Diverse amestecate

1.Stau si ma uit la Kiki cum doarme si ma intreb cum Dumnezeu am fost eu aleasa sa fiu mamica acestui pui de om?

Zilele astea de stat acasa m-au umplut de energie si de bine, alaturi de el.Nu stiu daca se poate intelege sentimentul de dor de copilul tau, desi suntem zilnic aproape unul de altul.Dar a fost anul trecut un an cumplit de greu, an in care l-am  ” abandonat ” pe Kiki total, pentru a ma dedica in exclusivitate caramizilor, fiarelor si molozului.A meritat abandonul asta, zic eu, pentru ca azi fericirea lui e maxima.Si asta o afirma tuturor : ” eu nu vreau sa mai aud niciodata de Bucuresti si de praful ala, de blocul TS8 care m-a umplut de nervi cu gandacii lui! ” :-)))

2.Da, aveam o cohorta de gandacime la bloc, eram alergica la ei, curatam continuu bucataria, eram isterica ca folosisem toate substantele din lume pentru starpirea lor si ei se incapatanau sa-si scoata mustatile pe gaurile de la chiuvete.Bleah!

Aici avem furnici insa, e plin! M-au asasinat si astea, nu lasam nici macar o firimitura pe jos, dar avem furnicarime.Si au toti vecinii mei, din primavara pana in iarna.Dau si aici cu Aroxol dar este fix un fas si asta!

Si mai avem motani, motani pisaciosi care isi marcheaza teritoriile pe glafurile mele de la geamuri, pe manerul de la usa garajului, pe scari, everywhere.Si spal, aproape zilnic spal pe unde simt mirosul lor caci pute tare de tot urina de motan necastrat.

Dar prefer urina si furnici decat gandaci.Am o fobie la gandaci si la soareci.Si fiindca avem motani nu vom avea soareci, asadar spal si iarasi spal :-).

3.La curte e demential de frumos primavara.Exceptand linistea in care copilul doarme zilnic pana la ora 11 a.m., nu exista praf.Aseara am facut curat general la Kiki in camera.Pe geamurile de la bloc era in 3 luni mizerie de ziceai ca nu le-am spalat 3 ani la rand.Aici e doar putin de tot murdara sticla.Si pe mobila nu e praf, mai deloc.Aceeasi curatenie o faceam la bloc muncind de ne sareau capacele ca aveam de sters fiecare maimutoi in parte, de spalat jucarii pline de praf, etc.Aici a durat intreaga curatenie, cu tras dulapuri, spalat perdele,etc. fix 1 ora si jumatate.Dar fiecare lucru isi are locul lui, nu mai exista nimic ingramadit si bagat cu sila in vreun cotlon.Asta este unul din lucrurile pe care le ador la casa asta.In bucatarie e o placere sa stai, spatiul mare, te poti desfasura in voie, oalele stau si ele lejer bietele, vesela si tacamurile la fel.

4.D. e cel mai fericit dintre noi toti,Gradinareste zilnic.Mult de tot.Vine de la serviciu, se dezbraca si mananca in goana, se schimba si da fuga in gradina lui.Caci si-a facut o gradina unde a plantat spanac si ceapa, usturoi si dovlecei, vinete si ardei,patrunjel si leustean.De Paste , zice el, mancam stufat din curte :-).

Si mai apoi, la anul vom gusta si pere si mere, caise si piersici, visini si ciresi din pomii nostri.Si avem si zmeuri si mure, capsuni si vrea sa puna si afine.Si-n toamna tragem o visinata bio dulce si buna.Si o sa imi cumpar mai apoi si-un borcanoi in care sa fac socata si s-o las la soare sa fermenteze.

5.Mie imi place mult apa, dar mult de tot.Si marea.Ador marea  blanda cu valuri line care se sparg la tarm.Mi-am dorit intotdeauna o casa la malul marii, sa vad dimineata cand ma trezesc apa albastra inaintea-mi.Nu a fost sa fie o casa la mare, dar a fost sa-mi fie dat, ca la geamul dormitorului meu, cand ma trezesc, sa dau cu ochii de o apa imensa si albastra, de un peisaj superb.Si in fiecare dimineata insorita ma minunez de frumusetea rasaritului pe lac.

6.Astept Pastele.La sat aici e minunat cand vine Pastele.E lume multa pe afara, oamenii isi fac curat nu numai in case dar si prin curti si in fata acestora, varuiesc pomii, bordurile si totul miroase a proaspat si a curat.In Vinerea Mare toata lumea este la cimitir la cei dragi dusi dintre noi, impart diverse mancaruri de post si vin alb, se mananca si se spun povesti, se merge apoi la biserica si se participa la slujba.

In ziua de Paste se merge cu cate putin din ce ai gatit si se imparte vecinilor, se sta la un pahar de vorba cu ei si se dau si copiilor bomboane de Iepuras.

