Primul Paste cu Ayan, la Predeal ( part II )

Desi cazarea ne-a suparat peste poate si asa cum s-ar fi crezut ne stricase tot cheful, ne-am mobilizat dom’le ca pana la urma nu stau prea mult in camera de felul meu si nici D. nu e amator de odihna multa, ne-am urcat in masinilu’ si carel poteca nenica sa luam aer proaspat.Numai ca sambata nici vremea nu a tinut cu noi, in Predeal.Niste nori negri si un frig de-ti intra prin oase, asa incat ne-am carat noi frumusel la Busteni ( mie oricum nu-mi place Predealul ala de nicio culoare, dar acolo gasisem oferta „minunata” )

In Busteni am ajuns pe la ora pranzului, si acolo era vremea si mai nasoala dar inca nu ploua ( la Predeal incepuse ploaia ).Ne-am plimbat ce ne-am plimbat cu caruciorul, am intrat in niscaiva magazine sa ne holbam si apoi am dat iama intr-o carciumioara pe care o adoram datorita faptului ca acolo am mancat cea mai buna fasole cu ciolan afumat, in paine.Este un deliciu.In timp ce noi toti ne infruptam din minunatia de fasoloaca, Ayan a ros si el cu spor la o coaja de paine ca-i ploua in gura, frate, de atata pofta.Pozele graiesc mai bine decat mine 😀
– asta-i locul cu pricina „Casa Ancutei”

– asta-i bolul de paine cu ciorba cea minunata ( haoleo ca si acu’ imi ploua in gura ) si copilul cel rozator la coji de paine

– dupa masa de pranz ne-am retras la o cafenea sa bem o cafeluta ca sa ne priasca masa, Ayan cu ta-su mare au tot umblat prin cafenea in timp ce noi savuram in liniste cafelele

Ne-am reintors la Predeal sa ne odihnim si sa culcam copchilul de dupa-masa, intai a urmat o sedinta de iubire ca eram ingramaditi toti in pat si ce puteam face ianinte de somn?Tandreturi, mon cher…

Cand ne-am bagat ca sobolanii la vizuina sa dormim, vremea afara era asa

dupa 2 ore de somn d-ala adevarat, am gasit afara o vreme urata si-un frig ca iarna

Totusi m-am incumetat si am scos Guguluful la aer ( doar d-asta mersesem la munte) si l-am dus in spatele sau sa-i spun curtea interioara a pensiunii, la locul de joaca, unde bunica-su l-a dat in leagan , l-a dat pe tobogan, s-au jucat si au mers pe jos

La intrarea in pensiune am tras o tura de joaca cu micul cocosel cu creasta in varf de cap

A urmat apoi baita, masajul, haleala si-n timp ce noi ne pregateam sa plecam la Inviere vorbeam in soapta crezand ca Ayan va adormi caci era ceasul 23 si ceva.Ce facea dom’sorul?Iaca simtea el ca e rost de plimbareala, de usuiala si nu se dadea culcat in ruptul capului, il apucase durerea de cap banuiesc ca se tot lega cu-n servetel umed la cap

Pe Guguluf l-am lasat cu tatal meu si am plecat la Inviere, doar cu D. si cu mama.Am fost in Predeal la biserica din centru, biserica „Sfintii Imparati Constantin si Elena”, biserica unde a fost o slujba minunata de Inviere

La intoarcerea de la biserica,afara ningea, era -1 C, imi inghetasera mainile rau de tot si cand am vazut iar zapada mi s-a facut rau.Dar ne-am inveselit si incalzit repejor caci cei de la pensiune ne-au servit o gustare, am ciocnit un ou si un pahar de vin, am stat putin la povesti si ne-am bagat la somn ca sa ne incarcam bateriile pentru a doua zi, ziua de Paste.

