Ayan si micul maidanez

Nu stiu cum se face, ca pe unde mergem Ayan racoleaza cate un catel sa-i fie tovaras de joaca.Ii plac la nebunie cateii, pe strada daca ii vede tipa dupa ei si intinde mana sa-i atinga, daca este in apropierea lor merge spre ei, le baga mainile in ochi, ii mai si calareste si le baga mana in gura – chestie care ma dispera-.La pensiune a gasit un tovaras d-asta maidanez, prietenos insa si el, care se tinea dupa noi zilnic in plimbarea pana la izvoare si inapoi.La masa il mai alimenta si mama cu ceva energie din mancarea noastra si uite asa nu am mai scapat de mica potaie pana la plecare.Ayan insa fericit de noul sau tovaras de joaca