iti pui capul pe perna si te invelesti cu paturica primita, tragi oblonul ca eu am stat la geam, ridici picioarele sa nu ti se umfle si bagi un somn de zile mari ana cand vine iar mancarea.De data asta farfurie calda cu o mancare super buna.

Apoi mai bagi niste pagini dintr-o carte ca doar in avion si metrou mai am eu timp sa citesc, asculti niste muzica la casti, mai dormi, iar bei ceva, iar servesti un snacks si pana te dezmeticesti bine a trecut jumatate din drum.

Apoi te culci inca o bucata de vreme ca esti rupt de somn, deh, ceasul biologic iti spune ca e noapte in Romania si treci la somn fata draga ! Cand ti-e somnul mai dulce vine iar haleala calda si la fel de buna, putina insa, dar satioasa.

Dupa ce mananci, te uiti putin pe geam si te trezesti la San Francisco.

In timpul zborului, pe la jumatate asa, iti da stewardesa un formular pe care trebuie sa-l completezi cu nume, prenume, adresa unde stai in US si daca faci business in interes propriu, adica daca vinzi diverse in State.

Formularul completat il pastrezi alaturi de pasaport si il predai la Custom cand ti se face un alt interviu, similar cu cel de la Ambasada.

Cobori din avion, aeroportul din San Francisco e unul urias, mergi la Custom si stai cuminte la rand.Eu am citit peste tot si mi-a spus toata lumea ca am sa stau peste 2 ore la coada.Am stat fix 15 minute, m-a intrebat unde ma duc si cat stau, cu ce scop, mi-a luat amprentele, mi-a facut o fotografie si Welcome to America !

Ulterior am asteptat sa-mi vina bagajul, mi l-am ridicat si am iesit din aeroport.

( va urma )

Anunțuri

Welcome to America !

Daca am disparut  de pe blog asta se datoreaza faptului ca de la 1 aprilie mi-am schimbat iar jobul.Nu a fost nimic premeditat, nu am vrut sa imi caut un alt loc de munca, pur si simplu mi s-a oferit aceasta oportunitate undeva in noiembrie, nu am crezut ca se va concretiza dat fiind faptul ca a durat recrutarea mai bine de 4 luni.

Dar la sfarsitul lui martie am semnat oferta si am inceput noul job.Acesta a venit la pachet cu un training in State, training care dureaza 6 saptamani. Mult timp si departe tare de casa, dar este o oportunitate ce ti se ofera probabil o data in viata.

Pentru a putea ajunge in State trebuie sa obtii o viza valabila de intrare in tara.Eu am aplicat pentru o viza B1 ( business ) , dar am obtinut o viza B1 / B2 ( business si  turism ) valabila pe 10 ani, cu intrari multiple.

Exista un site unde se gasesc toate explicatiile necesare obtinerii unei vize pentru USA.Actele pe care le-am pregatit eu au fost:

  •  o fotografie in formatul solicitat
  • completarea online a formularului DS 160
  • un pasaport valabil
  • invitatia la training emisa de organizatorul cursului
  • chitanta cu dovada platii sumei de 160 $ – taxa de viza
  • aplicatia online DS160- formular cu cod de bare
  • programarea la interviul cu un angajat al Ambasadei US la Bucuresti

Intreaga nebunie cu actele a durat 3 zile, programarea la interviu am facut-o telefonic, la Ambasada am ajuns intr-o joi dimineata, bolnava de o gripa crunta incat abia ma tineam pe picioare.Am luat un taxi pana acolo ( mi-a luat undeva la 30 lei pentru dus ), adresa Ambasadei fiind aceasta : Bulevardul Dr. Liviu Librescu 4-6
Sector 1, Bucuresti 015118 Romania , Telefon: (+40) 21 200-3300  Fax: (+40) 21 200-3442

Inainte de a intra in interiorul Ambasadei stai la coada pentru a se scana codul de bare de pe aplicatia online  DS160.Intrand in Ambasada esti controlat exact ca la aeroport, se trece printr-o poarta metalica cu scanner, telefonul se inchide si se preda pe baza unui cupon cu care il ridici cand parasesti locatia.

Intri efectiv in Ambasada, iei un numar de ordine si astepti sa fi chemat la ghiseu.Ti se iau intai un set de amprente, se scaneaza pasaportul, totul extrem de civuilizat si bine organizat.Ulterior, pe baza aceluiasi numar de ordine esti chemat la alt ghiseu pentru interviul cu unul din consilieri.Vorbesc atat romana, cat si emgleza, eu am dat interviul in engleza, intrebandu-ma scopul si durata vizitei mele in US.

A durat mai putin de 3 minute interviul, mi s-a urat calatorie placuta si mi s-a precizat faptul ca imi voi primi pasaportul prin curier ( TNT ), contra unei sume de 24 lei achitata la curier direct ( in cazul meu compania a suportat absolut toate cheltuielile).

Totul decurge in cel mai civilizat mod posibil, oamenii sunt super ok, profi si treaba merge ca unsa.A durat in jur de o jumatate de ora intregul proces de obtinere al vizei la Ambasada.

A doua zi am fost sunata si mi-am primit pasaportul cu o viza de State valabila pe 10 ani.

Aventura abia urma sa inceapa !

( va urma )