Primul Paste cu Ayan, la Predeal ( part I )

Mini-vacanta am planuit-o cu ceva vreme inainte, deoarece sunt satula de gatit zilnic, de stat acasa si de facut aceleasi si aceleasi chestii in fiecare zi, de facut curat, spalat – calcat, de pus masa-strans masa, de dereticat prin casa,etc.Am gasit pe net o oferta foarte convenabila ca si bani, ne-am facut o socoteala daca am sta acasa cam la cat ne-ar duce masa de Paste cu invitati cu tot si am hotarat ca ne luam hamul, prastia, parintii si cupiloiul si o taiem la munte de Paste.Asa am procedat si de Craciun, cand ne-am simtit minunat la Busteni.Despre asta am povestit atunci, aici.
Toata distractia a inceput cu achizitionarea unui nou scaun auto, caci cel vechi (respectiv o scoica) nu-i mai este pe plac dom’sorului de cand avea vreo 6-7 luni, astfel incat a trebuit sa cumparam un nou scaunel.Mi-ar fi placut sa fi luat ceva mai colorat si mai deschis la culoare, dar m-am orientat sa-i fie bun pana la 36 kg ca sa nu stau mereu sa achizitionez scaune auto,in consecinta am luat un scaun negru cu verde in care Pitixul sta extrem de comod.

Astfel echipati puteam purcede la drum.Cum D. a lucrat si pe 02.04 pana tarziu, plecarea catre munte a avut loc dup-amasa bucurandu-ne ca drumul nu va fi asa de aglomerat.
Pe la Puchenii Mari ne-am oprit la o biserica sa ne dam pe sub masa, l-am dat si pe Ayan pe sub masa si l-am si impartasit ( cu o zi inainte fusesem la un alt preot -un idiot despre care voi scrie intr-un alt post ) care nu a vrut sa mi-l impartaseasca caci „e pacatos si trebuie si el sa tina post ca noi toti, inainte de impartasanie”.La 10 luni un copilas pur este pacatos si nu a vrut sa mi-l impartaseasca dar Dumnezeu nu ne-a lasat si la Pucheni preotul de acolo ( un preot tanar si cald si calm -asa cum arata in viziunea mea un preot) mi l-a impartasit si fara sa stam la vreo coada cum este in bisericile din Bucuresti, peste tot.Puchitel a facut ceva scheme cu vinul, a trebuit sa-l tina preotul de nas ca sa-l inghita, ca nu voia sa bea vinul :-D.( se vede treaba ca nu-i place „uleiul” )
Ne-am conmtinuat drumul cel insorit pana la Predeal, pe drum Puchitel a admirat privelistea cam asa:

drumul a fost liber si am mers snur, in 2 ore si jumatate am ajuns in Predeal.

Cum am intrat pe valea Prahovei, s-a innorat si s-a facut frig, in masina am dat drumul la caldura.Pe crestele muntilor se vedea inca zapada.

De data aceasta, spre deosebire de Busteni, unde am stat la hotel, ne-am rezervat camere la o pensiune, la „Casa Bunicii „.Vreau sa scriu o postare separata despre ” Casa Bunicii” , caci e bine de stiut si pentru cei care vor merge acolo, pe viitor, sa ia la cunostinta ca sa stie la ce sa se astepte.
Prima zi de munte a fost deci pe drum petrecuta si am ajuns la pensiune undeva seara, se intunecase afara, era frig deja cand am ajuns, nu am mai putut sta pe afara.

Pana ne-am aranjat in camere, pana am mancat si am mai stat la un pahar de vorba, s-a facut ceasul baitei si a hranirii puiului, deci nu s-a mai consemnat nimic important in acea zi.Somn si iarasi somn…pentru unii odihnitor, pentru mine ca pe ace,dar asta-i deja alta poveste…

Vacanta de iarna

Ne-am reintors acasa…Nu ma simt tocmai ok pentru ca mi-as fi dorit ca aceasta vacanta sa fi durat cu mult mai mult decat atat, mi-as fi dorit extraordinar sa mai fi putut sa stam la munte.De ceva vreme mi se intampla ceva paradoxal, desi iubesc marea cu tot sufletul meu, ma simt extraordinar de bine si tanjesc sa merg la munte.Vreau sa stau cat mai mult timp in regiuni muntoase cu liniste si pace, cu aer curat, cu sunetul facut de talangile vacilor si al oilor, cu oameni gospodari si cu mult mai amabili decat in Bucuresti.
Anul asta am mers aproape de casa, la Busteni, am hotarat ca nu putem pleca cu Ayan atat de mic undeva foarte departe.Nu am mai fost sa stau in Busteni de cand aveam 14 ani si am fost acolo intr-o tabara.Am fi vrut sa mergem la Sinaia, dar oferta am gasit-o la Busteni caci pana m-am hotarat eu, toata Sinaia la oferta respectiva era inchiriata.Asa ca am zis ca mergem la Busteni si asa am si facut.O alegere extraordinara, o alegere super pentru o familie cu-n copil mic.
Tot drumul de la Bucuresti la Busteni, Bimbix a dormit asa pe tatal meu 😀

Cazarea a fost super ( poate mult prea cald in camere pentru gustul meu dar s-a rezolvat inchizand complet caloriferul ), mancarea a fost extraordinar de multa si bunicica, vremea minunata si aerul curat-curat.Asta era privelistea de la noi de la geam:

2 zile ne-am plimbat prin Busteni , 1 zi am fost la Sinaia si in alta zi am fost la Brasov, unde pentru prima data in viata mi-a placut la nebunie orasul ( am fost de nshpe mii de ori in Brasov pana acum, de fiecare data cu treaba si totdeauna mi-a displacut total acest oras ).Totul a capatat acum alt sens, alta forma, alta culoare si asta datorita lui Surubix, care s-a simtit minunat la munte, a papat si a dormit dus ( am dormit in acelasi pat cu el si l-am putut imbratisa cat am vrut eu de mult si de des).O singura chestie vreau s-o relatez si anume ca nu am sa-i mai dau veci borcanase din comert ( am avut numai de la Nestle ).Nu i-am dat pana acum si toata lumea, inclusiv pediatra m-a incurajat sa-i dau ca nu are nimic copilul, sunt atatea mame care-si hranesc copiii cu borcane si nu se intampla nimic.Ei bine, la noi s-a intamplat: pentru prima oara in viata lui, Bimbix a vomitat si tot pentru prima oara in viata a facut un scaun extrem de moale ( totul are un inceput ar spune lumea, dar eu borcane nu-i mai dau in veci ! ).Bine ca s-au intamplat ambele incidente seara cand eram deja in camera si fara repercusiuni, fara sa-i fie rau ulterior sau sa-si schimbe dispozitia ( dupa incidente chiar l-am scos la aer ).
In ziua in care am fost la Sinaia am mers iar la manastirea Sinaia ca am vrut sa-l impartasim, dar am ajuns tarziu si nu am reusit, apoi ne-am plimbat prin oras si a inceput ploaia care ne-a gonit la Busteni.
( in Sinaia vesel tare )


La masa de Craciun, l-am dus cu coarnele de ren pe cap si a fost deliciul celor aflati in restaurant :

In ziua cand am fost la Brasov ne-am simtit extraordinar pentru ca era un soare afara si cald pentru aceasta perioada, am fost la Targul de Craciun de la arenele sportive Olimpia, am fost si ne-am plimbat prin Piata Sfatului, am fost la cafea ca pe vremuri intr-o cafenea din Piata Sfatului, ne-am facut poze la bradul din centrul Pietei si la ieslea amenajata tot acolo, ne-am plimbat pe la Biserica Neagra, Poarta Schei si Strada Sforii si linistiti am plecat inapoi la Busteni dupa o zi minunata.




Ne-am incarcat bateriile, ne-am odihnit, am fi vrut sa mai stam mult si bine acolo, acum asteptam cuminti vacanta de Paste cand o luam catre alte zari cu-n Bimbix mult mai mare atunci.Oricum, copilul nostru este copil de trupa, tine la drum, nu s-a imbolnavit niciodata ( Slava Domnului !) prin deplasari si este cuminte si docil.