Ceea ce ma surprinde este faptul ca desi toti vecinii sunt tineri, moderni, cu case si masini faine, cu joburi la fel de interesante si copii faini, toata lumea pastreaza traditiile satului.Adica tot ceea ce la bloc nu se mai pastra, aici se intampla matematic an de an.Si toti cei nou sositi in sat, se pliaza pe traditiile lui, orasenii de odinioara abia au asteptat sa se intample schimbarea si sa se poata reintoarce la vechile traditii.Cred ca e ca o evadare din cotidianul stresant in care toti traim.E minunat de realaxant sa stai afara si sa te gospodaresti cu diverse.

7.De ceva vreme copilul il spune pe ” R „, a reusit datorita cursurilor de teatru ( am sa scriu o postare despre cei unde face teatru ), dar este rarait.Un R frantuzesc care ma face sa-l pun la infinit sa repete anumite cuvinte si apoi il pup si il pup fara sa ma satur de el in vreun fel.

8.Vreau sa ma tund,m-am saturat maxim de parul asta lung, pe care nu-l tin decat o singura zi desfacut si apoi in coada.Nu-l mai vreau, caut o tunsoare pentru fata mea cu care sa-mi stea bine.Mi-e frica insa sa incerc tunsori noi ca poate arat ca un dovleac cu fata mea cea rotunda si am pierdut atunci si putinul farmec pe care-l mai am :-))

9.Zilele astea m-am uitat la desene animate, am colorat cu Kiki, am ras cu gura pana la urechi, am strans amandoi haine si le-am sortat, am cantat, am zbierat, ne-am alergat pe scari, ne-am trantit pe covoare si ne-am gadilat, ne-am pupat, am gatit amandoi, am maturat impreuna, am pupat la nesfarsit cand si cum am vrut eu obraji de catifea.

Ador sa stau acasa cu Kiki, ma reintorc de luni la serviciu ca mai apoi sa iau iar concediu de Paste, sa stam iar acasa intr-o libertate totala, fara orar, fara probleme, fara sa ma intereseze nimic absolut.

 

 

 

Cum va fi viata noastra

In fiecare sambata si duminica calda ne luam dis de dimineata talpasita si ne carabanim cu de toate la tara, la satul nostru ( caci da, acolo unde ne vom muta este sat ) unde invatam sa traim, sa ne integram, sa ne acomodam cu viitoarea noastra viata.
Si incepem cu binetea data la intalnirea fiecarui satean, fie ca ne stie sau nu ( mai mult ca sigur ca nu ne cunoaste nimeni, ca noi avem „fete si maini de oraseni cu carte” cum ne-a spus azi o mamaie cu basma in cap ), cu faptul ca lumea merge cu sfintenie la slujba de duminica, apoi daca este sarbatoare merg si impart pe la vecini mancare buna si aburinda,acoperita cu stergare albe si curate ca spuma laptelui,invatam sa ne acomodam cu vecinii care sunt oameni cu totul diferiti de viperele astea de la bloc, pana si batranii de la sat sunt altfel decat mosii si babele astea de la noi din bloc ( nu stiu in alte blocuri ce se intampla dar la noi e jale cu babaciunile si cainii lor ), invatam sa nu mai ferecam masina si sa fim suspiciosi la fiecare neinchidere de poarta, invatam sa dam si sa primim diverse chestii de la vecini pentru ca asa este normal, invatam sa fim mai deschisi cu oamenii, sa nu ne mai mire faptul ca ies din casa si ne spun unde pleaca, ca il invita pe Kiki sa manance la aceeasi masa cu copiii lor, ca ne spun sa il lasam pe Kiki la ei si noi sa plecam sa ne facem treaba, ca se ofera sa ne ajute la muncile de la santier, ca pe strada noastra e liniste de se aud pasarile in copaci cantand, ca este aer curat si ca padurea este la o strada distanta de noi, iar lacul cel mare la capatul strazii noastre, ca dimineata la prima ora se aud cocosi si caini, ca acum primavara copacii sunt infloriti si miroase divin pe toate stradutele satului, ca am continuu eu nostalgii din copilaria mea cand ne jucam o gramada de copii pe strazi, ceea ce se intampla aici, copiii ies pe stradute si sunt multi de tot, se joaca in diverse si felurite moduri, ca Kiki e fericit si liber, ca nu mai stau la orice secunda cu gura pe el de frica sa nu cada pe undeva, sa nu treaca masini, sa il loveasca cineva prin parcuri din neatentie.Este liber si toata lumea e a lui, intreaga strada si curtea vecinilor momentan este doar a lui, se joaca in iarba, in noroi, in nisip, schimbam cate doua randuri de haine in fiecare zi dar e atat de misto si mie, oraseanca care spuneam mereu ca eu la tara nu m-as duce niciodata, invat sa ma obisnuiesc cu sentimentul de indragosteala ce ma stapaneste de la o vreme.Seara tarziu abia venim acasa, abia astept sa traiesc prima mea primavara la casa mea de la tara, imi place enorm ce traim si ce trai au oamenii aia acolo, D. mi-a spus ca el se „detasez complet de tot si de toate, ma simt mega zen acolo „.Nu pot sa-mi dau seama cum exista o asa mare diferenta intre viata de acolo si viata din Bucuresti, de ce acolo se poate si in oras nu, de ce acolo lumea este altfel si la bloc nu?!
O zi din viata noastra de la sat prin poze: